Ce ți-e și cu arta asta?! Să poți vedea bisectoarea
Artă vizuală - Cercul abstract
Fotografie - Dialog cu Luana Butoi
To(l)ba de jazz - XIII

 
sus

Valentin Boiangiu

 

Să poți vedea bisectoarea

 

MD:-Am ascultat povestea cuiva despre formarea profesională în sfera artelor plastice. Cu o educație timpurie de format umanist. Spre poveste, spre literatură...

VB:-Spre narativ.

MD:-Ajungând la facultate (la arte plastice), spre deosebire de colegi, trecerea spre materializarea unui proiect se făcea prin text, prin cuvânt.

VB:-Asta e mintea unui ilustrator.

MD:-Și a mărturisit că un timp a încercat să elimine acest filtru al textului, să meargă direct la formă, la culoare...

VB:-Nu e obligatoriu. Poți să-ți impui asta dar, cum a fost cazul cu persoana respectivă, chiar dacă vrei să-ți negi narativul, face parte din structura ta.

Eu acum fac exact opusul. [Toată această discuție are loc în timp ce acoperă cu diferite vopseluri, porțiuni bine delimitate dintr-o pagină de ziar]

MD:-Pornind de la acest caz, mă gândesc că unii oameni au abilitatea de a fi orientați mai degrabă spre vizual decât spre text. Nativ înclinați spre vizual.

VB:-Nativ și din cauza construcției sociale (educație etc).

MD:-Educația noastră cum este? Un copil mai întâi desenează și abia apoi ajunge la scris/citit.

VB:-La vârste fragede copilul desenează foarte abstract. Cu cât se educă mai mult și crește în vârstă și începe să înțeleagă ce-i spune părintele, forțează desenul spre o imagine figurativă, vrea să spună o poveste. Când e mai mic și nu înțelege limba, ia și desenează într-un mod foarte expresiv și abstract pentru că nu are formația narativă. Când băiatul tău era mic i-ai făcut Da-Da performance ori ceva de genul acesta? Nu, i-ai citit povești! Și el a început să gândească narativ.

MD:-Deci eu l-am formatat în felul acesta.

VB:-Da. Cu asta ne zbatem noi în educație. Există caracterul formal al unei imagini, care se bazează pe principalele elemente ale artei și design-ului: linia, tonul, forma, textura -chiar și aici am o textură, la unii fiind mai importantă, poate fi tangibilă- și culoarea. Deci astea sunt elementele, total abstracte. Tu, mai apoi, când le aranjezi, forțezi un narativ. Dar tu forțezi asta, tu dictezi narativul, el nu se face cunoscut fără tine. Dar asta vine mai târziu. Tu trebuie să fii capabil să meșterești aceste cinci elemente. Ei, și studenții noștri vin și la început vor să arate o poveste, dar ei nu prea știu ce e aia o linie, n-o fac cum trebuie. Poți să faci miliarde de linii. Dar ei fac o linie și vor să spună o poveste. Nu e convingător, pentru că nu sunt meșteri buni. De multe ori am cu ei un workshop la care scriu pe tablă (avem tablă din aia, albă): astăzi vom desena NIMIC. Și cum să desenăm nimic? Da, desenăm nimic. Păi cum? Uite, avem niște scule pe aici, hai să vedem. Și se blochează. Cum facem aia? Păi ia rigla și trasează niște linii. Apoi așterne un roșu și vezi apoi dacă liniile se mai văd. Trage un chenar, aruncă niște vopsea… Și unde mă duc cu asta? Trebuie doar să umpli pagina. Și ce învăț din asta? Pui mâna pe toate sculele astea și ai variațiune. După acesta și alte asemenea exerciții îmi spui poveastea aceea. Asta e diferența între figurație și abstracție. Până la urmă și figurativul… Dacă te uiți la o secțiune din Rubens, o scenă de luptă sau altceva, observi un pătrat, linii, culoare, textură, exact ca la ecranul TV: fiecare pixel este un pătrat abstract. Dacă le pui împreună, devine o poveste.

Trebuie să le dezvolți un repertoriu. Fără așa ceva e ca și cum un lăcătuș mecanic se duce să repare și nu știe ce e acela un patent, ce e o cheie… Așa e și cu artiștii. Mai întâi educația, care este abstractă. Pentru că sunt niște elemente ca niște scule. Ca-n orice meserie. Arta nu e ceva rupt de planeta asta, se aseamnănă cu multe alte discipline.

MD:-Cu ce, de exemplu?

VB:-Cu lăcătușeria. Se aseamnănă cu chimia. Apoi, alchimia. Alchimistul este cel care pune elemente și face altceva din ele. Face o transformare. Eu sunt ca un alchimist, fără a privi cuvântul ca fiind elogiator. Arta se aseamănă cu ingineria științifică atunci când caută să identifice probleme, să le aranjeze, să creeze altceva din ele.

MD:-Mi-am pus și eu problema, scriind un program pentru un procesor, în ce măsură poate interveni esteticul. În ce măsură un program poate să fie frumos.

VB:-S-ar putea să nu fie. Nu faci artă, dar există în minte niște etape care sunt asemănătoare cu ale artei.

MD:-Asta e o pregătire spre meșteșug, spre ablitatea care să-ți permită să creezi.

VB:-Da, asta e o chestie de început. Eu nu sunt adeptul meșteșugului exclusiv. Meșteșugul fără concept nu mă interesează prea mult, dar vreau artiști care să fie convingători vizual.

MD:-Un program este scris precum un text. Este prima sa formă, în etapa de creație. Această formă poate avea un aspect estetic.

VB:-Se poate face artă din orice dar, totuși…Aspectul estetic al acestui program are vreo valoare în meseria ta?

MD:-Fără o transformare ca aceasta pe care o aplici tu unui ziar, poate că nu. Dar ce înțeleg eu de la tine că atunci când văd un obiect, încerc să-l privesc dincolo de funcția lui principală.

VB:-Dar aici intervine o intenție. Tu ai intenția asta cu acel program?

MD:-Îmi pun problema. Tot lucrând, la un moment dat îmi zic că pot obține același rezultat dar aranjaând lucrurile încât să apară mai frumos. Să ofere și ochiului o plăcere.

VB:-Dar se mai uită altcineva la el?

MD:-Teoretic, nimeni în afară de autor și, eventual, verificatorul. Sau, întâmplător, altcineva.

VB:-În cazul acesta nu devine artă. Pentru că nu ai un receptor.

MD:-Scoțându-l din sfera sa utilitară. De exemplu să expui un același program scris de mai mulți oameni, care-l așează diferit în pagină.

VB:-Acolo intervine un instrument de traducere și acesta e un ingredient artistic.

MD:-Poți respecta regulile de programare dar oferind forme diferite.

VB:-Ia să încerci!

MD:-Sigur, la un program mai este și altă provocare, de a rezolva problema prin alt algoritm, prin alta ordonare a elementelor. Într-un fel, ca la matematică.

VB:-Uite, geometria are ceva în plus față de algebră, de exemplu. E vizuală. Trebuie să-ți exersezi ochiul. Asta îmi place foarte mult. O folosesc de multe ori. În proiectele recente, abstracte. O folosesc chiar în cele figurative, în still life, unde o iau invers. Vreau să ajung la geometria lor. Nu mă interesează para aia, ci vreau să descopăr poziția ei în compoziție, ce relație are cercul unei piersici cu diagonala care intersectează alte rotunduri etc La școală eram mai bun la geometrie decât la algebră. Aveam un unchi care era o somitate în geometrie. Cu o minte foarte vizuală. Avea probleme de geometrie foarte mari. Dacă te apucai să desenezi tot ce propunea, trebuia să privești de sus de tot, erau foarte complicate. Trebuia să găsești nu știu ce bisectoare. Dar mie îmi plăcea cum arăta desenul și uitam să caut bisectoarea. Îmi plăcea să construiesc desenul unei asemenea probleme. Până la urmă găseam bisectoarea. Îmi plăceau și problemele de loc geometric.

MD:-Bisectoarea o vedeai, nu o aflai.

VB:-Dar ce voiai să întrebi?

MD:-Sunt oameni care, nativ, văd mai bine, au acuitate estetică.

VB:-Nu, nu. Sigur, avem anumite diferențe dar contează foarte mult cum construiești pe aceste abilități native. Eu tot timpul desenam.

MD:-Dar această atracție a desenului a venit dinspre tine și nu ți-a fost solicitată.

VB:-Nu mi-a zis nimeni să fac asta.

MD:-Deci nativ ai avut această înclinație.

VB:-Bineînțeles că era un mediu. Existau albume de artă în casă. Părinții, când m-au văzut că desenez, au stimulat acest exercițiu. Aveam vreo șase ani și ai mei s-au dus în Italia. Au prins o deschidere. S-au dus cu cortul, cu încă o familie înDacia. S-au dus ca disperații. S-au dus la muzee. Și mi-au adus dacă nu albume atunci pliante. Erau despre Renaștere. Aveam șase ani și m-a impresionat frumusețea lor. Pe undeva a început această construire. Apoi, ca orice copil, aveam reviste de benzi desenate, Pif, Rahan. Și mă uitam. Povestea era în franceză și nu știam mai deloc. Dar mă uitam și mă fascina nu atât că Rahan se bătea dar era desenul… Se arunca ăla cu cuțitul în față și picioarele erau în spate. Mă fascina perspectiva: capul lui era mult mai mare decât picioarele. Îmi puneam probleme astea. La școală nu abordam așa ceva. Și am luat hârtie de calc și am început să le copiez, ca să nu greșesc. Apoi mă uitam la el. Închideam revista și mă uitam la desenul meu liniar. E o distorsionare mai mare decât crezi tu, a acestei perspective. Apoi, în faza următoare, a încercat să fac eu această perspectivă. Stângaci, desigur. Dar a început să fie un proces de analiză și de traducere apropiat de aptitudinile mele.  

MD:-Tu ai vorbit acum despre primii pași pentru un creator de artă. Dar publicul cum se formează? Cum se construiește un om care doar să savureze arta?

VB:-Prin educație. Publicul trebuie dus la muzee. Dacă te duci la muzee sau te uiți pe albume de artă sau măcar să observi o floare pe o durată mai lungă de 20 de secunde… Prin educație și prin inițiere. Poți să ai abilități din naștere dar dacă nu faci nimic pentru ele, adorm, nu ies la iveală.

Uite, recent am făcut o vizită la Muzeul Național de Artă din București. Erau săli, după săli, după săli, în care eram singur. Și e 15 lei biletul. Am și glumit cu doamna de la recepție: aici, în București, dacă stai pe o terasa 20 de minute, ți-au sărit 15 lei din buzunar. La muzeu dau 15 lei și stau ore și am satisfacții foarte mari. Să învăț multe lucruri, dincolo de elementele abstracte: despre istorie, despre moda vremii, despre personaje, despre stiluri. În 20 de minute la o terasă nu învăț nimic. Dacă am noroc, învăț despre un gust bun al unei cafele. Dacă am noroc. Dar mi se pare destul de puțin, nu? Apoi palatul acela, Palatul Regal, sălile și panotarea și munca de curatoriat și de restaurare, sub semnul impecabilului. Este o clădire foarte bine proporționată, pe ici, pe colo cu ceva oddity, că românii nu sunt ca nemții, nu toate liniile sunt drepte. La un moment dat erau puțin cârmite și scara venea ușor altfel, mai venea un triunghi pus… Dar era pus, nu te împiedicai, cum ăștia de acum pun pavelele pe stradă și dai într-o băltoacă!    
Fiecare cameră era altfel, pereții aveau nuanțe foarte subtile ca să evidențieze tablourile. Iluminatul nu mi-a plăcut foarte mult, dar, în fine. Ca să-i dau o notă de muzeu, pe o scară până la zece, ar fi cel puțin 7.5. Spre deosebire de MNAC unde nu mi-au plăcut nici expoziția și nici facilitățile. Cu tot ce era acolo, nu i-aș da mai mult de 4. Și textele de pe pereți… Era totul atât de arbitrar și de generic, trendy până la urmă, dar uscat. Erau și în engleză dar Jamie [prietenul invitat din Anglia, n.m.] a zis la un moment dat: „nu mai citesc, astea sunt doar cuvinte puse aici, nu înțeleg nimic.“ Am băut o bere sus, pe terasă, era rece…

A replicat și a  consemnat Marius Dobrin

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Cercul abstract

 

Cuadratura cercului, una dintre obstinațiile imposibile ale omului, a primit atenționarea lui Lindemann: pi este un număr transcendent, drept care nebănuite sunt căile unui cerc. Ei bine, Cătălin Petrișor și Ana Maria Micu au pornit un proiect pe nume 'Cercul abstract'.
Și la început au declarat:

ca0„Cătălin Petrișor lucrează la o serie de picturi în care vrea să asocieze curentele de artă abstractă cu motivele ornamentale geometrice folosite la gardurile și gratiile din fier forjat ce pot fi observate în mediul urban. În acest context el a ajuns să identifice necesitatea practicării unei picturi în aer liber, în fața modelului ales, pentru ca actul performativ și contactul direct cu realitatea să devină componente definitorii ale lucrărilor.
Petrișor își va instala un șevalet și va lucra în locuri care îi vor oferi modele care să-l inspire, iar activitatea sa va fi documentată de către Ana Maria Micu. Ambii artiști vor fi disponibili pentru discuții legate de descrierea acțiunii lor și vor încuraja trecătorii să încerce și ei amestecul culorilor și aplicarea lor pe pânză.”

ca2Au pornit din strada Brestei, la o margine de Craiova, pe străduțe cu nume de basm: Albinelor sau Căpșunilor, pe marginea unui lac pierdut, la marginea stufului și lângă case ridicate din cărămizi confecționate din pământul de pe fundul acelui lac.

Au pornit cu un gând și repede au descoperit o lume despre care, cel mai probabil doar un artist află. Pentru că arta pune cercul 'reflectorului' acolo unde sensibilitatea semnalează pulsul unui alt fel de viață.

Cătălin a avut un presentiment, bazat pe amintirica3 magice dintr-o copilărie aproape ca timp dar departe prin câte s-au așezat între timp în CV. L-am întâlnit într-o sâmbătă la prânz, întorcându-se de pe Aleea Căpșunilor, cu tuburi de vopsea în mână, fermecat de cele întâlnite. De poveștile acelor oameni a căror supraviețuire poate părea un miracol pentru cei al căror perimetru uzual este un mall. Și povestea cu emoție despre acei copii, despre cum i-a regăsit pe unii după ce acum câțiva ani, într-o altă vizită, s-au jucat împreună și el a vrut să-i învete să-și facă un zmeu și au încercat să-l ridice dar s-a terminat cu un fiasco. Iar vocea blândă a lui Cătălin rostea pentru sine și pentru ascultătorii săi: „dar ei nu s-au supărat.”

ca5În buza serii, o seară de vară, cu soare încă vizibil, dinspre Aleea Căpșunilor veneau agale și Cătălin, cărând un șevalet, și Ana Maria, purtând amprenta vopselelor, și prietenii lor, martorii revelației picturii, undeva între praf și stuf, la doi pași de asfalt și de aparența unui alte lumi.

Ne-am așezat în cerc, înconjurați de pânze, pensule, vopseluri și câte se mai află într-un atelier. Și Ana Maria povestea despre copiii care au înconjurat-o zi de zi, doritori să picteze, care i-au declarat dragoste și, indiferenți la statutul lor social, se bucurau să amestece și să așeze culori. Cătălin vorbea despre câini și despre cai, despre oamenii prudenți și despre regulile pe care și le creaseră acolo, diferențiindu-se deși trăiesc într-un perimteur de câteva sute de metri.

cabFebrili amândoi, povestind despre emoția care plutește la aceste întâlniri cu copiii aceia, descoperim cum transcendentul pi i-a purtat pe o altă cale, cu o revelație provocatoare.

Cătălin a vorbit despre ceea ce a pictat în 2014, Ana Maria a fost ca o zână bună pentru oamenii aceia, mici și mari, oameni dintr-un spațiu al contrastelor chiar stridente.

ca-cCătălin Davidescu, coordonator al proiectului, cu zâmbetul său liniștitor, care a văzut și știe, a remarcat ce doză substanțială de curiozitate frumoasă era în copiii aceia care voiau să afle, să exerseze. Ce firesc desenau tricolorul. Ușor, le-a arătat susținere și încredere celor doi artiști, i-a îndemnat să absoarbă la rândul lor emoția unui astfel de experiment și să meargă mai departe cu arta lor.

Ana Maria Micu și Cătălin Petrișor sunt acum invitați ai Fundației MyArt Viena (s-au bucurat de sprijinul Austrom/ Osterreichisch-Rumanische Gesellschaft), pregătesc reflectarea experienței trăite. Și, ușor, ușor, se decantează impresiile, se ivesc alte și alte perspective.

Cătălin Petrișor, referindu-se la un amplasament al șevaletului lor: „în ziua respectivă a fost atât de cald că nu se putea lucra; la început am făcut puțină umbră pentru mine iar când au venit copii - pentru toți; mă interesează aceste soluții pe care am fost forțați să le găsim pentru că au rezultat niște obiecte sau instalații cu un conținut conceptual mare; intenționez să le observ în detaliu și să le extind într-o estetică elaborată pe care să o verific în continuare, din când în când, reluând activități de acest gen în afara standardului de confort pe care mi-l oferă atelierul meu permanent.”

caeÎntâmplarea face să recitesc un fragment dintr-un interviu al actriței Coca Bloos: „În anul 1 ni s-a dat un test la Psihologie: „Ce înseamnă pentru dumneavoastră cuvintele Ion, fericire, bancă…” Și știu că trebuia să răspundem rapid, iar eu am răspuns prin simboluri. Și la „Ion” am pus plus și minus (+/-), nume de domnitor sau de sclav, m-am gândit eu, mărire și decădere…, la „bancă” am făcut semnul dolarului, iar la „fericire” – ce poți să scrii la 18 ani despre fericire?! Așa că am desenat cercul, pentru că cercul e perfect, dar dacă bagi mâna prin el ce găsești?! Depinde de tine, poți să găsești totul sau nimic.”
http://yorick.ro/coca-bloos-nu-stiu-care-a-fost-mai-puternic-teatrul-sau-dumnezeu-2/

Fotografiile sunt realizate de către cei doi artiști (a se vedea mai multe pe contul de facebook 'Cercul abstract')

Proiectul Cercul abstract a fost susținut de Asociația "Craiova Capitală Culturală Europeană 2021".

ca9

Comentarii cititori
sus

Artă vizuală - Dialog cu Luana Butoi

 

Fotografiile acestui număr al Prăvăliei culturale sunt realizate de Luana Butoi, după cum urmează:

Copertă: 'Vaulted'
La tejghea: 'I chewed a slipper and now I am punished...'
Delicatese: 'Rain kiss'
Boabe pentru păsări sălbatice: 'Tiny torches'
Chibrituri bengale: 'Freedom'
Balsamuri: 'Mother'
Sticle de lampă: 'Summer colors'
Odicolonuri: 'Half red eye in the sky'
Evantaie: 'She definitely needs a haircut'
Alvițe: 'Unexpected guest'
Mirodenii: 'Four eyes traveller'
Cartolina 1: 'Dark yellow insomnia'
Cartolina 2: 'Steps to eternity'

Alte fotografii  pot fi găsite la adresa:
https://www.flickr.com/photos/84597858@N00/.

Și iată un scurt schimb de replici:

Mai scrii poezie?

Nu mai scriu de ceva ani, poate vreo 12.

Ce înseamnă pentru tine natura?

Natura - pe scurt, liniște! Iubesc însă natura „necivilizată”

Ai mereu la îndemână aparatul foto sau îi dedici sesiuni speciale?

A fost o vreme când îl căram cu mine pe oriunde. Între timp m-am mai potolit.

Se întâmplă să te răzbească tristețea? Faci fotografii când nu ți-e ușor?

Fac fotografii atunci când văd ceva care mi se pare că merită împărtășit ... mie și restului lumii

Îți place detaliul? Care e raportul între a coborî spre micile dimensiuni și a face o panoramă a marilor deschideri?

Nu contează, detaliu sau panoramă, mă străduiesc să găsesc pe cât posibil ceva inedit. Nu e niciun raport din punctul meu de vedere, sau poate că e o diferență în principiu... Detaliul te obligă să te apleci, panorama să te ridici pe vârfuri.

Cum crezi că influențează gândirea o sumă de cunoștințe tehnice, științifice?

Dacă te referi la fotografie... eu nu țin seama, când fotografiez, nici de gândire, nici de cunoștințe tehnice... Eu fotografiez „pe simțite”.

Există o fotografie cu ochii închiși?

Din punctul meu de vedere, la propriu vorbind, nu există, clar! La figurat ... aparatul de fotografiat cel mai performant este imaginația.

A consemnat Marius Dobrin

Comentarii cititori
sus

Alexandru Șipa

 

To(l)ba de jazz
XIII

 

Iată, rubrica noastră a împlinit un an de existență. Să mulțumim atît redacției cît mai ales celor care ne-au prilejuit evenimente/informații demne de a fi consemnate aici. La mulți ani și cît mai multe pretexte pentru a continua cît mai mult și cît mai bine.

*Newport Jazz Festival la a 60-a aniversare ! Trei zile (1, 2, 3 august), pe trei scene, 45 de recitaluri. Invitați pe măsura evenimentului: Bobby McFerrin, Dee Dee Bridgewater (cu To Billie with Love), David Sanborn, Joey DeFrancesco, Ravi Coltrane, Gary Burton, Dave Holland, Wynton Marsalis (cu Lincoln Center Jazz Orchestra), Ron Carter, John Zorn, Danilo Perez, Stefano Bollani, Geoge Wein & Newport All Stars, Mingus Big Band și cîteva ansambluri universitare de jazz, un recital Omagiu lui Django și Newport at 60-A Jazz Symposium
Organizator Newport Festivals Foundation.

Incredibil, nici pe această listă nu se regăsește vreunul dintre genialii muzicieni români de jazz precum Ban, Iordache și Milea...

*În perioada 24 iulie-2 august s-a desfășurat la Sibiu a XII-a ediție a Festivalului Contemporan ICon Arts. „Festivalul lansează de anul acesta edițiile CELEBRATES ! ce își propun să promoveze o personalitate artistică actuală în jurul căreia se vor reuni artiști de top internațional, primul sărbătorit fiind Mircea Tiberian. Artistul va aniversa 40 de ani de carieră muzicală pe scena Sălii Thalia a Filarmonicii de Stat dinSibiu”.

*Între timp mi-a parvenit afișul festivalului de la Câmpina, deci completez line up-ul publicat în numărul anterior al revistei noastre cu formațiile locale LAVINIA & BLACK ICE (Lavinia-vocal, Tudor-guitar, Silviu-guitar, Cristi-bass, Șerban-drums) și XTEENS  (Iuliana Dobre-leed vocal, Gabi Negoiasa-keyboards, Claudiu Cojocaru-guitar, Geo Statie-bass, Filip Adrian-drums). Aștept să-i ascult și eu cît mai curînd posibil.  
L-am întrebat pe Puiu Pascu, cel care împreună cu Irina Sârbu și frații Parghel au încheiat ultima seară și acest festival, cum a fost: „EXCEPȚIONAL” a fost răspunsul lui și nu mă îndoiesc că așa a fost deoarece la precedentele două ediții ale acestui excelent eveniment am asistat și eu. Cea mai bună dovadă că se poate organiza un festival reușit doar cu formații autohtone. Depinde pe cine inviți și cum alcătuești programul. Felicitări lui Liviu Briciu, un bun organizator ca și un excelent basist!

*În ceea ce privește celălalt festival, care s-a desfășurat aproximativ în aceeași perioadă (1-3 august), lucrurile sînt puțin mai complicate și mai delicate...și asta pentru că, pe de o parte, n-am reușit să asist decît la primele două zile, iar pe de altă parte, pentru că festivalul, deși are drept generic JAZZ-ul, (ROland Jazz Festival), a fost mai mult...sau mai puțin...altceva...(Pentru edificare, recomand a se consulta internetul). Înțeleg dorința organizatorului, Roland Szekely, de a extinde aria stilistică spre alte curente muzicale complemetare sau de interferență cu jazz-ul, dar din respect pentru finanțatori, (banul public măcar obligă), sponsori și mai ales auditoriu, e necesară o calitate certă a recitalurilor programate. Altfel, nu e de mirare numărul redus al celor interesați de acest eveniment. Mai concret:
-prima seară și festivalul au fost deschise de trio Moonlight Shadow din Brăila alcătuit din Cornelia Buzoianu-voce, Crin Grigore-chitară și Cristian Cazan a doua chitară. O revelație, mai ales după al doilea recital, cel de la Muzeul de Artă Comparată, duminică la prînz, unde și cînd au fost mai relaxați, mai bine dispuși, și au cîntat cu mai mult aplomb. Au urmat cei de la Badhead-Serbia a căror prezență, și pentru a doua oară, consecutiv, n-am înțeles-o, nici stilistic și nici valoric...Sigur că la acest, să-i zicem, recital au fost cîțiva spectatori care au țopăit, s-au bîțîit mai mult decît la prima sau la a treia formație, dar mă întreb dacă nu mai degrabă din cauza frigului...?!?
Prima seară a fost încheiată de o așa zisă formație din...Austria: Bulgakov’s Cat...cu un violonist și un basist din România și un student, tot din România, în Austria, respectiv Voland, fiul lui Roland Szekely la percuție. Un etno-jazz incipient. Am aplaudat îndeosebi solo-ul lui Voland.
-Seara a doua a fost afectată de absența unei formații invitate din Ucraina care nu a mai venit sau nu a mai fost adusă (?)...deși a apărut pe afiș, dar și din cauza altor două recitaluri, ambele din Cluj-Napoca, a căror prezență în festival n-am înțeles-o: cea a chitaristului, să-i zicem cu indulgență chitarist, deși n-a dovedit că stăpînește acest instrument deoarece a cântat la chitară mai mult cu un... arcuș...deci chitară... preparată (cu diferite efecte electro-acustice)-Emil Gherasim-Fluidian, și formația BoyToneZ, mai degrabă de rock decît de blues și oricum modestă...
-În ultima seară au cîntat Trio Bende Szolt, cică din Ungaria, respectiv chitaristul-lider plecat din România, cu un basist din România și un baterist din Slovacia...iar în final grupul Fish  in Oil (din nou)-Serbia...
Recapitulați și trageți concluzia dvoastre...
-Și totuși, bilanțul șederii mele la Sângeorz Băi a fost pozitiv, cu alte cuvinte salvat de doi oameni integri, care m-au impresionat foarte plăcut. Este vorba de primarul orașului, respectiv domnul Roland Venig, care nu numai că a sprijinit trup și suflet festivalul, dar s-a implicat logistic și în organizarea spontană, de pe o zi pe alta, a recitalului de succes (tehnic, artistic și de audiență) de la muzeul respectiv. Mai mult, mi-a dovedit, printr-o demonstrație, tot spontană, la domnia sa acasă, că stăpînește atît chitara cît și tehnica vocală și un substanțial repertoriu de muzică pop, (în tinerețe a cântat chiar și într-o formație pop-rock)...
-Celălalt om deosebit  pe care am avut șansa, onoarea și plăcerea să-l cunosc în acele zile acolo, a fost artistul plastic, îndeosebi sculptor, Maxim Dumitraș, cu marea realizare a vieții lui și a celor din localitatea respectivă, dacă nu chiar din România, care se numește MUZEUL DE ARTĂ COMPARATĂ (pe scurt, tradiție și inovație) și care trebuie neapărat văzut, vizitat pe îndelete, cuoscut și admirat de toți iubitorii de artă, de frumos, din întreaga lume.
-Cei doi protagoniști ai frazelor mele anterioare și-au propus, și sînt sigur că vor reuși, să concretizeze, în viitor, în Sângeorz Băi în general și la muzeul respectiv în special, evenimente cultural-artistice, inclusiv muzicale, care să sfințească și mai mult acel loc, acea zonă mirifică a legendarei Transilvanii.

*Tot în Transilvania se anunță Jazz at Bran Castle, ediția a II-a, care se va desfășura în perioada 29-31 august și îi va avea ca invitați printre alții pe  Palle Mikkelborg, Nils Petter Molvaer cu al său SWITCH Quartet, Trygve Seim, Andreas, Utnem, Mathias Eick, Paolo Vinoccio, Paolo Angeli, Vincent Peirani și Daniele Di Bonaventura. Cu alte  cuvinte, va domina „noul val european” spun organizatorii, Jazz Festivals & Events, coordonator Doru Sergiu.

*Ethno Jazz Festival Chișinău ediția a XIII-a va avea loc în perioada 25-28 septembrie.
Voi reveni cu detalii în următorul număr al revistei noastre.

*Remarc cu plăcere, și asta de cîțiva ani buni, că microfonul prezentării unor evenimente (concerte, festivaluri) de jazz nu mai e monopolizat de o singură persoană. În această plăcută și responsabilă ipostază i-am remarcat pe Lucian Sabados la Ploiești și recent la Brăila, H.J.K. Schmidt la Sibiu, Virgil Mihaiu la Cluj-Napoca, Sibiu, Alba Iulia și Chișinău, Iulian Vrabete la București, Anca Romeci la București, Cătălin Ștefănescu la Timișoara și București, Andi Moisescu și Paul Tutungiu la București.

*Nu e jazz, dar nici eu nu sînt doar jazz-man…deci vă recomand (și) portretul genial făcut de Andrei Pleșu lui Victor Ponta în editorialul său din Dilema veche (nr. 546 din 24-30 iulie) intitulat “Cînd vinovatul nu e vinovat”.

*Revin cu cîteva detalii legate de modul de jurizare pentru Gala de jazz-Premiile MUZZA:
-la secțiunea DEBUT se ia în considerare o prezență deosebită într-un recital semnificativ la un club, concert sau festival, dar mai ales un premiu la un concurs național sau internațional;
-la secțiunea REVELAȚIE, trebuie ca artistul sau formația să surprindă printr-o evoluție de excepție atît creativă cît și interpretativă;
-la secțiunea CONFIRMARE, firesc, impune un artist sau o formație care prin activitatea și perfomanțele sale confirmă impresia bună de la DEBUT sau REVELAȚIE;
-MUZICIANUL și FORMAȚIA ANULUI reușesc să fie nominalizați și eventual premiați dacă conving prin activitate, performanțe creative și interpretative, dar mai ales prin realizarea unui CD, a unei sau unor prezențe deosebite pe scene de festival internațional din țară și/sau de peste hotare. (Aici trebuie să fac o precizare: mai mulți ani la rind am nominalizat o formație foarte bună, cu o componență variabilă, din Capitală, care a susținut lunar-în timpul unei stagiuni-adică aproximativ opt concerte, dar, cu regret, nu a fost laureată a Galei noastre, deoarece nu a avut, din păcate, și probabil nu din vina ei, o prezență și pe o scenă de festival din țară și/sau din străinătate).
-MANAGERUL ANULUI-va fi luat în considerare acel manager/eveniment care pe de o parte va include în program și formații românești, iar pe de altă parte, va avea ca invitat cel puțin un membru al juriului.

*Deoarece, majoritatea managerilor de festivaluri observ că invită apoximativ aceleași formații/aceași interpreți, îmi permit să le recomand și eu cîteva care ori n-au fost încă invitați, ori au fost invitați, din păcate, prea rar avînd în vedere valoarea acestora.
Așadar: Cristian Soleanu, Florin Răducanu, Sorin Zlat, Peter Sarosi & Azara, Sorin Terinte, Irina Popa & The Sinners, Puiu Pascu, Dedeian Brothers Quartet, Edy Jak Newman, Cristian Gârlea Quartet, Ozana Barabancea, Tasi Nora, Al Baroc, Costel Mirea, Alex Constantin, Alex Pădureanu, Mircea Bunea, Laurențiu Moise, Basorelief, Guilty Lemon, Youvenis, BaLaKO, iar din diaspora Emy Drăgoi, Marian Petrescu, Florin Niculescu, Ramona Horvath, Costel Nițescu, formațiile din R.Moldova-Trigon și Alex Calancea Band, cu sau fără Geta Burlacu, și lista, desigur, mai poate fi completată…

*Mi-a parvenit între timp lista completă a recitalurilor de la festivalul clujean Jazz in the Park (4-6 iulie) așa încît sînt în măsură să adaug încă cîteva formații pe lista publicată în numărul trecut al revistei noastre: Les Elephantes Bizzares, Loungerie II, Mara & Kult Studio Artists și Lars Danielsson.

*Cei care au urmărit ca mine Mezzo TV miercuri seara-6 august, au descoperit o senzațională cîntăreață: Cecil Mc Lorin în deschiderea recitalului susținut de Dee Dee Bridgewater la festivalul Jazz in Marciac-live. La aceași cotă super înaltă și trio-ul de acompaniament condus de pianistul Aaron Diehl. Și acești muzicieni ca și mai tinerii din Quintetul cu care a cîntat Dee Dee, m-au convins că viitorul jazz-ului se află pe mâini nu bune, ci FOARTE bune.

jazz*Joi 14 august, Irina Popa & The Sinners vor concerta la Casa de cultură din Bușteni. Cei din localitate sau aflați în zonă în acea perioadă, ar fi bine să nu rateze acest recital din cadrul unui festival cultural-artistc mai amplu.

*În finalul acestei rubrici, o să încerc de fiecare dată să vă recomand cîte unul sau mai multe albume pe care le-am ascultat sau reascultat în ultimul timp. 
De această dată Linda Ronstadt Hummin' To Myself (jazz).

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey