Alice în lumea păpuşilor şi Unde se ascunde zmeul? - teatru de păpuşi
Brunelda - teatru
Labirintul lui Pan - film

 
sus

Teatru

Cornel Mihai Ungureanu

Cum să nu râzi
când auzi cuvântul "Bâldâbâc"?

În ultimele săptămâni, am profitat de invitaţiile Adrianei Teodorescu şi am vizionat câteva reprezentaţii ale Teatrului "Colibri" Craiova. În unele dimineţi liniştite de duminică sau de sâmbătă (cu steguleţe ale Uniunii Europene fluturând în balcoane sau la ferestrele maşinilor) am bătut cărare către locul faptei, Teatrul Liric "Elena Teodorini" ("păpuşile" încă nu au o sală proprie pentru spectacol), înfruntând frigul, dar şi privirile surprinse ale unor colegi de serviciu (în cazul meu) sau foşti colegi de liceu (ai Corinei), acum mămici, tătici. Dacă prima întâlnire o fi fost trecută cu vederea, prezenţa noastră repetată la astfel de reprezentaţii, fără un copil în recuzită, ar putea să devină, dacă nu o fi deja, suspectă.

Am început cu Alice în lumea păpuşilor, un spectacol în care se întâlnesc, postmodern (scenariu: Iulia Cârstea şi Adriana Stamate), Scufiţa Roşie şi Albă ca Zăpada, Arlechino şi Capra (cu trei iezi), Alice şi maestrul regizor, dar, desigur şi admonestatul lup. Dincolo de puseurile pedagogice de genul "Şi-au înţeles şi ei atunci că în doi e mai uşor", de farmecul Maricicăi (excelentă evoluţie pentru Daniel Mirea) – preferata copiilor, de remarcabila interpretare (Iulia Cârstea, Oana Stancu, şi, pe alocuri, şi debutanta Alis Ianoş), saltul dintr-o poveste în alta pare o nucă tare pentru prichindei.

Îmi plac poveştile, chiar şi în cântece (Common People – Pulp, de exemplu sau, ca să mă apropii de copilăria mea, Kenny Rogers: Lucille or The Gambler). Îmi plac şi cântece care nu sunt poveşti (Caramel – Suzanne Vega, Love Is a Stranger – Eurythmics sunt exemple la îndemână). Mi se întâmplă să fredonez o zi întreagă, fără vreo discriminare, şi I want to sleep with common people, like you şi Love is a danger of a different kind… And love love love is a dangerous drug, dar, ca să revin la spectacolul amintit… m-a făcut să simt… derută. Apariţiile fulgurante ale unor personaje de poveste venite parcă doar să le reamintească micuţilor că există şi ele, au fost cusute destul de neconvingător pe un fir epic clasic, mai apropiat de lumea adulţilor ('maestrul regizor' nu mi se pare rupt din universul copiilor). Meritele spectacolului: întâlnirea cu personaje cunoscute, viziune regizorală interesantă, o bună dinamică, dar pentru cei mici importante sunt răspunsurile pe care le primesc. Dacă la "De ce are picioare roşii?", aş găsi fără probleme unul, orice întrebare legată de trecerea bruscă de la Arlechino, la Scufiţa Roşie m-ar pune în dificultate, ba chiar într-o neputinţă, într-o tăcere de Don't Explain (Nina Simone).

Mult mai simplu şi mai firesc curg lucrurile în Unde se ascunde zmeul?, după Marin Sorescu, spectacol pentru care am renunţat la o vizită în Bulzeşti, cu prilejul 'zilelor' poetului.
Am zâmbit cu duioşie la umorul ăsta "ţărănesc" (în spatele căruia se ascund profunzimi), care îmi pare că îi apropie pe Marin Sorescu şi Marin Preda:
"Cum o să fiu eu Făt frumos? N-am sabie, n-am mantie…"
"Curaj ai?"
Povestea curge limpede, jocul actorilor - Ştefan Cepoi, Oana Stancu şi Daniel Mirea – rămâne invariant excelent, atunci când registrele, planurile, coordonatele spectacolului şi ale 'acţiunii' se schimbă. Cântecele sunt reuşite, completează bine atmosfera, iar interactivitatea e 'la ea acasă':
"Păi atunci înseamnă că fără veste am intrat într-o poveste?"
"Daaaa!"
"Are capete o mie, dar le ţine în…"
"Cutieeee!"
"Trei sau patru dorm buştean sprijinind un…"
"Leuştean!" (Fetiţa asta o mai fi văzut piesa? Eu nu aş fi ghicit.)
"Zmeul să fie călare sau pe jos?"
"Pe joooos!"
"Ştiţi cum dispare în ceaţă un borcan plin cu dulceaţă?"
"Magieee!" (Puştiul a improvizat.)
"Mergem să-l căutăm pe mare?"
"Daaaa!"
"Are cineva o undiţă?"
"Nuuuu!"
"Ce e asta?"
Părerile sunt împărţite: cei mai mulţi strigă 'ţestoasă' (unii dintre ei cu convingerea pe care ţi-o dă 'cunoaşterea'), câţiva susţin, mai timid, mai cu îndoială, că ar fi peşte.
Doi voinicei se plimbă prin sală cu ghiocei în mâini.

Ce poate fi mai amuzant, mai spectaculos decât o căzătură? Cum să nu râzi (contagioasă chestie) când auzi cuvântul 'Bâldâbâc' sau când actorul ciocăne într-o ladă şi i se răspunde dinăuntru!! (Cum să nu te apuce curiozitatea: "Cine e acolo?"; "E zmeul?"; "În spate cine e?"; "A luat-o cineva?"; "A luat-o zmeul?"). Cum să nu participi, cu pupilele dilatate, la o urmărire cu suliţa sau la o fugăreală prin sală a personajelor care mai suflă şi în fluier? Cum să nu te mănânce degetele, cum să nu întinzi mâinile încercând să prinzi ţestoasa buclucaşă agăţată într-o undiţă, care zboară peste primele rânduri? (mai ales când stai pe unul dintre ele) .

În căutarea zmeului, personajele ajung la circ (prilej de scamatorii în costumele de clovn, dar şi oportunitate pentru ghiduşii… "Se pupă!", şopteşte câte-o fetiţă. Se ajunge, fără vreo schismă logică, de la "Iubile, bibelou de polţelan", la "Ulâtule, nu te mai iubesc!" - pe scenă, iar în sală momentul liric trezeşte nostalgii: "Vezi, mami, îi dă inimioara! El nu o vrea şi ea se supără"). Apoi pe Lună ("Părăsim planeta fără să fie gata racheta?"; "Daaaa!", strigi cu entuziasm şi dacă nu înţelegi încă prea bine definiţia asta:
"Luna e un fel de Pământ, dar neisprăvit. A încercat ea nişte păduri, nişte ape, dar nu i-au ieşit", n-are nimic!)

Şi uite aşa, atent la interesanta coadă a balaurului şi la un vaccin antirechin adus de la Severin, ai putea să uiţi ţelul, dacă n-ar răsări prin sală câte-o şoaptă: "Dar zmeul tot nu-l găsiră!", urmată de un oftat ("E greu pe lume", vorba lui Babi, când duce paharul la gură).

"Ce e asta? Turnul din Pisa?"
"E o girafăăă!"
"Girafa suită-n soare e pe post de-observatoare."
"Unde se ascunde zmeul?"
"După cutiieee!"
"A murit!"
"Nuuu! Am văzut când a clipit!"
"La stââânga!"
"E zmeul în spate!"
Urmează bătălia decisivă! Cu săbii!
Zmeul, învins, are tupeul să se plângă: "M-ai călcat pe picior!". Cum să nu te apuce revolta? "Nenorocitule!", strigă o fetiţă.
"Nenorocitule", îi sar în ajutor băieţeii cu ghioceii.
Mai că îmi vine să mă ridic şi să îi dau şi eu vreo două…

Comentarii cititori
sus

Teatru

Veronica D. Niculescu

Kafka şi o "Americă" de popcorn

Brunelda, cea dintâi premieră din cele patru ce se vor juca luna aceasta la Sibiu, a avut loc nu la teatru, ci la Casa de Cultură a Sindicatelor, în sala studio. Dramatizarea după câteva capitole ale romanului America de Kafka (şi anume capitolele 4, 5 şi neterminatul 6), în regia lui Marius Oltean, a fost pusă în scenă cu actorii secţiei germane a Teatrului Naţional "Radu Stanca". Din păcate, fără subtitrarea în limba română, care fusese anunţată.

Brunelda s-a dovedit a fi un spectacol care zugrăveşte destul de strident o Americă actuală, personajele aducând pe scenă nu slănina şi berea din roman, ci guma de mestecat, popcorn şi cutii de cola - savurate pe canapea -, ba chiar şi un aspirator (cu care este absorbită, ca în desene animate, tunica lui Karl Rossman) , o lanternă (cu care i se uită Delamarche sub rochie Bruneldei), o cască de motociclist (folosită tot de Delamarche în incursiunile periculoase sub aceeaşi rochie) şi revista Newsweek (citită de Robinson). O Americă industrializată, un tărâm al sexului şi al drogurilor, dar unde personajele îşi păstrează sensibilitatea interioară şi nevoia de afecţiune.

Deşi cu mijloace tehnice şi decoruri reduse, dat fiind spaţiul de joc care este în mod obişnuit o sală de proiecţie de filme, Brunelda a curs plăcut, ca o poveste cu cap şi coadă - deşi situată destul de departe de opera lui Kafka -, a pus întrebări şi a dat răspunsuri, chiar dacă într-o notă de uşurătate generalizată. Jocul actorilor, adesea aducând aminte de cel de vodevil, a stârnit hohote de râs, chiar dacă nu toţi spectatorii înţelegeau germana.

"Citindu-l pe Kafka, am avut mereu senzaţia că, deşi nu a scris teatru, este foarte teatral", a declarat regizorul Marius Oltean. Nu este vorba despre o punere în scenă a întregului roman, ci doar a ultimelor capitole, personaj central fiind Brunelda. "Avem două planuri: unul al realităţii, care pare mai ciudat, mai absurd decât visul. Şi visul, care pare mai real decât viaţa", a explicat regizorul, care a ales să monteze spectacolul cu actorii de la secţia germană, "fiindcă pare mai expresiv în limba germană decât în română".

Renate Müller Nica joacă rolul principal, al Bruneldei, o Bruneldă foarte sexy, care îi înnebuneşte pe Delamarche şi pe Robinson, iar Karl Rossman este interpretat cu mult talent de tânărul Axel Moustache, cel distribuit şi de Radu Gabrea în filmul Cocoşul decapitat, după romanul lui Eginald Schlattner.

Tot într-un spaţiu neobişnuit se va derula şi cea de-a doua premieră de la Sibiu, Nasul, după Gogol, în regia lui Alexandru Dabija, cu Ada Milea şi Bogdan Burlăcianu. Se va juca pe 15 şi 16 martie, în sala de sport de la Casa Sindicatelor.

Brunelda
Regia – Marius Oltean
Scenografia – Alin Gavrilă
Distribuţia – Renate Müller Nica, Johanna Adam, Georg Potzolli, Franz Kattesch, Horia Nicoară, Axel Moustache

Comentarii cititori
sus

Film

Florentina Armăşelu

Labirintul lui Pan
(El Laberinto del Fauno)

Ofelia (Ivana Baquero), o fetiţă pasionată de poveştile cu zâne, se stabileşte împreună cu mama sa (Ariadna Gil) în casa tatălui său vitreg, nemilosul căpitan Vidal (Sergi Lopez). În grădina casei Ofelia descoperă un misterios labirint care devine în imaginaţia ei reflexia tenebroasă şi neliniştitoare a unei lumi necunoscute, o lume ostilă şi crudă, dominată de violenţă şi confruntări sângeroase.

Plasată în Spania anilor '40, povestirea se desfăşoară pe fundalul tulburărilor socio-politice generate de războiul civil, ale cărui ecouri se fac încă simţite sub regimul autoritar al generalului Franco. Transformată de imaginaţia fetiţei solitare şi sensibile, realitatea este dublată de universul fantastic al labirintului, deopotrivă pretext pentru punere la încercare şi loc de refugiu, ai cărui emisari sunt faunul şi zânele-insecte.

Impecabil pus în scenă şi interpretat, filmul crează un echilibru perfect între planul real şi cel fantastic printr-un amestec original de dramă realistă (pe alocuri cu accente extrem de dure), de mitologie păgână, de basm şi de fabulă moralizatoare.

El Laberinto del Fauno (Pan’s Labyrinth), Spania, 2006
Scenariu şi regie: Guillermo del Toro
Distribuţie:
Ivana Baquero, Mirabel Verdú, Sergi López, Ariadna Gil
Foto: www.allianceatlantismedia.com

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theâtre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey