Adina Mocanu
Florin Oncescu

 
sus

Adina Mocanu

 

 

Descoperiri africane: Tunisia

 

tunisÎntotdeauna am văzut o provocare culturală în destinațiile considerate “exotice”. Tunisia e acea țară perfectă pentru o vacanță frumoasă, dar de data aceasta, călătoria mea a fost în scopuri strict academice. În cele patru zile petrecute în capitala tunisiană, Tunis, am participat la conferințele și seminariile organizate de Asociația universitară și științifică Euro-mediteraneeană despre gen și femei RUSEMEG. Un grup majoritar format din cercetătoare universitare și activiste care apără și promovează drepturile femeilor au pus bazele unei legături academice între instituțiile din Africa (Algeria, Tunisia și Maroc) și Europa (Franța și Spania). La fiecare trei luni, se țin seminarii și conferințe într-una din țările participante, existând astfel o sesiune pentru doctoranzi și cercetători și o conferință plenară unde participă nume importante, specialiști în tematicile propuse spre dezbatere. RUSEMEG există din 2012 și a fost fondată în Franța, la Marseille, unde mai apoi s-au alăturat MMSH d’Aix-en-Provence, Forum Femmes Méditerranée, Fédération nationale de recherche sur le genre și rețeaua RING. Bineînțeles, odată cu trecerea anilor și câștigarea anumitor libertăți și beneficii, asociația a început să aibă o vizibilitate mai accentuată și a cooptat și alte organizații sau instituții care au ca interes principal studiile de gen, studiile despre femei, raportul bărbați-femei, inegalitatea între sexe, problematica identității sau orientării sexuale, studiile feministe, studiile despre sexualitate și studiile queer. Aceste asociații, precum Réseau Universitaire et Scientifique pour le Développement de l’Egalité (Maroc), Center of Arab Women for Training and Research – CAWTAR (Tunisia), Centre d’Enseignement, de Documentation et de Recherches pour les Etudes Féministes – CEDREF (Franța), Chaire Unesco Femmes, développement et cultures, (Barcelona) sunt deja foarte cunoscute la nivel internațional ce lupta pentru drepturile femeilor și ale minorităților, dar și apărarea și respectarea drepturilor umane.

tunisSesiunea de lucrări organizată la Tunis, în mai, a fost despre mondializare, gen și mobilitate, bazându-se în special pe chestiunile contemporane care sunt prezente în dezbaterile politice, economice și sociale. Unul din aspectele importante a fost problematica refugiaților din țările arabe devastate de impactul războiului din Africa. Analizele s-au îndreptat spre politicile de gen, cu precădere rolul femeii în procesul migratoriu și condițiile precare, inumane la care este expusă.  De cele mai multe ori, închiderea frontierelor, restrângerea, catalogarea, exploatarea umană implică o acțiune necesară de înțelegere și solidaritate, dar și găsirea unor soluții la nivel teoretic și practic. Abordarea teoretică a aspectelor ce au legătură cu refugiații din țările africane, dar și cu emigranții se face prin prisma unei interpretări clasice, aceea de victimă vulnerabilă, ceea ce nu face altceva decât să blocheze realitățile actuale, de exemplu construcția și deconstrucția raportului între străin și alteritate.

Aspectele abordate la fiecare ediție a RUSEMEG-ului sunt de actualitate, probleme care marchează societățile din Africa și din Europa: violență, vulnerabilitate, precaritate, autonomie sau discriminare, printre altele. Pe lângă aceste conferințe, există și un seminar dedicat cercetării științifice ținut de către doctoranzi. În această ediție, s-a dezbătut în special pe marginea contextului arab, iar prezentările au fost centrate pe reprezentarea femeilor și a minorităților în diferite spații sociale, prin participarea publică și politică la nivel decizional. Întâmplarea face ca această întâlnire să aibă loc în țara în care mișcările revoluționare au avut și o parte bună, reușind să înlăture dictatura, în 2011. Lucrul acesta arată că există un interes și o solidaritate din partea celor mai multor persoane ca totul să funcționeze bine și să se bucure de libertatea care le-a fost interzisă.

tunis bazarTimpul pe care nu l-am petrecut în sălile de conferințe, l-am dedicat plimbărilor pe străduțele pline de negustori. În centrul orașului e bazarul cu numeroase standuri cu produse artizanale, țesături, bijuterii, mâncăruri felurite, condimente, dulciuri și diferite sortimente de ceai. Însă, pentru mine, principala atracție a fost legătura umană, amabilitatea tunisienilor și disponibilitatea de a-și oferi serviciile indiferent de oră. Am avut parte de multe întâmplări frumoase, dar o să vă povestesc una dintre cele mai neobișnuite, petrecute în ultima seară acolo. După ce străbătuserăm în lung și-n lat orașul, ne-am oprit la o librărie boemă, mică, dar ticsită cu cărți, de pe cunoscuta stradă Habib Bourguida, însă ceea ce nu știam noi era că după programul normal de lucru, librarii organizau până în miez de noapte, sesiuni de lectură pentru persoanele care nu dispuneau de banii necesari pentru a-și cumpăra cele mai noi apariții editoriale. Am rămas impresionată de multitudinea de oameni care au participat la o lectură din cel mai nou roman Vernon Subutex de Virginie Despentes, o scriitoare destul de controversată pentru evantaiul tematic subversiv despre pornografie, viol și identitate sexuală.

Tunis e un oraș plin de lucruri neprevăzute, într-o continuă mișcare, energie, frenezie. E  o destinație culturală în care este imposibil să te plictisești și nu mă refer aici la obișnuitele descrieri exotice din pliantele de călătorie, ci mai degrabă la o experiență unică, personală, implicată.

 

Comentarii cititori
sus

Florin Oncescu

 

 

Ropa vieja

 

havanaCuba nu-i mai ieftină decât Mexicul. Dacă ar fi ales să stea într-un complex turistic, nu și-ar fi dat seama. Dar au venit la Havana și s-au lovit de realitatea celor două monede, CUP - „peso cubano” și CUC - „peso cubano convertible”, prima pentru localnici, a doua pentru turiști. Taxiul de la Hotel Nacional la Parque Central este 5 CUC. Berea Cristal este un CUC la magazin și 2 la o terasă. Un Mojito este 4. O porție de „ropa vieja”, mâncare de vită cu carnea făcută fâșii, este 3. Salariul mediu al unui cubanez este 25 CUC pe lună. Un medic câștigă 40. Un CUC se schimbă cu puțin peste un dolar canadian. Salariul mediu lunar la Montréal este, estimează Sorin, vreo 3000 de dolari. Cubanezii supraviețuiesc într-o altă lume, a monezii CUP.

Tânărul salvamar de la Playas del Este care le ține companie pe plajă, într-o zi în care sunt aproape singurii de care trebuie să aibă grijă, visează să călătorească, dar îi lipsește o invitație din afară. E fost profesor de matematică, s-a făcut salvamar ca să câștige mai bine. La despărțire, Sorin îi face cadou 2 CUC.

În zile diferite, o femeie și un bărbat îi abordează cu un text similar. „Pot să vă rog ceva? Nu, nu cer bani, vreau doar un pahar de lapte!” Femeii, Sorin îi dă un CUC. Pe bărbat îl ia la rost. Arată în formă, e bine îmbrăcat. Îi spune că pentru ei, veniți din Canada, un sejur la Havana, cu toate aceste cereri de pahare de lapte, ajunge să fie mai scump decât un sejur la Miami Beach.

Abia după întoarcerea la Montréal vor afla că bizara solicitare avea legătură cu o promisiune neonorată a lui Raul Castro, din 2007, adică din urmă cu trei ani, de a asigura fiecărui cubanez, zilnic, un pahar de lapte. Altfel spus, era un mesaj politic, un protest antiguvernamental și, poate, un reproș adresat turiștilor care aleseseră să-și etaleze normalitatea lor de băutori de lapte, ori, mai bine zis, de Mojito, într-o lume în care laptele lipsea.

havanaS-au obișnuit să vadă, pe străzile și în restaurantele din Habana Vieja, tinere localnice arătoase, însoțind domni turiști care ar putea să le fie tați sau bunici. În urmă cu un an, la prima ei venire aici, împreună cu băiatul lor, Cristina văzuse în aeroportul din Havana doamne turiste despărțindu-se cu lacrimi în ochi de tineri localnici care ar fi putut să le fie fii. Comerțul, în aceste cazuri, era clar. Dar ce-o fi între bărbatul aparent canadian și bărbatul localnic care ocupă masa vecină cu a lor, la o terasă de lângă Plaza de la Catedral? Amândoi par să aibă în jur de 50 de ani. Au mâncat „ropa vieja”, au băut apă și cafea. Nimic excesiv. Cubanezul pare căzut într-o stare de stupoare totală. Își ridică rar privirea din farfurie, iar când o face nu-și îndreaptă complet capul. Privește pe furiș în jur, parcă spunându-și: „Deci, așa se mănâncă într-un restaurant!” Sau își privește comeseanul într-un fel care mărturisește infinita recunoștință.

havanaCând canadianul se duce la toaletă, cubanezul începe să citească inscripția de pe sticla de apă nedesfăcută. Surprinzându-l la întoarcerea la masă, canadianul îi spune să își pună sticla în geantă. Mai stau puțin așezați, în tăcere, așteptând nota. O plătește, evident, canadianul. Când se pregătesc de plecare, cubanezul se apleacă brusc peste masă și îl sărută pe umăr, peste cămașă, înainte de a-i adresa o scurtă frază care, dacă Sorin înțelege bine, înseamnă: „Îți mulțumesc pentru tot!” Omul s-a purtat de parcă tocmai a primit cadoul vieții lui. I-a donat canadianul un rinichi? Ei au văzut doar că i-a dat o masă de prânz.

Ziarele cubaneze naționale - Granma, Juventud rebelde, Trabajadores - spun număr de număr aceeași poveste, a Revoluției fără de sfârșit. Un articol al lui Fidel în Granma, un discurs al lui Raul reprodus în toate trei ziarele, amintiri nepieritoare despre Che, articole despre o recent dispărută camaradă de arme a lui Fidel, ajunsă ministră a spațiului locativ. Revista Orbe, care aduce cu Magazin-ul românesc de altădată, pare o selecție de știri pescuite de pe internet. Știrile spun că lumea din afară e interesantă pe alocuri, dar are multe lipsuri. Cubanezul de rând nu are acces la internet.

havanaToate aceste publicații sunt vândute la colț de stradă de bătrâni care, cu noaptea în cap, acaparează tirajul. Prețul lor variază după ora zilei și după aspectul cumpărătorului. Turiștii ca Sorin le cumpără pentru aportul de culoare locală. Localnicii, bănuiește el, pentru a vâna fitile. Nici una dintre ele nu dă un calendar al evenimentelor culturale din Havana.

Au nevoie de două zile ca să afle cu certitudine programarea spectacolelor de balet la Gran Teatro. Un bărbat cu aspect de balerin le confirmă că afișul lipit pe una din coloanele de la intrare, unul scris de mână, e valabil. Peste încă două zile reușesc să afle de unde se cumpără bilete. Tot atunci, o femeie se oferă să le vândă invitații, dar ei o refuză, neîncrezători.

Casa de bilete se deschide numai în seara spectacolului. Stau la o coadă lungă, una de turiști și localnici în egală măsură. Două din cele patru scurte piese de balet prezentate au coregrafia semnată de Alicia Alonso. „Prima balerină absolută” a Cubei, acum nonagenară, este prezentă într-un balcon și, la final, culege aplauze binemeritate.

Locuiesc la Hotel Nacional, loc plăcut Mafiei americane, înainte de Revoluție. Și-a păstrat aparența de „gran” lux, chiar dacă instalațiile sanitare nu mai funcționează perfect, chiar dacă ei au fost mutați dintr-o cameră în alta pentru că li se defectase încuietoarea ușii.

Seara, la restaurant, solista micii formații care animă atmosfera trece pe la mese pentru a culege preferințele muzicale ale publicului și eventualele donații. El cere „La Candela”, din repertoriul celor de la Buena Vista Social Club, fără succes. Cristina propune „Comandante Che Guevara”. Vor afla mai târziu că titlul corect este „Hasta Siempre Comandante”, dar solistei îi este clar ca lumina zilei ce i se cere și pare foarte mulțumită.

În serile care urmează, nu mai au nevoie să inventeze alte preferințe. Solista vine la ei să-și ia bancnota de un CUC, apoi se întoarce la microfon și cântă melodia lui Che, aparent la cererea lor. Și soliștii și mesenii par pătrunși de patosul revoluționar al cuvintelor cântecului.

 

(Havana, decembrie 2010)

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey