Teatru - 'L-am servit pe regele Angliei'
To(l)ba de jazz - XXXII

 
sus

Marius Dobrin

 

Charlot din (Mittel/Hotel)Europa

 

afisAm fost spectatorul primului președinte al departamentului filmelor de animație din compania Walt Disney, americanul Peter Schneider. Când a montat 'HOT L Baltimore' la Craiova, am pășit spre locul meu trecând printr-o ușă batantă, așezându-mă pe un scaun, alături de ceilalți spectatori, în decorul imaginând foaierul unui hotel dintr-un alt timp, nu îndeajuns de îndepărtat, nu mult diferit de lumea zilei de azi.

Când am pășit, pentru prima dată, pragul Teatrului Maghiar de Stat, din Cluj, am simțit o ușoară translație și în spațiu și în timp. Pe de-o parte datorită mobilierului din foaier, din sală, trezindu-mi reverii aidoma revizitării unei mătuși din copilărie, dar și prin faptul că am auzit vorbindu-se în mai multe limbi. Înlesnind astfel intrarea în atmosfera propusă de spectacol, devenind martor al poveștilor de la Hotel Europa.

1Un martor cu amintiri, deoarece am ales să văd L-am servit pe regele Angliei, bazat pe romanul lui Bohumil Hrabal, din entuziasmul de la ecranizarea lui Jiűí Menzel. Doar că adaptarea scenică realizată de David Jarab propune o mai apăsată cugetare asupra societății, asupra istoriei, o filosofare despre condiția umană. Dacă Menzel a pus accentul pe ludic, pe luarea în răspăr a dramaticului, chiar a tragicului, conaționalul său, Jarab, a redat mai degrabă poezia, filosofia de viață ce se degajă din opera lui Hrabal.

Teatrul maghiar a apelat la un alt ceh, Michal Doèekal, pentru a pune în scenă epopeea unui personaj care, poate, nu este chiar Ulise, nu este niciŠvejk, ci unul aparte, cu trasături de la ceilalți, dar și cu propria personalitate, devenit el însuși o referință: Jan Ditì.

Punerea în scenă a făcut din acest Ditì, numele fiind de fapt chiar cuvântul „copil” din limba cehă, un personaj cu trimitere la Guido Orefice, eroul interpretat de Roberto Benigni în alt film de referință, La vita è  bella.

În foarte puține vorbe, în ambele cazuri avem de-a face cu ideea simplă și străveche a omului sub vremi. Cu seninătate și ștrengărie la Menzel, cu zâmbet și filosofie la Doèekal. Acesta din urmă, regizor de teatru cu o carieră frumoasă în Cehia, ani buni la Teatrul Național din Praga, căruia îi place uneori să intre și în distribuția spectacolelor sale, propune la Cluj o perspectivă mai gravă asupra cărții lui Hrabal. Face din rolul atribuit lui Zsolt Bogdán un fel de Charlot. Un Charlot care zâmbește, se joacă precum în Marele Mut, dar care propune treptat din ce în ce mai multă meditație asupra destinului uman și a frământărilor societății la un moment dat.
De la afiș pornind, regizorul delimtează cadrul.

4„La sfârșitul spectacolului, Profesorul citează dintr-un poem a lui Robert Desnos, unde Fata se întâlnește cu Taurul. Cei care vorbesc limba franceză, și au anumite cunoștințe de mitologie greacă, înțeleg aluzia făcută de autor la răpirea Europei de către Zeus. Însă limba franceză și limba clasică greacă au dispărut deja de pe paleta culturii europene. Despre același lucru scrie și Bohumil Hrabal. Despre răpirea Europei și dispariția lumii secolului trecut. Scrie despre viată într-o eră a trecerii. NOI SUNTEM ULTIMII ROMANI. Consemnează despre era al cărei motto a devenit: Să piară lumea veche și stricată!”
Punctual ar fi vorba de Mitteleuropa, punerea în scenă extinzând spațiul poveștii mai mult decât boema Pragăi. Decorul, creat de Martin Chocholoušek, ne plasează pe toți sub firma încă luminoasă a hotelului Europa. Că suntem în fața firmei ori sub ea, dincolo de ea, e doar o chestiune secundară. Emőke Kató joacă rolul unei actrițe care cunoaște beția succesului și drama uitării, care ajunge să trăiască și tragedia unei catastrofe sociale și să-și vadă fiul, devenit la rândul său actor, jucând personajele celor care i-au asuprit mama. Ei bine, ea intră în poveste din fundul sălii, dintre noi. Și la final, se pierde în hăul din care a venit, trecând printre noi. În urma ei rămâne parfumul unei epoci, ecoul tot mai estompat al cântecului ei, urma lacrimei și câteva mici pene catifelate.
Chiar eroul poveștii, admirabil interpretat de Zsolt Bogdán, deschide și închide povestea dintr-o postura ternă, îmbrăcat într-o salopetă care-i estompează personalitatea în lume.
Cei doi ne reprezintă pe toți, martori, eroi și victime ale nebuniei istoriei.
Zsolt Bogdán transmite totul prin chip, fie că e vorba de zâmbet, fie că e vorba de priviri. Naivitatea omului simplu, cu bună credință, care ușor, ușor, se trezește în mijlocul unei furtuni. Scenele de început ale spectacolului, în special înalta vizită a împăratului acelei țări obscure, sunt ușor rigide, de o bufonadă care nu obține hohotele de râs ale comediei de situație. Abia mai apoi, când cu plănuita sinucidere a lui Jan și cu visul propriilor funeralii, spectacolul capătă consistență în dozajul de comic și tragic. Și farmecul vine și din felul în care personajele, multe, se contopesc cumva într-un grup foarte mobil, cu mare flexbilitate de a trece de la o scenă la alta, adesea de la o epocă la alta.
3Actorii joacă roluri multiple, sunt foarte buni coechipieri și se armonizează. Ei creează lumea, cu toată nebunia ei, care înconjoară pe erou, pe cei doi care intră în relație substanțială cu el. Mai întâi este cel mai bun prieten al lui Jan, interpretat de Áron Dimény.
Fac o paranteză: mi-am dorit să-l văd și pe scenă după ce l-am admirat în filmul lui Silviu Purcărete, Undeva la Palilula. Și am venit la Teatrul maghiar cu el în minte, pentru ca să plec cu Zsolt Bogdán, cu Gábor Viola și cu toți ceilalți.

Revenind la spectacolul L-am servit pe regele2 Angliei, un segment semnificativ este cel al dragostei dintre Jan și Liza. Pe fondul crescând al tensionării relațiilor din societate, Jan face un gest cumva neașteptat pentru noi, cei care ne pliem prea ușor pe șablon, pe imitare. Ei bine, el își urmează inima și discerne între ceea ce este intim adevărat și  ceea ce este doar o amăgire la cea care-i va deveni soție. Este, într-un fel, o replică la gestul femeii din 'Rinocerii', de a-și urma soțul deja transformat, din dragoste pentru el. Scena de amor dintre Jan și Liza este și frumoasă în sine, te pune puțion pe gânduri și prin prisma culorii șosetelor, albul fiind de partea Lizei, cea care, totuși, era sub influența propagandei germane, care a urmat orbește acea nebunie și care a plătit, în fond, pentru asta.

Dragostea în vremea ciumei, ca să parafrazez, de data asta nu rezistă bolii. Prietenia în vremea ciumei, cunoaște un sinuos drum. Zdenìk, prietenul, oferă prin jocul lui Áron Dimény o subtilă meditație asupra felului în care un om își urmează un drum al principiilor. Care crede în ceva, care poate la un moment dat să greșească în numele acelorași principii, care poate, totuși, să prețuiască atitudini bazate pe vechi sentimente și care, cu slabiciuni omenești sau nu, este înghițit de mașinăria fără tihnă a istoriei.

5Scena pe care o evocă regizorul, cu poezia amintită aici, este și ea de referință. Pe de-o parte evocă forța naturii de a răzbi prin orice îngrădire. Fata, ca simbol al fragedului și al eroticului, al istețimii care își vede de propria aspirație fără să țină seama de cenușiul mizer din jur, devine, în relația cu profesorul, și un reper pentru felul în care este percepută, azi, educația. Regizorul vorbește de o cădere. Spectacolul se încheie în nota de tristețe, de amar. Pare că pânzele de păianjen se aștern pentru un paradis pierdut în urma ciumei bicolore din acest veac.
Am luat de jos o pană căzută în urma cântăreței. Poate că nu e totul pierdut.

P.S. Liniștea de câteva clipe de la ultima șoaptă a spectacolului a fost curând urmată de aplauze. Inedit, pentru mine, modul în care au curs aplauzele spectatorilor așezați pe scaun, într-un ritm, apoi, după un timp, în alt ritm, într-o sincronizare simpartică.
Și cu mult drag pentru actori.

Köszönöm !

Echipa care a creat spectacolul:

Jan Dítì

Zsolt Bogdán

Líza Papanek, soția lui

Enikő Györgyjakab / Anikó Pethő

Zdenìk, prietenul lui

Áron Dimény

Jiűina Štìpnièková, actriță și cântăreață

Emőke Kató

Domnul Skűivánek, chelner / Gestapo

Loránd Váta

Împăratul Abisiniei / Președintele Republicii Cehe / Profesor de literatură franceză

József Biró

Domnul Brandejs, proprietar de hotel / Membrul miliției poporului (LM)

Attila Orbán

Secretar de stat / Domnul Šroubek, proprietar de hotel / Omul de oțel

Miklós Bács

Ambasador / Domnul Tichota, proprietar de hotel în scaun cu rotile / Gestapo

Levente Molnár

Soția împăratului / Chelneriță / Asistentă SS / Membră a Uniunii Tineretului Comunist (SSM)

Csilla Varga

Chelneriță / Prostituată / Dactilografă / Fată Lebensborn / Membru SSM

Csilla Albert

Chelneriță / Jaruška din Eden / Fată Lebensborn / Membru SSM

Andrea Vindis

Chelneriță / Prostituată / Dactilografă / Fată Lebensborn / Fată de la fabrica de ciocolată Orion Maršner

Éva Imre

Președintele Băncii Naționale / Domnul Walden, negustor / Prizonier KZ / Prizonier gulag

Gábor Viola

Ministrul Abisiniei / Doctor SS / Membru LM

Ferenc Sinkó

Secretar / General al armatei / Soldat german / Membru LM

András Buzási

Chelner / Soldat german / Membru LM

Balázs Bodolai

Chelner / Ofițer SS

Szabolcs Balla

Garçon / Soldat german

Csaba Marosán

 

regia

Michal Doèekal

dramaturgia

Noémi Vajna

asistent de regie

László Szabó G.

traducere versuri

László Szabó G.

decorul

Martin Chocholoušek

costumele

Carmencita Brojboiu

muzica

Ivan Acher

mișcare scenică

Ferenc Sinkó

regia tehnică

Yvonne Nagy

Fotografiile de mai sus au fost preluate de pe site-ul teatrului:
http://www.huntheater.ro/darab.php?eid=299&did=2073&sl=6

Comentarii cititori
sus

Alexandru Șipa

 

To(l)ba de jazz
XXXII

 

*Joi 18 februarie la Sala Radio a avut loc un concert la care a participat și trio alcătuit din Petrică Andrei -pian, Decebal Bădilă -gbas și Vlad Popescu -tobe.

2*Joi 25 februarie la librăria Open Art din București s-a lansat cartea LADIES IN JAZZ, apărută la Editura TracusArte  - (o culegere de eseuri și gânduri răzlețe la care au colaborat 25 de scriitori, muzicieni, comentatori-promotori de jazz și nu numai...și dedicată doamnelor, în general, și celor din jazz, în special-soliste vocale). Cartea a fost re-lansată după o săptămînă la Cafeneau Critică de la Club A, unde amfitrion e cunoscutul critic literar Ion Bogdan Lefter.

*Joi 25 februarie  la Academia de Muzică “G.Dima” din Cluj-Napoca, în cadrul Cursului de estetica jazzului, conf. univ.dipl. Virgil Mihaiu a susținut tema „Exotism și excentricitate în jazz”.

În aceași seară, la Club Pasaj din Capitală a susținut un recital Petra Acker 4tet. Același recital va putea fi urmărit din nou, pe 31 martie dar la Clubul Țăranului tot din Capitală.

2*Joi 3 martie la Clubul Țăranului din București a demarat turneul Luiza Zan Hungarian All Stars, care a contiunat în zilele următoare la Ploiești, Brașov, Sf.Gheorghe, Cluj-Napoca și Miercurea Ciuc. Cu acest prilej a fost lansat CD-ul HERITAGE -protagonistă Luiza Zan.

*Miercuri 9 martie la Institutul Balassi-Centrul Maghiar din București a susținut un  recital o formație de jazz din Ungaria -protagonistă fiind cîntăreața Jonas Vera.

*Joi 10 martie la Jazz Book din Capitală a avut loc un concert de lansare a primului CD realizat de ARCUS TRIO.

*În perioada 10-13 martie, celebrul baterist american Roy Haynes a fost sărbătorit, pentru cei 91 de ani, și la cunoscutul club Blue Note din New York.

*Senzaționalul muzicuțist american Sugar Blue se pregătește de un amplu turneu de lansare a unui nou CD intitulat VOYAGE.

*Joshua Redman Trio va concerta la Sala Radio din București joi 24 martie.

*Vă recomand următoarele concerte de jazz și blues de la Clubul Țăranului din Capitală:
-Joi 17 martie Marcian Petrescu & Trenul de noapte
-Joi 31 martie, vă  reamintesc Petra Acker 4tet,
-Luni 4 aprilie Alex Mușat Blues Band,
-Duminică 10 aprilie BALAKO...
...și în curînd o să vă mai anunț și altele, tot acolo, dar și în altă parte.

*Un adevărat festival într-o seară / Gală:

Nu ratați Gala de jazz-Premiile MUZZA ediția a XIV-a din 3 aprilie ora 19.00 de la Hard Rock Cafe. Aveți la rubrica Eveniment Comunicatul de presă și afișul, dar și lista cu cei nominalizați.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey