Artă: Despre monumente
Teatru: 'Povestea ta e povestea cartierului tău'
Teatru: Eu sunt Shakespeare
Film.ro: O lună în Thailanda
To(l)ba de jazz - IX
Miranda - teatru - Festivalul Shakespeare, 2014
Richard al III-lea - teatru - Festivalul Shakespeare, 2014
Ce păcat că-i târfă - teatru - Festivalul Shakespeare, 2014

 
sus

Valentin Boiangiu

 

Eu, Jake și monumentele

 

arta sidneyAcum câțiva ani mă plimbam cu Jake pe o stradă în Acireale, în Sicilia, îndreptându-ne spre piața centrală a orașului (piazza). Vorbeam despre monumente. Eu spuneam cât de mult, de fapt, resping majoritatea dintre ele Explicam cum patronează unele și cum aproape niciodată nu relaționează spațiului și timpului curent. Cele mai multe reprezintă războinici sau eroi sau moarte sau dezastre. Și arată ca și cum încearcă să ne spună că războiale nu doar că s-au petrecut în trecut dar pot reîncepe oricând. Majoritatea trecătorilor, incluzând și localnicii, nu a fost întrebată niciodată sau consultată dacă e mulțumită cu ceea ce are în piața centrală.

Totuși ei sau strămoșii lor au plătit pentru monumentele care, în cele mult ecazuri, au fost comandate de autoritățile locale unei firme oarecare, sau unor arhitecți sau sculptori renumiți care au vrut să-și arate abilitățile creative sau, uneori, ce coaie mari au.

sh3Majoritatea monumentelor au alese la întâmplare, în privința relației cu timpul contemporan și cu nevoile sociale sau preocupările, durabilitatea și estetica locului. Multe dintre ele nu se potrovesc deloc cu arhitectura înconjurătoare. Unele dintre ele nici măcar nu sunt reprezentări cu acuratețe a personajelor înfățișate (desigur că asta nu poate fi totdeauna verificat, eroul fiind mort cu mult inainte de orice înregistrare de imagine). Aceste personaje pot fi impozante și aproape niciodată vesele.

Jake asculta cu atenție și gânditor.

După scurt timp a zis că dacă ar fi fost să facă un monument, el ar fi vrut să plaseze o uriașă oglindă rotitoare în toate pietele centrale din toate târgurile și orașele din toată lumea.

Jake avea 17 ani atunci și incă îmi este un prieten apropiat.

Notă: Imaginile de mai sus prezintă lucrări semnate de Anish Kapoor în Sidney și Kensington Garden. 

Comentarii cititori
sus

Simona Maria Călin
răspunde întrebărilor redacției despre proiectul de teatru comunitar

 

tc2Cu ce gând te-ai implicat în proiectul 'Povestea ta e povestea cartierului tău' ?

M-am implicat în acest proiect întrucât îmi place foarte mult ideea de teatru comunitar, nefiindu-mi străină, eu fiind la a doua experiență de genul acesta. În primul caz a fost vorba de două spectacole diferite, doi ani la rând, la penitenciarul de maximă siguranță din Craiova, în cadrul unui proiect numit 'Casa poporului', coordonat de Bogdan Georgescu. 'Povestea ta e povestea cartierului tău' însumează 11 povești frumoase iar eu, prin povestea cartierului Lăpuș, pe lângă mesajul spectacolului, care cred că s-a transmis, am vrut să arăt faptul că oricine e pasionat de artă se poate exprima și, astfel, împreună vom reuși să-i dăruim Craiovei titlul 'Capitală culturală europeană 2021'.

Cum a apărut povestea de care te-ai ocupat?

Colegul meu, Petrișor Diamantu, coordonator în proiectul de Teatru Comunitar, în procesul său de documentare a zonei în care urma să lucreze, a făcut un eveniment de promovare a proiectului, la care a invitat oameni dornici să se implice. Carmen Vasilescu, protagonista spectacolului meu, văzând pe internet un afiș de la 'Ziua artei', l-a contactat pe Petrișor care i-a sugerat să-mi scrie mie, întrucât ea locuiește în cartierul Lăpuș și eu eram desemnată să coordonez spectacolul din cartierul nostru (că și eu tot aici locuiesc). După ce m-a contactat Carmen am fost la ea acasă, i-am explicat despre proiect și i-am luat un interviu cu privire la viața ei și, văzând-o cât e de volubilă și simțindu-i energia, i-am și propus să joace în spectacol. Carmen acceptând și eu povestind la workshop despre întâlnirea cu ea, lui Bogdan Georgescu- coordonatorul principal al acestui proiect- i-a venit ideea situației din spectacol, așa că eu trebuia să fac, pe marginea situației, improvizații cu Carmen și Ruxandra Popa- actriță, căreia i-am propus să joace rolul mamei lui Carmen.

Cum s-a construit textul?

Între noi trei s-a născut o legătură de parcă ne-am fi cunoscut dintotdeauna, astfel că scenariul se compunea cu fiecare zi de repetiții; s-a improvizat pe situația stabilită, am povestit o grămadă și pe marginea situației și în afara ei, eu am înregistrat audio toate întâlnirile și așa s-a născut scenariul.

Cum a decurs pregătirea spectacolului?

tc1Pregătirea spectacolului a fost puțin dificilă, întrucât eu am definitivat scenariul, am jucat și am și regizat, dificilul îl făcea ultima dintre ele, pentru că în timp ce dădeam replica personajului trebuia să mă întrerup și să le spun celor două colege ce trebuie să facă sau cum trebuie să spună ca să iasă bine.

În orice caz repetițiile s-au desfășurat într-o notă veselă, ne-am simțit foarte bine, am râs foarte mult, la improvizații Carmen a fost așa cum am intuit-o, de un firesc extraordinar, lucru care m-a bucurat teribil! N-a avut nici cea mai mică problemă să-i spună „mami” Ruxandrei și să fie foarte credibilă, așa că după terminarea spectacolului cine nu le cunoștea chiar credea că sunt mamă și fiică.

Cum a fost în ziua spectacolului? Cum a ieșit?

tc3Întâlnirea cu publicul a fost foarte caldă, ne-a bucurat că spectacolul pe care l-am făcut a plăcut așa de mult și chiar cineva din public a zis, la un moment dat în timpul discuțiilor de după spectacol, că i-ar plăcea și că ar trebui să aibă loc mai des astfel de manifestări  în cartierul Lăpuș. Colegii mei ne-au felicitat și ne-au mulțumit pentru spectacol, de unde am înțeles că a fost o reprezentație bună aceea. Pentru următoarea reprezentație mai trebuie repetat, evident.

Care este continuarea proiectului?

Acest spectacol, împreună cu celelalte 10 ale colegilor mei, va fi prezentat, undeva în decursul lunii mai, într-un festival de teatru comunitar pe scena Operei Române Craiova. (fostul Teatru Liric 'Elena Teodorini' )

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Shakespeare dell'arte

 

sh1E un semn bun că în Craiova 'vine' o nouă scriitoare de dramaturgie, din galeria de nume deja consacrate, o generație cu mai multe sau mai puține primăveri, dar asimilabilă cert unei noi viziuni asupra scrierii de teatru. După ce la Național s-a montat o piesă a Mihaelei Michailov, iată că la Național Jr, ca să zic așa, s-a pus în scenă o piesă de Alina Nelega.

Este vorba de un desant mureșean, pentru că regia este semnată de Gavril Cadariu, cu deja numeroase creații la Teatrul Ariel.

S-a simțit un aer tineresc încă de la mesajele de promovare a spectacolului, de la montarea decorului. Tineri sunt și creatorii de scenografie, Oana Micu în ceea ce privește costumele și păpușile, Tiberiu Toitan în ceea ce privește decorul, amândoi lucrând și în cinematografie.

De la prima vedere, de după ridicarea cortinei, am simțit că mi-e dor de un spectacol commedia dell'arte. Sunt ani de când n-am mai văzut acest gen, iar atunci era vorba, firesc într-un fel, de trupe călătoare, fie că italieni, fie că actori la Teatrul 'Elvira Godeanu' din Târgu Jiu. Deși, într-un fel, o abordare dintr-un unghi apropiat am văzut și la Korsunovas, în 'Romeo și Julieta' din Festivalul Shakespeare 2012. Iar în acest an, în cadrul aceluiași festival va fi prezentat spectacolul produs de Teatrul Colibri, Eu sunt Shakespeare.

sh2Foarte inspirată opțiunea teatrului craiovean care își îndeplinește pas cu pas un proiect visat de ani de zile și care este acum construit meticulos și eficient. Opțiunea poate isca mirări și din perspectiva programului curent de la Colibri precum și din perspectiva publicului constant al Festivalului. Acesta din urmă poate repede înțelege că segmentul educațional trebuie acoperit inteligent, cu spectacol de calitate și pornind de la vârste mai mici, cu atât mai mare fiind provocarea în timpurile tehnologiei acaparatoare.

Bună parte din timp, de la ridicarea cortinei, am fost atent în sală. Erau destul de mulți copii, doar că de data asta era vorba de, totuși, personaje și cuvinte din Shakespeare. Ei bine, copiii au fost captivați. Pe de-o parte magia luminii, a jocului actoricesc, pe de alta, desigur, păpușile. Mai apoi, prins în poveste, am realizat târziu că erau reacții de spectatori obișnuiți ale copiilor, în mod firesc la alte elemente decât adulții, dar vădind în mod cert că un astfel de spectacol și-a atins scopul.

sh3Atunci când personajele nobile care vin să-și ocupe locurile în teatrul elisabetan, o frumoasă paradă a unor păpuși aidoma oamenilor, la scara 1/1, acestea fie estompau orice urmă de actor mânuitor sau se pliau perfect pe postura de însoțitoare. Și m-am gândit că poate toate aceste minunate păpuși ar merita să ia loc în sală și să ne urmărească pe noi, cei așa-zis 'însuflețiți', ce știm și ce putem face pe sscenă.

Cel mai frumos moment din spectacol este al magiei din noapte când gâzele (Bob de muștar, Fir de Păianjen, Măzăriche și Fluturaș) se mișcă în lumina lunii. Reflectorizante, cu mișcări de finețe, filigranate. Ionica Dobrescu, Rodica Prisăcaru, Adriana Ioncu, Alis Ianoș realizează o performanță.

Ingenioasa construcție a textului valorifică magia nopții dintr-un miez de vară și leagă inspirat poveștile. Intervenția reginei amintește, mai bine zis accentuează conexiunea cu Shakespeare in love, în regia lui JohnMadden.

sh4Mugur Prisăcaru face din nou un rol foarte bun, dens, de forță. În secvențele cu foarte tânărul său coleg, Cosmin Dolea, se vede cum dăruiește, cum completează și oferă delicii teatrale atât copiilor cât și adulților.

Oana Stancu este din nou un fac-totum, cu recognoscibila-i sprinteneală dar mai ales privire și, desigur, voce. Costumația ei de arlechin crează un joc vioi de lumină când se strecoară pe sub podiumul din joc, cu aportul configurării acelui podium ce permite luminii să se strecoare, obținându-se o grilă de luminițe.

Cuplul 'mirilor', jucat de Daniel Mirea, consacrat în rolurile comice, acum o dată în plus, și Emanuel Popescu se poate bucura de mai multă lumină și câteva trucuri comice în mica sa dispută.

sh5O plăcută surpriză este Cosmin Dolea, integrat în echipa actorilor de la Colibri, bucurându-se de suportul lor, despre care am amintit deja în privința lui Mugur Prisăcaru dar și în jocul cu Alla Cebotari.

Eu sunt Shakespeare este un spectacol necesar, un retur la clasic în toate privințele, un reper de consolidat, de la care poate porni explorarea fascinantei lumi a teatrului.

Iar la Colibri este de mers constant pentru a găsi ceva nou și a regăsi ceva peren.

 

Eu sunt Shakespeare
De Alina Nelega

Distribuția:

Alla Cebotari         - May, hangița
Cosmin Dolea        - Will, drumețul
Oana Stancu        - Robin, băiat în casă
Mugur Prisăcaru   - Fundulea, meșter țesător
Daniel Mirea          - Henry, mire
Emanuel Popescu - John, mire
Ionica Dobrescu   - Helena, mireasă / Bob de muștar
Rodica Prisăcaru   - Elisabeta, regina Angliei / Fir de păianjen
Adriana Ioncu      - Măzăriche
Alis Ianoș            - Hermione, mireasă / Fluturaș

Scenografia:

Oana Micu                   - costume, păpuși
Tiberiu Toitan               - decoruri

Regia:

Gavril Cadariu

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Testul Thailanda

 

„Acolo e și departe și aglomerat.” Zice Radu. Apoi acceptă să meargă acolo. Unde? În Cora. În ajun de Revelion, cu prietenul său, Alex. Așa fac zeii, se joacă uneori cu muritorii, aducându-i acolo unde li se poate schimba destinul.

Pentru că în Cora i s-a părut a o vedea pe fosta lui iubită, Radu simte că e un semn. Poate nu de la început, când face câțîva pași prin mulțimea de cumpărători spre a se lămuri de-a fost o părere sau nu. Dar mai târziu, în noapte, vorbind cu Alex, după despărțirea de până în acea seară actuala iubită, tot mai limpede i-a fost că era vorba de un semn.
-Semn că ce?
-Că am renunțat la ea și nu trebuia.
-La ea la cine? La Nadia sau la Alina?”
Și Radu are o ușoară ieșire de exasperare, cum de celălalt nu înțelege că de câteva ore el se frământă în privința unei singure femei, Nadia.

film.roO lună în Thailanda e un film construit cu simetrie tocmai pentru a revela ceea ce scapă regulei, ceea ce ține de farmecul neîncadrării într-un tipic. În prima jumătate, în scenele dense privind povestea lor, Alina apare în stânga și Radu în dreapta. Așa sunt și când, în dimineața de 31 de cembrie, ea îi oferă un cadou pentru cele nouă luni de când sunt împreună, așa sunt și când, abia trecut miezul nopții dintre ani, Radu este ca un vulcan discret la care poți vedea frământările interne și care, din câteva vorbe fără miză, simte că trebuie să spună: „N-are rost să continuăm așa. Nu e suficient ca să rămânem împreună.”

Și această primă jumătate a filmului este o bine construită derulare de secvențe care o descriu pe Alina. De la aparenta puștoaică dezinvoltă, săritoare, afectuoasă (se intinde să-l sărute fără vreun prilej anume, fie că sunt în fața blocului părinților ei, fie că sunt în mașină), până la femeia care caută să-și impună propria construcție volitivă. De la cea care îl face pe Radu să simtă că-i face pe plac până la cea care îi creează, aceluiași, sentimentul că se substituie cuplului în tot felul de decizii. Alina vrea să meargă în Thailanda, în luna de vacanță proiectată de Radu. Alina, în fața curajoasei declarații a lui Radu, pe lângă intuiția feminină a gândului rămas la Nadia, are și agresiva explozie de final, un altfel de vulcan, vitriolant, poate necesar în a elibera balanța de lestul unor ezitări.

A doua jumătate a filmului este despre cealaltă femeie din viața lui Radu. Mult timp nevăzută, dar tocmai în absența ei avem prilejul de a desluși cât de mult o dorește el. De la presupunerea a fi doar un capriciu, o alegere de conjunctură, până la profunzimea unei simțiri. Și în cele din urmă nu doar i se pare a o vedea ci chiar o găsește în nebuia petrecerilor de Revelion. Mai întâi apar așezați la fel, Radu în dreapta, femeia în stânga. Atâta timp cât pe reacția ei de neimplicare, dintr-un instinct de apărare în fața presupusei răscoliri a unor vechi discuții amare, Radu, incoerent în argumentare, ține să se descrie pe el, cel de atunci.
„Am greșit. Cum să fac sa schimb asta? Mi-am dat seama că de tine am nevoie.”

Și pe izbucnirea Nadiei, despre egoismul lui, despre justificări pe baza unor simțiri de moment, despre cât s-a blamat pe ea însăși pentru a nu fi fost bună pentru el, despre cât s-a frământat agățându-se de faptul că el a zis: „cred că nu te mai iubesc”. „Tu știi câtă speranță mi-a dat faptul că ai zis 'cred'?”

Pe toata această frumoasă derulare de replici ce descriu sentimente, cei doi își schimbă poziția. Este un happy-end? Greu de spus. Pentru că nu e decisiv că Nadia și Radu se îmbrățișează și reiau povestea întreruptă după doi ani. Că, ajungând la el acasă, trec amândoi cu simplitate peste semnele celor care au fost în viața lor în hiatus. Și poate că discuția despre propunerea cu Thailanda, cu alt deznodământ față de cazul Alinei, va avea efectul ei în timp. Da, Nadia și Radu trag împreună de canapeaua extensibilă, greoaie, ceea ce Alina refuza.
Testul Thailanda e atrăgător de parcurs și farmecul constă taman în faptul că nu există o regulă. Ci doar inefabila urmărire întâmplării de a avea nevoie de celălalt.

Paul Negoescu debutează cu dreptul în lumea filmului de lung-metraj. Cu puțini ani în urmă i-am admirat un film de 15 minute, Derby.
O lună în Thailanda
are și secvențe excelente, de la 'coperți' până la cadrul cu paharele din discotecă, dar are și un scenariu foarte bun. Chiar dacă sunt vreo două situații fără logică evidentă, povestea construită de Paul Negoescu, și în calitate de scenarist, împreună cu Vlad Trandafir, cu care a mai colaborat în timp, este foarte frumoasă, cu miez și cu priză la realitatea zilei. Cu dialoguri foarte reușite, cu o seamă de replici de impact, cu foarte bune episoade de grup. De altfel acest grup al prietenilor lui Radu se distinge necesar și atractiv. De altfel este un merit al filmului felul în care apare distribuția. Tudor Istodor face un rol foarte bun, este un Adrien Brody în cheie ironic-cinic-prietenoasă. Este pivotul esențial în traiectoriile personajelor principale. Și ceilalți actori, Ionuț Grama, Bogdan Cotlet, Ștefan Munteanu, completează grupul cu personalități distincte, necesare, cu o prestație care dacă nu ar fi de nivel ar produce sincope. Actrițele Raluca Aprodu, Sabina Posea, Victoria Răileanu, Simona Ghiță completează omogenitatea grupului, construiesc secvențe cu pondere și care funcționează bine și independent de restul filmului.

Trioul principal este inedit, oarecum, pentru film, aduce prospețime și originalitate. Andrei Mateiu își joacă foarte bine starea de căutare, sentimentală și fizică, și este bine prins în imagine prin detaliul mișcării buzelor. Ioana Anastasia Anton își duce cu perseverență rolul, de la imaginea copilăroasă de început spre aceea tăioasă de femeie care știe ce vrea. Sânziana Nicola vine cu o personalitate care oferă experiență de viață, gesturi discrete dar care lasă urme, o voce prin care o replică se impune. Cei trei sunt filmați îndelung din profil, o provocare, o marcă a acestui film, o atractivitate în plus.

Dacă Nae Caranfil a apărut cântând, în Filantropica, de data aceasta avem prilejul de a surprinde pe ecran atât pe regizorul Tudor Giurgiu cât și pe producătoarea Ada Solomon, în postura de participanți la karaoke.

O lună în Thailanda, un film frumos.
Și mai e ceva. Simetria filmului include și faptul că se deschide și se închide cu sex în zori. O zi între Alina și Nadia. Priviți ce fac cu brațele cele două femei. Îmi pare că Radu a ales bine.

Comentarii cititori
sus

Alexandru Șipa

 

To(l)ba de jazz - IX

 

*Miercuri 19 martie la Jazz & Blues Club din Tg. Mureș au cîntat Jazz Waves Trio & Brigitte

*Marți 25 martie recital eveniment la Sala Radio cu pianista japoneză Hiromi-solo, care revine cu acest prilej în România pentru a treia oară.

*Miercuri 26 martie la același club din Tg. Mureș au cîntat Platonic Band cu Nicu Patoi-chitară, Adrian Ciuplea-chitară bas, Răzvan Lupi-baterie și Berti Barbera-voce și percuție. De precizat că acest concert a făcut parte dintr-un amplu turneu prin țară al trupei respective.

*În zilele de 29 și 30 martie  a avut loc Sighișoara Blues Festival

*Vineri 29 martie la ARCUB din Capitală am umărit două recitaluri reușite cu grupurile Jazzapella și Art Jazz Quartet alcătuit din Cristian Soleanu-saxofon, Adrian Stoenescu-orgă, Sorin Romanescu-chitară și Vlad Popescu-baterie

*Joi 3 aprilie la Jazz & Blues Club Tg. Mureș revin în Duo Istvan Gyarfas-chitară cu Sarik Peter-pian.
(Consemnez mai multe recitaluri de la Jazz & Blues Club Tg. Mureș deoarece de la ei primesc permanent aceste informații. M-aș bucura să primesc și să consemnez asemenea informații și de la alte cluburi, săli de concerte și organizatori de evenimente jazz-istice)

*În perioada 3-6 aprilie a avut loc în Capitală “Jazz in Curch Festival” cu multe recitaluri valoroase dar și unele cel puțin discutabile și din punct de vedere stilistic și calitativ…

*Duminică 6 apilie la Hard Rock Café s-a desfășurat, de-a lungul a cinci ore, aproximativ, ediția a XII-a a Galei Premiilor de jazz-Pemiile Muzza pe anul precedent. Detalii în cronica colegei mele Anca Romeci și pe lista de laureați.
Precizez doar că s-a dovedit și cu acest prilej că se poate ȘI fără anumiți muzicieni/anumite formații (fițoși/fițoase) care consideră, din păcate, că aceștia/acestea sînt indispensabile oricărui eveniment jazz-istic din România, cu alte cuvinte, că fără ei/ele nu se poate, că fără ei/ele nu e valoare/calitate…
Uite că se poate și chiar bine sau chiar MAI bine…
Dar iată și patru impresii:
“A fost o seară magică” (Ștefan Naftanailă)
“A fost o Gală demnă de Sala Palatului/ar fi umplut Sala Palatului” (Iulian Vrabete)
“A fost o seară/Gală foarte reușită, cea mai reușită din ultimii ani, cu invitați/recitaluri unul și unul. Felicitări” (Persida Boeru)

Reproduc un mesaj din partea Mihaelei Gârlea din Cristian Gârlea Quintet-Iasi:
„Se cuvine să îți mulțumesc încă o dată pentru tot, a fost o întâlnire frumoasă, lumea jazzului românesc (măcar cea pe care am văzut-o duminică) rămâne interesantă, captivantă și mereu surprinzătoare.
Felicitări pentru felul în care ai gestionat totul reușind să ne transmiți o stare de liniște și mulțumire sufletească.
Mulțumesc. Sănătate multă!

Cu drag,
Mihaela”

*Apreciatul pianist Sorin Zlat, unul dintre laureații Galei premiilor de jazz-Premiile MUZZA, va participa la un nou concurs de jazz pe 23 mai, în Franța. Sorin Zlat, de această dată în formulă de Trio, cu Răzvan Cojanu-cbas și Sabin Tarabega-baterie a fost  selectat pintre cele patru fomații finaliste din cele 156 înscrise în concurs.
Președintele juriului de la acest cocurs este binecunoscutul musician/pianist Jacky Terasson.

 

*Pe 23 aprilie, ora 20.00, Jazz & Blues Club Tg. Mureș sărbătorește 7 ani de activitate printr-un concert cu Black River Blues Band din Satu Mare. În ziua următoare aici va concerta Marcian Petrescu & Trenul de noapte care sărbătoresc 15 ani de la înființare. Tuturor un sincer „La mulți ani cu sănătate și o bogată activitate”

*V-am promis pentru acest număr al revistei și cîteva impresii dintr-o recentă vizită (și) jazz-istică la Paris. Din păcate, deocamdată nu vă pot spune decît că acolo am avut, printre altele, trei întîlniri foarte plăcute cu Vasile Șirli, Ramona Horvath și Emy Drăgoi și că interviurile cu aceștia și alte cîteva scurte impresii (jazz-istice) din Disneyland, vor apare în curînd în revista 'Observator Cultural'.

*Pe blogul Aurei Urziceanu cică a apărut un comentariu din care rezultă că în România sînt mulți… impostori…Nu mă mir…Voi citi și eu și vă recomand și dvoastre…

*Apropo, mulțumesc pe această cale numeroșilor mei detractori care prin reclama negativă sau antireclama făcută Galei Premiilor de jazz, aproape că mi-au dublat numărul spectatorilor de la acestă ediție față de cea precedentă… Voi reacționa la unele dintre scrisorile mai mult sau mai puțin anonime trimse de aceștia la diferite adrese, în numerele următoare ale revistei noastre…

*Deocamdată, fiind extrem de ocupat cu pregătirea Galei, nu am avut timp decît să-mi notez multe idei, sper interesante, pentru cititorii acestei reviste.Așa încît, închei ca de obicei cu urarea

Keep swinging și

va/vor urma… 

Comentarii cititori
sus

 

Miranda

Spectacolul va fi prezentat de către OKT/ Teatrul de Oraș Vilnius,
în cadrul Festivalului Shakespeare, 2014

 

Autor: William Shakespeare

Dramatizare: Oskaras Koršunovas, după piesa Furtuna

Durata: 1 oră 40 minute

CREATORII

Regie: Oskaras Koršunovas
Scenografie: Dainius Liskevicius
Design costume: Aleksandras Pogrebnojus
Compozitor: Antanas Jasenka
Sculptor al figurinei balerinei: Donatas Jankauskas
Design lumini: Eugenijus Sabaliauskas
Director tehnic: Mindaugas Repsys
Inginer sunet: Ignas Juzokas
Recuzită și costume: Edita Martinaviciute
Manager scenă: Malvina Matickiene
Subtitrare: Akvile Melkunaite
Manager turneu: Audra Zukaityte

 

DISTRIBUȚIE

Miranda – Airida Gintautaite
Prospero – Darius Meskauskas

miranda

 merskauskas

 

 

 

 

 

 

 

 

CV ARTISTIC REGIZOR

Oskaras Koršunovas s-a născut pe 6 martie 1969 în Vilnius. În 1993 a absolvit Academia Muzicală Vilnius cu un Masterat în Regie Teatrală. Fiind încă student, Koršunovas a prezentat trilogia There to be Here, The Old Woman și Hello Sonya New Year, bazată pe operele scriitorilor avangardiști ai secolului 20, Daniil Kharms și Alexander Vvedensky.

În 1998, regizorul, împreună cu alții asemenea lui, au fondat un teatru independent, numit Teatrul Oskaras Koršunovas și prescurtat OKT. Koršunovas, asistat de regizori invitați, a construit un repertoriu solid ce cuprinde atât piese contemporane, cât și clasice. Crezul regizorului de a pune în scenă piese clasice sub forme contemporane – recunoscând ceea ce este relevant în ele pentru prezent – și piese contemporane sub forme clasice – prezentând în ele ceea ce este universal și atemporal – a devenit paradigmatic în acea perioadă de creație. O parte din aceste spectacole au fost Shopping and Fuckingde Mark Ravenhill, Visul unei nopți de varăși Excelenta și Lamentabila Tragedie a lui Romeo și a Julieteide William Shakespeare, Firefacede Marius von Mayenburg, Maestrul și Margaretadupă Mihail Bulgakov, Oedipus Regede Sofocle, și Făcând pe victimade frații Presnyakov.

O parte din premiile pe care le-a câștigat până acum: Europe Theatre Prize pentru New Realitiesin 2006, rangul de Cavaler al Ordre des Arts et des Lettres în 2009, premiul principal al Meyerhold Assembly în 2010. În 2002, regizorul a devenit laureat al Premiului Național pentru Artă și Cultură din Lituania. În 2004, a preimit Premiul Sf. Christopher pentru Contribuția la Cultură din partea orașului Vilnius. În 2012, Ministrul Culturii Arūnas Gelūnas i-a oferit Medalia Ministerului Culturii. Koršunovas predă de asemenea actoria la Academia de Muzică și Teatru din Lituania. 

 

TĂIETURI PRESĂ

„Din primele scene ale spectacolului devine clar că Prospero și Miranda reprezintă două elemente diferite, două perspective opuse. Prin ușa batantă de sticlă enormă, oamenii ce se adună în sală înainte de spectacol îi pot vedea pe Prospero pășind nervos pe scenă și pe Miranda tolănită pe un vechi fotoliu, abia în viață. Subliniind aceste diferențe psio-fizice fundamentale, Koršunovas pune ambele personaje în fața unei table de șah vechi. Deciziile directoriale expressive și detaliile scenografice de Darius Liškevièius conturează principalele reguli ale jocului de putere.” 
Andrius Jevsejevas, Kultūros barai

„În spațiul creat de Koršunovas, personajele istoriei alegorice colorate despre conducătorul Milanului, Prospero, și fiica sa Miranda, nu se pot aștepta la un final fericit – și asta nu doar pentru că acțiunea are loc aici într-un mic apartament dintr-un bloc sovietic. Acest cadru puțin familiar pare înscris în spațiul întunecat al arenei teatrului. El plutește periculos încă dinainte să înceapă spectacolul – pe măsură ce spectatorii se așează în scaune, el este aruncat încoace și încolo de Lacul lebedelor de Piotr Ceaikovski, ce mai târziu reclamă viețile celor care au trădat și ale celor care au fost trădați. Nu se găsește un port ferit pentru vasele care nu au fost distruse de furtuna magică a lui Prospero, iar marinarii sunt îmbrăcați în haine și mai curate decât înaintea furtunii.”
Helmutas Šabasevièius, Menų faktūra

SCURT SINOPSIS

Regizorul Oskaras Koršunovas:

Furtunapoate fi interpretată într-o varietate de feluri. De cele mai multe ori este pusă în scenă ca un basm pentru adulți, o feerie, și a fost produsă chiar și ca operă. Cu toate acestea, eu prefer interpretarea lui Jan Kott, care vede Furtunaca pe o dramă socială despre nesfârșita și absurda luptă pentru putere. La o privire mai atentă, putem vedea drama puterii și a unui individ. Această dramă e eternă. Se obișnuia deportarea oamenilor pe insule deșerte în toate timpurile. Asemenea insule pentru oameni „incomozi” autorităților se stabileau peste tot, iar Uniunea Sovietică era peticită cu vaste zone de insule deșerte, și care au fost casă pentru cei mai remarcabili creatori. Fiecare insulă deșertă era plină de viață, pentru că în aceste zone de deportare se făceau încercări dizidente de a păstra viața spirituală a individului. Cărțile aveau un sens aparte pentru Prospero pe insula pustie; precum în viața sovietică, ele furnizau și o posibilitate de menținere a rezistenței spirituale. Miranda mă interesează cel mai mult în această piesă. Ea este adesea privită ca o prințesă naivă, deși nu a văzut în viața ei pe nimeni altcineva în afară de Prospero. Miranda a fost creată de Prospero, ea este sufletul lui. Iar deși imaginile pe care le-am ales transferă cadrul piesei în secolul trecut, am încercat să discutăm într-un limbaj mai universal – despre un creator, un intelectual forțat să se retragă în cochilia sa existențială; e doar o iluzie faptul că într-o zi va veni un timp platonician utopic unde autoritățile vor avea nevoie de un filozof.”

SCURTĂ ISTORIE A TEATRULUI/COMPANIEI

Stabilit în 1999, Teatrul Oskaras Koršunovas (în present purtând numele de OKT/ Teatrul de Oraș Vilnius) a fost încă de la început neclintit în decizia de a rămâne independent. Desigur, un asemenea risc nu a venit fără sacrificii: nou-stabilitul teatru nu avea o sursă stabile de venit, birouri, și nici spațiile de repetiții necesare pentru munca eficientă și creativă; nu avea nici o locație permanentă pentru a-și prezenta spectacolele în mod regulat. Acest pas curajos a fost făcut dintr-un singur motiv: OKT a decis irevocabil să rupă toate relațiile cu realitatea teatrală a acelor vremuri și să creeze o realitate bazată pe un limbaj teatral contemporan.

Principalul crez al repertoriului OKT este următorul: să producă dramaturgie contemporană precum cea clasică, și să prezinte opere clasice ca și cum ar fi dramaturgie contemporană. Astfel, spectacolele teatrului evoluează organic unul din celălalt: Firefacede Marius von Mayenburg este legat cu Romeo și Julietade William Shakespeare, Visul unei nopți de varăde William Shakespeare – cu Cravede Sarah Kane. În linie cu acestea sunt Shopping and Fuckingde Mark Ravenhill, Oedip regede Sofocle, sau Făcând pe victimade frații Presnyakov, în timp ce Maestrul și Margaretadupă Mihail Bulgakov și Hamletde William Shakespeare sunt printre cele mai semnificative spectacole ale Teatrului Oskaras Koršunovas. Majoritatea acestor spectacole – împreună cu oamenii care le-au realizat – au primit și numeroase premii naționale și internațional.

Turneele pentru festivaluri internaționale, spectacolele și proiectele în teatre străine cuprind Statele Unite, Coreea de Sud, Australia, Argentina, și teritoriul dintre ele. În fiecare an, OKT apare pe mai mult de zece scene din diferite părți ale lumii. Fiind complet independent, teatrul a reușit să adune o companie destul de mare, cu 15 actori permanenți și mulți alți colaboratori temporari.

Vezi aici programul Festivalului Shakespeare, Craiova, 2014

Comentarii cititori
sus

 

Richard al III-lea

Spectacolul va fi prezentat de către Teatrul Național din China - Beijing,
în cadrul Festivalului Shakespeare, 2014

 

 

Autor: William Shakespeare

CREATORII

Regizor: Wang Xiaoying

Producător executiv: Li Jiaou

Planificator literatură: Luo Dajun

Instructor Xi Qu: Chen Tao

Scenograf de Prim Rang: Liu Jianzhong

Scenograf: Liu Kedong

Designer Machiaj de Rang Secund: Shen Miao

Designer muzică: Cheng Jiajia

Designer muzică/percuționist: Wang Jianan

Designer sunet: Zhou Tao

Designer caligrafie square-word*: Xu Bing

Designer costume: Peng Dinghuang

 

DISTRIBUȚIE

Richard III (Duce de Gloucester) – Zhang Dongyu

Duce de Buckingham – Wu Xiaodong

Edward IV/ Episcop/ Primar – Chen Qiang

Bătrâna Regină Margaret/ Vrăjitoare – She Nannan

Regina Elizabeth/ Vrăjitoare – Zhang Yifang

Lady Anne/ Prințul de Wales/ Vrăjitoare – Zhang Xin

Hastings – Wang Nan

Asasin/ Tyrell/ Mesager – Xu Mengke

Asasin/ Tyrell/ Mesager – Cai Jingchao

Richmond/ Căpitan/ Negustor ambulant – Li Jianpeng

Ducele de Clarence/ Stanley/ Negustor ambulant – Wang Lifu

Casspi/ Reeves – Chang Di

Toboșar – Wang Jianan

 teatru beijing

  

CV ARTISTIC REGIZOR

Wang Xiaoying a regizat în ultimii ani numeroase spectacole după marile opere; printre ele se numără Fu Sheng, Burned by the Sun, The Salem Witch, Copenhagen, Jane Eyre, Chopin, The Man in Wasteland, The Blind City, și altele. Domnul Wang are realizări înalte în studiile teoretice regizorale. Una din monografiile sale teoretice este From Hypothetical to Poetic Images(De la imagini ipotetice la imagini poetice). În prezent, este vice președinte al Teatrului Național din China, vice președinte al Asociației Teatrale Chineze, și este regizor de nivel național, cu un doctorat în Regie de Teatru.

Printre numeroasele premii pe care le-a primit Wang Xiaoying, se numără: Premiul Five Top Project, Premiul Wenhua (Premiul Splendorii pentru opere teatrale profesionale), Premiul Golden Lion, și premiile pentru Cel mai bun regizor și Premiul Criticii al Cao Yu Drama, etc.

teatru beijing 

 

TĂIETURI PRESĂ

„În producțiile britanice, au devenit la modă muzicalizarea și psihologizarea a ceea ce Richard descrie ca diformitate; aici, șchiopătatul și cocoașa au fost abia vizibile. Zhang a țopăit abil pe scenă, insinuându-se timid după cum se cerea, și doar ocazional scoțând la iveală armele ce bagă frica în dușmani. Una din scenele mai dificil de realizat în mod verosimil, fermecarea unei recent văduvite Lady Anne (o mică schimbare față de original) de către Richard, devine aici un asalt frontal de seducție: pe când Anne îl scuipă în dezgust, Richard prinde din aer picăturile și le tamponează pe piele ca un parfum. Cel mai insidios și perfid personaj al lui Shakespeare a apărut, pentru o secundă, curios de convingător.

În rolul lui Anne, Zhang Xin a oferit imaginea emoționantă a unei femei care cunoaște prea bine tragedia situației sale (bocetul ei pentru soțul mort devine o elegie eterică, în stilul operei Peking), deși în restul spectacolului, regia vioaie a lui Wang, precis ordonată, a lăsat prea puțin loc pentru o caracterizare individuală. Două excepții glorioase au fost asasinii plătiți de Richard, jucați ca niște bandiți circari și bășcălioși din benzi desenate – un memento bun că șeful lor nu prinde întotdeauna cele mai bune poante.”
Andrew Dickson, The Guardian

„Surprize, tăieturi și modificări au fost vizibile încă de la început, deși dedublarea rolurilor care a urmat a mers mână în mână cu ideologia Globe to Globe. Sărind peste monologul de început, unul din cele mai faimoase ale limbii engleze, am primit în schimb un rezumat precis al Războiului Rozelor, împreună cu trei vrăjitoare din Macbeth ce apar pentru a profeți lui Richard de Gloucester calea sa sângeroasă spre tron. Interesant însă este faptul că acest suplu Richard nu este diform, și nu apare nicio referință la diformitatea sa, cu toate că mentalitatea sa perversă, invidia, malițiozitatea și umorul sardonic sunt evidente pentru toată lumea, când Zhang își atinge nervos sabia, schimonosindu-se în spasme de furie și rânjind cu deliciu la propria viclenie nemiloasă. Rolul bătrânei regine Margaret, extras din Shakespeare foarte eficient, o vede apărând pentru a cicăli și batjocori la fiecare pas criminal, precum o apariție dintr-o poveste cu fantome chinezească. Wang a împletit elemente de teatru chinez clasic și Opera Beijing în propriul său naturalism.”
Angie Errigo,  theartsdesk.com

 

SCURT SINOPSIS

Victoria în război îl face pe Edward Rege al Angliei, iar maiestatea și gloria tronului aprind gelozia și ambiția eroului acestui război, Ducele de Gloucester. Mânat de lăcomie, Ducele creează condiții pentru omorârea fratelui său George Clarence, scăpând astfel de primul impediment, iar apoi o seduce pe Lady Anne și se căsătorește cu ea, ceea ce reprezintă încă un pas spre uzurparea tronului. Apoi creează o schemă pentru a câștiga încrederea și susținerea Ducelui de Buckingham, Lordului Hastings și Lordului Stanley, provocându-le ură pentru Edward al IV-lea. După moartea lui Edward, fiul său, Prinț de Wales, se întoarce la Londra pentru tron. Încă o dată, sofisticatul Duce de Gloucester concepe un plan pentru a-l închide pe tânărul prinț în Turnul Londrei, pentru a păcăli publicul, și a-și măcelări oponenții. Într-un final, este încoronat ca Richard al III-lea.

Accedând la tron, și sfidând orice virtuți morale, Richard al III-lea face orice pentru a-și satisface capriciile și își trădează susținătorii, dezvăluindu-și toate trăsăturile de tiran. Tronul, ca de fiecare dată, acceptă toți tiranii și curând, îi trimite la ghilotina istoriei… Contele de Richmond își trimite trupele pentru a lupta cu izolatul Richard. În noaptea dinaintea ultimei lupte, Richard al III-lea vede sufletele tuturor victimelor sale. Printre condamnări nemiloase, acuze, și reproșuri, Richard nu poate decât să urle disperat: un cal, un cal, regatul meu pentru un cal… Tronul și puterea nu se vor schimba niciodată; ceea ce se schimbă sunt doar oamenii de la succesiune.

 

SCURTĂ ISTORIE A TEATRULUI/COMPANIEI

Teatrul Național din China (NTC), afiliat Ministerului de Cultură, este o organizație de artele spectacolului cu bogate resurse în creativitatea artistică și tradiții culturale splendide în teatru. Teatrul este format dintr-un grup de bine-cunoscuți artiști precum Ouyang Yuqian, Liao Chengzhi, Wu Xue, Shu Qiang, Jin Shan și Sun Weishi, care au ajutat la crearea unei fundații solide la fiecare stadiu al fondării, dezvoltării, moștenirii și inovării teatrului.

NTC se dedică producerii și realizării de teatru chinez modern și antic, dar și piese de teatru străine de înaltă calitate. NTC se concentrează pe producerea de spectacole excelente, punând mare importanță pe cultivarea talentului și dezvoltarea cu determinare a pieței.

Teatrul Național din China are trei teatre moderne, potrivite pentru o varietate de spectacole. Pe deasupra, centrul NTC este în Beijing, influențând astfel întreaga țară, și promovând schimburile și cooperarea teatrală internațională, pentru a prezenta un teatru național și internațional avansat publicului chinez. Actualul Președinte este Zhou Yuyuan, Secretarul de Comitet al Partidului este Jing Xiaoyong. Wang Xiaoying, Zha Mingzhe, Shi Lifen, Ge Dali sunt Vice-președinți. Luo Dajun servește ca Asistent al Președintelui.

Vezi aici programul Festivalului Shakespeare, Craiova, 2014

Comentarii cititori
sus

 

Ce păcat că-i târfă

Spectacolul va fi prezentat de către Cheek by Jowl – Marea Britanie, în cadrul Festivalului Shakespeare, 2014

 

 

Autor: John Ford

Durata: 1 ora și 55 minute (fără interval)

 

CREATORII                                                                                                                                     

Regie: Declan Donnellan

Design scenografie și costume: Nick Ormerod

Regizor asociat și mișcare: Jane Gibson

Design sunet: Judith Greenwood

Compoziție și design sunet: Nick Powell

Asistent regie: Paris Erotoktitou

 

Director distribuție: Siobhan Bracke

Supervizor costume: Angie Burns

Manager scenă: Tim Speechley

Manager ethnic scenă: Robin Smith

Manager-adjunct scenă: Clare Loxley

Lumini: David Salter

Sunet: Morgan Rogers

Manager garderobă: Victoria Youngson

Asistent manager scenă: Angela Garrick

 

DISTRIBUȚIE

declanCălugărul Bonaventura – Raphael Sowole                

Giovanni – Orlando James

Annabella – Eve Ponsonby

Florio – David Collings

Putana – Nicola Sanderson

Soranzo – Maximilien Seweryn

Vasques – Will Alexander                              

Donado – Ryan Ellsworth

Hippolita – Ruth Everett

Grimaldi – Sam McArdle                   

Cardinal/Doctor – Peter Moreton

Gratiano – Jimmy Fairhurst     

 

 CV ARTISTIC REGIZOR

Declan Donnellan este director artistic al Cheek by Jowl în parteneriat cu Nick Ormerod. S-a născut în Anglia, în 1953, din părinți irlandezi. A crescut în Londra, urmând Engleza și Dreptul la Queens’ College și a fost chemat în Barou la Middle Temple în 1978. El și partenerul său, scenograful Nick Ormerod, au format Cheek by Jowl în 1981, iar de atunci au regizat și creat peste 30 de spectacole pentru companie.

 

În 1989 a devenit Director Asociat al Royal National Theatre din Londra, unde printre spectacolele sale s-au numărat Fuenteovejuna, Sweeney Todd, Mandatul, și ambele părți din Îngeri în America. Pentru Royal Shakespeare Company, spectacolele sale includ The School for Scandal și Marile Speranțe. De asemenea, el a regizat El Cidpentru Festivalul Avignon. A fost invitat de Claudio Abbado pentru a regiza Falstaffla Festivalul Salzburg, de către teatrul Bolshoi pentru a regiza baletul Romeo și Julieta, de Lev Dodin pentru a regiza Poveste de iarnăla Teatrul Dramatic Maly în St. Petersburg, și de Peter Brook pentru a regiza Andromaca la Bouffes du Nord. Declan Donnellan a scris și o piesă de teatru, Lady Betty, despre notoriul călău-femeie al Irlandei, și a adaptat Don’t Fool with Lovede Musset, Antigonade Sofocle, Mandatul de Erdman și Mascaradade Lermontov. A făcut și un film de lung-metraj Bel-Amicu Robert Patterson și Uma Thurman, regizat împreună cu Nick Ormerod. Cartea sa, Actorul și Ținta, publicat inițial în rusă (2001), a apărut de atunci și în franceză, spaniolă, italiană, germană, română și mandarină.

A primit numeroase premii în Moscova, Paris, New York și Londra, inclusiv premiul Olivier pentru Realizări Excepționale. A fost făcut Cavaler al Ordre des Arts et des Lettres pentru munca sa în Franța. În 1998, a împărțit premiul Charlemagne cu Craig Venter și Arhiepiscopul Desmond Tutu.

 

TĂIETURI PRESĂ

„Cheek by Jowl insuflă viață proaspătă clasicilor folosindu-se de spectacole intens strălucitoare ca de un laser de lumină, pentru a arunca textul în flăcări.” The Guardian

„Tragic, violent, scandalos, spectacolul este o capodoperă. E o necesitate să îl vezi.” Le Figaro

„Piesa lui John Ford, transpusă din Renaștere în mileniul al 3-lea de către regizorul britanic Declan Donnellan, este o operă-balet frenetică unde amanții blestemați flirtează cu apocalipsa.” Les Echos

„Ca și în alte dăți, echipa de la Cheek by Jowl este capabilă să respecte riguros un text, adaptându-l la situații și costume moderne, și deci făcând și mai pătrunzătoare validitatea și umanitatea emoțiilor pe care le narează. În acest caz, se joacă cu miriada de pasiuni nestăvilite  în care actorii se mișcă, amuză, sau întristează spectatorii, traversând scena cu energie infinită, controlând cel mai mic detaliu într-o subtilă și precisă coregrafie, cu o prezență fizică impresionantă, manipulând texte dificile cu o încredere imensă și dezvăluind chiar și abilități muzicale și trucuri de circ. E copleșitor.” El Mundo

SCURT SINOPSIS

Această violentă și pătrunzătoare tragedie iacobină prezintă descendența pătimașă în iad a unui frate și a surorii sale. Incest, religie și moralitate coruptă se ciocnesc în acest spectacol „sexy, stilat” (The Times), făcând piesa să fie la fel de șocantă și controversată astăzi precum era acum aproape patru sute de ani.

Acțiunea începe cu Giovanni confesându-și dragostea pentru sora sa Annabella, prietenului său apropiat, călugărul Bonaventura. Giovanni încearcă să îl convingă pe călugăr de validitatea dragostei sale în termeni intelectuali, dar bărbatul mai în vârstă îl îndeamnă să uite de pasiunea sa și să caute izbăvire. Între timp, o luptă între Grimaldi – unul din mulții pețitori ai Annabellei – și Vasquez, servitor lui Soranzo, sugerează că există o competiție acerbă pentru mâna Annabellei. Dintre potențialele partide, Soranzo este preferat de Giovanni și Florio, tatăl Annabellei. De aici încolo, chestiunile devin delicios de complicate și captivante, povestind una din cele mai unice povești de dragoste din literatură.

SCURTĂ ISTORIE A TEATRULUI/COMPANIEI

Cheek by Jowl este o companie teatrală internațională. Condusă de directorii artistici Declan Donnellan și Nick Ormerod, care au stabilit compania în 1981, Cheek by Jowl produce și prezintă astăzi spectacole în engleză, franceză și rusă, și a jucat spectacole în 330 de orașe din peste 40 de țări, pe cuprinsul a șase continente. Compania este Asociat Artistic al Barbican-ului în Londra din 2006 și a câștigat premii în întreaga lume.

În 1999, Valery Schadrin și Federația Teatrală Rusă i-au delegat pe Donnellan și Ormerod să își fondeze propria companie de actori ruși la Moscova. Această companie-soră joacă nu doar în Rusia, ci de la Beijing la Rio, și de la Sydney la New York; repertoriul său curent include Boris Godunov, A Douăsprezecea Noapte, Trei Suroriși Furtuna.

Un al doilea vlăstar al Cheek by Jowl s-a născut la Paris. După spectacolele Cum vă placeși Le Cid la Bouffes du Nord, Peter Brook i-a invitat pe Declan Donnellan și Nick Ormerod să formeze un grup de actori pentru a pune în scenă Andromaca de Jean Racine; când și acel spectacol a adus succes internațional, același grup a fost invitat în 2013 pentru a juca Ubu Roide Alfred Jarry.

Vezi aici programul Festivalului Shakespeare, Craiova, 2014 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey