•  Ilinca Bernea
•  Àngels Gregori


sus

Ilinca Bernea

 

 

Pe hârtie e o altã realitate.
Acolo poți fi stãpânul universului

 

 

Care a fost primul lucru pe care l-ai scris? 

S-a numit Hora ªobolanilor.  E un cântecel pe care l-am compus când aveam 5 ani ºi i-am fãcut ºi versuri, desigur. Dat fiind cã pe atunci nu ºtiam sã scriu nu se poate spune chiar cã e vorba de o creaþie literarã. A fost un mare succes familial în tot cazul. Existã ºi o pozã în care eu, fratele ºi verii mei dansãm împreunã hora ºobolanilor.

Înþeleg cã ai fãcut ºi coregrafia? (râde). Acum, serios, când þi-ai dat seama cã îþi doreºti sã devii scriitoare?

Destul de devreme. Mama a fost o foarte talentatã pianistã în tinereþe, dar din pãcate a trebuit sã renunþe la un moment dat la cariera muzicalã. ªi-ar fi dorit ca mãcar copiii ei sã poatã avea parte de ea. Din pãcate, însã, nici eu nici fratele mele nu ne-am dovedit prea înzestraþi. Eu nu mã dãdeam în vânt nici dupã instrument, îmi plãcea ºi în continuare îmi place mai mult sunetul viorii. Poate cã, dacã mi-ar fi fost pusã o vioarã în braþe, m-aº fi strãduit mai tare, cine ºtie? Din câte îmi amintesc, când lucrurile au devenit mai dificile în studiul pianului, m-am blocat. Eram ºi destul de leneºã ºi mi se pãrea nedrept sã-mi petrec timpul liber exersând la pian când alþi copii bãteau mingea. Când am fãcut 13 ani mi-am luat inima în dinþi ºi i-am spus mamei cã sunt hotãrâtã sã renunþ. Mi-a zis: ”o sã regreþi”! ºi i-am rãspuns categoric: ”niciodatã” ceea ce s-a dovedit a fi real, n-am regretat niciodatã cã am renunþat la pian. Încã de atunci îmi încolþise ideea sã devin scriitoare. N-am avut nici un dubiu cã asta îmi doresc, nu am avut nici o altã tentaþie profesionalã. Cam asta a fost cea mai spinoasã problemã a mea în viaþã: am ºtiut întotdeauna limpede ºi clar ce vreau ºi, crede-mã, e cel mai rãu lucru care þi se poate întâmpla. Oamenii confuzi, care sunt în permanentã crizã de identitate, dorinþe ºi motivaþie, au mai multe ºanse sa fie fericiþi pentru cã nu au aºteptãri, decât vagi, poate.

Cum îþi explici atracþia pentru scris?

Nu atât pentru scris, cât pentru ficþiune. N-am avut niciodatã intenþia sau chemarea sã þin un jurnal, de exemplu, pe mine m-a interesat întotdeauna literatura. Bunica mi-a cultivat apetitul pentru cãlãtorii în lumi imaginare inventând pentru mine poveºti, dar nu de tipul basmelor nemuritoare, ci în genul cãrþilor de aventuri ale lui Jules Vernes. El a fost, altminteri, ºi primul autor pe care l-am citit din scoarþã în scoarþã. Primele lucruri pe care le-am aflat despre viaþã au fost din aceste poveºti ale ei ºi din cãrþi ºi aºa mi s-a format credinþa cã autorii de literaturã sunt stãpânii realitãþii, ei o creeazã, o definesc, o modeleazã. Când m-am hotãrât sã renunþ la pian deja mi se formase aceastã convingere. Scriitorii decupeazã din realitate ceea ce li se pare lor esenþial ºi investesc ce au selectat cu sensul dorit de ei, mi-era clar încã de pe atunci cã acest lucru este o mare libertate ºi o formã de putere. Am fost un copil timid ºi hipersensibil, introvertit, iar scrisul era exact contrapunctul vital de care aveam nevoie ca sã mã pot fortifica.

ªi, te-ai schimbat?

Am rãmas la fel de timidã în situaþiile cu mizã mare. În schimb nu mai am probleme sã comunic sau sã mã arãt sociabilã.

Ce înseamnã o situaþie cu mizã mare?

Depinde. Când eram la grãdiniþã, o situaþie cu mizã mare a fost sã apar pe o scenã ºi sã spun o poezie. Eram îmbrãcatã în costum de doctoriþã, aveam ºi trusã medicalã. Am intrat pe scenã venind de undeva dintr-o altã încãpere ºi, când am vãzut tot puhoiul de lume adunatã, pãrinþi, bunici, naºi, rubedenii, toþi adulþi, am intrat în panicã. Am spus de douã ori: eu sunt doctoriþã, dupã care am rupt-o la fugã. Bunicul a râs de mine ºi a fãcut niºte comentarii maliþioase. El era german ºi avea un stil mai frust. O a doua situaþie dificilã a fost când am fost singura din liceu care îºi alesese sã dea examen oral de bacalaureat la filosofie. Aveam un domeniu opþional ºi asta a fost alegerea mea. A venit o comisie întreagã doar pentru mine. Eu nu îmi amintesc mare lucru din ziua aceea, doar starea de teroare intimã. Tata, în schimb, mi-a spus recent cã am vrut sã cobor din maºinã la jumãtatea drumului ºi cã eram hotãrâtã sã fug. Nu ºtiu cum a fãcut sã mã convingã sã mã prezint la examen, totuºi. Cred cã ori mi-a promis ceva, ori mi-a citat din Led Zeppelin. Am luat 9 pânã la urmã, ceea ce înseamnã cã nu m-am prezentat chiar lamentabil, dar jur cã n-am putut înregistra nimic din ce s-a întâmplat atunci. Cel mai prost e cã, în astfel de situaþii, nu ai controlul decât prin pilotul automat. Cumva, instinctul te scoate la liman; mintea e prima care cedeazã. În facultate m-am îndrãgostit rãu de un rezident chirurg. Era mai mare ca mine cu 6 ani. Ieºeam împreunã, dar era destul de ezitant, iar eu eram disperatã, nu mai dormeam, nu mai mâncam... ªi m-am hotãrât sã-i spun cã vreau sã tranºãm lucrurile. Pregãtisem ºi o scrisoare pentru eventualitatea cã m-ar fi apucat fugitul din scenã. ªi a fost nevoie sã o folosesc pentru cã, deîndatã ce mi-a deschis uºa ºi m-a poftit în sufragerie, m-am pus pe plâns. Am vrut sã plec, dar m-a reþinut ºi am continuat sã plâng cu spasme, mi se pãrea îngrozitor de umilitor totul, aveam impresia cã cerºesc sau ceva în genul. I-am dat scrisoarea ºi a avut inspiraþia sã mã roage sã aºtept sã o citeascã. Cred ca a sãrit peste niºte rânduri. L-am vãzut râzând, deºi erau multe lucruri dramatice pe foaie ºi chestia asta îmi amplifica senzaþia de frustrare, dar el era genul meu sutã la sutã - adicã tipul de golan-sensibil ºi de bufon - aºa cã n-aveam de ce sã mã arãt lezatã cã reacþiona dupã cum îi era firea. Fapt e cã, atunci, acþiunea mea deplorabilã a fost încununatã cu succes. Mi-a spus cã nu-mi stã bine suferind fãrã motiv ºi s-a hotãrât sã punã capãt chinurilor mele. Din pãcate, însã, pe planul ãsta nu prea evoluãm. Iar acum nu mai am 20 de ani ºi mi-e ºi mai greu... Acum nu mai am nici o problemã sã spun poezii pe scenã, faptul de a apãrea în public a devenit unul cu mizã micã ºi nici un examen oral sau scris nu mã mai înspãimântã. Din punctul ãsta de vedere cred cã scrisul ºi publicatul mi-au fost de mare ajutor. Încercarea de a cuceri un bãrbat care îmi place, însã, îmi reduce toate atuurile ºi puterile la absurd ºi mã simt la fel de împiedicatã ºi de neajutoratã ca la grãdiniþã. Iar în timp mi s-a accentuat ºi simþul ridicolului. Iar scrisul nu rezolvã nimic. Pe hârtie e o altã dimensiune, nu ºtiu cum sã spun, o altã realitate. Acolo poþi fi stãpânul universului. Are ªerban Axinte un volum de poezii intitulat Lumea þi-a ieºit aºa cum ai vrut... despre asta e vorba cu scrisul. În viaþã, însã, ºi mai ales în relaþiile vitale, ai cu totul altã identitate, nu mai eºti decât stãpânul umil al unei voci care îþi joacã feste, al unor mâini care îþi tremurã, al unor cuvinte care te lasã baltã când ai mai mare nevoie de ele. Sigur cã, dacã eºti genul de fanfaron sau de narcisist, n-ai astfel de probleme, dar dacã eºti realmente capabil sã te îndrãgosteºti, e imposibil sã mai fii atât de sigur pe tine. Teama de a dezamãgi sau de a a-l lãsa rece pe cel pe care vrei sã þi-l apropii te saboteazã fãrã milã.

Personajele tale se descurcã mai bine, nu-i aºa?

Pãi da... Mãcar prin ele sã îmi iau revanºa.

Care au fost primele cãrþi care te-au marcat?

Te referi la cãrþi pentru adulþi?

Da.

Într-o primã fazã am fost fascinatã de science fiction ºi de poezia clasicã cu formã fixã. Bizarã combinaþie, nu? Mi-au plãcut imens sonetele Constanþei Buzea, una dintre cele mai spectaculoase poete ale generaþiei 60 ºi ale liricii româneºti moderne. În ziua în care am cunoscut-o m-am simþit o rãsfãþatã a soartei.  A fost unul dintre mentorii mei români, alãturi de Gellu Naum.

Cum ai ajuns la ea?

M-am prezentat cu o plachetã de poezii la Radu G. Þeposu, când aveam 15 ani ºi a gãsit cã ar fi ceva original la ele. M-a întrebat cine e poetul meu preferat ºi am rãspuns pe nerãsuflate: Constanþa Buzea. ªi m-a întrebat: n-ai vrea sã o cunoºti personal? Mi se pãrea ireal. Am fãcut tahicardie. Lui Gellu Naum avea sã mã prezinte ea 3 ani mai târziu.

Ce înseamnã un model pentru tine?

Cineva sau ceva care contribuie activ la formarea identitãþii noastre. Sunt multe întrebãri pe care mi le pun în legãturã cu existenþa acestor modele, în fond, e vorba de formã de destin interior care e activatã prin contactul cu ele. Te întâlneºti cu o mulþime de oameni: unii îþi sunt indiferenþi sau îþi rãmân opaci, pe alþii îi descifrezi cu claritate, dar tot nu îþi spune nimic ceea ce vezi în ei ºi sunt oameni care îþi par transparenþi la culme ºi care te atrag, alþii de care ai vrea sã fugi instantaneu sau alþii în care te regãseºti. Cel mai interesant în povestea cu modelele e cã te regãseºti în ele mai ales în adolescenþã cât timp nu ai o imagine de sine formatã, regãsirea e un termen impropriu, mai mai mult dorinþã de identificare. ªi te întrebi, fireºte: cum se face cã dintre toate sursele de influenþã la care suntem expuºi doar unele ajung sã ne modeleze? Cum se explicã faptul cã anumite persoane, forme de manifestare sau idei exercitã o asemenea atracþie asupra noastrã? Ai mii de repere cultuale ºi, totuºi, doar unele poartã pentru tine însemnele adevãrului sau frumuseþii. Cum alegem sã creditãm o formã de gândire ºi de expresie în detrimentul altora? Aceastã aºa zisã alegere mi se pare lucrul cel mai misterios cu puþintã, pentru cã, în fond, nu alegem nimic, suntem aleºi de un model, întrãm pe orbita lui, instinctiv.

De ce Cutia Neagrã? De ce acest nume?

Cutia neagrã înregistreazã tot ce se petrece la bordul unui avion în timpul zborului. Este o maºinã care absoarbe realitatea ºi o proceseazã, ca ºi memoria. Cutia mea neagrã e o metaforã a memoriei afective. În momentele de introspecþie ºi singurãtate sau când suntem la o rãscruce ºi trebuie sã luãm o decizie importantã, aceasta joacã un rol esenþial.

Despre ce e cartea ta?

Despre cât de vitalã este experienþa frumuseþii. Despre cum poþi rãscumpãra prin ea ºi doar prin ea absurdul existenþei. Asta pe scurt. Vroiam demult sã scriu despre rolul artiºtilor în viaþa cetãþii, dar nu în termeni discursivi, ci într-un mod mai simplu ºi mai percutant. Ce cred eu este cã artele sunt plãmânii unei culturi. O purificã. ªi mai cred cã marile odisee ale sufletului se consumã pe o traiectorie esteticã. Ne îndrãgostim de frumuseþea oamenilor ºi lucrurilor ºi nu de alte calitãþi ale acestora. Frumuseþea, spunea Tolstoi în Sonata Kreutzer, ne apare ca zeitate, e „copleºitoare aceastã iluzie”, adaugã. Aºa stând lucrurile te întrebi: ce iubeºti? omul, sau partea zeului din om? îi iubeºti tinereþea, ardoarea, hazul, lumina din zâmbet? ªi atunci când lumina aceasta se stinge? ªi oare ce mai suntem dincolo de har? Odatã pãrãsiþi de el mai suntem, oare, noi înºine, sau doar o încrengãturã de nervi, sânge, gânduri ºi senzaþii? Tocmai în frumuseþea lucrurilor ºi fiinþelor ne rãnim cel mai tare pentru cã am vrea sã o pãstrãm intactã, ºi nu se poate. Toatã disperarea ºi lupta ºi melancolia noastrã provin din faptul cã opunem rezistenþã procesului de eroziune ºi distrugere, cã refuzãm moartea. Te întrebi: existã oare ceva imuabil, o formã a sufletului ireductibilã, de care timpul nu se poate atinge? Ceva care sã ne facã sã putem recunoaºte fãrã dubii felul de a fi al cuiva din câteva tuºe ºi linii distinctive? Existã ceva fundamental individual? Altminteri cum poþi iubi o fiinþã care se transformã în continuu? În Cutia Neagrã, personajele îºi pun ºi ele aceste întrebãri ºi le rãspund, în felul propriu, fiecare.

Personajele cãrþii sunt genul de anti-eroi.

Într-un anume sens da, dar nu întru totul. Sunt artiºti, destul de tipici aº zice. Uºor plaisiriºti, uºor narcisiºti. Nu sunt niºte sociopaþi, doar cã urmeazã o morala întipãritã în sânge, nu în minte.

Romanul tãu surprinde ºi chestioneazã evoluþia fenomenului artistic din ultimele decenii. E un progres? E un regres? Arta a cãpãtat noi dimensiuni ºi semnificaþii sau dimpotrivã?

E greu de dat un rãspuns obiectiv, s-au câºtigat anumite lucruri ºi s-au pierdut altele. M-a interesat sã vorbesc despre ceea ce cred eu cã este arta necondiþionatã. În perioada, respectiv contextul, în care eroii romanului se formau ca pictori - Anglia anilor 80 - era, poate, ceva mai uºor sã creezi autentic ºi sã intri în graþiile unui public decât este în lumea europeanã actualã pentru cã exista un suflu cultural favorabil creatorilor independenþi. Acum e ceva mai greu sã te sustragi celor douã extreme: artei academice ºi canoanelor ei, respectiv artei comerciale ºi cliºeelor aferente, dar nu e imposibil, îndrãznesc sã sper. Scriind romanul, m-am gândit cã modelul personajelor ar putea sã-i inspire pe artiºtii contemporani din zona-liberã, adicã underground. Arta adevãratã nu poate fi înregimentatã, subordonatã vreunei convenþii de gândire ºi vreunei traiectorii estetice prestabilite. Cam asta încerc sã spun în carte. Trebuie, poate, sã adaug cã, în lumina celor mai recente evenimente social-politice m-am întrebat dacã întrebãrile pe care le ridicã romanul mai au aceeaºi greutate. Pare cã arta e o preocupare de lux. Pare cã a scrie o carte despre rolul frumuseþii ºi despre cum e ea un axis-mundi al vieþilor noastre interioare e un moft. Viaþa e mult prea grea ºi mult prea nesigurã ca sã credem cã ar fi esenþiale niºte chestiuni metafizice sau estetice. Or tocmai pentru cã pragmatismul ºi materialismul lumii în care trãim au întrecut orice mãsurã am ajuns în situaþia de a trãi atât de precar. Arta ne este vitalã. Toate civilizaþiile s-au prãbuºit atunci când artele ºi-au peierdut puterea de seducþie ºi miza. Ca ºi fiinþele umane, civilizaþiile care îºi pierd simþul frumosului ajung sã trãiascã o viaþã fãrã sens ºi fãrã gust. Odatã cu decãderea acestui simþ, vieþile noastre interioare sunt sãrãcite ºi pierdem acea energie a ficþiunii care avea forþa necesarã sã ne ajute sã îndurãm realul, sã-l modelãm, sã-l stãpânim, el ajunge sã ne copleºeascã ºi nu avem ce sã îi opunem. Realul joacã împotriva noastrã, o ºtim cu toþii prea bine. Într-o lume hipercerebralã ºi sãracã în simþire, nu ai cum sã te simþi decât strãin, insignifiant, lipsit de identitate, cãci intelectul obiectiveazã lucrurile ºi fiinþele ºi legãturile dintre ele. Doar subiectivismul trãirilor sensibile le particularizeazã.  Personajele din cartea mea trãiesc niºte vremuri asemãnãtoare. Sunt tineri într-o perioadã tulbure, de crizã economicã, fondul social e încãrcat, ziua de mâine e o incertitudine...

 

De unde îþi extragi inspiraþia? Ai avut niºte modele reale care sã-þi serveascã drept muze?

Întotdeauna existã o conexiune cu realul ºi cu figuri din lumea realã în procesul de creaþie, nici nu s-ar putea altfel, n-ai cum sã inventezi existenþa sau experienþa. Te inspiri din ceea ce ºtii despre viaþã, evident, dar o piesã literarã e operã a ficþiunii prin excelenþã.

Trebuie spus cã romanul tãu conþine ºi o superbã poveste de dragoste.  Aº zice, chiar, cã este centrul de greutate al naraþiunii.

Unul dintre centre. M-a interesat în aceeaºi mãsurã ºi tema prieteniei masculine, am urmãrit, pe un alt front, ºi eºecul educaþiei feministe... Nu evit sã declar povestea de dragoste decât datoritã prejudecãþilor locale care îi atribuie din oficiu unei femei prezumþia cã scrie romane amoroase siropoase, ori cartea mea e mai degrabã cinicã, ludicã, sarcasticã, chiar dacã are ºi accente romantice, inevitabil. Dar e un romantism în sens originar, tare, filosofic... în sensul care îl calificã pe Nietzsche drept romantic, nu în accepþiunea trivialã a termenului care apreciazã ca romantice tot soiul de manele literare care au în prim plan cupluri ireal-idilice. Povestea asta de dragoste din Cutia Neagrã începe ºi se sfâºeºte tragic, Irene ºtie de la început cã iubirea ei se va nãrui ºi sfideazã absurdul.

Ai trãit aºa ceva?

Nu, dar nu e timpul pierdut. Pluteºte în aer.

Ce anume te-a motivat sã  alegi o filã din istoria recentã a Angliei ca fundal al romanului? ªi de ce acea perioadã?

E un fragment de lume care îmi e mai familiar decât altele. Sã zicem cã empatizez cu el mai bine. Am intrat acum vreo doi ani într-o pasã în care mi-au tot dat târcoale nostalgiile.  Am crescut cu cãrþile luiLewis Carroll, în facultate am fost fascinatã de atuorii din valul ”tinerilor furioºi” ºi sunt îndrãgostitã de cãrþile lui Huxley ºi ale lui Julian Barnes, mai nou. Am fost la grãdiniþa englezã ºi îmi plãceau ºi bãieþii englezi când eram micã.  Omul de care mi-a plãcut cel mai mult pe lume, în toate sensurile, e pe jumãtate englez, pe jumãtate belgian, dar nãscut în Anglia profundã. E artistul care mi-a influenþat în cea mai mare mãsurã stilul, gândirea, umorul ºi gustul estetic. ªi Legendele Androgine le-am scris, cumva, tot cu gândul la el.

Cine e?

Daniel Gaston Ash.Chitarist ºi membru fondator al unor trupe care au deschis direcþii insolite în muzica sfârºitului de secol 20: Bauhaus ºi Tones on Tail. Din punctul meu de vedere Bauhaus e prima trupa de rock atonal ºi suprarealist ºi, poate, singura... Muzica lui Daniel este incredibil de originalã, iar el a fost genul de explorator care a cãutat mereu limbaje noi. E ºi artist plastic; o personalitate puternicã  ºi un tip femecãtor, de gen androgin. Am aprofundat mai cu seamã cele petrecute în Anglia în ultima jumãtate a secolului XX pentru cã îmi doream sã ºtiu cât mai multe despre lumea în care s-a format ºi a trãit el. Acelaºi lucru l-am fãcut cu Viena începutului de veac 20, mergând pe urmele lui Egon Schiele, ºi cu Germania lui Hesse sau cu Olanda veacurilor ºaisprezece, ºaptesprezece în care a trãit Avercamp, cu Valonia Margueritei Yourcenar, cu Franþa lui Camus. Practic cele mai temeinice cunoºtinþe culturale mi le-am format  mergând pe urmele iubirilor mele. Cutia Neagrã e rodul acestor explorãri intensive ale Angliei lui Daniel.

Are vreo legãturã cu viaþa lui?

Nu, e ficþiune purã.

Care crezi cã e marea calitate a romanului?

E scris în spiritul lumii pe care o invocã. Am reuºit sã îmi surprind cei mai buni prieteni. Dupã ce au citit cartea mi-au zis, amândoi: e o carte realmente englezeascã. Ea ea româncã, dar el e britanic pur sânge, nãscut în acelaºi an cu personajele principale ale romanului. ªi Mircea Platon, cãruia îi datorez apariþia cãrþii la Timpul, a avut aceeaºi remarcã.

Cine sunt cei mai buni prieteni ai tãi?

Ioana Macaria, o actriþã excepþionalã a Teatrului Bulandra, ºi Graham Lynch, unul dintre cei mai bine cotaþi compozitori britanici ai momentului. Un muzician foarte profund.

Cum lucrezi la o carte? O scrii dintr-un foc? Te laºi dusã de inspiraþie? Þi s-a întâmplat sã asiºti ca un fel de martor sau spectator la desfãºurarea acþiunii sau ai premeditat întotdeauna evoluþia lucrurilor?

Sunt genul de autor elaborat. Lucrez întotdeauna cu multe schiþe. Am toatã cartea în ºantier atunci când încep sã îi dau forma finalã, ºtiu exact ce se întâmplã în fiecare capitol, încã de la început. Am câteva strategii pe care le urmãresc invariabil. Personajele suferã anumite metamorfoze, au crize de identitate sau au parte de mutaþii interioare, nu rãmân neschimbate de la prima la ultima paginã. Elementul surprizã, pentru mine, nu e legat de partea narativã ci de registrul stilistic în care se aºeazã piesele la un moment dat. Într-o fazã incipientã nu am decât o intuiþie vagã a stilului, pe mãsurã ce scriu tonurile se clarificã. Se întâmplã, mai ales când lucrez la prima parte a cãrþii, sã rescriu pasaje întregi pentru cã le gãsesc nesãrate sau prea puþin dramatice. Dupã ce reuºesc sã definesc frecvenþa esteticã, devine totul mult mai cursiv ºi, de la un punct încolo, cartea aproape cã se scrie singurã.

Scrii cu plãcere?

Categoric da. Dar ºi sub imperiul urgenþei, ceea ce nu e prea grozav din perspectiva resurselor interioare. Sunt temperamentalã ºi, când presiunea creativã dã în clocot, procesul devine epuizant... pentru cã nu mã pot opri din scris oricât aº fi de obositã.

ªi când pictezi e la fel?

Nu. În picturã investesc cu totul alt tip de energii ºi motivaþii. Am o abordare diferitã care se datoreazã, probabil, lipsei de încredere în talentul meu. Pentru cã nu mã iau in serios ca pictoriþã,  mã manifest în regim relaxat ºi apuc sã savurez experienþa. Pictez doar într-un climat de liniºte interioarã, mai exact pictura e practica mea zen.

Mulþi autori ºi artiºti au nevoie de stimulente ca sã poatã crea. Au diverse ritualuri sau dependenþe. Tu ai aºa ceva?

Eu sunt dependentã de pisici. Nu pot sã creez nimic dacã n-am pisici în jur. Ele sunt muzele mele ºi nu numai. Au acel tip de energie care îmi e mie beneficã. Eu însãmi mã consider o pisicã în formã umanã. Dar e o poveste lungã.... 

Ce i-ai recomanda unui locuitor de pe o altã planetã ca piesã culturalã reprezentativã pentru specia umanã?  

E greu de spus ce ar fi reprezentativ. Depinde cum vezi specia umanã. La cum mã cunosc, m-aº repezi sã îi recomand ce cred cã e mai frumos. ªtii cum e, când te viziteazã un strãin, te grabeºti sã scoþi dulceaþa din cãmarã, sã-i arãþi castelele de prin împrejurimi. O dai cu Nadia Comãneci, cu Eugen Ionesco ºi cu Brâncuºi.

Care ar fi cel mai frumos produs al speciei umane, dupã Ilinca Bernea?

Simfonia a  treia a lui Mendelssohn Bartholdy.

Îþi pun acum o serie de întrebãri la care va trebui sã rãspunzi fãcând o alegere ceva mai tranºantã.

OK

Ce carte ai lua cu tine pe o insulã pustie?

Un om Obscur, Yourcenar. Marguerite Yourcenar.

Care a fost cartea preferatã a copilãriei tale?

Fridolin, a lui Franz Caspar, o poveste cu un câine pierdut care îºi regãseºte stãpânul. Asta în prima copilãrie. Mi-a citit-o tata. La 10 ani, însã, am citit Singur pe lume a lui Hector Malot ºi mi-a placut imens.

Filmul preferat?

NeverEnding story, o ecranizare dupã cartea lui Michael Ende.

Cine e actorul tãu preferat?

Sean Penn.

Actriþa preferatã?

Samantha Morton.

Regizorul preferat?

Jim Sheridan, în film ºi  Pina Bausch în teatru-dans.

Ce tablou celebru ai þine în sufragerie?

Oricare dintre picturile lui Hendrick Avercamp. Au ceva oniric ºi fabulos.

Care este mirosul tãu preferat?

Al florilor de tei.

Care este trãsãtura ta de care eºti cea mai mândrã?

Latura mea pasionalã.

ªi cea de care te jenezi cel mai tare?

Timiditatea...

Ce urãºti cel mai mult?

Usturoiul. ªi Metroul. ªi predicatorii. Aici e greu de fãcut o alegere. 

Ce piesã muzicalã ai cânta în faþa unui public foarte numeros, pe o scenã de concert pop sau rock?

Manu Chao: Me quedo contigo.

Ce piesã muzicalã îþi place acum cel mai mult?

Television: Little Johnny Jewel, tema de chitarã. Sunã fantastic de bine ºi sfâºietor.

Ai un loc preferat pe lume?

Da. Bruges. Este cel mai liric, luminos, colorat, viu ºi armonios loc pe care îl ºtiu. E paradisul meu terestru.

Care este calitatea esenþialã pe care trebuie sã o aibã un bãrbat ca sã te atragã?

Simþul umorului... ªi sã fie cald. Nu suport oamenii reci. ªi nu prea îmi place genul de intelectual pedant care are teorii despre orice.

Cine crezi cã ai fi fost dacã era sã fii bãrbat?

Cine anume, e greu de spus. Un tip senzaþional, în tot cazul, unul care ar fi arãtat à la Keanu Reeves, care ar fi avut hazul lui Stephen Fry, mintea lui Michel Foucault ºi temperamentul lui Vladimir Vîsoþki. Glumesc. Aº fi arãtat ca Vîsoþki, aº fi avut mintea lui Keanu Reeves, umorul lui Foucault ºi temperamentul lui Stephen Fry. Glumesc. 

 

Interviu de Ingrid Berezovschi

Comentarii cititori
sus

Àngels Gregori

 

 

 Acum doi ani am sãrbãtorit zece ani de Poefesta
și datoritã acelui vis inițial…

 

În acest numãr o avem invitatã pe Àngels Gregori (Oliva, 1985), licențiatã în Teoria Literaturii și Teorie Comparatã la Universitatea din Barcelona, unde își susține și doctoratul cu o lucrare dedicatã poetei și traducãtoarei catalane Marta Pessarrodona (n. 1941). Opera sa poeticã este tradusã în italianã, spaniolã, francezã, croatã și asturianã - iar acum, pentru prima datã, și în românã. La 19 ani, în anul 2004, înființeazã Festivalul Poefesta. Anul trecut a organizat Noaptea de poezie a Festivalului Național de Poezie de la Sant Cugat del Vallès.

La aceastã ediție a festivalului Poefesta participã poeții: Francesc Parcerisas, Josep Lluís Aguiló, Ivan Brull, Ester Xargay, Cesk Freixas, Gràcia Jiménez și muzicienii: Xavi Lloses, Àlex Pallí, Toni Cotolí, poeta din Argentina stabilitã la New York, M. Ana Diz și, ca invitatã de onoare, scriitoarea Marta Petreu.

  (foto: Gema Caudeli) 

angels gregoriScrii poezie din 2003. Ai publicat patru volume de poezie: Bambolines (2003), El llibre de les bràndalies (2007), New York, Nabokov i Bicicletes (2010), Herències (2011) și Quan érem divendres (2013).  În plus, în 2004, ai inițiat Festivalul de Poezie Poefesta, din Oliva, unul dintre cele mai cunoscute evenimente artistice din Comunitatea Valencianã. Cum se conjugã aceastã relație: scriitoare-organizatoare?

Poate prin nevoia de a transmite un act atât de individual cum este lectura (și mai ales nevoia de poezie) într-un act colectiv. A da (și a primi) valoarea pe care o are spațiul public al cuvântului, printr-un festival poetic, este esențialã.

Deseori se spune cã poezia nu vinde, în schimb, existã festivaluri de poezie cu sãlile pline de public. Trebuie sã ne întoarcem, acum mai mult ca niciodatã, la cuvântul rostit. Mã simt încântatã în fiecare an atunci când vãd Teatrul Olímpia din Oliva plin pânã la refuz și cum orașul Oliva simte acest festival ca fiind al sãu, își apropie poezia, la fel și poeții pe care îi invitãm în fiecare an. Acum doi ani am sãrbãtorit zece ani de Poefesta și datoritã acelui vis inițial, mãrturisesc cu satisfacție, convinsã de munca depusã, cã festivalul e un punct de referințã în rândul festivalurilor internaționale ale regiunilor catalane. Importanța se datoreazã, în primul rând, faptului cã poeții invitați sunt catalani, dar, mai ales poeți de prim rang internațional. Chiar acum doi ani am avut-o printre noi pe Julie Christie, dar și alți poeți precum Patrizia Cavalli, Kirmen Uribe, Laura Pugno, Francis Catalano, etc... În acest fel, cuvântul rostit în limba de origine rãsunã în timpul Festivalului.

Un cititor obișnuit nu citește mai multã poezie pentru a participa la un festival, dar când un astfel eveniment se transformã într-un act de mari proporții, capabil sã aglutineze toate tipurile de public (cititor și necititor), reușește sã cucereascã și sã capteze noi cititori, persoane care nu s-au apropiat niciodatã de poezie, acest lucru e extraordinar. Pentru cititorii obișnuiți avem deja librãriile, iar ca sã-i creãm trebuie sã mergem sã-i cãutãm, iar un festival e o bunã formã de a o face.

Care sunt temele care îți trezesc imaginația poeticã, temele care te obsedeazã, care nu pot fi epuizate niciodatã în scrisul tãu?

Probabil cã timpul. Acesta deja include tot... În orice caz îmi dã o enormã satisfacție faptul cã aceste poeme pot fi citite în românã grație traducerii Janei Balacciu Matei, cãreia îi mulțumesc pentru aceste versiuni (și pentru faptul cã face cunoscutã literatura noastrã în limba românã!): sunt poezii care fac parte din volumul Quan érem divendres (2013) și cred cã cititorii vor reuși sã înțeleagã întrucâtva esența cea mai subtilã a stilului meu de a concepe cuvântul poetic.

                                                                     (Foto: Consol Parra)

angels gregoriCu aceste volume ai câștigat numeroase premii literare, dar în 2014, cu ultimul tãu volum de poezie, Quan érem divendres, ai obținut importantul premiu de poezie Jocs Florals, acordat de cãtre Primãria Barcelonei (înființat în secolul al XIV-lea). Ne poți spune ce înseamnã aceastã distincție pentru cariera ta literarã?

Fãrã îndoialã, pentru mine înseamnã punct și de la capãt.  Câștigasem înainte și alte premii, dar acesta a însemnat un pas înainte. Și un altul dupã, cel în care sunt acum... Puține premii au o istorie atât de solidã ca acesta. Când am câștigat, mi-am dat seama imediat cã odatã cu el se încheie o etapã. Orașul în care am crescut, cel care îmi acordase în anul 2003 Premiul Amadeu Oller pentru tinerii poeți inediți, zece ani mai târziu, îmi acordã premiul Jocs Florals. Atunci am știut cã se termina o etapã, prima decadã dedicatã literaturii.

Poeziile tale au fost traduse în diverse limbi internaționale, dar niciodatã în limba românã. Actualmente în contextul globalizãrii, ce înseamnã pentru tine relația cu limbile minoritare? Ce ar trebui fãcut ca sã se menținã interesul pentru poezia scrisã în diverse limbi considerate mici” sau cu o circulație internaționalã minorã?

Cum spuneam înainte, e esențial rolul mediator în ceea ce privește crearea de rețele și sinergii de schimburi între literaturi, de multe ori îndepãrtate geografic, festivaluri și, bineînțeles, traducãtori. Oricât de mulți poeți buni existã într-o literaturã, cei care deschid ferestrele spre alte literaturi sunt traducãtorii. La noi, de ceva timp, prezența literaturii române e mult mai intensã. La fel și prezența poeților români la festivalurile catalane și rezonanța pe care aceștia o au în presã. Autori români cum ar fi Ileana Mãlãncioiu, Mircea Cãrtãrescu, Svetlana Cârstean, Ioan Es. Pop și Ruxandra Cesereanu sunt participanții festivalurilor catalane cele mai importante. Și când e vorba de literaturi mici”, traducãtorii nu se limiteazã doar la funcția lor, ci au un rol totalmente activ, sunt punți și ferestre. Mi-au fãcut foarte mare plãcere lecturile din poeții români cum ar fi, de exemplu, Letiția Ilea sau antologia de Marin Sorescu.

Anul acesta, la cea de-a XII-a ediție a Festivalului Poefesta, din Olivia, va partipa în premierã, scriitoarea Marta Petreu. Ne poți da câteva detalii despre aceastã ediție a festivalului? Cum ai colaborat cu Institutul Cultural Român din Madrid?

Marta Petreu este oaspetele nostru internațional. Și suntem foarte bucuroși, nu doar pentru cã participã o poetã atât de interesantã la festivalul nostru, dar și pentru cã acest lucru înseamnã cã ne deschidem spre alte literaturi. La festival au participat poeți din Galicia, Argentina, Italia, Québec, dar niciodatã un reprezentant al literaturii române, al poeziei române de excepție. Suntem foarte onorați cã a acceptat aceastã invitație; a fost foarte generoasã. Când am citit câteva din poeziile sale, imediat am știut cã va fi invitata noastrã de onoare. În plus, la Oliva existã un numãr considerabil de cetãțeni români, și credem cã este un pariu” foarte interesant în toate sensurile. Aș vrea sã adaug cã din primul moment, directoarea Institutului Cultural Român, Ioana Anghel, s-a arãtat dispusã pentru a face posibilã prezența poetei Marta Petreu la Poefesta. Datoritã implicãrii Institutului, Marta Petreu poate fi prezentã și în Barcelona.

 

Interviu de Adina Mocanu

 

***

 

Àngels Gregori

 

 

Fa dos anys vam celebrar desè aniversari de Poefesta
i d’aquell somni inicial...

 

Entrevistem la poeta i directora del Festival Internacional de Poesia Poefesta, Àngels Gregori (Oliva, 1985), llicenciada en Teoria de la Literatura i Literatura Comparada per la Universitat de Barcelona on va obtenir el doctorat amb un tesi dedicada a la poeta i traductora catalana Marta Pessarrodona (Terrassa, 1941). La seva obra poètica ha estat traduïda a l’italià, castellà, francès, croata i asturià – i ara també, per primera vegada, al romanès. L’any 2004, amb dinou anys, va crear el Festival Poefesta. L’any passat va dirigir la Nit de poesia del Festival Nacional de Poesia de Sant Cugat del Vallès.

En l’edició d’enguany de Poefesta hi participen al costatdels poetes catalans Francesc Parcerisas, Josep Lluís Aguiló, Ivan Brull, Ester Xargay, Cesk Freixas, Gràcia Jiménez i els músics Xavi Lloses & Àlex Pallí & Toni Cotolí, la poeta argentina afincada a Nova York, M. Ana Diz, i com a convidada d’honor, la poeta romanesa Marta Petreu.

   (foto: Gema Caudeli)

angels gregoriEscrius poesia des del 2003. Has publicat els volums: Bambolines (2003), Llibre de les Bràndalies (2007), New York, Nabokov i Bicicletes (2010), Herències (2011) i Quan érem divendres (2013).  L’any 2004 vas engegar el Festival Internacional de Poesia, Poefesta, a Oliva, un dels esdeveniments literaris més destacats al País Valencià. Com es conjuga aquesta relació: escriptora-gestora.

Potser en la necessitat de transmetre un acte tan individual com és la lectura (i encara més de poesia) en un acte col·lectiu. Donar (i tornar) el valor que té l'espai públic de la paraula, a través d'un festival poètic, és essencial.  

Sovint sentim que la poesia no ven, en canvi, hi ha festivals de poesia que omplen auditoris. Hem de tornar, ara més que mai, a la paraula dita. Em satisfà molt veure el Teatre Olímpia d’Oliva ple de gom a gom cada any i que la ciutat d’Oliva se senti seu aquest festival, fent seva així la poesia i també els poetes que convidem cada any. Fa dos anys vam complir el desè aniversari de Poefesta i d’aquell somni inicial afirmo amb satisfacció, convençuda de la feina feta, que el festival és un referent en la xarxa de festivals internacionals de les terres catalanes. I la referència es deu principalment al fet que els poetes convidats són poetes catalans però, especialment, poetes de primer ordre internacional. Precisament, fa dos anys vam tenir entre nosaltres a Julie Christie però també altres poetes com Patrizia Cavalli, Kirmen Uribe, Laura Pugno, Francis Catalano, etc... D’aquesta manera la paraula dita en la llengua original ressona durant el Festival.

Un lector de poesia corrent no llegeix més poesia per assistir a un festival, però quan un esdeveniment així es converteix en un acte massiu, capaç d'aglutinar tot tipus de públic (lector i no lector), aconsegueix conquerir i captar nous lectors, gent que no s'ha acostat mai a la poesia, i això és genial. Per als lectors corrents ja tenim les llibreries, per crear-los cal anar a buscar-los, i un festival n'és una bona forma.

Quin són els temes que desvetllen el teu interès/imaginació, els temes que t’obsessionen, que mai esgotaries en la teva literatura?

Suposo que el temps. I això ja ho engloba absolutament tot... En tot cas em satisfà enormement que els lectors puguin llegir aquests poemes traduïts al romanès per Jana Balacciu Matei, a qui agraeixo aquestes versions (i el fet de donar a conèixer la nostra literatura en llengua romanesa!). Són poemes que pertanyen al llibre Quan érem divendres (2013) i penso queels lectors podran resseguir d’alguna manera l’essència més subtil de la meva manera de concebre la paraula poètica. 

                                                                      (Foto: Consol Parra)

angels gregoriLa teva obra ha rebut diferents distincions. L’any 2014 per al teu darrer volum de poesia, Quan érem divendres, vas rebre el reconegut premi dels Jocs Florals, que concedeix l’Ajuntament de Barcelona (instituït al segle XIV). Ens pots explicar què va significar aquesta distinció en la teva carrera? 

Sens dubte, per a mi, un punt i a part de tot. Havia guanyat abans altres premis, però això va marcar un abans. I un després, que és amb el que estic ara... Pocs premis tenen una història tan potent al darrere com aquest. I quan vaig guanyar vaig notar de seguida que amb ell tancava una etapa. La ciutat on he crescut, la que em va donar l'any 2003 el Premi Amadeu Oller per a joves poetes inèdits, deu anys més tard em dóna els Jocs Florals. Ahí vaig saber que tancava una etapa, la meva primera dècada dedicada a la literatura.

La teva poesia ha estat traduïda a diferents llengües internacionals, però encara no en romanès. Actualment, en aquest context global, què significa per a tu la relació amb les llengües minoritàries? Què caldria fer per mantenir l’interès per la poesia escrita en llengües considerades ‘petites’, o d’una circulació internacional menor? 

Com comentava abans, és cabdal el paper mitjancer que poden fer per a la creació de xarxes i sinèrgies d’intercanvi entre les diferents literatures, a vegades allunyades geogràficament, els festivals i, és clar, els traductors. Per molt que una literatura compti amb bons poetes, són els traductors els que ens obren aquestes finestres. De fa un temps, la presència de la literatura romanesa i dels seus autors és més intensa. També la de poetes romanesos als festivals catalans i el ressò que se’n fa a la premsa. Autors romanesos com ara Ileana Mãlãncioiu, Mircea Cãrtãrescu, Svetlana Cârstean, Ioan Es. Pop i Ruxandra Cesereanu estan participant en alguns dels festivals catalans més importants del moment. I quan es tracta de literatures "petites", els traductors no només es limiten a fer aquesta funció, sinó que tenen un paper totalment actiu, són ponts i són finestres també.Per a mi han estat molt plaents lectures de poetes romanesos com ara Letiþia Ilea o l’antologia de Marin Sorescu, per exemple.

Enguany tindrà lloc la XII edició del Festival Poefesta i per primera vegada hi pren part una poeta romanesa, Marta Petreu. Ens pots donar alguns detalls d’aquesta edició i també la col·laboració amb l’Institut Cultural Romanès de Madrid?

Marta Petreu és el nostre nom convidat internacional. I estem molt contents no només perquè ens ve una poeta tan atractiva al nostre festival, sinó perquè això significa obrir-nos cap a d'altres literatures. Al festival han vingut poetes gallecs, argentins, italians, quebequesos, però mai una representant de la literatura romanesa, de la poesia romanesa d’excel·lència. Estem molt honorats que hagi acceptat aquesta invitació; ha estat molt generosa. Quan vaig llegir uns quants poemes seus, immediatament vaig pensar que seria la nostra convidada d’honor. A més, a Oliva, hi ha un nombre considerable de població romanesa, i creiem que és una aposta molt interessant en tots els sentits. També voldria manifestar que des del primer moment la directora Ioana Anghel, de l'Institut Cultural Romanès ens va mostrar la seva total disposició a fer possible la presència de Petreu a la Poefesta. I gràcies a la seva implicació, Marta Petreu podrà també actuar a Barcelona.

 

Entrevista d′Adina Mocanu

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey