Rodica Mixich

 
sus

Rodica Mixich

 

O călătorie în centrul pământului

 

mixich1Mons Silvus în Evul Mediu, Mons Servinus mai târziu, Monte Cervino pentru italieni, das Horn pentru localnici, Matterhorn rămâne cu cei 4478 m înălțime cel mai admirat munte din Europa. Forma lui piramidală și alpiniștii morți în încercarea de a-l cuceri completează imaginea acestui vârf din Alpi. Ar fi cinism curat să povestesc de ce nu mi-a plăcut acest loc atât de unic și admirat. Poate pentru faptul că ești prea insistent îndemnat să privești: priviți în dreapta, acum în stânga, wow ce frumos! Este exclusă magia propriei descoperiri care aduce un parfum aparte oricărei călătorii. Oricât de bătute ne-ar fi cărările, ne dorim sa fim exploratori, iar Matterhorn-ul este cucerit complet. Calea ferată pentruZermatt a fost dată în funcțiune în 1891, din 1898 funcționează o altă cale ferată ce te duce până la 3100 m, la Gornergrat, iar spre celelalte vârfuri ești plimbat cu telecabina. La cabana de la Hörnlihütte lume multă și agitație mare.

mixich2Însă... la Chamonix-Mont Blanc am rămas înmărmurită în fața celui mai mare ghețar alpin din Franța, Mer de Glace, cu o întindere de 7 km, situat pe partea de nord a Mont-Blanc-ului. Ceva asemănător văzusem în lucrarea Călător pe marea norilor a pictorului Caspar David Friedrich. Așa că am stat ascunsă în spatele romanticului personaj al lui Friedrich, de frica văzutului, iar când am îndrăznit să scot capul, Marea de Gheață era fără zăpadă, fapt care ar fi idealizat pe cât posibil o imensă vale glaciară, prin care curge un ghețar. Specialiștii ne spun că viteza de curgere e apreciabilă. De pe faleza de unde eram desemnați să privim și care era punctul terminus al trenului spre Montenvers, se vedea o nesfârșită vale, amestec de gheață cu pământ, loc în care nici prin gând nu îți trecea să te proiectezi nici ca un punct. Norii care acopereau orizontul în acea dimineață nu îți permiteau speranța albastrului. Zice-se că iarna totul este acoperit de zăpadă, nu se zăresc nici tunelele de sub gheață ce colectează apa pentru o hidrocentrală, iar schiorii valsează în cristiane ca, după ore de plutit pe schiuri, să oprească în Gare de Montenvers.

mixich4Când am citit Călătorie spre centrul pământului și eram mică, am visat că o astfel de călătorie o să fac și eu odată, îmbrăcată în rochie lungă, cu o umbrelă și un sac de voyage. Așa s-a și întâmplat, dar înainte a trebuit să ascult cântul călugărilor din Numele trandafirului al lui Eco și să mă documentez asupra strategiilor militare, lucru absolut neplăcut. Pe toate le-am trăit la Saint-Maurice, în cantonul elvețian Valais, la 30 km de Montreux. Sub un perete de stâncă, sprijinită de el și în același timp zdrobită de el de câteva ori, se ridică cenușie și străveche abația Saint-Maurice d’Agaune. Când deschizi ușa grea a celei mai vechi mănăstiri din Europa de Vest a cărei construcție a început în anul 515 sub regele Sigismund cel Sfânt, nu ești tocmai în apele tale. Istoria locului se pierde undeva în secolul al III-lea, când a avut loc martiriul unui negru teban pe nume Maurice și al  camarazilor săi creștini din armata romană ce tocmai traversase Alpii. Biserica actuală, una din multele reconstrucții, este din secolul al XVII-lea,  iar turnul clopotniță, din secolul al XI-lea. Un vas sacerdotal datat secolul I î.Cr. și o casetă inscripționată din secolul al VII-lea argumentează istoria încărcată a locului. În biserica înaltă și întunecoasă se aud vocile psaltice ale călugărilor. Laus perenis, cântări fără oprire, zi și noapte, așa cereau canoanele bine stabilite ale abației și urmate sute de ani cu disciplină și perseverență. Fețele călugărilor se zăresc cu greu din scaunele înalte de lemn lustruite de timp și caznă, iar la sfârșitul liturghiei, 'frații' cu scapular alb părăsesc fantomatic altarul pe o tainicăușă laterală. Se face liniște, o liniște  profundă, greu de suportat. Treci pragul bisericii, lași împovărata istorie în urmă și ești 'azi'. O, nu, ești în anul 1863.

mixich3În acest an, profesorul canonic Eugen Gard de la mănăstirea Saint-Maurice inițiază organizarea unor excursii la o peșteră din apropiere, cu scopul de a aduna fonduri pentru orfelinatul de pe lângă mănăstire. Ba mai mult, convinge niște antreprenori locali să cumpere locul, convins de  potențialul lui turistic. Canonicul a avut mare dreptate, iar curiozitatea exploratorilor a crescut vertiginos. Sub pământ, de la 77 m înălțime, cade o cascadă ce formează un superb și romantic lac subteran. În 15 august 1864, de ziua 'Adormirea Maicii Domnului', peștera a fost deschisă pentru public. Călugărițele ordinului St. Mauriceau numit-o Peștera Zânelor, La Grotte aux Fées. Doamnele în rochii lungi și sac de voyage o vizitau, iar în cazul în care galeria de acces era inundată erau purtate pe brațe de ghizii locului. F. Maret, cizmar, a locuit 41 de ani într-o încăpere lângă peșteră și a fost unul din ghizii cei mai apreciați. Un canonic de la Colegiul mănăstirii devine personaj în romanul Comoara din insulă. Un spectacol natural merveilleux lasă libertate totală imaginației chiar în a zări printre picăturile de apă zâne efemere. Se întâmplă însă ca nivelul lacului să se ridice până la bolta peșterii și să își schimbe înfățișarea și numele în Styx.

Pentru a salva zânele și peștera a intervenit armata. Ce căuta armata la Saint-Maurice? Elveția are regiuni fortificate, iar defileul format de Rhone și stânca de calcar de peste râu au favorizat construcția acestor fortificații ce fac parte din Apărarea Națională a Elveției. Aceste fortificații au fost planificate ca o suținere militara de artilerie în cazul trecerii dușmanului pe podul de peste Rhone. Fort de Cindey a fost construit între 1941-1946, are galerii în stâncă cu posturi de observație, poziții de artilerie și infanterie și... este conectat la Peștera Zânelor. Fragilitatea idealismului a fost învinsă de pragmatism așa că armata elvețiană a impermeabilizat solul galeriei, a electrificat peștera și a montat scări fixe de susținere. Fortul a fost dezactivat în 1995 și poate fi vizitat.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey