Gabriel Sitaru - sculptură
Hugo - cartea și filmul
Roberta Ionescu - pictură
To(l)ba de jazz

 
sus

Gabriel Sitaru

 

 

Ador ignoranța copilăriei și chiar a tinereții,
când credeam că totul ni se cuvine

 

Când ați început să sculptați? Cum ați ajuns pe acest drum?
Relativ târziu. Am început cu bucătăria în artă, cum se spune. Documentare și muncă academică. Asemenea unei semințe care găsește terenul propice pentru a încolți și a se dezvolta, tot așa și eu, având în bagajul meu genetic simțul artistic, a trebuit să conștientizez acest dar, după care a venit contaminarea.

gabriel sitaruEste așa cum v-ați închipuit sau altfel decât credeați atunci când ați pornit? Sunteți mulțumit sau vă simțiți și înșelat în așteptări, uneori?
Mi-am asumat întrutotul drumul ales, nu am regrete, nu mă lamentez și nu mă plâng de privațiunile pe care le întâlnim enervant de des în societatea noastră actuală.

Ce înseamnă sculptura pentru dumneavoastră?
Este viața mea. Se spune că arta e un joc. Dacă arta e un joc, vă propun să ne jucăm împreună și să ne jucăm frumos. Spunea Dostoievski: „Dacă frumosul nu va salva omenirea, ar fi fost singurul care ar fi putut să o facă”. Eu cred că poți face o lucrare de artă, care să transmită o stare, un mesaj mai pretențios și să fie și frumoasă.

Cine ați vrea să fiți?
Gabriel Sitaru

Ce ați vrea să sculptați?
Un artist plastic lucrează în primul rând pentru el. Dacă ceea ce realizează place și altora, înseamnă că arta lui are valoare. Aș vrea ca lucrările mele să sensibilizeze sufletele cât mai multor iubitori de artă, să-și găsească locul în spații publice, unde să bucure cât mai mulți oameni. Modul meu de lucru este catalogat ca fiind modern, cu trimiteri către abstract, cu o conotație simbolistică puternică.

Ce efect ați dori să aibă o operă de-a dumneavoastră asupra privitorului: să încânte, să cutremure? Să…?
Destinația unui obiect de artă reușit, de interior sau de exterior, este aceea de a se integra pe deplin într-un spațiu, de a înobila spațiul respectiv, de a-i da personalitate. O pictură, o sculptură amplasate într-un spațiu privat sau public trebuie să creeze o stare de bine, o stare de confort fizic și intelectual. O lucrare de artă (mai ales creată în manieră modern-abstractă) trebuie să incite, să-l facă pe privitor să-și pună întrebări, să caute mesajul, să-l determine să se instruiască.

Există întotdeauna o idee de pornire? (ca să zic așa, deși, într-un fel, vorbim despre o idee de finish: „acolo vreau să ajung”?) Vi s-a întâmplat să ajungeți în altă parte? Inspirația vine când vrea ea sau când vreți?
Artistul adevărat este în permanență conectat la ceea ce face. Ideile „plutesc în aer”, sunt în tot ce ne înconjoară, sunt la tot pasul în natură. Trebuie să știi să auzi, dar mai ales să vezi.

Cum vi se pare tema simpozionului craiovean din acest an – „muzica lui Tudor Gheorghe”? Se poate sculpta „muzica”? Se poate sculpta „orice”?
Temele simpozioanelor sunt bine alese, dar contează și mai mult finalizarea lor. (Atenție la selectarea artiștilor). Un artist plastic, dacă are inspirație fericită, dacă alege materialul potrivit și realizarea pe măsură, atunci creează o operă de artă. Dacă este atins și de aripa muzei bune, într-o viață poate concepe câteva opere de artă. Când obiectul de artă rezonează cu privitorul, muzica interioară a acestuia îl va face să vibreze, o va percepe – dacă nu la propriu, îi va rezona în suflet.

Artistul însigurat („Trebuie să fii asocial pentru a realiza posibilul tău și într-o zi vei descoperi că socialul de care te-ai îndepărtat se interesează de tine, descoperă în tine o imagine diferită a vieții”. Eugenio Barba)? Sau cel sociabil, „conectat”?
Artistul este și el om ca toți oamenii. Înzestrat de natură cu harul creației, trebuie să-l dăruiască la rândul lui semenilor. Un artist trebuie să se integreze în viața comunității, să contribuie la ridicarea nivelului de educație și cultură.

Credeți în șansă? Dar în marketing?
Pentru a fi satisfăcut în profesie, oricine are nevoie de șansă. Zeița Fortuna pe unii îi privilegiază fără măsură, iar pe alții îi ignoră total. Astăzi, când până și îndeletnicirile pentru relaxare, pentru suflet, au devenit industrie, au fost înghițite de consumism.

Contează și cantitatea? Numărul de lucrări finalizate?
Este o vorbă: „Ce e mult strică! ”. Nu sunt adeptul unui CV stufos, care ține cu orice preț să impresioneze. Consider că primează calitatea, nu cantitatea. 

Ce artiști vă plac? (arte vizuale sau oricare altele)
Îmi plac oamenii deschiși, cu bun simț. Este valabil și în lumea artei.

Sunt influențe pe care vi le asumați?
Vrem nu vrem, influențele fac parte din viața noastră. Educația, societatea în care trăim își pun amprenta asupra noastră. Și în artă influențele au rolul lor, mai ales în perioada de formare, de tinerețe. Artiștii care se respectă caută să-și croiască propriul mod de exprimare.

Există pietre (materiale) „prieteneși altele „ostile”?
Îmi place să lucrez pe materiale sănătoase, care se pretează la sculptură (lemn, piatră, bronz, metal). Nu accept materialele plastice, rășinile – pe care le consider un surogat. Nu există material prietenos sau ostil în sculptură. Dacă stăpânești meșteșugul și știi să colaborezi cu materialul de orice natură, atunci îți este prieten.

Cum arată o zi obișnuită din viața lui Gabriel Sitaru? Dar una neobișnuită?
Ziua începe așa cum ți-o organizezi. Noica îi certa pe discipolii săi că nu aveau un program bine organizat. Dar suntem oameni și suntem supuși greșelii. Nu întotdeauna ne iese așa cum ne dorim.

Care sunt părțile bune ale vieții de artist? Dar cele rele?
Părțile bune sunt satisfacțiile și recunoașterea în urma lucrului bine făcut, iar cele rele sunt urmarea micimii umane, de orice natură.

Ce compromis puteți face? Ce compromis nu puteți face?
Mi-am propus ca în viața mea să nu fac compromisuri. Dar viața nu este întotdeauna un ideal și atunci sunt obligat să fac anumite concesii.

O mare frică, depășită sau nu?
La cât de mult suntem supuși hazardului, noi, oamenii, ar trebui să uităm de mândrii și orgolii gratuite. La cât suntem de pasageri în această lume, unde fricile majore ne pândesc la tot pasul, acest lucru ar trebui să ne dea de gândit.

O îndrăzneală de care vă amintiți cu plăcere?
Ador ignoranța copilăriei și chiar a tinereții, când credeam că totul ni se cuvine, când aveam îndrăzneala de a face și fapte mai puțin ortodoxe.

Un vis pe care l-ați vrea împlinit?
Să găsesc un sponsor pentru care să lucrez în exclusivitate, dar care să nu-mi impună ce să lucrez și care să-mi asigure un trai decent.

 

Interviu de Cornel Mihai Ungureanu

Comentarii cititori
sus

Florentina Armășelu

 

Hugo

Cartea și filmul

 

Cartea

Sub semnul metaforic al mașinăriei mecanice, ca simbol al timpului (copilăriei, vieții, creației, lecturii) dar și al inventivității, Invenția lui Hugo Cabret prezintă, după toate aparențele, caracteristicile unei inovații. Modul în care autorul Brian Selznick, scriitor și grafician, alternează ilustrațiile alb-negru cu textul, „efectele speciale” de tip zoom-in, zoom-out sau succesiunea de detalii ce creează impresia de mișcare, formatul editorial (forzațuri de culoare roșie,  pagini-titlu cu text alb pe fundal negru, pagini de text pe fundal alb bordate cu negru), inserția unor imagini de film de la începuturile cinematografiei, precum și reprezentările de tip auditiv, ca tic-tacul ceasornicului sau zumzetul peliculei de celuloid din proiector, sunt tot atâtea elemente care îi conferă cărții un caracter inedit. Alegerea acestor elemente nu este însă întâmplătoare.

Personajul principal, Hugo Cabret, un băiețel de 12 ani, nu este nici el unul obișnuit. Pasiunea lui pentru ceasornice, jucării mecanice, cărți de iluzionism și cinema îl conduce la nimeni altul decât Georges Méliès, iluzionist și cineast, unul dintre pionierii „fabricii de vise”, ai trucajului și filmului de ficțiune. Motivul? Readucerea în stare de funcționare a unui misterios automat mecanic dotat cu toc și măsuță de scris, care, după spusele lui Hugo, o dată reparat și întors cu cheia, ar urma să aștearnă pe hârtie un mesaj secret ce îi este adresat lui, în mod special.

Filmul

hugoAceeași simbolistică a angrenajului mecanic este preluată, cu mijloacele specifice mediului, și de regizorul Martin Scorsese în adaptarea cinematografică a cărții. Scena de deschidere prezintă un uriaș mecanism cu roți dințate în mișcare ce se transformă ca prin farmec într-o vedere aeriană asupra Parisului, centrată în rozeta de bulevarde din jurul Arcului de Triumf. Camera survolează în două reprize orașul, cu Turnul Eiffel în plan îndepărtat, apoi coboară și traversează printr-o mișcare de zoom-in peronul și interiorul unei gări, pentru a se opri asupra unui ceasornic de perete în spatele căruia spectatorul descoperă, prin deschizătura cifrei 4, chipul unui băiețel. Mișcarea camerei realizează nu numai o deplasare în spațiu, dar și una în timp, de la imaginea vesperală a bulevardelor inundate de lumină, la Parisul unei alte epoci, la ivirea zorilor. Nuanțele de brun-sepia și albastru marin, aspectul „retro” al garniturilor de tren și al pasagerilor ne transportă în plină forfotă matinală a unei gări pariziene din perioada anilor ’30.

Pe lângă tehnologia 3-D, filmul excelează în efecte speciale de finețe, tribut adus maestrului Méliès. Câteva exemple: spectaculoasa scenă a trenului deraiat, secvența filelor împrăștiate din cutia de schițe și animate în planarea lor în aer, preschimbarea lui Méliès cel „real” (Ben Kingsley) în Méliès „personajul’, prin gestul magic al cortinei în scena omagială. 

Fragmentul cel mai memorabil îi este însă rezervat automatului. Inspirat de robotul lui Maillardet, invenție a unui ceasornicar elvețian din secolul al 19-lea, automatul lui Hugo este reprezentat, în mult așteptata scenă a mesajului, ca o adevărată bijuterie mecanică. Detaliul vizual - un ansamblu miniatural de rotițe, discuri, ciocănele și tije în mișcare - este completat de o paletă sonoră la fel de minuțios elaborată - clicuri, clinchete, scrâșnet de piese metalice, scârțâitul peniței pe hârtie - în alternanță cu prim-planuri ce surprind reacțiile celor doi copii, Hugo (Asa Butterfield) și Isabelle (Chloë Grace Moretz), protagoniștii scenei, pentru dozarea perfectă a suspansului. 

Secvența ne poate duce cu gândul la celebra metamorfoză a robotului din Metropolis. Fără tenta ușor mistică a acesteia, scena automatului la Selznick și Scorsese pare să evoce aceeași temă ca și în cazul lui Lang, și anume, misterul și continua fascinație a actului creației.

 

Regia: Martin Scorsese

Scenariul: John Logan după cartea lui Brian Selznick, Invenția lui Hugo Cabret

Distribuția: Ben Kingsley, Asa Butterfield, Chloë Grace Moretz

Producție: SUA, 2011

Credit foto: site oficial

Comentarii cititori
sus

Roberta Ionescu

 

 

Pentru mine nu contează cantitatea,
ci mai mult esența pe care o lași în lucrări

 

roberta ionescuNu ceri unui artist să își explice opera, dar te pot întreba: de ce această expoziție?
Expoziția a fost o provocare, propusă de Casa de Cultură „Traian Demetrescu”, ce mi-a prins destul de bine, deoarece am ales un nou drum, o nouă modalitate de exprimare, lucrările din expoziție reprezintă doar începutul acestei etape. Mă bucur că am fost și puțin presată de timp, acest lucru a lăsat un aer proaspăt lucrărilor, fără prea multe intervenții târzii, doar  momentului respectiv concentrat.  

De ce Fragmente?
Lucrările reprezintă fragmente din viața mea, momente, amintiri, stări, de fapt ele se completează aproape ca un puzzle, au înțeles văzute împreună, nu luate separat.

Cum construiești o expoziție? Există întotdeauna o idee de pornire? (ca să zic așa, deși, într-un fel, vorbim despre o idee de finish: „acolo vreau să ajung”?)
Să zic că am ales tema inițial și anume ideea de autoportret, apoi au venit pe rând lucrările, momentul de inspirație a fost la început, asta însemnând prima lucrare, reprezentând linia pe care am păstrat-o mai departe în celelalte lucrări, din punct de vedere al tehnicii.

Se poate întâmpla să ajungi în altă parte?
Da, de multe ori e foarte riscant să mergi în alte direcții, deși uneori asta te poate ajuta să descoperi lucruri noi, dar dacă vrei să păstrezi o anumită atmosferă trebuie să rămâi concentrat pe direcția aleasă.

E posibil ca, doar lucrând foarte mult, fără o țintă anume, să descoperi la un moment dat firele care leagă unele lucrări - și povestea să iasă și așa?
Acest lucru se întâmplă mai tot timpul. Însă nu mă bazez pe el.

Ce înseamnă pictura pentru tine?
E pur și simplu viața mea, de mică am trăit în acest domeniu și nu îmi pot imagina cum ar fi altfel.

Inspirația vine când vrea ea sau când vrei tu?
Inspirația este un moment ce te surprinde atunci când nu te aștepți, de aceea trebuie să profiți imediat de el. E o stare aproape inconștientă, un moment deschizător de drumuri, drumuri pe care le vezi apoi în starea conștientă și le valorifici, le dai o semnificație, un contur, un înțeles.

Ce efect ai prefera să aibă o lucrare de-a ta: să producă plăcere sau să cutremure?
Atunci când încep o lucrare sau o serie de lucrări, nu pornesc cu gândul de a fi plăcute de alte persoane, sau de a provoca  un anumit sentiment șocant. Lucrările sunt făcute pentru mine, investesc în ele foarte multe sentimente, energie și stări, apoi acestea sunt resimțite și de alte persoane sau se pot identifica cu povestea.

Artistul însigurat sau cel sociabil, „conectat”? („Trebuie să fii asocial pentru a realiza posibilul tău și într-o zi vei descoperi că socialul de care te-ai îndepărtat se interesează de tine, descoperă în tine o imagine diferită a vieții”. Eugenio Barba)
Mă inspir foarte mult din lucrurile și oamenii din jurul meu, însă atunci când creez am nevoie de un moment de singurătate.

Crezi în șansă? Dar în marketing?
Ambele sunt la fel de importante.

Adrian Ghenie? Dan Perjovski?
Sincer, nu îmi place să vorbesc despre alți artiști, fiecare are un drum al lui, o anumită direcție aleasă, îi apreciez sau nu, dar îmi văd de drumul meu. Deși recunosc că întotdeauna ai ceva de învățat în acest domeniu, însă eu prefer să învăț singură, în ritmul meu, decât să grăbesc acest proces și să sar anumite etape.

Contează și cantitatea?
Pentru mine nu contează cantitatea, ci mai mult esența pe care o lași în lucrări.

Ce te echilibrează?
Nu există un echilibru, sunt momente de inspirație, momente de lucru, de studiu, de contemplare, am nevoie de toate pentru a realiza ceva.

 

A întrebat și a consemnat Cornel Mihai Ungureanu

 

Comentarii cititori
sus

Alexandru Șipa

 

 

To(l)ba de jazz
XXVI

 

*Elena Mîndru și Quartetul ei din Finlanda au concertat pe 10 august la Green Hours din Capitală și sîntem anunțați că vor reveni pe 24 septembrie la Filarmonica din Tg. Mureș.

 

 

*Vineri 21 august s-a desfășurat la Sângeorz Băi, județul Bistrița-Năsăud, o adevărată Gală de Blues la care au fost prezente formațiile (în ordinea intrării în scenă) Marcian Petrescu & Trenul de noapte, Soul Serenade, Tomaselli Blues Band - invitată Ana Pop (o surpriză plăcută) și Nightlosers. Evenimentul a fost organizat de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, Primăria și Consiliul Local Sângeorz Băi în cadrul tradiționalelor  Zile ale orașului Sângeorz Băi.
În mod special se cuvin mulțumiri și felicitări domnului Primar al orașului Sângeorz Băi - Roland Venig pentru inițierea și organizarea acestui eveniment care, în anii următori, sperăm să continue cu și mai mult succes.

*În perioada 21-23 august a avut loc Festivalul de jazz de la Miercurea Ciuc.

*Vineri 28 august, în cadrul evenimentului, oarecum festivalier, „Hai sus” de pe terasa Promenada-București (24-30 august), au cîntat grupurile Jazzy Twist Band și Jazzapella.

*Duminică 30 august, în grădina Green Hours a fost sărbătorit, printr-un recital mai deosebit, A.G.Weinberger, pentru cei 50 de ani împliniți de curînd. Alături de apreciatul nostru blues-man, au evoluat Puiu Pascu - pian, Virgil Popescu - gbas și Titi Herescu - baterie.

*Ediția cu numărul 42 a Festivalului Internațional Craiova Muzicală a avut loc în perioada 29 august - 6 septembrie și pentru prima oară s-a desfășurat și în alte locații decît cele tradiționale, respectiv nu numai în sediul Filarmonicii „Oltenia” și a Muzeului de Artă, ci și în Parcul Romanescu (Ateliere muzicale pentru copii) și respectiv Piața Frații Buzești (concerte de muzică clasică și jazz). Cele de jazz au fost susținute, în ordine, de Duo Marcian Petrescu (voce și harmonica) - Florin Giuglea (voce și chitară), în aceași primă seară a urmat Riot Jazz Brass Band (Anglia) (un show extraordinar de hip-hop jazz), apoi în continuare Youvenis Grup - solist Bogdan Apușcăriței, Casual Band (Craiova) condus de excelentul saxofonist și compozitor Bogdan Uță, Irina Popa & The Sinners, Sorin Zlat Trio (juniorul Zlat la pian, seniorul Zlat la saxofon și Mihaela Alexa -voce), acestora alăturîndu-se în final, pentru două piese (sambe), și cînăreața Mila Santana din Brazilia, aflată întîmplător, sau nu, ca turistă, printre spectatori. 

 

 

Tomaselli Blues Band care spre final au cooptat-o și ei pe Mila Santana, pentru o piesă, de această dată șlagăr pop-rock.

 

 

Ansamblul „Oltenia” Big Band condus de Horia-Dinu Nicolaescu (craiovean stabilit în Germania) pe care n-am reușit să-l ascult decît la penultima repetiție și, din păcate, deloc Quintetul din care au făcut parte Graf Mourja -vioară și Dmitri Illarionov - chitară, ambii din Federația Rusă, împreună cu trei muzicieni din România: Iulian Ochescu - pian, Daniel Dumitrana - contrabas și Tavi Scurtu - baterie.

Și eu am avut onoarea și plăcerea ca în seara de 1 septembrie, înaintea recitalului Irina Popa & The Sinners, în prezența redactorului de carte Marius Dobrin, să-mi lansez și la Craiova Jazz Cocktail, dar și culegerea Teme de jazz - compozitori români.

Toată admirația și recunoștința pentru organizare, finanțare și buna desfășurare a Festivalului Craiova Muzicală se cuvin Filarmonicii „Oltenia”, Primăriei și Consiliului local Craiova și Asociației Craiova Capitală Culturală Europeană 2021.

La fel, felicitări și echipei de sonorizare Media Rent din București, condusă de Sorin Gheorghe.

*Ethno Jazz Festival Chișinău 2015 se va desfășura în perioada 24-27 septembrie.

*Festivalul-concurs „Johnny Răducanu” de la Brăila va avea loc în perioada 16-18 octombrie, iar cel de la Sibiu în perioada 22-25 octombrie.

*Vă recomand, în perioada 16-21 decembrie, tradiționalul Havana Jazz Festival. Clubul Blue Note din New York organizează cu acest prilej excursii sub genericul Visit Cuba With Blue Note Travel.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey