Ce te faci și cu arta asta?! Conversație despre stil, manieră și Matisse
Teatru: Visul unei nopți de vară
To(l)ba de jazz - X

 
sus

Valentin Boiangiu

 

Conversație despre stil, manieră și Matisse

 

Vineri

 

stilMD:-Cum deosebești maniera de stil?

VB:-Până la anumit nivel au o anumită juxtapunere. Când un stil e prea asumat și încearcă prea mult să definească un status anume, atunci devine manierat și se îndepărtează de personal, de intimitate și de imaginea câștigată prin identitatea personală. Maniera se referă mai mult la public. Depinde. Că avem în artă stilul Manierist (ha!), care e barocul târziu. El Greco, Tintoretto, Parmigianino, etc Se poate spune chiar că și Rococco-ul era o ramură a manierismului. Văd că în dicționarul englez manner are sinonim pe style. Dar în educația de artă mie îmi place să le deosebesc.

MD:-Am avut în gând că maniera ține de o repetare fără suport pe când stilul ține doar de o amprentă și inovația e mai puternică. Stilul e ceva mai complex, la care lucrezi personal și există și o onestitate personală. Este despre identificarea propriei persoane.

VB:-Ba are un suport.... dar mai mult condiționat și pe undeva dictat de public.

MD:-Clientul cere să-i faci o operă așa cum a văzut că deja ai mai făcut ?

VB:-Da: clientul, piața, etc. Ceva stil este identificat și poate să îmbrace (din tot felul de motive) o haină comercială, o formulă care place. Și atunci stilul devine repetitiv, condiționat și nu mai înaintează, nu mai dobândește nimic în plus... doar poleială.

stil2MD:-Îmi vine în minte Sabin Bălașa, albastrul său și figurile mitologice regăsite în mai multe lucrări... Țin de stil sau de manieră?

VB:-Bălașa?!....Aici vorbești despre repertoriul iconografic al lui Bălașa care, da, are rezonanțe și în stil și în manieră. Sunt niște elemente care apar în lucrările lui.... au un simbolism (bănuiesc) dar ...după un timp, da, se poate spune că devin manieriste.... Mie nu-mi plac deloc chestiile astea, e un suprarealism furat și groaznic vizual. Caută formula lui Dali, ca aia știe toată lumea că a mers. Dar culorile alea-s groaznice. Mi-aduc aminte de night club-uri din Miami Vice, din anii '80.

MD:-În spectacolele lui Purcărete regăsesc elemente comune în mai multe spectacole.

VB:-La Purcărete cred că putem vorbi liniștit de stil. Este dobândit, asumat și continuă să surprindă mereu prin inovație și riscuri. Elementele lui, chiar dacă se repetă, sunt adaptabile la diverse situații și sunt ingenioase. Se vede la tot pasul că este un artist informat, care se referă la timpurile noastre, foarte conștient de identitatea lui ca artist. Și unul dintre ingredientele lui este explorarea necunoscutului (chiar cu scule cunoscute). Dar rezultatele sunt surprinzătoare.

MD:-Poți folosi blocuri prefabricate în mai multe creații?

stil3VB:-Hahaha! Alea au fost parte din stilul internațional de arhitectură, al lui Le Corbusier.

MD:-Mă refer la module în general. Elemente pe care nu le mai construiești de la zero ci le preiei așa cum le-ai făcut în creația anterioară.

VB:-Purcărete caută diverse expresii mereu. El Greco, de exemplu, nu mai caută nimic. Nu le mai iei de la zero dar arată altfel, depinzând de noul context. Se adaptează ca un cameleon.

MD:-Din punctul de vedere al publicului, când recunoaște ceva ce știe și-i place, e mai satisfăcut decât de ceva ce nu știe și-l contrariază.

VB:-Da, publicul e un leneș. Numai prin continuă educație îl faci mai deschis.

MD:-Deci trebuie să-i temperezi plăcerea? Receptorul să aștepte în baza promisiunii că în final va fi satisfăcut?

VB:-Ia privește aici:

Pentru mine plăcerea e curiozitatea, căutarea, riscul, surpriza. Nu familiaritatea....mmmm, nu totdeauna. De cele mai multe ori nu familiaritatea mă emoționează ci surpriza, proaspătul. De aia o să-mi placă Matisse 'Cut Outs'. Ăla era un geniu pe bune. Foarte muncitor de altfel, cu o atitudine foarte sănătoasă.

MD:-Chiar așa, ziceai că te pregătești să pleci la Londra. Mai vorbim. Să nu pierzi trenul :)

 

Luni

 

arta1MD:-Frumoasă imagine, cu aceșt copii.

VB:-Erau așa destinși. Fericiți. A fost foarte greu să intru la Matisse (expoziție la TateCel mai devreme bilet a fost pentru aseară la 6.30.

MD:-Ce de lume!

VB:-M-am simțit bine. Pe South Bank era festival de mâncare malayesiana. De la Waterloo până laTowerBridge, pe promenadă, n-aveai loc să mergi. Am fost și la Saatchi. Artă africană și sud-americană. Artiști noi. În devenire. Nu prea mi-a plăcut așa mult.

MD:-Artă africană la modul tradițional?

VB:-Nu. Nouă. Contemporană. Arta de azi: migrarea, sărăcia, exploatarea, pierderea tradițiilor și încercarea turbată de a se alinia la Vest. Bineînțeles, cu efectele ei. Contaminarea Africii de către alb. Sud-americanii mai diferiți. Estetică destul de familiară,  nouă. Dar high light-ul a fost Matisse. Uimitor. Că tot vorbeam de stil și de manieră... Un show care arată frumos și ușor. Care putea fi gustat de mulți. Expoziția asta era despre colajele lui. O metodă de lucru și un mediu (un material). Condiționată de starea lui de sănătate. Dar nu numai. Intelectul a fost foarte angajat din punct de vedere al evoluției artei în secolul 20. Matisse totdeauna și-a pus probleme estetice. Pot spune că noțiunile lui conceptuale foarte sofisticate erau preocupări cu dobândirea frumosului. Și metode de realizare și metode de percepere. E curios. Mă gândeam la stil și manieră.

MD:-Și la el cum este?

VB:-Cu metoda asta de a desena cu foarfecele Matisse a plecat de la un proces (condiționat), o manieră de lucru, dar nu a ajuns deloc manierist. A căutat mereu și prin manieră a dobândit un stil. O atitudine de a face și a progresa arta. Și mult din esența asta e făcut posibil de văzut și prin efortul curatorilor. Exoziția era curatoriată foarte mișto. Nu era numai despre plăcerea ochiului. Era importantă și intelectual și educațional. Tate au echipe fenomenale. Cercetători impecabili.

MD:-Din ce epocă?

arta5VB:-El a prins din plin două războaie. Care normal că au atins arta lui dar mult diferit față de alții. Față de Picasso, de exemplu, care avea o atitudine mult mai vizibil abrazivă. Se vede asta în special la GuernicaEra bolnav. Dar a lucrat până la moarte. Colos. Și nu mă aventurez când spun asta. "Naivitatea" și simplitatea imaginilor ține și de sănătatea lui dar și de evenimentele din Europa de la vremea aia. El voia să readucă puritatea și esteticul înapoi în Europa.

MD:-Și această expoziție ce conține?

VB:-Copilăria și preocuparea cu arta. ...Colaje. Și tablouri. Ilustrații de carte (jazz series). Machete pentru vitralii.

MD:-Ce fel de colaje?

VB:-El decupa hârtie colorată și le aranja în colaje. O perioadă. La sfârșit. În primul rând era o metodă, o manieră și un mediu ales din necesitate. Era în pat sau în cărucior. Dar preocuparea cu estetica era a un proces de-o viață. El avea inteligența să folosească maniera asta nouă ca să-și continue stilul lui și chiar să-l îmbunătățească.

mattisseMD:-Aceeași filosofie dar cu alte mijloace.

VB:-Cam așa. Dar filosofia s-a îmbogățit până a murit.

MD:-Colajele astea, ivite într-un anume context istoric, având o anumită idee, cum sunt percepute acum?

VB:-Decopajele lui Matisse sunt frumoase, atrăgătoare dar și îndrăznețe. Cred că asta a vrut și el. Sunt populare și democratice pentru că în simplitatea lor au familiaritatea aia de „I could do it myself”. Poate că unii nu le apreciază aspectul progresist, care a fost seismic pentru istoria artei, dar au destule rezonanțe contemporane. Desigur că detalile subtile ne pot spune mult mai mult despre atitudinea artistică a lui Matisse. Dar, oricum, se găsește ceva pentru toată lumea în Matisse. Iată o fotografie. Asta e o lucrare la care nu prea se uita nimeni. După cum vezi.

arta6MD:-Păi poate că-i va veni și ei rândul. Adică oamenii care se uită pe peretele opus vor ajuge și la ea.

VB:-Trecuseră deja. În fața lor era o lucrare imensă și foarte colorată. Dar pentru mine lucrarea asta mică însumează atitudinea și mesajul transmis de Matisse. Se numește Venus. Și e făcută din două bucăți de hârtie.

MD:-Păi da, e firesc :)

VB:-De ce?

MD:-Mie îmi sugerează un corp de femeie în postura celebrei Venus din Milo.

VB:-Sunt mari șanse ca aceste două bucăți de hârtie albastră să fie rămășițe de la altă lucrare mai mare Sau mai elaborată. Și nu e sigur dacă ele sunt forme pozitive sau negative în lucrarea mai elaborată. Poate erau două bucăți căzute pe jos. Și Matisse ne propune ceva foarte frumos. Esteticul depinde mult de imaginație, de percepere pozitivă, de „everything could be possible”, dacă vrei să ai o minte pozitivă și constructivă.

MD:-Practic putem decupa oricând ceva din ceea ce vedem zi de zi.

VB:-Banalul poate deveni iubit și văzut frumos și prin asta nu mai e banal. Dar trebuie să ai curaj să propui. Dacă intențiile tale sunt sănătoase și propunerea e frumoasă și în cele din urmă acceptată și chiar apreciată. Lucrarea asta nu e frumoasă neapărat la prima vedere dar dacă vrei să înțelegi propunerea lui Matisse atunci devine frumoasă. Și ai multe de învățat din ea... Chiar în viața de zi cu zi. Înveți să observi TOATA viața cu mai multă dragoste.

mattisseMD:-Poate curatorul a pus-o cumva mai discret, raportat la aia mare și colorată de vizavi,  tocmai ca o provocare?

VB:-Poate ai dreptate. Cred că ți-ar fi plăcut să fii acolo. De fapt toată lumea ieșea cu fețele radiind. Și acum nu mă bag în romantisme ieftine.

MD:-Poți spune că, poate, după aia e nevoie de un regulator care să-ți amintească de faptul că, totuși, viața are și multe momente mohorîte? Când decupajul e mult mai dificil, dacă nu imposibil?

VB:-Arta e regulatorul. Avem tot felul de Artă. Dar eu vreau să-l cred pe Matisse.

End.
Happy

Cei doi din stânga fotografiei cu Venus în spate s-au cunoscut în expoziție. Acolo au început să discute și au ieșit împreună. Afară i-am vazut cum se sărutau. Era mișto imaginea și am privit puțin de la depărtare și am observat că, de fapt, a ținut cam 10 minute un sărut. Nu mai terminau. Sigur că nu stăteam cu privirea fix pe ei dar mai trăgeam cu ochiul și ei doi tot în sărut erau, în același loc. The Power of Matisse collages!

 

Fotografii realizate de Valentin Boiangiu 

(excepție reproducerile de artă)

 

A replicat și a  consemnat Marius Dobrin

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Visul unei dimineți de primăvară

 

visul1Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu ei, atunci cine?

Cam așa ar trebui să-și zică studenți și profesori laolaltă. Și să-și arate imaginația, să o exerseze și să o sporească. Dacă nu ca scop în sine, atunci pentru că asta e calea unui artist, cu atât mai mult pentru ucenicul artist, a cărui voce încă mai trebuie mult lucrată, ale cărui gesturi sunt rigide.

Iar Visul unei nopți de vară este un prilej tare nimerit pentru imaginație în joc. Ceea ce fericit s-a potrivit cu echipa Departamentului de Arte a Facultății de Litere din Craiova. O echipă ca-n viață, cu novici, cu stângaci (la figurat) despre care e greu de spus în ce măsură vor crește ca actori, cu studenți talentați și cu masteranzi care și-au dovedit valoarea, cu o deja actriță a cărei carieră începe să se contureze. Dar când imaginația creatoare construiește un cadru stimulator, când plăcerea de a juca se arată mai consistentă decât altceva, rezultatul este pe măsură. O mică feerie, antrenantă și cu mult umor. Tinerii actori s-au antrenat unii pe alții în scenă, visul2cooperând pragmatic dar în primul rând însuflețind spectacolul. Astfel crește ritmul jocului, cufundarea lor în pielea personajelor, tot mai vizibil în priviri. Dinamica spectacolului îi surprinde pe spectatori, care nu au suficientă reacție de a răspunde provocării, când actorii vin în marginea scenei pe acordurile unui cântec la modă, gata să cânte cu toți cei de față. A fost acesta un semn că de mult nu s-au mai jucat asemenea spectacole care solicită secvențe interactive, în care spectatorii să se simtă liberi de a se integra în joc. Dacă asta nu se întâmplă la studenți atunci ce să mai zicem când în sala de la Național, un actor de la Propeller a găsit cu greu, la a treia încercare, o persoană din public care să-și spună numele, el având de făcut o dedicație muzicală.

visul3'Visul...' studenților craioveni este, dincolo de orice, o creație reușită a regizoarei Alina Rece. În primul rând prin rezolvarea magiei din codrul Ardenilor. Manevrarea scriepetelui cu acel raft ca un centru de comandă pentru Oberon, s-a dovedit mai inspirată decât construcția similară dar imobilă și mai puțin integrată ideatic în spectacol a celor de la deja amintită companie, Propeller. Și mai îndrăznesc o comparație în favoarea spectacolului de la Aula Buia, în fața celui de la Național: floarea magică cu care Oberon, ajutat de Puck, vrăjește într-ale dragostei. Alina Rece alege o floare roșie, cu firul verde, lung, cu vizibilitate foarte bună între costumele preponderent albe, spre deosebire de floarea englezească, practic invizibilă.

Sigur, comparațiile acestea sunt limitate, păstrând proporțiile și, pe de altă parte, cu dorința de a atrage atenția, în schimb, asupra jocului desvărâșit al actorilor englezi. De la calibrarea vocii (ei au voce!) și până la mici reacții sonore sau gesturi.

visul4Alina Rece a făcut o bună alegere în privința distribuției, echilibrând experiența Costinelei Ungureanu, a lui Claudiu Mihail și Bruno Noferi cu necesitatea acumulărilor pentru ceilalți. De altfel piesa e o înșiruire fericită de, preponderent, scene de grup, în care e un continuu schimb de ștafetă și o stimulare reciprocă încât reușita nu poate fi decât împreună.

visul5Perechile de îndrăgostiți sunt de departe cele mai reușite grupuri. Claudiu Mihail și Diana Gherasim, în Lysander și Hermia, au și romantism au și umor în alternanța de jocuri ale dragostei. Când li se alătură și Anca Badea (Helena), contrapunctul glumei sau al mâhnirii se adaugă inspirat. Lucian Dincă (Demetrius) vine și completează careul acestor îndrăgostiți, cu un chip sobru, bine plasat. Iar scena duelului dintre el și Lysander este o probă de măiestrie.

visul6Apoi Bruno Noferi (ca Oberon) apare echilibrat între jocul bine dozat al Costinelei Ungureanu (Titania) și cel încă în căutare al lui Ingrid Neacșu (într-un rol dificil dar și ofertant, Puck). Spectacolul acesta se arată ca o șansă generoasă pentru Bruno Noferi care face un Oberon remarcabil, elegant, cu maturitate vizibilă și la detalii, dar și posibilitatea de a da un recital din postura de Thisbe ("Tisbea" în pronunția comică din piesa). El coordonează grupul muncitorilor cu valențe artistice, inspirat costumați atât ca muncitori cât și în postura de actori în piesă. O suită de gaguri au fost inventate în partitura lor iar apogeul este al apariției lui Bruno Noferi, într-o costumație suprarealistă și pe muzică japoneză.

După ce Theseu, în interpretarea inedită și elegantă a lui Baptiste Febvre, masterand venit din Franța, ca și Pauline Decaux, regina amazoanelor, încheie povestea, replicile finale rostite de Puck se derulează în fața unui joc de umbre, amprenta constantă a Alinei Rece.

visul7Un spectacol vivace, cu multe tablouri remarcabile, cu gesturi tandre și mult umor. De altfel, de veți urmări cele patru clipuri din playlist-ul inserat în articol, veți auzi de mult ori râsul tonic, generos, al actorilor sud-africani de la AM Productions, pe care i-am putut admira într-un spectacol 'Richard III' ca o bijuterie.

Cât despre visul studenților craioveni, dintr-o dimineață de primăvară, e drum lung până la un spectacol nocturn la Național. Dar fără îndoială posibil și semne bune sunt, pași s-au făcut deja.

Visul unei nopți de vară, de William Shakespeare
în românește de Dan Grigorescu și Șt. O Iosif
adaptare scenică: Alina Rece

Premiera a avut loc pe 26 aprilie în Festivalul Internațional Shakespeare, Secțiunea Școli de teatru

Distribuția:

TITANIA, regina zânelor: Costinela Ungureanu, actriță
THESEU, ducele Atenei: Baptiste Febvre, master anul I
HIPOLITA, regina amazoanelor: Pauline Decaux, master anul I
LYSANDER: Claudiu Mihail, master anul I
HERMIA: Diana Gherasim, anul III
DEMETRIUS: Lucian Dincă, anul III
HELENA: Anca Badea, anul III
PUCK: Ingrid Neacșu, anul III
OBERON, regele zânelor: Bruno Noferi, master, anul I
FUNDULEA: Eduard Cotoară, anul III
FLAUT: Bruno Noferi, master, anul I
GUTUIE: Sorin Voica, anul III
BLÂNDU, TÂNĂRUL: Emil Trybalski, anul II
EGEU: Eduard Cotoară, anul III
ZÂNA: Anca Badea, anul III

Regia, ilustrația muzicală și scenografia: lect. univ. dr. asociat Alina Rece
Asistent coregrafie: prep. univ. drd. Laurențiu Nicu
Lupte scenice: lect. univ. dr. Antonie Mihail
Regie tehnică, lumini și sonorizare: Ionel Dumitriu
Tehnică de scenă: Emil Slăvulete

Comentarii cititori
sus

Alexandru Șipa

 

To(l)ba de jazz -X

 

*Jazz Night  by Emil Bîzgă New Orleans Band s-a numit concertul  de joi  3 aprilie de la Clubul The Drunken Lords din Capitală

*Grupul Arifa (din care face parte și saxofonistul Alex Simu) a concertat pe 5 aprilie la Arcub din București

*Trio-ul timișorean  JazzyBIT, care tocmai au fost premiați la Gala Premiilor de jazz (pe anul precedent)-Premiile MUZZA pentru debut (la Gărâna 2013), au concertat pe 10 aprilie la Clubul Imperium din Sibiu.
Apropo, la Gala respectivă ediția a XII-a, ce a avut loc pe 6 aprilie la Hard Rock Café, au fost puse spre vînzare/testare cîteva CD-uri și cu Iordache, Tiberian și Lucian Ban. Din păcate, din acestea, chiar dacă au fost la un preț mai mic decît celelalte, nu s-a vîndut nici un exemplar…

*Florin Răducanu-pian și  Dalila Cernătescu-nai, au fost invitații unui sextet din Ucraina pentru a concerta pe 29 martie la Kiev, într-un festival internațional, iar pe 30 aprilie, de Ziua Internațională a Jazz-ului, au evoluat la Clubul Porgy & Bess din Viena în aceeași componență cu care în 2011 au mai concertat în același club și au înregistrat acolo CD-ul REVEALING THE ROMANIAN TRADITIONAL MUSIC ON JAZZ, Așadar, alături de cei doi protagoniști amintiți, au fost la contrabas Adrian Flautistu, la baterie Eugen Nichiteanu, iar la saxofon Sebastian Mihai.Evenimentul de la  Viena s-a desfășurat sub genericul FLORIN RĂDUCANU & FRIENDS PLAY PARKER, MONK, COLTRANE & MUSIC OF THE WORLD FOR INTERNATIONAL JAZZ DAY. Concertul a fost organizat cu sprijinul ICR Viena.
Ziua Internațională a Jazz-ului a fost sărbătorită și la Cluj-Napoca printr-un maraton de jazz la care au fost invitați muzicieni din cinci țări. Din Cluj-Napoca a evoluat Big Band-ul GAIO condus de Ștefan Vannai.
Evenimentul a avut loc la Casa studenților, a fost organizat de Comunitatea Culturală Transilvania și prezentat de Virgil Mihaiu.

jazz*EUROPAfest 2014 va avea loc în București, în  perioada 8-24 mai și va cuprinde jazz, blues, pop și clasic. Dintre formațiile participante, anunțăm deocamdată Alex Hahn & The Blue Riders (Anglia,Australia) și Vassilis Blues Sotiriou & The BRB (Grecia, Elveția)

*După ce în To(l)ba de jazz IX v-am dat informația cu  Trio Sorin Zlat selectat printre cele patru formații finaliste (din 154 înscrise) la concursul din Franța (23 mai) prezidat de celebrul pianist Jacky Terasson, acum vin cu o altă veste bună din partea aceluiași pianist: Sorin Zlat a fost selectat printre cei 9 (nouă) pianiști (din 200 care s-au înscris) ce vor concura la prestigiosul concurs de la Montreux (14-15) iulie.
La ambele concursuri îi dorim lui Sorin Zlat MULTĂ BAFTĂ și să revină de la fiecare cu Marele premiu și/sau măcar...sănătos...
Și această simplă selectare în aceste finale, e deja un mare succes pentru pianistul/ muzicianul nostru.
Bravo lui.

*Celebrul Sugar Blue, care a concertat și înregistrat și în România, cu Marcian Petrescu & Trenul de noapte, va efectua un nou turneu în Europa, în perioada 2-21 iulie. European Tour 2014 a lui Sugar Blue va trece și prin Italia, Ungaria, Lituania și Anglia.
Apropo de M.Petrescu & Trenul de noapte, aceștia au concertat pe 28 aprilie în PUZZLE-București, în cadrul ciclului MooNDay-Jazz, Blues & More...

*Cunoscutul traducător Roland Szekely, care este și organizatorul festivalului de jazz de la Sângeorz Băi (jud. Bistrița-Năsăud), finalizează în această perioadă o nouă carte, SWING LA BERLIN de Christophe Lambert. Lansarea e posibil să aibă loc la festivalul respectiv, ediția a III-a, ce se va desfășura în perioada 1-3 august.

*În cadrul Blue Note Jazz Festival de la New York consemnăm umătoarele recitaluri mai deosebite:
15-17 aprilie Savion Glover & Kenny Barron with Dee Dee Bridgewater + More,
18-20 aprilie Jim Hall with Bill Frisell and Julian Lage
22-27 aprilie Stanley Clarke & Friends
29-30 aprilie Eric Harland’s Voyager & Jason Moran
1-4 mai Omar Sosa Quartet & Melissa Aldana Quartet
15-16 iulie Dirty Dozen Brass Band
Incredibil, din progam lipsesc Lucian Ban, Mircea Tiberian și Iordache.
Culmea, nici măcar Cătălin Milea nu e invitat !
În schimb, firesc, Cătălin Milea Hammond Trip-Awakeing, n-a lipsit de la al său Jazz Compas live in Museum din 30 aprilie. Au mai cîntat în cadrul acestei acțiuni de Ziua Internațională a Jazz-ului și Sebastian Spanache Trio-Pasha’s Abstinance și Bucharest Jazz Orchestra.

enescu*Două recomandări:
-miercuri 14 mai ora 13.00 la Librăria Cărturești-Verona din Capitală, va fi lansat CD-ul Adrian Enescu-INVISIBLE MOVIES- (Selecțiuni din muzica de film), album realizat de A&A Records și Fundația MUZZA.
-Cu același prilej, Adrian Enescu este invitat joi 22 mai ora 19.00 la Club A, unde, în cadrul Cafenelei critice organizată de criticul literar Ion Bogdan Lefter, se va discuta despre muzica de film.

*În finalul acestei rubrici, mă voi opri puțin la articolul „Topuri, clasamente și metehne autohtone” semnat de Mircea Tiberian pe site-ul Jazz Compas (poate fi citit cu click aici)

Precizez de la început că de această dată, nu am nici timpul și nici dispoziția necesare, să deschid o polemică cu autorul respectiv. O voi face detaliat în numărul din iunie al acestei reviste. Acum mă rezum la cîteva adnotări fugare:

-cuvîntul jurnalistic, scris sau vorbit, presupune o foarte mare responsabilitate; jurnalistul, sau simplul semnatar al unui text scris sau vorbit, trebuie să fie foarte bine/corect informat/documentat, altfel riscă să cadă în dizgrația cititorilor, iar în cazul lui Tiberian, și al spectatorilor, deoarece, este mai mult decît evident că e ofticat, că nu face parte din juriu; (culmea ar fi să fie în același timp și jucător și arbitru și administrator/contabil cum i-ar place lui), apoi că nu a luat nici un premiu la ultima ediție a Galelor de jazz, iar pe de altă parte, părerile sale mi se par tendențioase...Iată cîteva dovezi clare:

-Ministerul Culturii nu numai  că nu a finanțat această ediție a Galei, dar nici măcar nu a anunțat oganizatorii din timp, că nu aprobă dosarul de solicitare a finanțării, sau că nu are bani pentru acest lucru, pentru a nu mai pune pe afiș instituția respectivă și pentru a reduce proporțional din numărul de premiați...(Din același motiv, lipsa fondurilor necesare, spre dezamăgirea unora și satisfacția altora, după această ediție, nu vom mai realiza un CD cu selecțiuni din Gală).

-Gala nu a avut loc pe 7 aprilie cum scrie Tiberian, ci pe 6 aprilie...

-la Gala de anul trecut, Sorin Romanescu și Alex Man au fost nominalizați la categoria/secțiunea „Muzicianul anului” și nu la „Grupul anului” cum scrie Tiberian.

Apropo, să fac cîteva precizări:

-nici un artist din lume nu poate obliga un juriu să nu-l nominalizeze și chiar să-l premieze, dar artistul nominalizat sau chiar premiat, poate refuza premiul. În schimb, un artist poate cere organizatorului de eveniment ca acesta să nu fie trecut pe afiș, iar organizatorul e obligat, în principiu, să respecte doleanța acelui artist. Am avut și eu asemenea cazuri/situații și dacă afișul nu a fost tipărit sau intrat sub tipar, am făcut modificările de rigoare fără nici o supărare. Problemele dintre cei doi muzicieni, Romanescu și Man pe de o parte, și mine, au apărut atunci cînd, din păcate, afișul fiind deja tipărit, am fost anunțat, doar cu trei zile înainte de Gală, de către Man, intr-un cadru public, (ceea ce nu cred că era cazul...), iar de către Romanescu în aceași seară prin telefon, de decizia lor de a fi retrași de pe lista de invitați la Gală, cu perspectiva/posibilitatea de a fi premiați la două categorii: „CD-ul anului” și repet, „Muzicianul anului”-ex aequo. Da, atunci, și eu și colegii de juriu, am fost puși într-o situație foarte neplăcută, ca niciodată în trecut și sper, nici în viitor... Nu mai aveam altă soluție decît să anulăm, cu regret, acordarea acelor premii, deoarece nu mai era timp de pregătit alți virtuali laureați cu micro recitalurile aferente...

Precizez că la fiecare ediție, evident, pentru reușita spectacolului, în favoarea inclusiv a muzicienilor ca și a spectatorilor, există o corelare firească între festivitatea de premiere, prezența laureaților, nu neaparat pentru a susține un micro-recital și eventuala înregistrare a Galei pentru un posibil CD cu selecțiuni din acest eveniment.

Nu-mi explic nici azi adevăratul motiv al gestului celor doi apreciați chitariști, cu atît mai mult cu cît, din perspectiva mea cel puțin, am colaborat/comunicat bine cu aceștia atît la realizarea CD-ului UNDERCOVER, cît și la turneul care a precedat realizarea acelui CD ca și la alte concerte-recitaluri,... mai ales că decizia lor a venit ca un trăznet, repet, cu trei zile înainte de Gală...

Revin:

-structura listei de nominalizări și de premieri a rămas aproximativ aceași de la prima ediție...De ce oare tocmai acum, dle Tiberian, cînd nu sînteți premiat, găsiți necesar să o comentați/criticați ?!?

-nu e mai firesc ca acela care face rost de sponsori și finanțări, (cu mare, din ce în ce mai mare dificultate), respectiv Fundația MUZZA, să și administreze acele fonduri ? Ați prefera să faceți acest lucru dvoastre dle Tiberian, (să subordonați/manipulați ȘI Fundația MUZZA), ca să puteți proceda, ca și în alte împrejurări jazz-istice,...cu partea leului...care să vă revină dvoastre ?!?

-Ana Cristina Leonte a fost invitată pentru a fi premiată și ea la Gală dar a motivat absența ei printr-un turneu înțarăpe care îl avea programat în acea perioadă

-DA, se poate compara un trio cu o solistă sau invers dacă e vorba, ca și în cazul acestei jurizări obiective, de acel criteriu de apreciere de care amintesc puțin mai jos...mai concret, JazzyBit a participat anul trecut, pe lîngă numeroase concerte-recitaluri de Club, la Festivalurile de la Cîmpina, Sângeorz Băi și mai ales debutul la Gărâna pentru care acest trio a și luat premiul respectiv...Puteți să-mi spuneți domule Tiberian la ce festivaluri a cîntat studenta dvoastre Viorica Pintilie, pe care de altfel o apreciez și eu ?

-Vrabete, Bițulescu, Cristei și Cristian Gârlea au fost premiați la categoria „Confirmarea anului” nu în funcție de vîrstă, cum insiuează cu răutate Tiberian, ci în funcție de ACTIVITATEA ȘI PERFORMANȚELE DIN ANUL PRECEDENT, CU NOUL PROIECT/NOUA FORMULĂ...în care au fost implicați...

-ce ipocrit sînteți...Niciodată nu ați onorat Gala așa cum se cuvine, (prin prestația muzicală, prin piesa /piesele oferite publicului și nu organizatorului, care, la solicitarea dvoastre expresă și condiționată, va oferit întotdeauna cel mai substanțial premiu-financiar) ca și toți muzicienii și fomațiile prezente, iar acum ați dori ca acest eveniment să fie o adevărată... „sărbătoare a acestei bresle”. Vă asigur că așa a și fost, cu unele excepții independente de noi, este și va fi, indiferent de prezența dvoastre în juriu, așa cum o doriți, și/sau cel puțin pe lista de laureați....

Dincolo de toate, textul și mai ales tonul acestuia, nu dovedesc altceva decît, pe de o parte frustrarea lui Tiberian că de această dată la Gală nu a fost premiat, iar pe de altă parte, invidia pentru cei ce au fost laureați...apoi, vorba aceea, e ușor a bate cîmpii cînd nimic nu ai a spune...sau doar răutăți...

Și în final, o întrebare firească:

-domnule Tiberian, chiar n-ați găsit nimic de apreciat la această Gală ? Nici  măcar la una dintre edițiile anterioare la care ați fost premiat ? Trist. Nu era mai bine să veniți, să vedeți la fața locului cum cîntă colegii dvoastre, cu ce pasiune, cu ce dăruire, cu ce respect pentru public ?!? Și abia apoi să comentați ?

Știu că e greu pentru dvoastre să suportați succesul altora, dar orișicît, dacă doriți să mai comentați și mai ales să scrieți despre un asemnea eveniment, e bine să-l umăriți live... Promit să finanțez chiar și postura dvoastre de spectator-comentator-cîrcotaș al Galei...dacă va fi cazul...
Și o concluzie îmi permit:

- e de înțeles, dle pofesor/doctor în jazz Mircea Tiberian, să nu aveți logică în ceea ce cîntați, pentru că, vorba aceea, „mulți aud, puțini pricep”, dar să nu aveți logică nici în ceea ce spuneți/scrieți, limbaj pe care îl pricepe (aproape) tot omul, e de neînțeles și cu atît mai greu de acceptat...

P.S.Apropo de noua SCRISOARE DESCHISĂ  a unor...cică muzicieni...

-pe de o parte, nu mă surpinde nici scrisoarea în sine și nici unele semnături, (multe nu le cunosc și cred că nici ele/ei pe mine), iar pe de altă parte, nici nu știu ce să fac mai întîi: să plîng sau să rîd ?  (Să fiu impresionat de cei 41 care semnează sau să mă bucur de cei aproximativ 1000 (o mie) care nu semnează. I-aș întreba pe cei care semnează ca primarul, care au căzut în capcana celor 3-4 care au inițiat, conceput și semnat primii acest demers: chiar știți, înțelegeți care sînt ADEVĂRATELE dedesubturi și interese ale acestei scrisori ?) Înclin mai degrabă să mă amuz, și încă tare copios, apoi să mă detașez indiferent...
Pe unii de pe acestă listă, pe care i-am sunat, nici nu știau de ea și cu atît mai puțin să o semneze...
Curios, dar nu imposibil...în practicile detractorilor respectivi (bine știuți deja) care mă onorează în continuare cu o mare, nesperată și incredibilă atenție.
Le mulțumesc tuturor și le sînt veșnic recunoscător.

Și încă ceva:

-măi oameni..., că altfel nu pot să vă spun că risc să jignesc animalele, voi credeți că eu n-am altă treabă decît să urmăresc textele și scrisorile voastre stupide și să vă răspund la ele ?
O fac pentru ultima oară. Prefer să-mi menajez ochii și să privesc ce e frumos/sănătos în jurul meu.
Îmi permit totuși să vă reamitesc vorba lui Marius Popp consemnată cîndva într-o FOAIE  a festivalului de la Sibiu:
„Puneți mîna pe instrumente și miracolul jazz-ului românesc se va înfăptui”.

Am reținut totuși o idee/sugestie interesantă din partea unui semnatar al scrisorii respective, după ce am avut cu el o plăcută convorbire telefonică:
-la umătoarele Gale de jazz-Premiile MUZZA, să procedăm ca la premiile Grammy, adică să nu mai acordăm și onorarii/bani.
(Nu. nu plîngeți dle Tiberian, pentru dvoastre, dacă va mai fi cazul să fiți laureat, fac o excepție, sînt dispus și să cerșesc pentru a aduna cîțiva gologani).
Aș prefera ca la această rubrică să consemnez DOAR evenimente și succese precum cele din prima parte a acestui text și îndeosebi  cele gen Sorin Zlat și Florin Răducanu.
Așadar, nu mă stîrniți că nu faceți altceva decît, după cum se vede, să mă stimulați.
Uneori, e o senzație chiar plăcută...
Pentru a vă dovedi că nu m-am plictisit nici de Paști și nici de 1 Mai, vă recomand să citiți  și textul meu de la CHIBRITURI BENGALE.

                                  va/vor urma

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey