Fotografie : Silviu Gheție
Muzică : Zmeitrei
Ce ți-e și cu arta asta! - Revoluția continuă (II) - Tretiakov
To(l)ba de jazz - XXIII

 
sus

Fotografie : Silviu Gheție

 

Acest număr al Prăvăliei Culturale este ilustrat cu fotografii (cap de pagină) realizate de Silviu Gheție.

http://ghetie.ro/
https://www.facebook.com/silviu.ghetie?fref=t

Iată un mic interviu cu artistul.

Pentru mine, unul din sud, oarecum aproape de București, nordul de Maramureș îmi pare ca un fel de Pol. Cum a fost parcursul tău, având în vedere geografia și o anume mentalitate românească? Cum e cu soarele care răsare de la București?

Am mulți prieteni în București care se trag din Maramureș și, în plus, maramureșenii sunt bine priviți în București. Nu consider că în condițiile actuale e nevoie să stai la București ca să fii fotograf bun. Cu toate astea vin des în capitală.

Cum percepi oamenii? După atâtea și atâtea imagini cu chipuri de oameni, cu atitudini ale oamenilor, cum îi privești acum, la această vârstă?

Imaginile arată singure cum îi percep, pentru că, inevitabil, ele sunt o oglindă a concepției noastre despre viață și oameni, în particular, în rest încerc să-i privesc fără să-i judec, pentru că la vârsta mea experiența poate să-ți încetinească prospețimea.

Ai ajuns în lumea filmului și ai fost martor la producerea unora dintre filmele importante ale acestor ani. Cum ai perceput acea lume?

Mi-a plăcut foarte mult, sunt oameni foarte valoroși în echipele de filmare, se lucrează cu pasiune și prietenie. Am avut norocul să prind noul val de filme și simt cumva că asta a fost pentru mine o oportunitate istorică.

Cum a apărut o călătorie la capătul pământului? Ce ai descoperit acolo?

Am ajuns din întâmplare, călătoria mi-a fost oferită de un prieten foarte bun de-al meu. Antartica e prea frumoasă ca să o poți fotografia de la prima întâlnire. Nu prea am avut chef de poze, merita mult mai mult să privești direct. Lumea de acolo e cumva neomenească și asta îi dă o frumusețe stranie. [link]

Ai amintirea fiecărei fotografii? Ceea ce ai imortalizat se adună ca o mărturie a ceea ce ai trăit și îmi pare că e ca o nemurire a unor segmente de viață. Cum privești realitatea pe care o trăiești începând din fiecare clipă și ceea ce se adună în spate... Lumea pe care ai imortalizat-o și lumea care te așteaptă

Nu mai am amintirea fiecărei fotografii, nici măcar nu am o memorie fotografică foarte bună,  la ce fac eu asta mai mult te încurcă. Am însă o memorie de situație și o memorie a emoțiilor destul de dezvoltată. Fotografia e mai aproape de moarte decât de viață, dar prin rolul ei de Memento Mori  te poate ajuta să trăiești mai intens. Realitatea unui fotograf o poți vedea în fotografiile lui și ea se schimbă în măsura în care se schimbă și el. Mi-aș dori să iau cu mine din trecut doar experiența, dar, din păcate, sunt sigur că mai iau și condiționări care mă limitează. Cred că important e să fii sincer în ceea ce faci și atunci, după mult timp, o să te poți uita la fotografiile din trecut ca la o călătorie în ce ai fost tu atunci Am realizat în timp ce important e să fii acolo când faci o poză, să fii în stare să te abandondonezi momentului ca să poți fi deschis la tot ce se întâmplă, fără discriminare. Lumea care mă așteaptă e produsă de aici și acum.

Comentarii cititori
sus

 

 

Zmeitrei

 

Berlin, 2 iunie 2015 

De la Berlin, bandul românesc Zmeitrei lanseaza astăzi prima campanie de crowdfunding pentru producerea unui album de muzică Rough Romanian Soul, sub coordonarea producătorului de talie mondială Ian Brennan, câștigător al premiului Grammy.

Este pentru prima dată în România când un proiect de o astfel de anvergură se construiește printr-o platformă de crowdfunding.

Zmeitrei și Brennan au un țel îndrăzneț: împreună, vor să aducă înapoi în țară muzica românească creată în afara granițelor, să o înregistreze acasă la noi, la cel mai înalt nivel de profesionalism, apoi să o facă cunoscută lumii întregi. Brennan consideră că „E imperativ să facem auzite vocile din regiunile mai puțin cunoscute. Însăși sănătatea civilizației noastre depinde de asta. Nu pot fi alți ambasadori mai buni pentru România în lume decât Zmeitrei.“

Albumul va fi înregistrat în locuri din țară care au legătură cu povestea Zmeitrei și care amplifică emoția cântecelor la intensitate maximă: în satul transilvănean în care s-a născut și a crescut solista Paula Țurcaș, în biserica satului, pe dealurile și pădurile dimprejurul lui, unde artista și-a descoperit și dăruit vocea.

Pentru finanțarea acestui proiect complex, Zmeitrei și Ian Brennan lansează astăzi o campanie de Kickstarter - o platformă online prin care proiecte creative de nișă sunt susținute direct de fani. Iubitorii muzicii pot susține direct acest proiect românesc aici, cumpărand CD-ul în avans. Campania durează o lună, de pe 2 iunie până pe 2 iulie 2015.

DESPRE ZMEITREI

Zmeitrei este un band românesc care a creat la Berlin un nou stil: Rough Romanian Soul. După ce au reinventat muzica tradițională, pentru acest album Zmeitrei au compus melodii noi - tot în limba română. Deși trăiesc în afara României, toate piesele noi spun povești despre țară, despre oamenii și locurile pe care artiștii le-au lăsat în urmă, dar pe care le poartă mereu în suflet.

Paula Țurcaș este fată de preot din Ardeal. Când era copil cânta doine; când s-a făcut mai mare a plecat din țară să cânte operă. Dar inima i-a rămas acasă, în satul din Adreal. De acolo îi vine emoția cu care cântă. De acolo îi izvorăște adevărata voce - în care se împletesc deopotrivă dragoste pierduta, flori de mac, femei frumoase și hoți, dor și libertate.

Mihai Victor Iliescu este un fost avocat, fost director de creație în publicitate, care a schimbat viața de birou cu viața pe scenă. A creat grupul Zmeitrei în 2011 și acum vrea un Grammy. În band cântă la chitară și scrie versurile.

Oli Bott, vibes, a studiat muzica la Berklee College of Music, la Boston, cu Gary Burton. După ce a cântat prima oară în România a fost atât de inspirat încât de atunci compune piesele noi pentru Zmeitrei - cu suflet românesc.

Arnulf Ballhorn, contrabas, completează cu forță soundul Zmeitrei. A studiat contrabas la Universitatea de Arte din Berlin și cântă la Komische Oper, precum și în numeroase proiecte de jazz, tango și muzică experimentală.

DESPRE PRODUCĂTORUL IAN BRENNAN

Ian Brennan e un producator de talie mondială, câștigător al premiului Grammy (Tinariwen), cu trei nominalizari la activ (Best World Music - 2011, Best Traditional Folk-2006 and 2007). Printre alte proiecte, Brennan a călătorit în sud-estul Algeriei pentru a înregistra un album cu legendara formatie rock tuaregă Tinariwen, pentru albumul lansat in 2011, Tassili, produs Anti-label. A produs, de asemenea, Rain Machine, debutul solo al lui Kyp Malone (TV on the Radio). În studio, a lucrat cu nume celebre precum Flea, Lucinda Williams, David Hidalgo (Los Lobos), Nels Cline (Wilco), DJ Bonebrake and John Doe (X, the Knitters), Corin Tucker (Sleater-Kinney), Bill Frisell, Jonathan Richman, Richard Thompson.

Comentarii cititori
sus

Valentin Boiangiu

 

Revoluția continuă (II)
Tretiakov

 

De ce ai mers la 'Tretiakov' ?

Era soare. Nu prea am vrut să intru la început. Am ajuns acolo și am stat afară, pe niște șezlonguri, și am băut apă cu un calup de gheață și cafea și m-am uitat la soare.

La sculpturile din curte și la vrăbiuțele care erau foarte îndrăznețe. Mi-am scos pantofii și am ațipit. M-am trezit după puțin timp și m-am simțit vinovat. Atunci a trebuit să intru, după aia, de fapt, am intrat în magazinul de artă de la parter

Eu am văzut o vrăbiuță între șinele de cale ferată de la combinat.
Și cum este acel magazin?

Beton. Total echipat. Dar, normal, eu le-am cerut ce n-aveau.

Cu ce i-ai surprins?

arta1Bandă scotch colorată. Un coleg m-a întrebat ce fac cu scotch-ul. Am zis că nu știu. Și am cumpărat două pânze mici, pătrate, cam de 15x15cm. Erau drăguțe alea mici. După aia am intrat. Nu era prima oară. Cam a cincea.
Asta e aripa nouă, de artă modernă.
Pe Krymsky Val.
Pe vremuri era sediul Uniunii Artiștilor Sovietici.

Cum ți s-a părut ca spațiu?

Spațiul interior este imens, deosebit. New Bauhaus sau constructivist, săli generoase, ideale pentru artă.

Au doar exponate cu caracter permanent sau sunt doar expoziții temporare?

Ambele. Au o colecție permanentă foarte bună.

Cât de mult coboară în timp expunerile de acolo?

arta2Secolul XIX- modernism. Dar din constructivism au lucrări de importanță internațională.
Foarte valoroase, care sunt mereu împrumutate de către muzee din Vest pentru expoziții incluzând The Black Square, lucrarea lui Malevici. Prima, cea originală.

Muzeul este structurat pe axa timpului? Pe curente?

Oarecum cronologic. Dar e destul de prost gestionat din punctul de vedere al clădirii... Cu toate astea, puțin nostalgic. Garderoba mi-aduce aminte de teatrul nostru din Craiova, cu mobilier vechi, comunist, cu numere de alamă lipite la capătul fiecărui rând. Cu fonturi de anii '60-'70.

Și tichetul e de plastic negru cu numărul alb. Garderoba e ocupată de oameni vârstnici care par a fi acolo de zeci de ani. Nu grozav de amabili. Dar asta pare normal în locurile publice gestionate de stat în toată Rusia.

Balustradele sunt din același lemn. Și mobilierul de la magazinul de artă și suveniruri. Care e micuț în comparație cu foaierul, mai mult un chioșc.

Ar putea să facă altceva, impunător și îmbietor la câtă artă au acolo. Ceva de genul Tate modern, unde magazinul (cel principal, pentru că sunt mai multe) e imens, cu mii de lucruri de vânzare. Aici e doar un chioșc.

Ceea ce oferă Tate reprezintă artă sau elemente care promovează atracția pentru artă?

Amândouă.
Totul despre artă, cum să faci, ce să citești, ce să vezi, cataloage, reviste, postcarduri cu mai toate lucrările, obiecte de serie mică, făcute de artiști, jucării educaționale etc. Postere, brelocuri, magneți, eșarfe, șorțuri brodate cu expresii de artă, cuburi , triunghiuri, ciudățenii, prostii, glume, un adevărat muzeu.

Comerț, dar și educație

Sigur. Rigoare, nu alta.

La Tretiakov sunt mulți vizitatori?

Față de Tate.... volum minuscul... incomparabil. Dar sunt, zilnic. Vine lumea.

Tu ai mers acolo ca la un izvor? Ai căutat să vezi la sursă ceea ce ai drept reper deosebit în artă? Ai vorbit adesea despre Malevici.

arta4Da, e adevărat, dar nu numai Malevici. Și boxele cu telefoane, hahaha.

Telefoanele astea erau răspândite prin muzeu?

În fiecare sală. Și cu un registru.
Îți vorbeam despre interior... e un spațiu chiar grozav, foaierul este imens. Are uși multe la fațadă, dar sunt încuiate, se intră doar pe una cu cadru de control, ca la aeroport, cu polițai care te controlează, după care te duci la un ghișeu închis cu geam și cu o ferestruică meschină pe unde plătești arta05(450 ruble ca străin și 350 ca rus). În spatele geamului sunt niște doamne, bineînțeles NU foarte amabile, care vorbesc numai rusa. Îți iei biletul și mergi mult prin foaier, pe lângă chioșc (magazinul de artă) și ajungi la niște scări imense care te duc spre galerii. Sus, la mezanin, e o reconstruire destul de mișto a turnului lui Tatlin.

La fiecare vizită pe care ai făcut-o acolo, ai ales alt traseu?

Mmmm...nu.. Am încercat să văd cât mai mult. Dar au cea mai mare colecție din lume de artă rusească a secolului 20.

Minus cei emigrați.

Au și de la emigrați, datorită unui mare colecționar aventurier, de aici, numit Kostakis.
Un grec comunist, dar cu un ochi bun pentru arta avangardistă, care are o colecție impresionantă și care a și donat (împrumutat) galeriei Tretiakov. Aici e secolul 20...deci nu si 19....

Kabakov?

Acela nu e aici

Asta zic. Emigranții nu sunt prezenți.

Am vazut ceva de el la Garage Galley în Gorki Park.
Dar mai sunt Chagalle, de exemplu, dar mulți alții au produs pe unde au plecat.
Ce crezi, la muzeul din Craiova o să aibă vreodată ceva de la mine? Hahahahaha

Atât cât ai văzut din acest Tretiakov, cum îți apare evoluția artei rusești? De la Vhutemas încoace... cum au evoluat lucrurile?

Păi după Vhutemas a venit Stalin. Au și din perioada aia artă rusească. A fost foarte determinată de cadrul politic dar sunt lucruri inedite. Cea mai ambițioasă e înainte de anii '30 dar și după aceea... Nu toată lumea făcea artă politică și acum se expun mult mai multe lucrări care poate nu erau expuse înainte de '90. Arta modernă rusească are o estetică, zic eu, mult diferită față de cea vestică, o stilistică și o estetică diferită pentru mine destul de exotică mult mai colorată de multe ori și destul de amestecată în materie de unghiuri de exprimare, bineințeles, bogată în varietate. Să nu uităm că multă lume, de etnii diferite, a operat aici.

Moscova a însemnat un pol pentru popoarele imperiului sovietic precum Londra pentru imperiul britanic. Se simte diferența culturală între artiștii de pe meridiane diferite ale fostei URSS?

Da, sigur.

Ziceai că politicul se simte mai puțin frecvent în arta lor. Față de arta din vest?

arta07Da, la unele în special din perioada stalinistă. Arta 'pro-', care acum nu mai este expusă așa mult. Dar au rămas, de exemplu din perioada Hrușciov, când a fost o anumită destindere și o anumită libertate de expresimare. Expresionismul e mult mai prezent. Și mult experiment dar colecția se schimbă mereu. Se fac eforturi să se aducă și artă considerată subversivă înainte de '90. De exemplu am văzut o expoziție excelentă, acolo, a lui Dmitri Prigov. arta06Artist contemporan (născut în '40), conceptual, foarte experimentalist, care a încercat multe în perioade destul de îngrădite artistic.

Prigov merită a fi căutat. Expoziția a fost vastă și variată. Făcea și performance mult înainte de '90.

arta08Uite și o lucrare care-mi place mult, a unui georgian, Niko Pirosmani, de pe la 1906.

Pirosmani ce a adus la vremea lui?

O estetică deosebită față de restul muzeului. El nu a adus nimic decât o estetică crudă, nelucrată, dar emotivă și cinstită. N-avea bani nici de pânze -picta pe mușamale de mese- îmi  aduce aminte de Alfred Wallis din St Ives Cornwall, în Anglia.

Ce reprezintă Tretiakov?

La Tretiakov, cum spuneam, sunt câteva piese foarte importante, cum ar fi cele de design pentru Clubul Muncitorilor, create de arta09Rodcenko.

 

Este, bineînțeles, o recreare.

 

Ultima imagine e din arhiva de la Tate. De-a dreptul impresionantă această gândire. Sunt multe lucrări de Malevici, Natalia Goncearova, Mihail Larionov, Liubov Popova, Vladimir Tatlin.

Nume grele ale artei moderne... artiști de o importanță fantastică și, bineînțeles, El Lissițki-unul dintre favoriții mei.

Tretiakov Modern e o instituție tânără. Și vrea să învețe, dar acest proces e ceva mai lent din cauza moștenirii. E un conflict de interese și mai mult arta-10ca sigur de direcție educațională și culturală. Mai există destui oameni cu o anumită pregătire, din trecut, care fac loc mai greu progresiștilor de acum. Din cauza asta Tretiakov are o estetică și o abordare diferite de instituțiile similare din vest. Mentalitatea progresului are semne timide încă, dar importante când reușești să le identifici. Eu sunt mic copil aici, în funcție de vechimea mea în Moscova, și mă duc direct la semnele pe care le recunosc din cauza semioticii și atitudinii pe care o am de la o școală de artă din vest.

Dar după a treia, a patra vizită și mai ales când începi să înveți societatea locală, ajungi să vezi și alte semne importante care nu au (pentru mine) o rezonanță imediată. După un timp încep să-ți spună lucruri pe care le știi de pe stradă, din baruri, dialoguri pe care le ai cu oameni de cultură, și nu numai, din Rusia.

Putem spune, totusi , indiscutabil, că suprematismul și constructivismul au influențat mult lumea în care trăim. Și cea estetică, intelectuală și chiar emoțională. Răspundem la artă, și aici intră și arhitectura, într-un mod influențat de suprematism și constructivism. Aceste două perioade au fost imense în „moștenirea lor".

Ce rost are un asemenea muzeu? Ce reușește el pentru artiștii de azi, pentru cei care se apropie de artă?

Eee... Un muzeu e indiscutabil un lucru bun, oriunde. Educă lumea, tineretul, pune întrebări și Tretiakov începe, încet, să se miște ok. Îi trebuie timp dar deja e o instițuie valoroasă. Chiar simplul fapt că au deschis aripa nouă, de secol XX, e un mare pas înainte. Aici e și MoMMA: Moscow Museum of Modern Art.

Cum simți că se orientează tinerii artiști ruși de azi?

arta-11Ar fi un răspuns prea amplu. Dar, în general, în sus.

Instituția noastră, British High School of Art and Design, are mult impact. Suntem singurii de acest gen din Rusia, suntem iubiți, invidiați și, din multe puncte de vedere superstarsprintre  tineri care vor sa facă artă. Chiar nu facem niciun fel de marketing pentru că nu avem nevoie. [Foto: performance cu studenți]

 

A întrebat și a consemnat Marius Dobrin

Comentarii cititori
sus

Alexandru Șipa

                      

To(l)ba de jazz
XXIII

 

*Nu se poate să încep mai bine, respectiv cu vestea anunțată deja pe FB PRĂVĂLIA CULTURALĂ, pe FB-ul meu, dar și în Jurnalul Național, Evenimentul zilei, România liberă și la TVR 1, precum că pianistul nostru Sorin Zlat, multi premiat la concursuri din țară și străinătate, (vezi de exemplu Monaco 2013 și Gala Premiilor de jazz-Premiile MUZZA, la ultima ediție, pe 2014 MUZICIANUL ANULUI), a luat recent, Premiul I la PIANO COMPETITION din cadrul JACKSONVILLE JAZZ FESTIVAL-SUA  (21-24 mai) 2015. Precizăm și noi acum că Sorin Zlat este, pe de o parte, primul român admis ca finalist la acest concurs alături de patru pianiști americani (din cîteva sute), și, pe de altă parte, că este primul străin, respectiv român, care cîștigă acest concurs.

tSper să avem aceeași veste și de la Montreux 2015 -începutul lunii iulie, unde, deja e un mare cîștig faptul că a fost din nou, ca și anul trecut, situație de excepție, admis ca finalist. 
Deplasarea la Montreux îi este asigurată de Telekom România.

 

Ca urmare a locului I obținut la Concursul respectiv de la Jacksonville, Sorin Zlat a fost invitat să susțină în ziua următoare și un recital în festivalul propriu-zis, (festival în care au mai cîntat, printre alții, vedete precum Ignacio Berroa, Tito Puente jr. Orchestra, Maceo Parker, Regina Carter și Spyro Gyra), dar și un alt recital în același festival din anul următor.

Și ca să închei veștile bune cu Sorin Zlat acesta, în formulă de trio, va cînta pe 27 iunie la ARCUB în cadrul ciclului de concerte JAZZAJ (ultimul din stagiunea 2014-2015). Poate pînă atunci va fi gata de lansare și primul CD a lui Sorin Zlat în pregătire la A & A Records.

Între timp, mai precis sîmbătă 13 iunie ora 19.00, la Teatrul Odeon, l-am urmărit și admirat pe Sorin Zlat (și nu numai), în show-ul/proiectul de world music al lui Adrian Naidin -lider, voce si violoncel. Sorin Zlat s-a revelat într-o nouă postură, cu totul alta de cum îl știam pînă acum, în mainstream, respectiv de creativ/spontan pe teme de folclor, de muzică etno. Atît Sorin Zlat cît și ceilalți invitați, Eugen Amarandei la cbas și Gabriel Bălașa -percuție, au dat repertoriului o notă mai degrabă de etno-jazz de cea mai bună/rafinată calitate. Colaborarea între Adrian Naidin și acești muzicieni de jazz consider că a fost reciproc avantajoasă, spre binele recitalului, inclusiv a publicului.

Am reușit apoi să fug la Arcub și să prind finalul concertului Balako, din cadrul ciclului JAZZAJ, care începuse la ora 20.00. Din păcate, atît după numărul de spectatori, cît și din reacția acestora după ultima piesă, am concluzionat că n-a fost, din păcate, un succes pe cît mă așteptam. Păcat.

*În perioada 15-24 mai a avut loc la Berlin MY UNIQUE JAZZ FESTIVAL (EUNIC) ediția a II-a la care au participat 40 de muzicieni din peste 12 țări. Din România a fost invitat Mircea Tiberian Quartet (cu Liviu Butoi -saxofon, John Betsch -percuție și Chris Dahlgren -cbas).
Festivalul s-a desfășurat la Kunstfabrik Schlat  Jazz Club.

*A încetat din viață celebrul blues-man B. B. King (1925-2015).
Pe 11 iunie, la B.B. King Blues Club din New York, celebrul Buddy Guy a oferit un recital TRIBUTE TO B.B.KING.

*Marți 19 mai Teodora Enache a cîntat la Sala Radio cu Big Band Radio dirijat de Ionel Tudor, dar și cu trei tinere din Cluj-Napoca (violoncel și percuție).

*Sub genericul WORLD COLLECTIVE, în organizarea ICR Viena, s-a desfășurat pe 22 mai, la Reigenlive din capitala Austriei, concertul susținut de Petra Acker și invitații ei: Julia Siede -keyb. (AU), Stefan „Pista” Bartus -bas (SK) și Mateus Jardim -dr. (BR). Repertoriul a cuprins piese de jazz, funk și balkan soul.

*În zilele de 22 și 23 mai a avut loc festivalul Suceava Blues Con-Fusion (Fani Adumitroaie) ediția a VI-a.

*La recentul BOOKFEST au fost lansate și cărțile: Culorile sunetelor, autori Ioan Big și Radu Lupașcu, și Metronom 70 - Cornel Chiriac în documentele securității, semnată de Mircea Udrescu.

*Joi 28 mai, BĂLĂNESCU QUARTET a susținut un concert la Fratelli Studio din Capitală cu prilejul împlinirii a 10 ani de proiect MARIA T.

*Duminică 31 mai la Casa de cultură a studenților din Cluj-Napoca, în cadrul festivalului de film Transilvania a avut loc un concert susținut de Tord Gustavsen și Simin Tander

*Aflat pentru cîteva zile la Cluj, la finele lunii mai, și plimbîndu-mă pe unul din principalele bulevarde ale orașului, auzul și apoi și văzul mi-au fost atrase și apoi încîntate și la propriu și la figurat, de un tînăr saxofonist care cînta jazz funk de bună calitate împreună cu o boxă, respectiv înregistrări pe negativ. Într-o scurtă pauză aveam să aflu că e de undeva din Bihor, acum student la biologie și astfel reușește să cîștige un ban cinstit, frumos și chiar să-și facă oarece reclamă.
Îl puteți cunoaște și aprecia de pe internet-pe youtube. Îl cheamă Miklos Roland-Mark.

*Miercuri 3 iunie am asistat la un nou și reușit concert organizat de Institutul Maghiar din București -Institutul Balassi- cu Bacso Kristof Trio (Bacso Kristof -saxofon, Tzumo Arpad -pian și Juhasz Marton -percuție).

*În perioada 4-7 iunie s-a desfășurat în trei locuri din Capitală (Green Hours jazz café, Jazz Pong Social Club și Clubul țăranului/MȚR) GREEN HOURS JAZZ FEST. Multe nume pe afiș, din țară și străinătate, o listă care se încheie, oarecum inexplicabil, cu grupul…Trei PARALE…

jaz2*Sîmbătă 6 iunie a fost prezentat și în Polonia, în cadrul unui festival de la Gdansk, concertul BACH IN SHOW BIZ-Zoli Toth Project cu muzica lui Adrian Enescu.

*Nu demult a apărut în magazinele de specialitate cartea lui Mircea Tiberian DOMENIUL MUZICAL-O lume cu patru dimensiuni, editată de Grafoart.


Apropo de ace
jazz1astă editură, anunțăm fanii de jazz, și nu numai, că Grafoart, în colaborare cu Fundația MUZZA, va lansa prima culegere intitulată sugestiv

TEME DE JAZZ-COMPOZITORI ROMÂNI (17), printr-un concert ce va avea loc miecuri 24 iunie ora 18.00 în Aula Palatului Cantacuzino, sediul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Cu acest prilej, majoritatea autorilor vor susține un micro-recital cu propriile compoziții.

*A încetat din viață, în urma unui stop cardiac, la 85 de ani, celebrul reprezentant al stilului free, saxofonistul Ornette Coleman.

*Grupul JAZZYBIRDS și-a lansat videoclipul The Carpathian Garden. „Videoclipul rememoreză cu umor întîmplări esențiale din istoria recentă a României asociate cu teme muzicale cunoscute, reorchestrate de membrii acestui grup”.

*Joi 11 iunie la Sala Radio a avut loc ultimul concert al Big Band-ului Radio din această stagiune. Solistă a fost Irina Sârbu.
În aceași zi, la Town Hall din New York, un concert de excepție în care s-au întîlnit două celebre grupuri vocale: The Manhattan Transfer și Take 6.

*Detalii despre marile noastre festivaluri de jazz pe
www.bucharestjazzfestival.ro  (1-5 iulie)
www.timisoarajazzfestival.ro  (3-5 iulie)
www.garanajazzfestival.ro (12-15 iulie)

*Joi 2 iulie, la Opera Maghiară din Cluj-Napoca, în cadrul festivalului JAZZ IN THE PARK ediția a III-a, celebrul violonist român Florin Niculescu, stabilit la Paris, vine cu TRIBUTE TO STEPHANE GRAPPELLI.
Apropo, pe www.jazzinthepark.ro găsiți programul acestui festival.

*Vineri 14 august, la Opera Română, tot în Cluj-Napoca concert Al Di Meola

*De pe acum avem posibilitatea să-i anunțăm pe fanii de jazz și blues din Bănie că în perioada 29 august-6 septembrie, în cadrul tradiționalului Festival Internațional Craiova Muzicală, se vor desfășura mai multe recitaluri, (se pare că în fiecare seară de la ora 22.00) aparținînd acestor genuri muzicale.
Sper ca lista acestora (locale, din țară și străinătate) să o pot face publică în următoarea noastră To(l)bă...

*P.S.Vă recomand să ascultați CD-ul DIANA KRAL GLAD RAG DOLL

 

 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey