Luminița Dumănescu

 
sus

Luminița Dumănescu

 

Sub cer polar și noapte verde

 

Zburăm deasupra crestelor înzăpezite și Cântecul lui Solveig îmi răscolește mintea și inima! Nu-mi vine să cred că e posibilă atâta frumusețe, deși sunt pe jumătate congelată și paralizată de nemișcare în scaunul înghesuit al celor de la Norvegian Air (nu-s nici eu mică dar parcă scaunele-astea ar fi croite pentru piticii din poveste!).

Reușesc să fac abstracție de durerea din oase și mă bucur de peisaj. Crestele acoperite cu zăpada nu seamănă deloc cu ce lăsasem în urmă de câteva ore, zilele călduțe de la Cluj sau cu însorita Sardinie din care tocmai mă întorsesem. Mă uit la vecinul din stânga, ascuns în gluga de lână, și mi se face și mai frig, în cel mai congelat avion cu care-am avut „norocul” să călătoresc vreodată. E duminică, 5 octombrie, și mă îndrept spre cel mai nordic punct atins până acum, dincolo de cercul polar, spre ceea ce urma să devină una dintre cele mai scumpe (la propriu și la figurat) experiențe de până acum.

101Urma să petrecem o săptămână în laboratorul partenerilor noștri de la Universitatea din Tromso, lucru care s-a și întâmplat, de altfel, cu rezultate dintre cele mai frumoase. Dar nu despre asta vreau să vă povestesc –v-aș plictisi, fără doar și poate– ci despre experiența nordică așa cum o percepe est-europeanul plecat cu pateul în traistă, speriat deja din lecturi de sindromul de preț nordic. Vizitasem prin 2007 Suedia și mă minunasem; de data asta avea să-mi fie dor de serile suedeze de iunie!

Ajungem la Tromso sub escortă  -trei sferturi din Boeing-ul 737 era plin de militari care se întorceau la bază– și ne minunăm de soarele care încălzește încă fiordurile. Credeam că ajungem deja la întuneric, în celebra noapte polară dar s-a dovedit că nu ne făcusem temele la geografie: noaptea începe în 21 noiembrie! Ne aranjăm frumos pe malul mării și stabilim să ieșim în recunoaștere, morți de foame după o zi de călătorie asezonată cu 5 biscuiți. Hotărâm repede că n-avem (cu) ce mânca în restaurantele din centru și ne înfățișăm, zgribuliți și suflând abur pe nări, într-un pub care părea suficient de încăpător pentru noi și pufoaicele noastre (brrr, numai că îi vedeam pe norvegieni în tricouri și-n sandale și mă apuca brusc dor de saună de 60 de grade!). Dar să revenim la bere! Nu-i greu de ales, norvegienii sunt oameni ocupați (trebuie să producă 85.000 USD/PIB pe cap de locuitor!!!), n-au timp de pierdut, vând doar bere, până la 4,7% alcool! Să fie blondă, brună, nefiltrată? Că în rest nu-s decât două variante: ori cu 74 de coroane, ori cu 132. Nu pentru toată gașca, firește, ci pe una bucată pahar 300 ml pentru una bucată român de 7452 PIB. Ne uităm cu jind la diurna noastră de o zi care ajunge de două beri, ne îmbărbătăm cu gândul că e și berea aliment – doar n-or minți nutriționiștii! Sorbim din pahare ca și când ne-am delecta simțurile cu cea mai fină șampanie; focul trosnește în șemineu și lumânările pâlpâie pe masă. N-am mai pleca, da cum să stai cu paharele goale? Mai luăm un rând! Cui îi mai trebuie mâncare?  Ne ostoim foamea cu povești și bere brună. (De blonde suntem sătui!) Dar parcă tot mă gândesc la Janos care mă așteaptă cuminte în cameră, fericit că a scăpat de control și s-a ghemuit cuminte, între alune și fistic, în brațele unui frigider nordic!

102Nu-i chip de mers la culcare: rămânem să vânăm splendoarea nordului – doar n-am venit degeaba la capătul pământului! Om dormi acasă când ne-om întoarce! Aurora boreală ne surprinde din prima noapte – dansează în port, în jocul de lumini al orășelului despărțit de ape. Vasele de pescuit stau înșirate în port, expunând privirii imensele cuști pentru capturat homari; în aval, alte vase expun privirii alte cuști, alte capcane pentru buzunarele rușilor și americanilor: ciubere cu apă fierbinte în care se desfată, în văzul lumii, turiștii care au mai mult decât 35 de euro diurnă de la stat! Un marinar cu păr aproape roșu iese din pântecele navei cu o minunăție de tavă pe care stau înșirate pahare cu picior lung și mici boluri în care ghicim ispititoare bunătăți. Devine clar, nu e de noi pe malul Mării Norvegiei! Ne împrăștiem care pe unde (a se citi de la etajul 4 până la 9) și dormim buștean în noaptea verde.

Zilele următoare au trecut într-o viteză fantastică! Drept e că ne acomodasem deja cu obiceiurile locului  -mâncat regește la mic dejun, abia ciugulit câte ceva la prânz, fiindcă gazdele noastre mâncau la 11, maxim 12 în zilele aglomerate – ciudat sistem, pe cuvânt!, aprovizionare de la Coop sau Spar și tratație la gura aurorei pe terasa acoperită a hotelului, lângă saună și cu vedere la Catedrala Arctică în tihna nopții!

Odată luată grija supraviețuirii ne-am putut concentra pe lucruri serioase, adică pe învățat „cum se face” chiar de la producător! Un „producător” lipsit de aroganță, dispus să împartă, să inițieze, să ajute! Generozitatea lor ne lasă muți de uimire! Și admirație! Sigur, nici noi nu ne-am dus cu mâna goală – când mă gândesc la sărăcia din magazine în privința delicateselor cu grade pe etichetă pun rămășag că darurile cu indicație de proveniență geografică au fost evaluate corespunzător! Și mai surprinzător e contactul cu realitățile -să le zicem- universitare.  Totul se învârte în jurul studentului –are la dispoziție spații de relaxare între sălile de cursuri, dotate cu mese de biliard și tot felul de device-uri electronice, chicinete pe fiecare etaj, unde-și ține măria sa, studentul, cana de cafea/ceai, licoare cu care se aprovizionează tot la fața locului (nu știu cine-o furnizează), biblioteci cu canapele relaxante și plasme pe care curg știri sau documentare, spații pentru discuții, spații individuale pentru concentrare serioasă –presupun– etc. etc. Să mai amintesc că în timpul cursului studentele croșetează în timp ce povestesc degajat cu profesorul despre a doua tranziție demografică sau înlocuirea generațiilor, lucruri cât se poate de serioase, urmându-și modelele din te miri ce reviste colorate, înșirate tacticos pe bănci, între tablete și cărți? Nu, e prea mult pentru ochiul nostru rigid, obișnuit cu morga academică, cu prezența de complezență, cu seriozitatea pretinsă statutului de student/profesor! A, să nu uit de profesor –unul, oarecare! La fel de degajat ca și studenții lui, puțin caraghios (în ochii noștri, firește) în ținuta lui  cu pantaloni trei sferturi și sandale cu șosete – la 3,4 grade afară! Degajare, lipsă de formalism…să fie rețeta succesului? Greu de digerat! Oricum, imposibil de urmat!

103Penultima zi din săptămână ne găsește pe drum, în vizită de lucru la Barduffos, 160 km sud de Tromso, centru de pregătire olimpică și sediul operatorilor de la Norwegian Historical Data Centre, partenerii noștri. Operatoarelor, ca să fim întru totul riguroși și obiectivi! Opt doamne, trecute toate de prima tinerețe, care digitalizează tot ce înseamnă sursă de populație în Norvegia (recensăminte, registre de evidență a populației etc). Unele fac același lucru de 33 ani! Povestea lor e interesantă și poate fi dată drept exemplu de lobby pentru un proiect pe termen lung. Dar despre povestea lor, altădată, poate! Drumul cu mașina are și avantajele lui: constat că și norvegienii au drumuri proaste, vălurite, găurite; noroc cu peisajul, altfel mai, mai că ai putea să uiți pe unde te învârți! Nu te lasă crestele acoperite cu zăpadă, văile și casele mici și vesele din fiord. Mai toate sunt din lemn, cu ferestre mari, lipsite de perdele sau draperii, ce dezvăluie ochiului indiscret interioare cochete și calde. Pe lângă case (impropriu să spun curți) se usucă, în vânt și puțin soare, peștele! Aproape că nu e casă de pe drum să nu vezi aceste stative cu pește pus la uscat. Unele au și niște cuști pe lângă, le bănuim a fi suratele nordice ale clasicelor afumători! Ghidul ne spune că ne putem opri la întoarcere într-un magazin de delicatese, unde găsim foca, halibut, salam de ren –delicatese, va să zică– dar îmi zboară gândul imediat la masacrele anuale de pe plajele daneze și nu vreau să văd nimic! Darămite să gust! Intrăm, totuși, ca să nu zicem că n-am intrat, căci de ieșit am ieșit cu niște stick-uri cu vitamine pentru blănoșii de acasă (unii), vreo două chifle și-o conservă, alții! Renii, vrem să-i vedem nu să-i gustăm și chiar avem noroc –zărim un grup pe câmp, imposibil de imortalizat din cauza coloanei de mașini din spate! De oprit, nici nu poate fi vorba! Mergi, cu 30 sau 50 la oră, cât îți permite indicatorul, și îți vezi de treabă! Altfel, au ei grijă să te lase să stai pe dreapta, cât poftești! Să nu uit de benzină: la salariile lor e curat pomană, și se plâng că-i scumpă! Unii se duc până la granița cu Finlanda să alimenteze, ar fi, chipurile, mai ieftină. Din calculele mele era numai cu un leu și vreo 30 de bani mai scumpă decât a noastră cea mai scumpă! Nu-și imaginează nordicii ăștia ce înseamnă scump la nici 200 de euro salariu minim! Cum ar putea? Ale lor au prea mulți 0 în coadă!

104Nu-i chip să dormi în Norvegia! Adică ai putea, dar cât de des vezi stele verzi la propriu? Merită ratată o așa experiență? Țopăim ca niște iezi între hotel și port, nevenindu-ne să credem că suntem atât de norocoși să prindem, seară de seară, spectacolul boreal. Ba, mint, într-o seară a fost înnorat rău – nici rușii n-au ieșit la ciuberele lor! Dar în seara următoare a fost explozie de verde, în plin oraș! Mi s-au încleștat degetele pe aparatul foto și mi-a înțepenit limba-n gură de frig, dar n-am plecat până n-a plecat și dânsa. Aurora, cum cine? Vreo 500 de cadre într-o singură noapte! Mândră nevoie mare de capturile mele, trimit corespondență acasă, că doar n-am ce face! Dimineața mă sună the master of the picture și-mi zice că nu se poate, trebuie să-mi fac timp să mă învețe „niște chestii importante”, că irosesc ocaziile cu așa poze proaste! Să nu-ți vină să mori? Ba să-ți vină! Ia, mamă dragă, aparatele toate și du-te tu în Norvegia să prinzi aurora în splendoarea ei! Da' să mă iei și pe mine să-ți arăt de unde să-ți iei bere cu 132 de coroane!

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey