Rodica Mixich

 
sus

Rodica Mixich

 

Re. Vall Vigezzo

 

mixich0Să revenim la acea dimineață în care m­­-am trezit într-o localitate necunoscută. Afară, din stradă, mă privea o casă de piatră cu ferestre perfect proporționate, cu un delicat ancadrament floral și o feronerie fragilă cum rar mi-a fost dat să văd. Mi-am zis: așa ceva nu poate fi realizat decât de un spirit ales și am pornit cu încredere spre biserica Santuario di Re. Întîlnirea cu un preot zâmbitor care mi-a dat bună dimineața cu deosebită gentilețe m-a făcut mai încrezătoare.

Legenda ne spune că o icoană a Sf. Fecioare expusă pe peretele unei case (fresca murală e o tradiție în zonă) a fost lovită intenționat, drept în frunte, cu o piatră, de către un copilandru. Câteva luni după incident, picături de sânge au început să se prelingă din frescă, mărturisitori fiind localnicii și batistele lor însângerate cu care ștergeau chipul zilnic. Se costruiește un altar, apoi o biserică între 1602-1628, iar în 1922 începe construcția marelui Santuario di Re. Santuario Madonna del Sangue face parte din itinerariul religios Circuito del Santi, iar mai spre vest trece istoricul drum de pelerinaj Via Francigena, ce pornește din Canterbury și ajunge la Roma. Printre obstacolele naturale pe care pelerinul trebuie să le înfrunte sunt și traversarea Alpilor cu diversele variante între Elveția și Italia, mixich2după cum oferă adăpost parohiile întâlnite în drum. Importanța acestor itinerarii religioase, extrem de frecventate în evul mediu, a fost faptul că au permis diverselor culturi europene să comunice între ele cultural, artistic, politic și economic. Din 1994 Via Francigena este declarată “Itinerar Cultural al Consiliului Europei”, ca de altfel și Santiago de Compostella, care în ultimii 20 de ani are tot mai mulți adepți. Santuario di Re este construit în stil bizantin-renascentist și excelează prin mărime și mărinimia celor care au lucrat la pictură. Vigezzii sunt cunoscuți ca emigranți și inventatori. Calitatea de emigrant atrage după sine și o mentalitate de emigrant, în cele mai multe cazuri. Maramureșenii noștri trudesc în Vall Vigezzo pentru a trimite bani acasă, în Maramureș, unde se ridică case una mai semeață decât alta. Așa că înțeleg de ce un santuario este atât de măreț pe o vale săracă din cantonul elvețian Ticino. Pentru unii, cantonul unde se află și Re, se rezumă la case cu acoperișuri de ardezie, îngrămădite unele în altele pe văi rustice și înguste, pe când pentru alții nord-vestul cantonului înseamnă pasul Gotthard cu tunelul lui rutier de 17 km. Excursia tradițională de altfel, prin trecătoare, oferă imagini superbe ale zonei rurale montane și ale lacurilor. Din cauza sărăciei, locuitorii văilor alpine au fost victimele emigrării continue, buseca (supă de legume cu măruntaie) și brânza de capră nu i-au salvat de greutăți, iar dacă bunderii au emigrat în Austria, cei din Ticino au plecat spre zonele industriale din Italia și Franța. Azi, germani-elvețieni și străini de zonă părăsesc orașele și se aventurează spre satele de munte, rustici, din văi, pentru a-și construi case de vacanță.

mixich2Vall d’Ossola este în Italia, la nord de lacul Maggiore. Ossola este valea principală din care se desprind alte șapte văi laterale printre care și Vigezzo. Pornind de la Locarno, prin Centovalli, ajungeți la Re, la granița dintre Elveția și Italia, la nord de Piemont. Prin văile Alpilor au trecut de când lumea, drumuri comerciale, iar Strada del Sempione este unul din ele. Cu toate acestea, regiunea este puțin cunoscută din punct de vedere turistic. Ghidurile văii ossolane te informează că te poți bucura de natură, de drumeții în aer curat, de arhitectura rurală și religioasă, de artizanat și produse gastronomice, precum și de o bucătărie simplă și rafinată. Rafinamentul simplității? Nu, simplitatea autentică. Peisajul este completat de numeroase biserici de piatră și modeste muzee rurale ce își așteaptă răbdătoare vizitatorii. Muzeul hornarilor (îl practicau adolescenții ce se strecurau mai ușor prin hornurile caselor), muzeul morarilor (“la storia di come una volta veniva macinata la farina”), muzeul tâmplarilor și altor meșteșuguri de pe vale. Artiștii plastici care au poposit în Re au lăsat lucrări legate de îndeletnicirile vigezzanilor. Acum 300 de ani, un comerciant de ierburi și alte mărunțișuri a preparat din plante o poțiune alcoolică tonică, un elexir al vieții, numit aqua mirabilis. A emigrat în Italia cu preparat cu tot, a început să-l comercializeze intens, dar nu pentru sănătate, ci datorită parfumului deosebit pentru împrospătarea trupurilor soțiilor și amanților. Cei din vale susțin că ar fi precursorul apei de colonie.

Splendidul ghețar Monte Rosa se zărește pe dreapta, iar din cariera Candoglia a fost extrasă marmura utilizată la construcția domului din Milano.

mixich1Pentru a ajunge la atât de râvnitul Matterhorn, traversăm pasul Simplon spre Elveția. A fost drumul preferat de Napoleon în escapadele militare spre Italia, însă ruta Visp spre Zermatteste chiar urâtă de aceea, ca să nu ne plictisim, hotărâm să dăm o raită printr-un cătun cocoțat pe înălțimi. Se vede că nu învățaserăm nimic din experiența anterioară sau poate pentru experiențe magice, trebuie plătit un tribut. Cu cât înaintam, vârful muntelui se îndepărta și ne învârteam amețitor în jurul unui punct fix, dar mașinile de teren hodorogite ce coborau în trombă, ne demonstrau că realitatea e alta. Transpirați și cu rău de înălțime am ajuns în Torbel, un cătun cu 500 de locuitori în care noi am văzut vreo 20 de case, deși din cauza răului trebuia să vedem dublu. Localitatea pustie. Întreaga comunitate era la biserică unde se celebra o sărbătoare religioasă. Suntem primiți cu fanfară și țuică. Preotul catolic nu era din America de Sud sau poate da, dar era de culoare și oficia într-un cătun elvețian. Femeile împărțeau țuica și unii ne priveau curioși. Am servit, am ciocnit, ne-am zâmbit, iar zâmbetele noastre au fost luate de vânt și duse peste crestele Alpiilor spre împăcarea oamenilor.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey