Marius Dobrin

 
sus

Marius Dobrin

 

Pasager prin Romanești. De nuntă și de înmormântare. Și nu numai

 

Tot mai pregnant, orașul se cufundă în liniște, și deci în nemișcare, la fiecare sărbătoare. Proporțional cu aceasta, duminica păstrând încă un zumzet, dimineața, pentru ca de Paști ori de Crăciun, pustiu să fie pe străzi.

În Romanești înregistrez și graficul după care evoluează zgomotul. Că e vineri, ori că e ajunul unei mari sărbători, șiruri de mașini se înghesuie dinspre parc. Se golește orașul.

Mulți opresc la Boldan, grăbiți, să completeze cumnpărăturile restante. Saci cu cărbuni pentru grătar, mulți litri de bere și suc, pâinea proaspătă, singura care devine repede de negăsit până ce viața își reia trepidația activă.

Și ușor, ușor, se termină șirul de mașini. Munca s-a terminat peste tot, uneltele sunt frumos așezate la locul lor, atelierele sunt măturate, arată ca un muzeu.
E liniște.
Dacă stai afară, poți desluși la un moment dat pocnetul timid al vreascurilor, al cărbunilor și vezi câțiva oameni foindu-se în jurul unui grătar. Dacă stai înăuntru, abia când izbucnește muzica în difuzoare tresari sau, după ani de repetare, zâmbești ca la o revedere: e petrecerea din vecini. Atelierul de alături petrece. Cu mic, cu mare, cu grătar și cu bere, cu CD-uri sau, câteodată, chiar cu lăutari. Boxele sunt scoase afară, muzica întinzându-se ca un plafon jos de nori, peste bună parte din cartier. Până târziu, în noapte, cu dedicații, cu joc, cu veselie. Mai ciudat e când asta se întâmplă în Joia Patimilor.

Plafonul de nori muzicali apare și în vreo zi de marți, apoi de miercuri și, desigur, de joi, de peste an. E nuntă-n cartier, era un șlagăr de-acum o jumătate de veac. Dacă nunta are loc la vreo casă de pe străzile din adâncul cartierului, atunci e aproape intim. Vecinii sunt nuntași de la sine înțeles. Când e la o casă de pe bulevard, atunci e altceva. Sunt trecători care se opresc să privească, sunt mașini care încetinesc cât să tragă o ochiadă. Într-o asemenea zi toți din cartier fredonam sincron aceleași melodii.

Unde până mai de curând era capăt de linie pentru autobuzul 1, între banda de bulevard care duce către centru și aliniamentul caselor, e spațiu cât pentru încă două benzi carosabile și un trotuar și înca un teren al nimănui. Ei bine, acolo da loc pentru nuntași. Când la nuntă cântă o vedetă. Era trecut de 5 după-amiază și oamenii din stația de autobuz priveau cuceriți la Guță, urcat pe o remorcă, invitatul de vază la nuntă. Curgeau dedicațiile, nume și sume, mulțimea de curioși se mărea văzând cu ochii. Când am urcat în autobuz, un bărbat se confesa, cu oarecare mândrie, că pierduse deja trei autobuze căci nu se lăsa dus de-acolo.

S-a întâmplat însă ca norul de muzică să coboare și cu tristețe. Într-o seară, târziu, în curtea unei case de pe bulevard, pe treptele care dădeau în curte, ardeau zeci de lumânări, în cochilii roșii. Era liniște și pustiu, doar pâlpâirea îmbrăcată în roșu. Și dacă n seara aceea speram să fie o poveste romantică, a doua zi, muzica de jale a vorbit despre tristețea acelor oameni. Pe poarta deschisă trecătorii vedeau oameni tăcuți, îmbrăcați în negru, așezați la o masă modestă ori umblând de colo-colo, cu câte ceva de făcut în asemenea împrejurare. Mult timp norul de tristețe s-a auzit deasupra acelei case.

Noaptea, muzica se aude de departe.
Când vine dinspre velodrom, știu că-i un concert.
Dar o dată s-a întâmplat să nu deslușesc de unde vine. Ieșisem din Romanești, ocoleam parcul, muzica tot înaintea mea era.
Case tăcute, muzica nici departe, nici aproape.

Când strada se arcuiește la benzinărie, un grup de case e străjuit de doua alei. Înguste, cât să se strecoare o mașină, aleile acelea se proptesc în gardul cimitirului de lângă parc. La una din casele de pe o alee, petrecere mare. Difuzoarele păreau că funcționează aidoma coșurilor de la termocentrală, pufăiau muzică. La cerere. După câțiva pași, pe gardul bisericii, un ferpar. Printre uluci se zăreau lumânările aprinse șiușadeschisă la capela unde se depun morții, un ultim popas în drumul lor.

Am citit, ca de obicei, ferparul și a început un nou cântec. M-am gândit că e o dedicație pentru cel care mai poposea o noapte pe aici.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey