Artă vizuală - Expoziție Dana Schutz
To(l)ba de jazz (VI)
Teatru-Atelierele spectatorului [2]

 
sus

Valentin Boiangiu

 

Dubla capcană a Danei Schutz

 

Hepworth Gallery, din Wakefield, a deschis, pentru prima oară în Marea Britanie, între 12 octombrie 2013 și 26 ianaurie 2014, o expoziție cu lucrări ale tinerei artiste americane, Dana Schutz. 
http://www.hepworthwakefield.org/whatson/coming-soon-dana-schutz/

Lucrările sunt în exclusivitate picturi. Foarte vibrante cromatic și destul de mari, majoritatea. 
Cu subiecte foarte americane, mai precis din New York. Tineret, intelectuali, oameni creativi, muzicieni... Apartamente, locuri mici, claustrofobice. Par din Brooklyn sau Greenwich Village. Zone trendy cu artiști și muzicieni nu neapărat ajunși... Oricum, nu toți. Ea cred că se referă la cei mai periferici, care încă acced la chirii mici, spații mici, stil de viață foarte chic, dar troglodit în parte...

Folosește culori vibrante, hippy, chiar cacofonice, cacovizuale, în anumite părți. E vorba de anatomie de naivitate asumată, exagerată puțin, reminescentă de la Philip Guston, un mare expresionist american. Subiecte similare, mult accent copilăresc, sugerând pe undeva "puritatea" de exprimare a personajelor din lucrări.

E o capcană totală, întinsă foarte inteligent. Personajele ei nu sunt deloc pure, fac multe lucruri de adulți frustrați, sunt de fapt plictisiți (unii), frustrați (cam toți) si de cele mai multe ori nerealizați și chiar, se poate spune, cu probleme mentale. Este frustrarea contemporană de a atinge o faimă sau un mod de viață alternativ, cu orice preț, și sunt consecințele (firești) ale acestei chestiuni.

Capcana ține de faptul că atunci când intri în galerie ești atras de culorile vibrante, de vară mediteraneeană, sau de picturi făcute de copii veseli în soare. Apoi ajungi să descoperi multe lucruri foarte inconfortabile.

Stilistic vorbind, Dana Schutz pare din nou naivă și neprelucrată. Dar nu-i deloc așa - altă capcană. Suprafața și maniera sunt foarte studiate și denotă multă erudiție în istoria picturii, influențe grămadă, ceea ce nu e un minus, de la Guston, chiar zone abstracte de la Vuillard, post-impresionistul. Se observă pasaje abstracte foarte bine lucrate, sofisticate și de o îndemânare desăvârșită. Mi-a adus aminte de o expoziție mare a lui Guston la Royal Academy în Londra, care era în conjuncție cu Vuillard, în cealaltă jumătate a sălilor. Atunci nu am înțeles asocierea, de ce Royal Academy a decis ca să-i pună pe aceștia doi împreună. Nu era o explicație vizuală și nici intelectuală imediată. Ei sunt doi artiști foarte diferiți în materie de clasificare istorică și stilistică.

Sunt câțiva ani buni, dar m-am gândit mult la ea. Aveau, de fapt, multe similarități, lume prinsă în interioare încărcate, claustrofobice, arii pictate foarte abstract, care creează până la urmă un puzzle ce se exprimă figurativ. Dar mânuirea petelor, a materialului, culorilor și motivelor pe zone abstracte era similară. Și asta am văzut și la Dana Schutz. O artistă foarte bună și trendy în galerii, la licitații. Devenise faimoasă cu o lucrare foarte inconfortabilă, The autopsy of Michael Jackson, pictată cu mult înainte de a muri MJ.

Când am vizitat galeria prima dată, m-am cam enervat și pe moment nu mi-a plăcut. Erau mulți părinți care arătau destul de troglodiți chic și liberali, cu copii foarte mici care alergau și urlau ca niște copii mici și liberali. Și nu le poți spune nimic pentru că sunt copii... Și părinții sunt liberali și vor să-i lase în voia lor, să învețe viața din experiențe și din liberă exprimare. Și tu, vizitator normal, nu ai cum să zici nimic pentru că s-ar uita la tine ca la un prost care nu înțelege democrația copiilor. Dar eu vroiam să văd expoziția în liniște.

desen valiM-am enervat și m-am așezat pe o bancă și am luat niște creioane colorate puternic, de ceară, și niște hârtie și am început să desenez. (Era un cărucior plin de materiale, galeriile au multe programe live de workshopuri pentru copii.)

Nervos și frustrat cum eram, am stat jos și am făcut un desen colorat și foarte expresionist în exprimare, cu un tip care-și mănâcă propriul picior. A venit la mine o angajată a galeriei, să vadă ce-am desenat. Poate din curiozitate, poate că asta e slujba ei, să angajeze publicul în activități, ceea ce e bine. Era foarte zâmbitoare când se apropia de mine și când a văzut ce am făcut... a devenit cam inconfortabilă, a mormăit ceva și s-a îndepărtat.

Eu știam lucrările Danei Schutz din cărți, dar am fost, fără îndoială, atras vizual de sălile de expoziție.

Comentarii cititori
sus

Alexandru Șipa

 

To(l)ba de jazz
(VI)

 

- Înainte de toate, La mulți ani și cît mai multe evenimente (bune) de jazz.

Să vedem care au fost ultimele evenimente din 2013 și care vor fi primele din 2014:

- miercuri, 11 decembrie, ora 19.30 la Teatrul Act din București am asistat la un foarte bun concert de sambe și bossa nove susținut de quartetul alcătuit din George Natsis-pian, Ciprian Pop-chitară, Ionuț Vîrlan-chitară bas și Vlad Popescu-baterie. Dacă George Natsis și Vlad Popescu n-au făcut decît să-și confirme valoarea binecunoscută, ceilalți doi tineri, Ciprian Pop și Ionuț Vîrlan au impresionat prin evidentul progres din ultimul timp. Felicitări tuturor acestora, inclusiv prezentatorului Ciprian Marica, atît pentru recitalul respectiv, cît și pentru întregul ciclu de concerte pe care îl susțin în fiecare lună în acest spațiu. Următorul concert din acest ciclu se anunță un „Tribute to Michael Petruciani” pentru luna februarie.

- vineri, 20 decembrie, la clubul Au Caveau des Legendes situat în inima Parisului, în cartierul jazz-ului, adică în St.Germain, pianista de origine română Ramona Horvath, împreună cu muzicienii francezi Nicolas Rageau-contrabas și Frederic Sicart-baterie, cu care alcătuiește propriul TRIO, au susținut un recital intitulat „Tribute to Jancy Korossy”. Fosta elevă a lui J.Korossy ne informează că s-au cîntat atît compoziții ale celui omagiat, cît și cunoscute piese standards, iar clubul a fost arhiplin.

- luni 23 decembrie ora 21.00 la Jazz Book Club-Restaurant din Capitală, Quartetul Sorin Zlat jr. cu protagonistul la pian, tatăl său-tot Sorin Zlat-saxofon alto, Jean Stoian-chitară (venit pentru cîteva zile în țară din Germania) și Claudiu Purcărin-baterie, au susținut un foarte aplaudat recital de colinde transpuse în jazz. Partea vocală a fost susținută alternativ de Mihaela Alexa și Robert Patai care în final au cîntat o piesă în duet.

După aproape o săptămînă, mai precis pe 29 decembrie, de această dată la Clubul-Restaurant 18 Lunch din Piața Presei, am urmărit cu plăcere trei reprize de jazz divers, dar mainstrem, dintre care prima doar de sambe și bossa nove, susținute de Sorin Zlat jr. și Sorin Zlat senior, avind-o ca solistă pe aceași Mihaela Alexa cu care această formulă se produc săptămînal, de doi ani, cu recitaluri, și la clubul Historia de Sudamerica situat în centrul vechi al Capitalei.

Sorin Zlat Quintet, cu cei amintiți puțin mai înainte, și cu Răzvan Cojanu-contrabas și Adi Tetrade-baterie, invitat special Ortega Gilberto Torres-Cuba (percuție), sub titulatura „Sounds of Brazil”, vor susține un recital la Creart-Teatrelli din București în data de 29 ianuarie ora 20.00

Pînă la acest eveniment, Sorin Zlat se va produce pentru a VI-a oară în decurs de doi ani, la cunonscutul club de jazz londonez Ronie Scott. Recitalul va avea loc miercuri 8 ianuarie și împreună cu pianistul nostru vor evolua muzicienii englezi Pete Hutchinson-contrabas și Tommy Clayden-baterie.

- din programul cunoscutului club new yorkez Blue Note vă recomand:

Christian Scott Grup (pe care l-am admirat pe viu în vara trecută la Charlie Parker Jazz Festival de la New York) între 16 și 19 ianuarie și apreciatul saxofonist Maceo Parker între 28 ianuarie și 2 februarie.

- Am răsfoit cartea lui Mircea Tiberian Sunetul de referință și arca muzicii occidentale. Din păcate nu e de jazz, ci de fenomenologia muzicii în general.

-  finalul anului trecut, Casa de producție Soft Records a editat, mai precis re-editat pe CD, LP-ul apărut înainte de 1989 la Casa Electrecord sub genericul PANORAMIC JAZZ-ROCK avînd-ul ca protagonist pe Marius Popp. Ca bonus, pe acest CD apar și trei piese cu Quintetul de jazz „București” alcătuit din Dan Mîndrilă-saxofon tenor, Ștefan Berindei-saxofon alto, Marius Popp-pian, Johnny Răducanu-contrabas și Eugen Gondi-baterie.

- următoarele trei recitaluri de la Creart-Teatrelli vor fi susținute de Ozana Barabancea împreună cu Puiu Pascu Trio (31 ianuarie) A.G.Weinberger solo voce și chitară (7 februarie) și grupul vocal Jazzapella (14 februarie), toate la ora 20.00

Sîntem în măsură să dăm primele informații fanilor de jazz cu privire la cîteva evenimente tradiționale precum:

- Gala Premiilor de jazz-Premiile MUZZA ediția a XII-a va avea loc duminică 6 aprilie ora 18.30 la Hard Rock Cafe (vezi lista cu nominalizări la rubrica Alvițe)

- Festivalul-concurs internațional de la Tg. Mureș, 5-8 mai.

- Festivalul de la Gărâna din acest an se va desfășura în perioada 10-13 iulie

- Fesvalul-concurs „JOHNNY RĂDUCANU” de la Brăila în acest an va fi puțin mai devreme, respectiv în perioada 3-5 octombrie

- FRESH JAZZ FEST de la București, rezervat interpreților și formațiilor premiate la concursuri naționale și internaționale de jazz, dar și formațiilor consacrate cu proiecte noi, se va desfășura între 21 și 23 octombrie

- Festivalul de jazz de la Sibiu, cu care ne-am obișnuit primăvara, mai precis în luna mai, afăm că în acest an, poate și în viitor, se va desfășura în toamnă, mai precis în perioada 31 octombrie-4 noiembrie, dar Galele studențești de jazz de la Sibiu au rămas în aceași lună mai... așteptăm fixarea perioadei de desfășurare, după care vom reveni și noi cu informațiile respective. La fel, așteptăm informații despre TRANSILVANIA JAZZ FESTIVAL (Cluj-Napoca), Timișoara și HOT JAZZ SUMMIT  de la Ploiești. 

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Împreună

 

ateliereAtelierele organizate de Teatrul Național Marin Sorescu sunt, desigur, despre și pentru teatru. Dar fiecare dintre acestea, în felul propriu, e despre viață.

Sâmbătă spre prânz, un început de decembrie cu soare și suflu rece printre copaci. Într-o clasă din Liceul de Artă Marin Sorescu, s-a întâmplat să se adune într-un cerc, doar fete. De la câteva licee din oraș, dar și de la o facultate. Romanița Ionescu a venit pentru arta actorului și cine a avut urechi să audă, ochi să vadă și minte să priceapă, a deprins o seamă de lucruri despre arta de a trăi. Împreună. Pentru că 'echipa' a fost cuvântul cheie al atelierului. Actoria ca echipă, zicea Romanița, viața ca echipă, că e cuplu sau grup, am înțeles eu.

Fiecare și-a spus numele mic, apoi l-a repetat pe-al celorlalte, un prim exercițiu de cunoaștere. Roma, așa cum e cunoscută între actori, Gabriela, Andreea, Diana, Andra și iarăși Andreea și alte nume, fiecare venind cu un detaliu: obrajo purpurii, pantaloni azurii, păr lung, sobrietate, neastâmpăr, de-astea...

Primul pas a fost chiar o suită de pași. Fiecare pe propria potecă pe o podea traversată de traiectorii care mai de care mai întortocheate. Dar, atenție, împreună. Așa încât, ușor, ușor, să se sincronizeze pașii, ca și când ar fi un singur om. Ca și când te urmărește cineva, inventezi noi poteci, urmăritoarea ține ritmul cu tine, scapi și te relaxezi. Ascultându-le pe celelalte, fiecare caută să se identifice cu un corp comun. O singură entitate. Să te simți ca parte a aceluiași întreg.

Dintr-o clasă alăturată se aud sunetele unui pian. 'Caracatița' cu atâtea picioare, colorate, se mișcă printr-un mediu vâscos, aerul e mai dens, imaginația fiecăreia însotește cufundarea în percepția de 'împreună'. Apoi aerul se rarefiază, 'caractița' e tânără și vioaie. Roma vrea să vadă cum au singur ritm și cum se pot opri deodată toate. Culori încremenite, poate cu un picior în aer. Roma inventează din nou, anunțând bursc: „se opresc două, pornește una, se opresc patru, pornesc două” și tot așa. Fetele, deja apropiindu-se de simțământul că sunt un același corp, dintr-o privire furișă, dintr-un simț trezit de un asemenea exercițiu, încep a reacționa întocmai. „Se opresc trei” și chiar trei se opresc. „Pornesc trei” și, chiar dacă e acolo o mică ezitare, pornesc chiar trei. E prima reușită a unei negocieri din priviri, când apare decizia de a ceda, totul pentru binele grupului. Care grup se vădește tot mai omogen prin exercițiu și atunci e capabil și de ceva spectaculos. Dintr-o mișcare aparent haotică, la un semn făcut de Roma, fetele se aranjează în timpul acordat pentru asta, într-o formație prescrisă. Uneori provocările generează soluții inedite, după cum echipa capătă o anume conștiință comună. Când regula jocului esteca la un semn fiecare să se așeze în spatele cuiva, altfel pierzând, fetele au creat un cerc, fiecare îndeplinind condiția.Împreună.

Roma vorbește despre orbirea și surzenia de scenă, când protagonistul, focalizând excesiv pe ceea ce are de făcut, ignoră ceea ce se întâmplă în fața lui. Și cât de des ni se întâmplă asta în viață! Cât de bine pot prinde exercițiile de observare. Perechi, perechi, fetele se privesc cu atenți și apoi, discret, fiecare face câte una sau mai multe schimbări de identificat de către cealaltă. Și cât de important e să deslușești la partenerul de viață, la omul de lângă tine, o schimbare. Cuplurile trec apoi la un soi de joc în oglindă. O fată face o mișcare, cași când ar fi în fața oglinzii. Cealaltă fată e 'oglinda' și reproduce, simetric, același gest. Totul cu gândul ca, de fapt, cuplul să se vadă frumos. Cine inițiază mișcarea, să o facă nu pentru a deruta partenera ci ca să poată face la fel. Cu cât mai laborios, cu atât mai bine. Dar numai împreună.

Acum se aud vocalize, o voce de soprană care se joacă pe muzică. Cuplurile exersează, alternând, în cadrul fiecăruia, inițiativa. Și imaginația. Două fete s-au așezat pe podea, ca la un ceai japonez.

Și Roma aprofundează antrenamentul de cuplu. Două câte două, trag de o sfoară imaginară. „Nu există câștigători decât dacă ambii parteneri sunt de acord cu asta” spune Roma și fetele învață a înlocui forța brațelor cu aceea a unei priviri determinate.

Uneori, chiar în cadrul echipei, apare jocul-competiție. Când abilitățile de viteză și suplețe trebuie să se însoțească, negreșit, cu logica. „Trei eșecuri la rând trebuie să ne spună că e puțin probabil să ne atingem scopul în același fel.”  Mereu și mereu, inventivitatea, creativitatea.

Acum se vede cât de pregătită e fiecare de a face față unei asemenea provocări. Și cât de ciudat e că o fată de la clasa de muzică e de-a dreptul blocată de cerința  alegerii unui cântec pe care să-l fredoneze în fața tuturor.Roma, mereu atentă la sensibilitățile fiecăreia, respinge subterfugiile de a evita un cântec în față tuturor. „Doar suntem actori!”

atelierApoi sunt exerciții care stimulează imaginația. Când cu tot firescul de pe lume, fiecare continuă cu propria imaginație o poveste preluată de la altcineva, una care se construiește exclusiv prin invenția fiecărei povestitoare. Și asta pare mai dificil decât a fost în prima parte a atelierului.

Urmează un exercițiu de logică, când o fată povestește trama piesei iar cele care devin peronaje la indicația ei, execută strict ceea ce povestește ea. Cât de util este un astfel de exercițiu în viață. Atât pentru rigoarea de a desemna 'executanți' cât și pentru corectitudinea 'execuției'. Fiecare își reliefează personalitatea: prin gesturi, prin privire, prin cuvinte și prin povești.

Din clasa alăturată nu se mai aude nimic, de-acum doar vântul, ritmat cu vârfurile plopilor din fața școlii. Și din nou împreună. Cineva rostește cuvinte și cineva gesticulează. Dar o face cu brațele și cu tot trupul vorbitoarei. Practic una comandă mișările și alta execută acele mișcări, asortându-și cuvintele cu gesturile ce i se sugerează. Gândul și fapta, prin două ființe dar asamblate ca și când ar fi una singură. Aceasta da reușită într-un cuplu. Roma privește fiecare pereche, propune schimbări, stimulează și îngrădește excese.

S-a mișcat printre fete, a condus jocul, a stârnit inventivitatea și a construit pentru 'împreună'. La sfârșit, fiecare se pierde într-o după-amiază de week-end.

Totuși, poate că-și simt, încă, pașii, precum o caracatiță cu șosete roșii, azurii, și câte alte culori.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey