Rodica Mixich
Adriana Macsut și Ștefan Grosu

 
sus

Rodica Mixich

 

Culorile Marocului (II)

 

marocDimineața devreme, pe răcoare, ne îndreptăm spre piață. Ne-am făcut un obicei, care s-a dovedit foarte bun în timp, de a vizita piața orașelor prin care trecem. Așezată de obicei la intersecția unor drumuri importante, cu turiști puțini, piața ne povestește despre oameni și relații inter-umane, despre geografie și tradiții, despre cerere și ofertă, mai mult decât o fac multe ghiduri turistice. Adunătura pestriță de oameni, abundența, vânzoleala, îmbrăcămintea săracă și tradițională, rostogolirea precipitată și exactă a cuvintelor oferă piețelor o culoare autentic arhaică. Nimic urban. Este locul în care turiștii se pierd și pierd din importanța ce li se acordă în afara unei piețe. Ce se vindea cu sute de ani în urmă într-o piață din Tetouan? Cred că același iaurt gros adus de muntencele din munții Rif,  tăiat cu o paletă de lemn și așezat pe o frunză lată și lucioasă, aceiași pești pescuiți de localnici, expuși cu dezinvoltură și mândrie pe tarabele ude din piatră, capetele iezilor și mieilor zburau la fel sub tăietura puternică a securii, iar coșurile largi de răchită erau pline de aceleași ierburi aromate folosite pentru gustosul tajine marocan. Într-o piață dacă nu te tocmești asupra prețului unui produs ești suspect și privit cu animozitate pentru că răpești comerciantului satisfacția de a-și demonstra iscusința milenară de comerciant. În piețe timpul este altul.

Ulițele suk-ului din Fes te conduc înapoi în timpul în care copiii învățau Coranul în medresse, adunați ciorchine în jurul învățătorului, ca și astăzi. Străduțele laterale, asemănătoare unor tuneluri răcoroase și întunecoase ce au piatra pavimentului tocită de pași, te conving că ești călător într-o țară cu o istorie străveche.

mixich2În Marakesch-ul roșu-cărămiziu, pe drumul comercial al caravanelor pe ruta trans-sahariană, își dau întâlnire două culturi, cea arabă și cea africană. În medina, cetatea înconjurată de ziduri, se află și suk-ul; cel din Marakesch are ulițele șerpuitoare, acoperite cu un grilaj de lemn ce dă umbră dar și umbre, mai ales umbre. Când ieși din aceste labirinturi, din moscheele răcoroase și misterioase, în afara zidurilor te așteaptă un soare arzător, un cer orbitor de albastru, dar și libertatea spațiului. Pisé, noroiul amestecat cu puțin pietriș și scoarță de palmier, este materialul din care sunt construite zidurile defensive ce închid ca într-un țarc viața unei comunități umane. În 1930 în Maroc mai erau triburi care se luptau între ele. Culoarea pământului dă culoarea așezărilor umane, gălbui, roșietic sau cenușiu. În’năuntru și afară, viață și ne-ființă. În’năuntru arome apetisante de la tajinele de ceramică, în care fierbe la jar molcom tocana din carne de miel înmiresmată. Afară, deșertul fără zare, cu drumul caravanelor. Acum drumurile sunt modernizate, șoselele sunt bune și se întind cât vezi cu ochii, dar obiceiurile sunt vechi, întipărite în mii de ani. Marocanul de azi își încarcă cu marfă autovehicolul cu aceeași tehnică cu care străbunii își încărcau mărfurile pe cămile, într-un echilibru uneori riscant, neținând seama de balansul cămilei. Modernele corăbii, pe patru roți, ale deșertului, se înclină periculos la curbe și chiar zărești câte un camion răsturnat pașnic pe o parte, fără sânge sau parbrize sparte, cu baloturile rămase impecabil legate în rețeaua de frânghii.

Ne înviorăm la cascadele de la Ouzoud, pe drumul dintre Beni-Mellal și Marakesch, nu înainte de a bea un ceai de mentă în micul sat berber Azilal.

În munții Atlas torentele au creat canioane și defileuri unice prin sălbăticie și frumusețe, iar excursiile cu ghizi locali sunt tot mai solicitate de către turiști. Nu este cazul nostru și al cascadelor amintite, frumoase dar nu magnifice și nici riscante. Cu toate acestea, poteca ce ducea spre ele era atât de întortocheată, că am avut nevoie de un „ghid”. Ghidul nostru a fost o simpatică localnică, desculță, care își lăsase tocana pe foc pentru a câștiga un ban, așa că era foarte grăbită. Ne-am rostogolit pe potecă după ea până într-un punct, când a dispărut la fel de brusc cum apăruse, semn că am ajuns la destinație. Cascadele albastre își revărsau apa într-un lac la fel de albastru, maimuțe mici și obraznice țopăiau și cereau de mâncare, iar din arbuștii de pe margine se auzeau cele mai ciudate și, totodată, minunate triluri de păsări. Un adevărat rai, din care Adam nu fusese încă alungat, pentru că verdele vegetației era sfâșiat de albastrul electric al costumelor tradiționale ale unor tineri care se dădeau drept oamenii albaștri ai deșertului. Majoritatea marocanilor își arogă cu mândrie origini berbere.

mixich3Luăm drumul sudului și culorile se retrag, se dizolvă încet, încet, făcând loc culorilor de pământ din care deosebești cu greu formele caselor de lut. În acest peisaj ars, vocea muezinului răsună fabulos de vie, stăpânind și unind. Destinația noastră sunt stâncile de la Tafraoute venind dinspre centrul Marocului. Ținutul devine tot mai pustiu și ne animăm privind amuzați caprele cățărate în arborele de argan ale cărui frunze le ronțăie cu poftă în pofida spinilor ascuțiți. Proporțiile peisajului devin demoralizante, cu spații vaste, larg deschise, fără pic de vegetație pe crestele bolovănoase, rar câte un palmier cu frunzele total uscate la bază și verzi-cenușii în vârf. Satele sunt tot mai rare, iar locuitorii mai închiși la culoare. Am gustat din gustul deșertului într-o altă călătorie, dar aici era altceva, stânci trandafirii în soare, violet intens în umbră, pământ roșu-cărămiziu, totul sângeriu în apus. Ni se face dor de albastrul oceanului și facem stânga-împrejur.

Comentarii cititori
sus

Adriana Macsut și Ștefan Grosu

 

Pelerinaj de Rusalii la Șumuleu Ciuc în 2015

 

sumleu1Călugării franciscani s-au stabilit în zona Șumuleu Ciuc în secolul al XV-lea după cum atestă bula papală emisă în 1440 de Eugen al IV-lea. Prima biserică franciscană a fost construită la Șumuleu Ciuc între anii 1442-1448. Au urmat extinderi între 1530 și 1649. Din nefericire biserica a fost devastat de dușmani ai cultului catolic de multe ori  (în anii 1553, 1601, 1661, 1694 și 1705). Actuala construcție a fost realizată între 1802-1804 în stil baroc. Este un lăcaș de cult impresionant, lungimea sanctuarului de 16 metri, lățimea de 14 metri și înălțimea de 15 metri. Liturghia este acompaniată de o orgă construită în 1931 la firma Wegenstein Leopold și Fiii din Timișoara și care a fost proiectată de Geyer József.

sumuleu2Din secolul al XIV-lea s-a păstrat Statuia de Lemn a Fecioarei Maria, considerată făcătoare de minuni și care... parcă te privește în ochi indiferent din ce parte te uiți. La incediul tătarilor din 1661 au rezistat Statuia Fecioarei Maria și Altarul dedicat Sfântului Anton.

Statuia Fecioarei este impresionantă și domină lăcașul de cult: înălțimea de 2,27 m; este cea mai mare statuie mariană din lume. A fost modelată din lemn de tei apoi și este supranumită Femeia îmbrăcată în soare sau Madona care plânge. Statuia are în mâna dreaptă un sceptru regal și cu brațul stâng îl ține pe puncul Isus. La picioare are globul pământesc și luna, iar pe cap are o coroană cu 12 stele. Anul acesta Statuia Fecioarei, care se află în centrul acestui Pelerinaj emoționant de Rusalii, a împlinit 500 de ani. 

În perioada 23-25 mai a avut loc la Șumuleu Ciuc, la Mănăstirea Franciscană, un eveniment spiritual emoționant denumit Pelerinaj de Rusalii (aflat la ediția cu numărul 448) la care au participat aproximativ un milion de pelerini din întreaga lume. Sâmbătă 24 mai 2015 sutele de mii de pelerini au umplut strada și dealurile de lângă lăcașul de cult. Pelerinajul a fost inaugurat vineri noaptea și timp de trei zile rugăciunile nu au încetat în biserica franciscană din Șumuleu Ciuc. Deviza din acest an a pelerinilor a fost: „Alergăm spre oblăduirea ta”, mesajul referindu-se la Sfânta Fecioară.

Anul acesta a participat la pelerinaj Președintele Ungariei, Áder János, împreună cu soția sa, Anita Herczegh, care au venit cu trenul împreună cu pelerini catolici din țara vecină. Comunicatul de presă emis de Căile Ferate Maghiare a precizat că au fost puse la dispoziție pelerinilor maghiari trei garnituri de tren.

Liturghia de Rusalii a fost oficiată de arhiepiscopul romano-catolic de Alba Iulia, Jakubinyi György. Arhiepiscolul a adresat pelerinilor un mesaj prin care i-a îndemnat să păstreze credința și tradiția: „Fecioara Maria spunea: Să faceți ceea ce zice Fiul meu, iar pentru zilele noastre, mesajul Fecioarei Maria este: Să fiți fideli credinței strămoșilor, să fiți fideli națiunii, să fiți fideli limbii materne și culturii noastre”.

sumuleu3În toate cele trei zile pelerinii prezenți au fost salutați de o paradă a cavalerilor husari. O trăsură escortată de husari a prezentat o copie a Sfântului Ștefan al Ungariei.

Istoria pelerinajului a început la Rusaliile din anul 1567, în momentul când Principele Ioan Sigismund al Transilvaniei a încercat să impună cu forța religia unitariană iar bătrânii, femeile și copii, călăuziți de preotul Istvan s-au rugat pentru ajutor la Statuia Fecioarei Maria. Armata din Șumuleu Ciuc a reușit să respingă atacul, iar atunci a avut loc primul pelerinaj în care credincioșii catolici au mulțumit Domnului și Fecioarei Maria pentru ajutor. De atunci în fiecare an are loc un pelerinaj de Rusalii, iar de la începutul secolul XX se poate vorbi de un pelerinaj internațional la care vin catolici din Europa, Australia, Africa, Asia.

sumuleu4Anul acesta din zona județului Bacău (de la vreo 300 de km) au venit pe jos 300 de pelerini. Tot pe jos au venit, în costum național, și pelerini din Lunca de Jos. Pentru Timar Gyorgy din Lunca de Jos mersul pe jos la pelerinaj este deja o cutumă pentru că vine aici să se roage de Rusalii de 20 de ani. Soția sa, Lucia Timar, a ales și ea să îl urmeze, iar de 15 ani de când sunt căsătoriți vin împreună pe jos să se roage de Rusalii la Statuia Făcătoare de Minuni a Fecioarei Maria

Fotografii ale autorilor

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey