Ostrov - film
SiCKO - film

 
sus

Film

Cornel Mihai Ungureanu

Cum se prind dracii cu o cană de aluminiu

Bătrânul se opreşte uneori din vâslit şi goleşte apa de pe fundul bărcii, cu o găleată.

Cadrul următor ne duce în 1942, pe o şalupă cu echipaj de doi: fochistul tuşeşte, în timp ce înteţeşte focul, aruncând cărbuni, celălalt, căpitanul, ţine cârma. Cei doi se trezesc sub reflectoarele unui vas inamic, se refugiază pe ţărm, unde, ca în clasicele ruseşti (acelea cu bocanci alergând prin nămoale şi strigăte: "Niemţî!") urmărirea continuă printre grămezile de cărbune de pe docuri. Soldaţii germani se pregătesc să plece, când tusea îl trădează pe fochistul ascuns printre bulgării negri. Omul ţine la pielea lui ("Nu trageţi! Mă predau!"; "Unde e căpitanul tău?"; încercarea: "Nu înţeleg", se năruie la primul gest de violenţă: "Nu trageţi, nu mă împuşcaţi vă rog! E aici, e chiar aici. Tihon, ieşi afară!", îi conduce la ascunzătoarea aceluia).

Ofiţerul se ridică din cărbuni, îl scuipă pe trădător, apoi, în faţa mitralierelor aţintite asupra lor, îşi aprinde o ţigară. "Omoară-l!", îl îndeamnă comandantul german pe fochist, întinzându-i un pistol şi rusul alege să apese pe trăgaci. Căpitanul cade în apă, nemţii pleacă în grabă, fochistul se bucură: "El n-a supravieţuit! Dar eu am făcut-o!". Docurile sar în aer.

Îl găsesc călugării.
Şi acţiunea sare în 1976.

Munceşte (desprinde cu târnăcopul cărbunii lipiţi de ger, îi încarcă în roabă şi îi cară apoi pe lungi podeţe de scânduri), se roagă (mai ales pentru cel ucis), plânge şi… tuşeşte. Doarme tot pe cărbuni, într-o magazie. Îi scrie lui Dumnezeu să-i ajute să treacă iarna cu bine, că le e greu să sape în pământul îngheţat.

Mirenii îl caută, pentru sfat, pe părintele Anatolie.
"Îl voi întreba. Poate că va binevoi. Dar astăzi a fost închis în sine", îi spune tinerei măcinată de gândul unui avort. "Să nu mai văd niciodată aşa ceva!", refuză el banii pe care femeia i-i întinde.

"Binecuvântare pentru omor? Te îndrepţi spre iad şi vrei să mă târăşti şi pe mine?", o ceartă, iar la gândul ei că un copil va fi piedică în calea căsătoriei, răspunde: "Nimeni nu o să te vrea fără el. Aşa a fost rânduit".
Vrea să îi arate că nu e bună hotărârea ei.
"De unde ştii? Nu eşti stareţ"
"Poate că şi eu… am ucis pe cineva", zice, jucăuş. "Vei avea un băiat. Unul de aur. Acum pleacă de pe ostrovul meu".

Singurătatea părintelui Anatolie (căci, înţelegem repede, el este cel pe care oamenii îl caută şi despre care el vorbeşte ca despre un altul; nu degeaba părintele Filaret, stareţul, îi spune "Ghiduşul") curge sub rugăciuni, mai ales sub rugăciunea inimii ("Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul", repetă bătrânul adus de spate dar ager, săpând cu târnăcopul în cărbuni, umplând roaba şi împingând-o apoi pe scândurile podeţului lung) şi sub psalmi ("Fericit bărbatul carele nu a umblat în sfatul necinstitorilor şi în calea păcătoşilor nu a stătut şi pe scaunul pierzătorilor nu a şezut. Ci în legea Domnului voia lui. Şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea. Şi va fi ca un pom sădit lângă izvoarele apelor carele rodul său va da în vremea sa şi frunza lui nu va cădea, şi toate, oricâte va face, vor spori. Nu sunt aşa necinstitorii, nu aşa; ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului. Pentru aceasta nu vor învia necinstitorii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor. Că ştie Domnul calea drepţilor, şi calea necinstitorilor va pieri", de exemplu). Relaţia sa cu Dumnezeu determină relaţia cu mirenii şi cu ceilalţi doi călugări: părintele Iov, iconomul, şi părintele Filaret, stareţul.

Pe femeia rămasă văduvă de peste 30 de ani - de fapt soţul ei fusese dat dispărut în război (6 luni durase căsnicia lor), părintele Anatolie o roagă să asculte discuţia pe care o are el cu… părintele Anatolie. Dincolo de uşa întredeschisă, el pune întrebările, el dă răspunsurile, femeia trăgând cu urechea la acest presupus dialog din care află că soţul ei trăieşte, în Franţa, că e bolnav şi o aşteaptă. "Vinde tot, căţel şi purcel şi du-te în Franţa", pare un îndemn greu de urmat, în Uniunea Sovietică a anilor '70, dar graniţele nu sunt o piedică în logica "ghiduşului", în care politica nu are mare importanţă. "Ţară capitalistă", zice femeia, cu îndoială. "Şi în Franţa trăiesc oameni. Du-te, ca să-i aduci mângâiere şi să-i închizi ochii".

"Nu vei mai avea nevoie de cârje", îi spune băieţelului care, după rugăciunea rostită împreună, reuşeşte să se ţină pe picioare, spre bucuria înlăcrimată a mamei.
"Acum vom pleca", spune ea, la capătul mulţumirilor de rigoare.
"Cum să plecaţi? Mâine îl va împărtăşi părintele Filaret"
"Dar trebuie să merg la lucru"
"Crezi că glumesc cu tine? Ce e mai important, serviciul sau fiul tău?"
Totuşi femeia pleacă, ghiduşul aleargă prin apă, ia copilul din barcă şi îl duce la mal. Ea îi vorbeşte despre locul de muncă de la care nu putea lipsi. "Acolo s-a spart o ţeavă. Toată lumea e de 3 zile în concediu fără plată", răspunde părintele Anatolie, iar regizorul nu găseşte de cuviinţă nici de această dată să verifice adevărul, lăsând spectatorul să aleagă dacă va crede că într-adevăr era o ţeavă spartă acolo sau cuvintele respective încercau să abată femeia către drumul necesar, important. ("Lumea de azi, ca şi cea de ieri şi cea de mâine, se împarte în cei ce L-au primit şi-L primesc pe Hristos şi cei ce nu L-au primit şi nu voiesc să-L primească. În sensul vieţii celei adevărate pe acest pământ precum şi în perspectiva veşniciei nu există altă deosebire mai clară între oameni", spunea IPS Teofan, mitropolitul Olteniei, într-un Cuvânt pastoral din urmă cu câţiva ani).

Când îl vede pe părintele Iov apropiindu-se de magazia sa, Anatolie murdăreşte clanţa. Iov nu-l simpatizează, îl pârăşte, uneori, blândului stareţ Filaret. "Aşa ceva nu mai poate fi îngăduit. Fraţii au început să murmure. Bea ceai cu mirenii, la cazane. Ceai îndulcit cu zahăr".
Anatolie cântă însă cât îl ţin puterile "Doamne miluieşte, Doamne iartă-mă, îndreptează Dumnezeule calea mea. Că mi-a slăbit duhul ca şi trupul meu şi sunt rob legat viclenelor patimi", urcat în clopotniţă, arzând un buştean, pe care, ca din întâmplare, îl lasă să cadă în faţa lui Filaret.
"Ce faci aici?", zice acesta, ridicând privirile.
"Stau în aşteptarea ta"
"De ce un buştean ars, astăzi?"
"Mi-a căzut din mână. N-am vrut"
"Am primit plângeri despre tine"
"«Călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a căutat sufletul meu»"
"Tu ce crezi că ar trebui să fac în privinţa asta, ghiduşule?"
"Minunate sunt lucrurile tale, Doamne!"
"Am auzit că răspândeşti superstiţii, că ispiteşti pe fraţi şi pe mireni"
"Izbăveşte-mă de clevetirile oamenilor"
"Vei culege roadele faptelor tale"
"Domnul este mântuirea şi mângâierea mea"
Anatolie bate clopotele, cântând din nou, din toţi rărunchii: "Doamne miluieşte, Doamne iartă-mă, îndreptează Dumnezeule calea mea. Că mi-a slăbit duhul ca şi trupul meu şi sunt rob legat viclenelor patimi".

Peste câteva zile, în biserică, Iov îi semnalează lui Filaret anomalia:
"Părintele Anatolie se închină în direcţia greşită"
"Întoarce-l precum trebuie!", răspunde acesta, cu blândeţea-i specifică.
Iov îl aşează pe Anatolie în direcţia bună, dar acesta se întoarce tot cum ştie el, până când Iov observă: "Arde fraţilor, arde!". Mai târziu, tot Iov îl consolează pe Filaret: "Chilia ta a ars, dar găina ta a scăpat", iar Filaret îi şopteşte lui Anatolie: "Ştiai de acest foc".

Stareţul nu se vedea de pătura pe care o ţinea în braţe, când îi cere voie lui Anatolie să stea cu el, în magazie. Anatolie dormea direct pe cărbuni.
Zilele curg, Anatolie îl învaţă să sape în cărbuni, cară împreună roaba, căci Filaret singur e încă neputincios. Seara, Filaret îşi face cizmele cu cremă.
"Ai cizme frumoase. Moi. Pătura e şi mai bună"
"Vlădica mi le-a dat. Ştie că sufăr cu picioarele"
Şi vine o noapte.
"Să ne culcăm", zice Filaret.
După un timp, în întuneric, Anatolie se ridică şi încuie uşa cu lacătul. Astupă apoi aerisirea, rupe ceva şi aruncă în focul ce încălzea cazanele.
"Ce faci, frate?", se trezeşte Filaret
"Citesc cartea păcatelor omeneşti", spune Anatolie, privind ceea ce ţinea în mâini. "Când o isprăvesc, o voi arunca în foc. Şi păcatele vor pieri", adaugă, rupând o bucată şi atunci vedem că o cizmă a lui Filaret zvârlea el, aşa cum promisese, în flăcări. "Vreau să citesc a doua pagină", şi altă bucată ajungea pe foc.
"Pagină? Dar sunt cizmele mele!"
"S-a mai dus unul. Nu ştiai că cele mai multe păcate se cuibăresc în vârful ghetelor episcopilor?"
Filaret vrea să plece.
"De ce ai închis uşa?", zice el, trăgând de clanţă.
"Vom izgoni dracii"
"Care draci?"
"Ne înconjoară. Nu îi vezi? E plin, îţi spun. Dracilor nu le place fumul. Îi vom afuma. Iată, acela a fugit! Afară cu voi, blestemaţilor!"
Îi fugăreşte pe presupuşii împieliţaţi prin toată încăperea.
"Măscăriciule!", zice Filaret, înecându-se de fum, aproape plângând. "Tu eşti dracul!"
"Uite! Aicea-s! Un cuib întreg!", îi prindea Anatolie, izbind o cană de aluminiu cu gura în jos, de masă.
"Dar ne vom înăbuşi de fum. De ce-ai încuiat uşa?", zicea Filaret, disperat, tuşind.
"Să nu poată ieşi"
"Ai astupat şi aerisirea!"
"Au pierit aproape toţi", Anatolie mai arunca două lopeţi de cărbuni peste foc. "Am izbutit!", a zis, într-un târziu, spărgând cu un ciocan lacătul de la uşă. Au ieşit amândoi, abia respirând. "Ah, am uitat căpetenia dracilor", şi-a amintit Anatolie, întorcându-se şi ieşind din nou, cu pătura lui Filaret. "Mic, dar viclean!", a zis, începând să o joace în picioare, strivind dracul pe care îl simţea ascuns în ea şi aruncând-o apoi în apă.
Aşezaţi unul lângă altul, epuizaţi. Imaginea lui Anatolie din profil, extraordinara privire pe care i-o aruncă lui Filaret, la fel de expresiv şi celălalt chip, urmărind păturica plutind pe apă.
"Sunt rău, nu? Ăsta sunt!"
"M-am temut de moarte din pricina puţinei mele credinţe. M-am temut că mor nepocăit", constată Filaret, la capătul unei întâmplări limită. "M-ai scăpat de nişte lucruri superficiale şi nefolositoare".

"Virtuţile mele miros urât în faţa Domnului. Le simt duhoarea. Mă întreb de ce eu? De ce m-a ales Dumnezeu să îi călăuzesc pe fraţi? Ar trebui să fiu spânzurat pentru păcatele mele. În loc de asta, ei au făcut din mine aproape un sfânt. Ce e sfânt în mine? Nu este pace în inima mea".
Se ridică şi pleacă. Vâsleşte până când barca îl duce pe o altă insulă, poate chiar insula în a cărei zăpadă o va duce pe fata amiralului. Posedată, ea răspundea cotcodăcelilor lui cu ţipete de recunoaştere, se rezema de pieptul lui, urmându-l. "Nu-i bolnavă. E un drac care o chinuie", îi spune amiralului. "De unde ştii?"; "Îl cunosc personal".
Nu voi dezvălui rezultatul exorcizării. Nici ce a urmat după conversaţia dintre Anatolie şi Iov, într-o zi geroasă, cu păsări mici, colorate, pe zăpadă.
"De ce mi-ai trimis tămâia?", întreba Iov.
"Miercuri va fi o înmormântare"
"A cui?"
"A celui pe care Dumnezeu l-a ales"
"Nu te pot suferi, bătrâne!"
"Când voi muri, mă vei plânge?"

"Am auzit despre tine, ghiduşule că te pregăteşti să mori", îi zice şi Filaret, propunându-i să îl tundă în monahism.
"E în afară de orice discuţie. Păcate. Păcate arzătoare mi-au ars inima!"

Am să spun însă că filmul scris de Dmitri Sobolev şi regizat de Pavel Lungin îmi pare un răspuns ortodox convingător la Spring, Summer, Fall, Winter… and Spring al lui Ki-duk Kim (insula izolată, succesiunea anotimpurilor, fata care trebuie vindecată nu sunt singurele similitudini între cele două poveşti), că evoluţia lui Pyotr Mamonov (Anatolie) mi-a părut excelentă, el fiind bine secondat de Viktor Sukhorukov şi Dmitry Dyuzhev. Firele de legătură cu cele divine se întrevăd optim pe parcursul peliculei ruseşti, doar simbolismul scenei finale mi-a părut prea apăsat – şi, deci, ostentativ –, fără ca asta să şteargă ceva din bucuria întâlnirii cu forţa vindicativă a căinţei, a credinţei, a rugăciunii sau cu speranţa încăpătoare în cele patru cuvinte: "Ţie ne încredem, Doamne!".

Ostrov, Rusia, 2006
Regia: Pavel Lungin
Scenariul: Dmitri Sobolev
În distribuţie: Pyotr Mamonov, Viktor Sukhorukov, Dmitry Dyuzhev şi alţii.
Foto: www.ostrov-film.ru

Comentarii cititori
sus

Film

Florentina Armăşelu

SiCKO

În noul său documentar intitulat Sicko, Michael Moore, bine cunoscut pentru Bowling for Columbine şi Fahrenheit 9/11, pune sub semnul întrebării, nu fără umor, sistemul medical american, îndreptând "ochiul critic" al camerei spre birocraţia şi politica de profit a unora dintre marile companii private de asigurări medicale. Printr-o serie de mărturii provenind de la persoane care au sau au avut nevoie de ajutor medical şi de la profesionişti din domeniul sănătăţii, filmul traversează frontierele - Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Franţa, Cuba - în căutarea unui răspuns la întrebarea "De ce dreptul la asistenţă medicală nu este un drept garantat şi universal şi în Statele Unite?"

Moore denunţă astfel un sistem în care refuzul de a acorda ajutor medical celor care îl solicită este adesea recompensat, chiar daca în unele cazuri acest refuz poate pune în primejdie sănătatea sau chiar viaţa celor în cauză. Intenţia realizatorului pare însă a nu se limita la denunţarea anomaliilor şi absurdului unui sistem susţinut numai pentru că aduce profit unei anumite părţi a structurilor politico-economice, scopul final fiind mai ales acela de a-l face pe spectator să înţeleagă că alternativele există.

SiCKO, SUA, 2007
Scenariul şi regia:
Michael Moore
Distribuţie: Michael Moore, George W. Bush, Richard Nixon
Foto:
www.allianceatlantismedia.com

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theâtre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey