Camelia Căprariu
Dan Jammers

 
sus

Camelia Căprariu

 

Amintiri din călătorie
05.09 – 14.09.2012

 

Destinația: LIMENARIA, Thassos
Hotărîre curajoasă
Cheltuială estimată :      168 euro, hotel
                                   55 euro, autocar
                                   16 euro, bărci și feri
                                 120 euro, mâncare
                         25+10+10 euro, vapoare, autobuze etc
                     Total:    405 euro

05.09.2012

După îndelungi chaturi de rămas bun, am reușit să ies din casă la ora 19.00. Am ajuns la Casa Studenților la 19.12. Autocarul a plecat la 20.45.
Prima oprire: Petrom, Romanești. Până la Bechet am și dat la boboci. Locul în autocar era în spate de tot. Nasol. Ce voi face până la final?

Deși nu mai părea posibil, am traversat către insulă cu ferryboatul de la ora 9.00. Am lăsat și luat, de jur împrejurul insulei, bagaje și turiști. Nebunie. Totuși, la 12.00 eram în camera mea. A dream come true. Fix camera cu ferestre pe două laturi. E minunat!

Mă întorc la călătorie: totuși, nu trebuie să mă mai duc în călătorii lungi cu autocare. Sufăr îngrozitor. SǍ NU UIT, DARIE!

Revenire.
Patroana, superamabilă. Ambientul îmi place. E adevărat. Camera e mică dar îmi place tare, tare mult. Ferestrele astea fac toți banii.
Am fumat, cu cafea, pe balcon. Și am mâncat sandviș. Am dat o primă mică tură, am văzut unde o să fie autocarul la întoarcere. E plin de magazine, desigur toate chinezăriile de vară. Plus pantofi țapeni de plajă.
Când am plecat să dau tura, am lăsat în cameră vraiște, ca la nebuni.

mirodenii1Ah, uitasem. După ce am intrat, m-am lățit pe două paturi, în diagonală. Era visul meu de a „ștampila” începutul de vacanță.
Am zăcut ce am zăcut, pe urmă am făcut duș și m-am întins în mod civilizat pe un singur pat. Am adormit omenește, ca să zic așa, și m-am trezit cu o tresărire. Se făcuse târziu. Era cam două. Mi-am luat costum și niște alea și am plecat. Am reperat locul de întâlnire cu autocarul. Am luat cartelă de telefon, așa cum hotărâsem cu Monica. Cu mama am apucat sa vorbesc de pe celular, înainte. M-am întors la chioșc. Am arătat pe hârtie ce țigări vreau. Am dat o tură mică. Magazinele și tavernele - goale, lumea se odihnește. 

Am mers la plaja cea mai apropiată. E foarte comodă organizarea  cu pareo, cum zicea Monica, e mic și ușor și îl pot folosi și de prosop de plajă. Am făcut multă baie și am stat pe plajă. Am căutat piatră cu gaură. Nu este. Sunt toate întregi. M-am dus la căpitanul Dimitris să văz de croazieră. Nu m-am înscris. Mă înscriu deseară.

M-am întors la hotel. Am vorbit cu Crista, patroana. Zice că să merg în croazieră și că îmi va găsi mersul autobuzelor, ca să mă duc la biserica/mânăstirea din deal. Ajunsă în cameră am făcut duș, gel, spumă, deo. Pe urmă  ordine. Am văzut ce defect are valiza, o să merg cu ea deschisă la mâner.

Acum mă culc un pic, cred. Scriu cu un scris oribil. Dar mai contează? Ah, am uitat cheltuielile de până acum:
55 euro – auto ;
16 euro – bărci ;
4 euro – tel ;
3,5 – țigări ;
0,20 – wc.
Deci, în afară de organizatorice, 4 + 3,5 + 0,2 = 7,7 euro. (fără să pap nimic).

E seara. Se pare că e 23.50, m-am retras la coteț.

Am mancat gyros cu 2.30.Cam mare pentru burtica mea. M-am plimbat și am luat apă (0,5) pentru mâine. Am plătit și croaziera (20). Sper să nu iau țeapă. Am plătit și camera (168). Măcar sunt în ordine. Nu o să mor de foame. 

Cred că mă culc. Noapte bună. Noroc că avem celulare. Am pus sonerie pentru mâine. Gata. Pusi. Pa.

Vineri, 07.09.2012

Am uitat de ieri ? M-a cam cuprins deprimarea când am văzut locurile de debarcare ale celorlalți pasageri. Chiar mă prinsese o euforie autoironică. Hotărîre de nota 200: fără autocar. Alegerea cazării să se facă cu documentare pe etape și în lungul timpului.

Azi am cheltuit așa  (până acum) : soluție plajă: 4,95 (se cerea), fructe 1 euro, vederi 80 cenți. O să scriu și separat cheltuielile.

De dimineață am mai lenevit la pătuc. Și apoi pe fugă loțiune de plajă și la vapor. Căpitanul se gudura ca un cățel în călduri. Ne-am aglomerat toți deștepții pe puntea de sus, cei mai tari, ocupaserăm locurile cele mai bune. Cam inutil. Mâncarea se dădea jos și apoi  a fost mai frumos să luăm vântul în față. Mi-a fost o frică teribilă să sar de pe vaporaș în mare, am făcut-o, totuși, de două ori. Mai puteam, zic acum. Pe urmă am înotat către o plajă  din apropiere. Am găsit piatra cu gaură pentru Monica și am eșuat pe țărm cu picioarele în apă și cu părul pe nisip. Am rămas câtva timp așa. O senzație de relaxare totală. Pe urmă vaporașul ne-a dus la Aliki, nu chiar incredibilă plaja mare, principală, pentru că era extrem de aglomerată iar plăcerea era umbrită de „grija” de amirodenii2 găsi un locșor sub soare. Așa că am pus sandalele noi de plastic și am plecat în aventură, pe o cărare  prin spatele tavernelor. Am văzut încă o plajă mai mică și mai goală. Dar și un sit arheologic. Am ales,  pentru început,  cultura. Dar numai până la jumătate, că plaja cea mică era deschisă fix de acolo. Am ancorat și am pus ochelarii pentru pești, pe de o parte niște valuri mișcăcioase, pe de alta sandalele incomode (se găsesc ieftin) dar am reușit să fac o baie. Acolo da. Și am luat și iarbă de mare și pene anonime pentru Monica a mică.

Întoarsă în situl arheologic, am mers ce am mers, am găsit ruinele unei biserici, mișto, pe urmă am luat o potecă cam dubioasă și m-am pierdut. Păcat că mi-era teamă de timpul scurt și că sandalele erau incomode. Mi-ar fi plăcut să gust până la final tura aia. Am găsit din nou plaja mare, ca să zic așa, și am încercat din nou să înot cu peștii. Simpatică treaba. Este necesar și tubul. Dar mișto. Apa e așa de sărată că e greu să mergi înainte. Din nou zăcută pe plajă, pe o zonă pietroasă. Relaxare. Incredibil.

Morala fabulei: odată întorși pe vaporaș, s-a dat mâncare, frigărui, cartofi, roșii, castraveți. Oricum, nu am mâncat tot. Am băut jumătate de pahar de vin. Ce prostie. Peste puțin am vomat tot. Am și murdărit pe acolo. M-am închis în toaletă, nu aș mai fi ieșit, o îmbrățișam cu încredere. M-au scos cu forța. Să fie clar: trebuie pastile de rău de orice. PASTILE !!! Autocar nu, că e și obositor, pe lângă greață.

Am coborît de pe ambarcațiune, la finalul croazierei. Căpitanul, extrem de dezamăgit că nu am vrut pat și sex deși eram singură. L-aș fi lăsat să continue să îmi maseze ceafa, pe vaporaș, dar nu mi s-a părut corect.

Pe țărm vindea unul fructe. Am luat două piersici = 1 euro (Oare ?). Mi-a dat și o prună și o pară. Ok. Am luat vederi pentru Moni si Raf dar nu sunt timbre și oricum nu se ridică poșta până luni. Omvedea.

Acum am înșirat toate nimicurile pe patul secundar, acoperit cu cuvertura, pentru protecție. Am făcut băiță, am pus spumă. Îmi pare rău că nu am găsit cartelă de telefon, să vorbesc cu mama. Mi-ar fi plăcut să fi fost și ea cu mine, în croazieră. Sau să fi făcut așa, un voiaj, când ar fi avut gust.

Mă culc. Am dormit o oră. Am pus haine și am plecat. După o oră am găsit telefon. Am vorbit de 1 euro și jumătate. Cu toți trei. Ăla e, totuși, pe altă lume. Am dat 4-5 ture. Nu m-am hotărât nici la pantofi de înot, nici la înghețată. Mai vedem.

E liniște, e bine. Îmi place că reușesc să scriu. Deși detalii îmi revin după o zi. Am luat hartă. Mi se leagănă încă tartăcuța. Mai am un voiaj netranscris. O fi coincidență, să fie la fel de frumos?

Mă apuc să socotesc. Fără hotel, transport: 39,55. cu totul : 223,55

08.09.2012.

Azi e sâmbătă? Ok. Mă gândeam că vineri. Trebuie să rog pe Monica să îmi dea un beep miercuri. Sau când? Să întreb mâine pe mama ce zi e!

mirodenii6Azi dimi mi s-a părut cam nor, așa că am luat blocul de desen și m-am dus la mina părăsită. Am desenat copilărește dar aproximativ până la capăt, deși ieșise soarele și ardea. Și, deși jos se vedea o plajă de balamuc pe care se aduna lume, am rezistat eroic.

Pe urmă, fuga - fuga am cumpărat pantofi de apă, am luat masca și tubul, bineînțeles am uitat sticla de apă și soluția de soare și m-am dus să descopăr plaja minune! Drumul era pe lângă halele alea în care se exploata minereul. Pitoresc. Țărână plină de rugină. Și, peste tot, inimioare cu inițiale legate cu +, toate cu pietre albe. Pietricele. Am făcut și eu un C. Și am pus o pietricică în centrul de cerc.

Pe plajă m-am simțit foarte relaxată și mulțumită. Pantofii de apă sunt de nota 10. Plus că am găsit roz, ca și costumul de baie. Am înotat cu peștii. Nu știu cum să fac să nu mai intre apă la ochelari. Da’ e bine și așa. O tură e compusă din două părți : jumătate cu pești, jumătate fără. E minunat ! Văzând cum e făcut fundul ăla de apă, ți-e cam frică, pe urmă, să te aventurezi. Am văzut peștișori mici, subțiri, pe urmă unii mai lați, cu dungi maro și pe urmă alții mai lați, cu dungă neagră pe coadă. Din ăia cu dungi maro am văzut și mai măricei, mai lungi decât mâna mea. Culmea, au fost niște pești negri cu coada despicată. Ăștia erau la geamanduri. Ăia maro, parcă mi se părea chiar că se holbau la mine. Oare voiau să mă atace ? Neeee…..

La un moment dat le-am dat de mâncare. Nu veneau în haite, dar au mâncat. Mă cam pufnea râsul, ceea ce era puțin recomandat. Bine că mă antrenasem, deja, la golit apa din ochelari. M-am bălăcit. Am găsit încă o piatră pentru Monica. Era plin de pietre și pietricele, dar nu cu gaură. Poate că sunt toate de calitatea I, le sortează. Noroc că una tot a scăpat. Acu’, ca să fiu sinceră, având în vedere că nu voi mai avea ocazia, am profitat de plaja seminudă și am făcut topless. Vreo 5 minute numai, că nu știam dacă au reguli acolo și nu voiam să se revolte careva.

Am văzut cu mândrie și vaporașele care se întorceau, de dimineață mi-am dat seama ce oră era după plecarea lor. Stăteam bine acolo. Ce bine! Dar, până la urmă, am săltat ancora. M-am oprit la fructe. Scăzuse prețul. Nu știu de ce nu le cumpără lumea. La magazin sunt mult mai scumpe. Două nectarine și o piersică: 0,8. Am mai luat o gumă de șters 0,4 și pantofi 5. Să vedem dacă mă hotărăsc și la o înghețată sau la o bere de la magazin. Sau vin! Sau înghețată. Azi am făcut sandviciuri, trebuie să iau pâine pentru mâine. O să mă duc să dau o tură, am așteptat să se facă mai târziu, să nu mă întorc prea devreme la culcare. Din când în când e un serial italian la tv. Ascult toate alea la tv, mă feresc de canalele românești.

Ah, uitasem de ieri. Am avut noroc. Croaziera a fost cu niște polonezi tineri și niște nemți puțini și o pereche de români. Cu o zi înainte fusese un grup de RO. Bine că nu am înțeles ce spuneau polonezii, nici ăștia nu păreau prea OK. Mai era o pereche, 40 - 50 de ani, el se ajuta cu un baston. Dar păreau senini, fericiți, el a înotat la toate opririle. Mi-a părut rău că nu am mai putut sări la a doua oprire, eram chitită pe fapte mari. OK. Asta e.

Mă duc să dau o tură. Probabil o înghețată de două cupe. Cioco și fructe ?

Gata. Am mâncat înghețată. O cupă. Cioco. Bună. Dar tot trebuia să mă prostesc. Am luat bere. O gramadă. Mythos. Acră. O duc acasă. Ce cretinică pot să fiu. Am dar niște ture.

Am cam stabilit așa: mâine (duminică) Theologos + Potos + Pefkari. Luni: Limenaria + Pește prăjit. Marți : Aliki + Arcangelo. Miercuri: uite că nu știu + fructe de mare. Nu e rău. Mi-e rău de la berea aia. Poate aș putea să fac vreun tratament pentru stomacul ăsta ? Astă seară înghe + bere 4.

Trebuie să iau și cadouri. Ce să iau lui Bogdan, oare ? Mamei - halva. Tatei ? La servici bomboane de la alimentara. Mă gândesc dacă o să ajung mâine la plaja aia de nudiști. Ia te uită ce mai cântă grecii la tv !

09.09.2012 ?

Cine mai știe. La tv dă numai ora, nu și ziua.

A fost o zi de așteptare de autobuze, de fapt chiar așteptarea lungă la mânăstire o fi avut rolul ei. Smerenia. Am plecat la 9.00 de la hotel. Am zărit o alimentară bună pentru cadourile de la birou. E bine. Pe urmă m-am dus la amicul de la chioșc, săracul de el, l-am amețit. Mi-a zis unde e stația, unde sunt biletele. Am așteptat. Adică am luat bilet. De la o tipă acră care nici nu mi-a dat tot restul. Pe urmă a început să mai vină lume în stație. A venit autobuzul. Ce bine ar fi să fie așa de spațios autocarul către România! Am zărit Potos și Pefkari. Cine stie cât de departe sunt. Am coborît cu mare plăcere la Aliki. Am dat o tură mică și m-am oprit pe plaja a doua. Mai era încă una, dar să nu exagerăm. M-am mișcat în apă. M-am simțit răsfățată. Apa, pantofii, soarele. De fapt apa asta limpede o simt prea puțin. Nu mă văd pe mine însămi. Desigur, ajută mult că văd pietre.

Am avut și loțiunea de plajă. Am stat ce am stat și am plecat să înconjor insula. Cu emoții. E partea înfricoșătoare și frumoasă, când sunt singură. Locuri frumoase. De văzut, nu de explicat.

mirodenii7Desigur, am terminat mai devreme decât era prevăzut, dar cine știe când trece autobuzul. Am oprit apoi la mânăstire. Partea de vizitat este de 2x2 mp, timpul de așteptat autobuzul este de 3 ore. Mi-am luat inima în dinți să mă duc până la o plajă mai jos. Dar, fricoasă cum sunt, nu am rămasla baie, deși puteam rupe lejer o oră. Așa că m-am întors prea devreme și am somnolit o oră jumătate privind turiștii și ascultând slujba de la ora 5. Pentru smerenie, cum ziceam. Până la urmă am mai mâncat încă un rahat (bun) și am ieșit să mai aștept autobuzul și afară din mânăstire. Nu m-au lăsat să intru până nu am acoperit umerii cu pareo și picioarele cu o fustă. Nu am luat totuși amintiri și am aprins o singură lumânare pentru toți, că nu am avut alte monede schimbate.

Îmi făceam variante și planuri în caz de lipsă de autobuz, ceva cu autostop. Dar bine că a venit. Ah. La urcarea de la plajă înapoi către mânăstire, am cântat cu voce tare pe drum, ca în vremurile bune, în franceză, că era mai mobilizator. Oare de ce nu știu pe de rost cântece în italiană?

Acum scriu. Intenționez fructe de mare la cină. Poate să cer în italiană. Trebuie să o fac, că e în program. Am băut dejabereacare era în frigi și am pus alta. La fructe de mare luăm apă.

Așa. Am mâncat. Creveți. Că ăștia nici nu aveau amestecate, nici eu nu știu să cer. Cu un pahar de vin alb. Omagiu, o baclava. 12 euro ! Măi frate! Nu am lăsat bacșiș, că nu cred că mi-au făcut reducerea promisă. Acasă, mama se luptă cu tata. Lui îi este cam rău. Îmi promisesem înghețată dacă ieșeam ieftin. Am ieșit scump, dar am luat și înghe. Tot scumpă. Trebuia. Acu’, poate că o să dorm. Am toată apa în urechi. O să mă duc la ORL. Noapte bună. Am dezechilibrat balanța economică. 21,5. Aoleo!

10.09.2012.

E luni. Ieri a fost …(?) azi e vai și amar. Mă duc să tai unghii și mai vin. Am tăiat. Deci.

Azi a fost zi locală. Am ieșit. Am fost la farmacie, am luat pastile rău autobuz. M-a trimis la medic pentru urechi. Am fost. S-a uitat înăuntru. Otită, urechea medie și inflamat ureche externă. A scris antibiotice. Și picături. O gramadă de bani. Și nici nu am luat toate antibioticele. Am luat un antibiotic din ăla în gură și am constatat că nu am apă ca să îl înghit! Bine că e zonă de magazine. Și m-am dus spre plaja mare și lungă din Limenaria. Deși apa nu e exagerat de limpede, e bine că lumea e chiar puțină.

Topless pe nisip și nud în apă. Dar numai pentru un minut. Și pe urmă nu mai nimeream să pun slipul! HAHA. M-am copt suficient. Am început să ridic o casă de piatră. Am plecat spre Trypiti. Nu am înțeles ce e acolo așa de grozav, m-am întors. Magazinul pentru atenții era închis. Am urcat în cameră, schimbând, ca întotdeauna, două vorbe cu Crista, patroana. Extrem de gentilă, desigur, majoritar profesional, dar orișicât. Și e și frumoasă și are și niste fii!!!

Am stat lată vreo oră și am ieșit la plajă. Voiam să și desenez, dar era așa de bine lată pe nisip la soarele ala blând…. Oricum, pe la 6 m-am strâns și am luat-o la pas. Și era o cafea legală. Și o pisică.  Și i-a plăcut checul. Ce bine. Domne, pisicile de aici nu au fost niciodată mângâiate pe capul lor. Dar mănâncă și ele chec.

Aseară, la creveți, am făcut juma - juma cu pisicile. Ele, capul și carcasele!

mirodenii3Oare ce am mai făcut ? Ah ! Caut o atenție pentru Bogdan. Și pe la prânz am mâncat struguri. Să vedem ce mâncăm deseară. Gyros, cu curaj. Și poate desenez, totuși, ceva.

Am luat souvlaki. Se mănâncă greu, frigăruile nu sunt făcute la artă. Toate sunt, de fapt, un fast food cu amestecătură. Dar pot servi în caz de nevoie. Am luat piersici și înghețată bleu. Trebuia. Pe urmă vizită la magazin. Are lucruri frumoase. Câteva le face ea. Oricum, marfă cu gust.

Mă mai nebunește urechea. O să rezolv acasă. Nu am mai desenat.

M-a cuprins un dolce far niente. Pe urmă mă mustră conștiința că nu profit de toată marea și că stau la tv. Dar e așa de bine ! Pun picături și stau la tv. Pe mâine.

La cheltuieli e din ce în ce mai mult. Nu am experiență. Călătoresc rar.

11.09.2012.

Se apropie.

Am dormit cumva. Am scos pătura. M-am dezvelit. M-am acoperit. Nu am dormit pe sărmana ureche. Am impresia că mă relaxez. Nu mi se mai pare important să scriu. Dar trebe. Poate careva va citi. Uite, abia ce am vrut să fiu răutăcioasă, m-am și înecat ! Bine. Am ieșit pe la 9.15, am luat bilet de dus. Și de întors. Și m-am dus să aștept pe mal.

Și am schimbat bani. A venit autobuzul. Am mers, cât am mers. Am ajuns la Theologos. Am mers pe jos. Am găsit străzi înguste, case de piatră, garduri de piatră. Am vizitat muzeul, mic de tot, pe 2 euro, am mâncat nuci din curtea muzeului.

Am mai mers iarăși. Am intrat în curtea unei biserici și am rămas închisă acolo. Am mai mers, altă biserică mică într-o curte mare. Dar curtea era chiar închisă. Bisericile astea nu prea seamană a biserică, nu au turle cu cruci. Pe urmă am băut cafea grecească la o cafenea la stradă. Sper să fi ieșit bine poza.

mirodeniixPe urmă m-am întors la Potos, nu îmi mai plac plajele cu multă lume. Am luat foietaj cu chestii, nu prea bun și am plecat mai departe. La Pefkari am stat pe ambele plaje, cred. Sau numai pe plaja lui Răzvan? Am înotat cu peștii. Cred că e cea mai valabilă plajă pentru pești. Sub apă par recifuri. Și m-am speriat de ceata de pești, păreau că vor să mă atace! HAHAHA!

Am văzut plaja. Începeau norii. Septembrie e totuși septembrie. Trebuie luat ca atare și nu sperat la o vară care nu mai este.

Am plecat din nou. Poteca analizată chiar funcționează. Parcă îmi părea rău că merg și privesc înainte, în loc să privesc marea. Am ajuns în Limenaria. Am luat înghe de căpșuni și m-am jucat cu un pisic. Și am fost la mare. Pe urmă am vorbit cu Crista, în magazin. Are o familie mixtă, cred. Și vreau să mă duc să pap pește. Și mâine pizza.

Așadar am făcut-o și pe asta. A fost neașteptat. Cred că patronului i s-a făcut milă de mine. Mi-a dat fructe de mare grill mixt, la 6 euro. Bine că nu am reușit să cer și vin. Mi s-a învârtit capul toată seara. Am reușit să mănânc, dar am fost în permanentă tensiune. În mod sigur nu sunt făcută pentru așa ceva. Eu mă simt bine numai la pas, fluierând singură pe drum.

Cumva, mă simțeam bine și cu Paolo în anumite momente. Probabil că fiecare are nebunia lui în legătură cu vreo persoană. Ăla poate tânjește la Mihaela lui care s-a întors la soț. Nebunie !

Și am cumpărat un șal. Acum socotim. Tot mult, trebuie să iau lui Bogdan, Marius, Raf ?

Noapte bună, scumpi mic. Mâine, fără experimente. Numai relax.

Ce e azi ? 12.09.2012?

Mic dejun pe fugă, cafea la jumătate și … valea... Am primit indicații de la Crista. Și mergi. Și mergi. Și mereu mare și plajă numai pentru mine.

Și, într-adevăr, din timp în timp mai apare câte o plajă ici și colo. Și am ajuns la Trypiti. Frumoasă zona. Am ales totuși plaja vecină, aproximativ goală. O grămadă de arici. O gramadă de stat pe plajă. Am înotat. La un moment dat, un plajist s-a decis să se expună. Surpriză ! Apare o familie cu copii. Ăsta se îmbracă și pleacă. După câtva timp, surpriză ! mama de familie se denudează toată !

Am plecat de acolo pentru Metalia, am luat cioco, fructe, pâine. Și am poposit pe plaja din spate (dame topless). Am intrat în apă. O pereche se așeza în vecinătatea mea. Surpriză! El trebuia să își pună slip. Așa că s-a denudat și s-a schimbat cu nonșalanță. Extrem de distractiv!

Am mai stat la plajă. Pești. Apă.  Pe urmă am mers și am făcut foto cu captain Dimitris!

mirodeniiyPe urmă am mâncat fructe pe faleză, la apus. Nu știu ce să fac acum. Dietă sau pizza ?

Pizza ! Mai relaxată decât ieri. Dar compensat cu vin. 7,5. Pe urmă cadouri. Pe urmă în cameră, că e frig și mi-e somn. La urma urmei, trebuie să mă bucur și de cameră, că doar mi-a plăcut atât de mult !

Azi am scris, sus, cu pietricele, și pe Moni și pe Raff. M-am bucurat când am văzut că V era încă.

Am zis că am făcut poză cu captain? Nu m-a uitat. Am fost chiar o figură!

Îmi este somn. Dacă reușesc să ajung bine acasă, o să ma bucur.

Totuși, am cheltuit cam mult, și mai e și mâine.

Noapte bună, pui mic. 

Comentarii cititori
sus

Dan Jammers

 

New York și Burkina Faso, paralele și perpendiculare

 

Subiectul era facil, trei zile între o călătorie la New York, în scopuri turistice, și una în Burkina Faso pentru a umple frigiderul, erau o pauză suficient de mică pentru o istorie mare.
Asta dacă subiectul călătoriilor (eu) ar fi avut inspirațiune. Ceea ce nu e cazul. Prea cald și prea puțin timp, însă iaca simt că aș scrie într-un word fără să aibă legătura cu munca.

mirodenii10Un apriori al unui locuitor din Focșani (nu, nu am ales la întâmplare, născut sunt din) ar fi diferența de culoare: la New York e albi, la Burkina e negri.

Canci. Mă scuz, dar naivitatea v-a luat pe sus ca cum uraganul casa din prefabricate locuită de Dorotheea și câinele său. Nicidecum.

În New York am locuit în Harlem, la intersecția între strada 121 și Third Avenue. E destul de înfipt în cartierul popular Harlem, la o aruncătură bună de băț de Bronx.  Proprietarul ne-a lăsat pe masă o notă cu parolă wifi, algoritmul telecomenzilor, know how cum să spălăm în suptsol și o frază seacă, fără detalii, să nu ne aventurăm în nici un caz pe Second Avenue (??).

mirodenii11Pentru că, mergând spre metrou sau traversând cartierul, am cam înțeles de ce. Mulți, mulți oameni fără domiciliu fix - negri și nu numai, dar p'acolo, hispanici căcălău măria ta, dealeri, curve, oameni care șchiopătau sau cam așa ceva, la douăj de ani, cu un comportament care îmi amintea de mesajele de dinainte de '89, despre droguri și occidentali. Decât că acilea chiar ierea cazu'.

Pe de altă parte, dacă o luai de'a relaxatelea, oamenii ierea deschiși - unii fără control chiar la propriu(l) prohab. O excursie peste drum, la marketul din cartier, mi-a ocazionat o discuție scurtă cu o doamnă care stătea pe o bancă și care m-a întrebat gingaș dacă „sweety aint you share a beer with me“ - mi se vedea packul de Corona din sacoșă. Esteuropeanul curios din mine dădea ghes, politețea așijderea, statutul de om măritat și eventuala stupoare a nefestei care m-ar putea aprivoaza că beau bere în stradă cu o tanti, după o excursie de 5 minute în teritoriu inconnu, nu. Dar i-am dat căci îmi cerea, cum zice cântecul. Eu n-am beut dar m-am așezat la o țigară. Din vorbă în vorbă, fata nu era chiar proastă dar din conversație a reieșit că avea probleme cu poliția pentru că fumează iarbă și că are clienți. Foggy ca dialog dar interesant. Am refuzat cu politețe oferta de a termina propriul pack de bere la ea acasă, deși galeșă, și am urcat cu cele 5 beri rămase pe care le-am băgat iute la frigider. Ce să-i zici nevestei, unde e berea ? Am cinstit o tanti ale cărei moravuri nu intră neapărat în standardele morale acceptate de biserică, nu e o opțiune de răspuns. În plus m-a întrebat dacă nu sunt canadian, după accent, ceea ce compliment. Topești orice moldovean cu așa ceva.

mirodenii12Cum aș putea descrie o călătorie pe jos de la 121 spre 1 - de la Harlem la Manhattan -  cam cum s-a transformat Michael Jackson între prima tinerețe și a doua - lumea se albete. Se albește, suge burta, începe să miroase frumos și decorul și el tot așa. Mașinile și ele iau haine de sărbătoare și mărcile germane recente își fac apariția. O a doua opinie ar fi că n-aș fi făcut niciodată atâta amar de kilometri dacă nemțoaica din nevastă-mea nu realiza că exploatarea turistică maximă trece prin asta - și avea dreptate. Picioarele mele nu își credeau degetelor. Singura chestie constantă era prețul țigărilor, 13 dolari pachetul - comme quoi que la omul sărac nici boii nu trag.

mirodenii13Pierd urma lui Burkina. Ce vroiam să zic la început e ca între nenii fără domiciliu din New York și cei din Bobo Dioulasso nu sunt chiar mari diferențe. La americani sunt îmbrăcați gros și ăia mai acătării împing la căruciorul de supermarket plin cu ace, brice și carice - în Burkina nu au cărucior însă tot îmbrăcați mai gros (desi 42°), ăia mai acătării au un carucior dar nu de supermarket, iar apatia aș zice că e comună și la unii și la alții. S-ar putea ca ăștia din Burkina să fie chiar mai fericiți, cel puțin nu văd atâta bogăție în jurul lor. Dacă aș fi în situația respectivă știu că m-ar enerva să văd lumea buna trecând și făcând, aș prefera să văd lume cât mai prăpădită - ceea ce, pardon my french, în Burkina e căcălău. În plus, e suficient să întinzi mâna și să mănânci mango sau banane, în ultimul caz, ceea ce nu e de neglijat.

Pe de altă parte, și într-o parte și în alta oamenii sunt deschiși la dialog și politicosi. Și aici depășind cu mult, de ambele părți,  deschiderea sau politețea unui parizian de rând. S-a întâmplat de multe ori să ni se ofere ajutor în a ne orienta atât în cartierele bune cât și în cele mai puțin bune din NY, și s-a întâmplat de multe ori să mi se ofere servicii complet dezinteresate în Burkina - ba chiar un nene a pierdut o zi întreagă cu mine - repet, fără niciun interes pecuniar - să mă ducă să vizitez un loc sfânt. Un loc sfânt în care băștinașii veneau să facă sacrificii ca să le meargă mai bine. Când am ajuns la locul sfânt, băștinașii făceau sacrificii, însă după ce jupuiau sacrificiile, le puneau pe foc și le și mâncau. I-am zis lu' nenea cu vizita că la noi, în Ioropa, astea nu sunt sacrificii, noi le numim barbecue. El mi-a răspuns că poate că am dreptate, dar a întors-o cum că în Africa mâncarea nu se aruncă. Bine, bine, dar poate Doamne-Doamne nu știe asta. Am lăsat-o baltă și am grăbit plecarea, că îți întorcea stomacul pe dos, erau 44 de grade și mațele și fulgii orânduiți în straturi se transformau de zor, vorba lui Lavoisier.

mirodenii14Altfel, frânturi îmi vin în minte dar nu le mai orânduiesc: cuplul de unguri din Brooklin care plimbau câinii celor cu servici pe Wall Street, pentru ceva mai mult de 100 000 de dolari pe an (detaliu dat de un nene cu care am stat la taclale o oră jumate); șoferul de 4X4 care m-a dus 400 de kilometri de la Bobo Dioulasso la Ouagadougou și care aprindea farurile când venea o mașină din față (ziua în amiaza mare) ca să se asigure dacă șoferul din față nu doarme: dacă ăla era suficient de tâmp să îi răspundă, zicea: ia uite ce băiat simpatic, bine că îi treaz; dacă acela din față nu răspundea, ce perdafuri îi mai trăgea, zicând „bine mă că ai adormit, arză-te-ar, iar dacă nu dormi ce moaș-ta nu aprinzi farurile, etc etc etc“. Am făcut și o gafă, zicând că în Mali vecin (eram la 60 de km) malienii sunt săraci rău (din bruma de imagini ce văzui la tele) iar nenea șoferu s-a întors la mine și-mi zice „păi peste graniță tot ca la noi e, noi nu suntem mai bogați..“ apoi pe wikipedia văzui că sunt pe ultimele 10 locuri din lume cu pibul și alte alea.

mirodenii15Dar dacă mă screm să rezum esențialul din cele două călătorii, rămân impresionat de politețea celor din NYC - mai la sud sau mai la nord, tot așa, iar din Burkina rămân cu toată căldura ce am tras-o timp de două săptămâni, plus cel mai gustos mango mâncat vreodată.

 

Adică, cel mai bine e acasă, dragii moșului.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey