Adio reginei - film

 
sus


Florentina Armășelu

 

Adio reginei
Istoria la timpul prezent

 

poster Adio regineiOrice eveniment privit din perspectiva istoriei poate părea, la prima vedere, o noțiune abstractă în care tot ce înseamnă individual, subiectiv, emoțional s-a estompat cu trecerea timpului, lăsând loc unor elemente de natură generică în succesiunea de evenimente care îl preced, urmează sau influențează. Despre ziua de 14 iulie 1789 și locul ei în istorie ca moment al declanșării revoluției franceze s-au scris nenumărate tratate, romane și scenarii de film. Adaptarea cinematografică Adio reginei (2012), inspirată de romanul lui Chantal Thomas, Les Adieux à la reine, face parte dintre ele, fără a aborda insă perspectiva istorică, ci una subiectivă și incompletă, a timpului prezent. Acțiunea filmului cuprinde perioada de la 14 la 17 iulie 1789 și urmărește punctul de vedere al unui personaj ficțional, Sidonie Laborde (Léa Seydoux), o tânără din suita reginei Maria-Antoaneta pe timpul șederii sale la Versailles.

Ceea ce reține atenția la această ecranizare este modul în care surprinde trăirea momentului, cu toată încărcătura lui de incertitudini, sentimente contradictorii și inerție proprie cotidianului, chiar atunci când e vorba de evenimente excepționale cum este căderea Bastiliei. Sidonie, împreună cu celelalte personaje, are nevoie de un anumit timp pentru a înțelege ce se întâmplă, și chiar și așa perspectiva lor rămâne ancorată în prezent și, implicit, limitată. Spre deosebire de spectator, care privește prezentul prin ochii personajului, dar care are și o viziune retrospectivă, istorică, asupra a ceea ce avea să urmeze, pentru Sidonie (ca și pentru spectatorul captiv în propriul prezent) viitorul nu este decât un orizont necunoscut.

Procedeul principal prin care regizorul Benoît Jacquot crează această impresie de imediat, de trăire “pe viu” de tip reportaj, este prim-planul. Camera urmărește, aproape pe tot parcursul filmului, reacțiile protagonistei sau obiectele din câmpul său vizual, chiar și atunci când personajul e în mișcare. Jacquot pare de altfel să aibă o preferință aproape senzuală pentru detaliu, uneori cu scopul de a intensifica efectul artistic, pictural, alteori pentru sporirea tensiunii dramatice. Fie că e vorba de expresii faciale, de detalii de mobilier și vestimentație sau de caietul cu modele de broderie al reginei, nimic din ceea ce ține de acea iluzie de imersie într-un prezent anume nu scapă ochiului atent al obiectivului. Tehnica iluminării joacă și ea un rol important în nuanțarea detaliilor. Scenele de început, cum ar fi traseul lui Sidonie din momentul trezirii în cămăruța ei modestă până la lectura în cochetul cabinet al reginei, inspiră un oarecare sentiment de calm prin aparența lor de rutină zilnică - frânturi din viața de zi cu zi a personalului, micile bârfe de la curte - punctată de claritatea luminii naturale. Pe măsură ce veștile despre mișcările populare din Paris devin din ce în ce mai neliniștitoare, obișnuința lasă loc treptat panicii, lumina zilei fiind înlocuită de pâlpâirea nesigură a lumânărilor, ca în secvența în care nobilii, ieșiți în plină noapte pe coridoarele palatului, își trec cu înfrigurare din mână în mână lista „capetelor care trebuie să cadă”. Tot prin jocul de lumini și umbre este redată și imaginea în alb-negru a coridorului pustiu, una din puținele aluzii din film la viitorul sumbru al unui regim în prag de naufragiu.

Dinamica asimilării treptate a prezentului este surprinsă și prin elemente narativ-descriptive  (nobilii părăsind în grabă palatul, figura istoriografului curții, Jacob Nicolas Moreau, gata în orice moment să ia notițe asupra evenimentelor în curs) dar și prin observații psihologice mai subtile. Triunghiul feminin Sidonie - Maria-Antoaneta (Diane Kruger) - Gabrielle de Polignac (Virginie Ledoyen), inițial polarizat pe axa senzualitate - ambiguitate (cu o tușă ușor mai accentuată pe registrul homosexualitate - aspect care poate da naștere la controverse dacă se face abstracție de caracterul ficțional al personajului principal), exprimă și el o anumită dinamică a schimbării. Dacă pentru Sidonie admirația necondiționată față de regină merge până la sacrificiu, pentru Maria-Antoaneta, capriciul și frivolitatea lasă treptat locul unei complexități care o apropie de figurile tragice ale literaturii clasice.

 

Scenariul: Benoît Jacquot, Gilles Taurand, după romanul lui Chantal Thomas, Les Adieux à la reine
Regia:
Benoît Jacquot
Distribuția : Léa Seydoux, Diane Kruger, Virginie Ledoyen, Xavier Beauvois, Michel Robin
Coproducție: Franța, Spania
Credit foto: http://www.advitamdistribution.com/les-adieux-a-la-reine/

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey