Ioana Cristina Casapu & Cristiana Negoescu

 
sus

Ioana Cristina Casapu 

Cristiana Negoescu

 

 

Impossible Project Barcelona

 

impossible barcelonaIoana Cristina Casapu, eseist și fotograf. A lucrat în presă, agenții de publicitate și recenzii de concerte, și a fondat Retro Future (agenție de imagine) alături de partenera ei, Anca Miron.

Cristiana Negoescu, conceptograf. Cu o continuă experimentare în toate domeniile posibile și imposibile de la sânge la visare lucidă. Fără gând, fără formă. Într-o emancipare a culorii, chiar dacă uneori fără culoare.

Care au fost începuturile voastre în ceea ce privește fotografía: din pură pasiune sau ceva mai profesionist? De ce Polaroid? Ce tip de Polaroid folosiți?

Ioana Cristina Casapu: Am primit un telefon cu cameră foto la 18 ani și am început să-mi fac poze singură. Nu am făcut nimic în sensul ăsta vreo 8 ani, apoi n-am mai reușit să scriu nimic și am zis să încerc altceva. Am împrumutat primul dslr pe care am pus mâna de la un amic și am făcut un casting call pe Facebook la finalul lui 2013 ca să găsesc un model. Al doilea shooting pe care l-am făcut s-a publicat în NUDES IN FASHION și asta mi-a dat cumva un brânci să continui. Am avut la un moment dat un iubit fotograf care când s-a întors în România pentru scurt timp în 2013, avea cu el o Mamiya cu care făcea Polaroid. M-am îndrăgostit de formatul acela precar - și, în același timp atât de fluid, la fel cum m-am îndrăgostit la prima vedere de acel băiat, cu mulți ani în urmă. Avea o fragilitate asimetrică pe care nu o poți citi în niciunul dintre mediile digitale. Prima oară când am desprins folia care acoperă un Polaroid m-am gândit la toate acele emoții în mișcare care ies la suprafață fără să știi niciodată cum se vor traduce, dacă ai nimerit corect temperatura, expunerea etc. Cred că e cea mai apropiată de adevăr expresie a hazardului din viața de zi cu zi. E un format costisitor și pe cale de dispariție, dar mie mi-au plăcut mereu poveștile pe cale de dispariție, toate celelalte lucruri sunt la fel de la îndemână ca o comedie de Woody Allen. Folosesc film peel-off în camere vechi și Fuji Instax Wide.

cristiana negoescuCristiana Negoescu: Fotografia pentru mine a început dintr-o joacă, undeva pe la 15 ani, odată cu primul iubit (parcă) atunci când aveam un săpunel de aparat pe care oricum un prea știam să-l folosesc pentru că era ecranul prea mic și nu văd eu prea bine de aproape oricum (de la distanță în schimb, foarte bine, îmi place ansamblul). În fine, așa a început pasiunea mea pentru fotografie, dintr-o joacă. Până atunci pictam foarte serios. Sobru. Dar după o perioadă am descoperit suprarealismul și mi-am dat seama că sunt foarte puține lucruri foarte serioase, în cele din urmă. Viața e o părere.

Mă interesa Polaroid pentru că voiam și eu să văd ce se întâmplă, cum se developează. Eram atât de curioasă încât am primit cadou un Fujifilm Instax Mini de la prietena mea cea mai bună. Evident, am pus cartușul invers prima dată, așa de bine mă pricepeam. Dar, după aceea, am fost prinsă în cârlig, mi-am luat un Instax Wide și nu l-am prea lăsat din mână. După care au urmat Polaroidele 636, 600, Spectra Pro. Macro SLR 5 este cel mai nou membru. O superbitate de aparat folosit inițial pentru imagini macro în scop medical: ochi, dinți, piele etc.

Cât timp dedicați fotografiei? Ce reprezintă fotografia pentru voi și care e relația între subiect și spațiu?

Cristiana Negoescu: Nu am un timp alocat pentru fotografie, ea mă ocupă pe mine. Tot timpul meu este dedicat fotografiei. Observația este tot fotografie. Și asimilarea face parte tot din fotografie. Subiectul și spațiul mă ocupă pe mine. Din nou. E același lucru.

foto claudiu popescuIoana Cristina Casapu: Nu știu, am perioade când doar asta fac, am perioade când nu mă ating de cameră. Am început să fac fotografie când nu mai puteam să scriu, dar întotdeauna a existat o relație strânsă între a reda prin cuvinte sau prin imagine o senzație. Relația subiect-spațiu este infinită și ca să exemplific acest lucru îți voi arăta o fotografie pe care mi-a făcut-o unul dintre artiștii mei preferați, Claudiu Popescu, în 2012, la Clinceni, pe un lan de grâu acoperit cu zăpadă. E probabil cea mai frumoasă imagine pe care am văzut-o vreodată și mă simt norocoasă că sunt în ea. Cu o zi înainte, l-am rugat să mă ducă undeva unde a nins și viața arată ca o fâșie plană, fără trecut și viitor. Când mă uit la acea imagine, mă încearcă sentimente amestecate de dor, de amintiri din copilărie și de gelozie, cum ar putea simți o femeie bătrână care nu se mai recunoaște în portretul ei de la tinerețe. Mi-aș dori să pot exprima sentimente similare prin fotografia mea, dar până atunci, admirația mea pentru cei care reușesc să lucreze cu un brief pur intuitiv este infinită.

Ați mai încercat alt tip de fotografie? Ce vă interesează ca tematică și concept și unde vă căutați inspirația? Vă faceți un scenariu înainte de-a fotografia, vreți să creați o fotografie cu mesaj sau pur și simplu doriți să captați momentul?

Ioana Cristina Casapu: Film clasic 35 mm. Mă interesează femeile, ca tematică și concept. Probabil de asta am început să le fotografiez. Le ador și când merg pe stradă și când le văd dansând în oraș, îmi place să le observ gesturile, cum trag din țigară, cum beau din pahar, relația aceea fină dintre dinamica rochiei și mers, părul și cum își trec degetele prin păr, picioarele goale pe asfalt, spatele dezgolit vara etc etc. În rest, cunosc un singur bărbat pe care mi-am dorit realmente să îl fotografiez, în viața de zi cu zi, în sufrageria mea sau în primele ore ale dimineții. Vreau să creez, pur și simplu, mesajul e raportat la ce simte fiecare. Ca și în scris, cred că treaba cu frumusețea e în ochiul privitorului ar fi mai corectă dacă am spune că frumusețea e în ochiul celui care crede. 

Cristiana Negoescu: Am încercat, mai mult sau mai puțin toate tipurile de fotografie. Oricum nu cred că știu despre toate cât ar trebui să știu. Dar încerc, suntem aici ca să  învățăm.

De curând ați avut o expoziție interesantă numită Impossible Project Barcelona, în Spania. Care a fost relația între public și artiști și cum vedeți această relație în cele două țări?

Cristiana Negoescu: A fost un amestec minunat, între artiști și public, nu s-a simțit nici o diferență între public și artiști. Nu cred că Barcelona e cu mult diferită față de România sau de alte țări, și cred că arta poate fi apreciată oriunde.

Ioana Cristina Casapu:Mulțumim. Am avut un public divers și curios, iar faptul că o sticlă de țuică adusă din București a circulat din mână în mână de la străin la străin a animat destul de tare atmosfera. A venit poliția la un moment dat pentru că se bea bere pe stradă, în fața galeriei neîncăpătoare, deci, bănuiesc că logistic vorbind a fost un succes.

Lăsând gluma la o parte, a fost primul vernisaj la care am participat într-o țară străină, la care au venit oameni pe care nu îi cunoșteam, și, cel mai important, oameni care au pus întrebări sau au comentat pe baza lucrărilor noastre. A fost diferit de vernisajele de acasă, unde știi că vor veni cei 300 de prieteni de pe Facebook care apar la toate evenimentele pentru bere gratis și mai puțin pentru expoziție în sine. Cred că în România avem dificultăți în a ne lua în serios ca artiști, cu atât mai mult cu cât termenul de artistă are adesea conotații ironice sau negative la nivel de grup, dar și la nivel individual. Ideea e să călătorești cât mai departe și să accesezi un public cât mai divers, cred că acolo se testează sau se revelează o reacție reală, și realistă, a ceea ce numim artă.

Ați început să promovați acest proiect și pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/polaroidsro?fref=ts. Cum a început totul și cum a fost receptat?

Ioana Cristina Casapu: A început inopinat, într-o zi când nu aveam cheie să intru în casă și rămâneam fără baterie, așa că m-am oprit într-un bar din oraș să beau o cafea și să las telefonul la priză. Dragoș m-a întrebat întâmplător pe Facebook dacă există în România vreo comunitate dedicată pasionaților de Polaroid, i-am răspuns că nu, dar că o putem crea noi. Cinci minute mai târziu, aveam o pagină numită Romanian Polaroid Photographers, iar în câteva zile un site, mulțumită graficianului nostru Dragoș Gavrilă. Invitația de a expune în Spania a venit la fel de pe nepregătite ca și ideea proiectului, care a crescut și ne-a luat pe sus, așa cum se întâmplă cu toate lucrurile care alterează perspective și schimbă idei.

Știu că este greu de ales o poză preferată din cele pe care le-ați făcut, dar v-aș ruga să faceți o excepție și să comentați o fotografie care vă este mai apropiată, specială.

ioana casapuIoana Cristina Casapu:El este Horia, cu care m-am iubit în facultate.
Fotografia e făcută în 2007, în vară, cu timer-ul unei camere digitale, pe parcarea magazinului Unirea, la ultimul etaj. Pentru mine, e cea mai frumoasă fotografie pe care am făcut-o. Nu datorită personajelor din ea – puteau fi doi străini – ci pentru că am reușit să prind momentul ăsta exact cum a fost, cald și onest, gâtuit cumva de urcatul în grabă al celor 5 etaje pe scări și de naturalețea gestului ăsta pe care camera l-a păstrat întocmai. Afară era o caniculă uscată, de deșert cumva, era una din verile în care aveam încă foarte mult timp, iar noi păream un fel de fără final. Am regăsit-o acum doi ani și am realizat atunci că mi-e dor să fac fotografii și mi-e dor de asemenea momente, în care nu există frica de ziua de mâine și viața nu se mai termină.

Cristiana Negoescu: Pot să vorbesc despre o serie, nu neapărat despre o singură imagine. Și anume despre seria cu oameni la duș. Așa am început să mă folosesc mai mult de Polaroid. Așa am făcut prima mea serie, de care sunt foarte atașată.

cristiana negoescuE un moment foarte intim, pe care-l savurăm cu toții, și pentru că oamenii nu pozează în momentul în care fac duș, imaginile sunt foarte naturale și degajate.

Ce planuri de viitor aveți în legătură cu fotografia? De ce credeți că e interesant acest tip de fotografie?

Ioana Cristina Casapu:www.polaroids.ro este o capsulă despre magie, inspirație și storytelling prin puterea unor imagini vibrante, fără vârstă și care poartă mai departe nostalgia generației Y și a artiștilor care au iubit acest format fotografic greu de egalat. Ne dorim să călătorim cât mai departe cu un tur de expoziții, în care să includem cât mai mulți artiști români, din țară și din străinătate. Cred că e interesant prin familiaritate. Despre Polaroid vei primi o reacție senină și dacă întrebi un om de 80 de ani și un adolescent. Avem șapte generații care au făcut cunoștință cu această cutie magică, care în anii ’60 era aparatul preferat de vacanță al familiilor și apoi a devenit unealta favorită a multor artiști cunoscuți din istorie. Sunt multe de spus despre ce face o fotografie instant specială, dar cred că cel mai mare atribut al ei este să păstreze pentru totdeauna emoția în mișcare. Ne dorim să continuăm să expunem această emoție și să găsim cât mai mulți români care duc mai departe, cu ei, acest fel de dragoste la prima vedere despre care n-am auzit pe nimeni să se plictisească vreodată.

Cristiana Negoescu:  Mi se pare interesant pentru că se evaporă, lucru care într-un fel foarte ciudat mi se pare că face fotografia Polaroid atemporală. Experimentare intensă și flamboaiantă.

 

Interviu de Adina Mocanu

  

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey