•  Liviu Antonesei
•  Dumitru Crudu


sus

Liviu Antonesei

 

 

Discurs despre metodă

 

Criticului meu

 

dar, poate, el are dreptate – ocolind e mai lesne

de atins ţinta; între imaginaţie şi raţiunea simbolică

se cască falia rigidă, distanţa nemăsurabilă dintre

ceea ce este şi ceea ce punem cu delicateţe şi groază

în actul luării în posesie, act simbolic

şi – de aceea – mai degrabă o floare strălucind

singurateca aşa cum focurile mari pe stîncile

care limitează întinderile verzi de apă şi le domină

cu o nobilă şi abjectă temeritate, le domină

cu o invidie secretă pentru ritmul lor neoprit,

pentru strălucirea fosforescentă din nopţile cu lună...

 

un gol – altul ? – între semnificaţie şi incantaţie –

chiar dacă stiloul lasă o pată pe coala albă, virgină,

imaculată,

să preferăm un murmur indefinit şi obscur rătăcind

prin spaţiile verzi şi prin urmele memoriei şi să închidem

ochii

atunci cînd mîna alunecă pe carnea albă a unui sîn tare,

care creşte frumos la vîrsta adolescenţei, dar pe care

l-am întîlnit mai tîrziu, mult mai tîrziu

şi să coborîm uşor, uşor, spre pîntecele

musculos şi elastic...

 

iar dacă ne oprim gîndul înainte de a ne poticni

în gingaşa impudoare, dacă oprim mîna,

nu o facem din grijă pentru soarta liceenilor

cu somnul agitat în întinderile albe de bumbac,

nici de teama harnicului paznic, ci numai dintr-o

sumbră şi proprie pornire agnostică

(mărturisită încă din primele rînduri, încă din

primele zile ale genezei, ale dublei geneze)

 

întoarcem apoi coala... şi gîndul ne fuge spre

scoliastul întîrziat ce confundă falnica strategie

a reticenţei în faţa puterii cuvîntului cu o anume,

minoră, frigiditate a spiritului, ba, poate, chiar

cu un exces de inteligenţă...

 

apoi, spunem frumos noapte bună şi ne scufundăm

în uitare, ne scufundăm în tăcere ca un plug

de pe vremuri în carnea crudă a pămîntului –

în secţiune transversală, o rîmă groasă şi roşie

se lasă ruptă în două, precum măgarul din fabulă,

precum un interpret plin de bunăvoinţă atîrnă indecis

între două doctrine estetice de neîmpăcat:

să-l numim Lactanţiu, să-l numim Lactanţiu, să-l

numim Laurenţiu sau – din prudenţă,

din lipsă de însemnătate – să nu-l mai numim!

 

şi, într-adevăr, de după faleza lutoasă, se ridică

luna iradiind argintos peste apele negre ale mării.

 

 

Anatomia speranţei

 

În mijloc, o uriaşă inimă de metal pompînd un puroi

violet, bolborosind sub presiune în arterele uscate,

un creier putrefact de asemenea, o portocală cenuşie –

apoi, concentrice sfere de influenţă cu legăturile

tensionate, milioane de insecte tinere în tricouri

colorate, refuzînd istoria speciei de la un punct

încolo, mişcîndu-se, depărtîndu-se,  automate strălucitoare

(şi tăcute în ordinea unui sens mai adînc), un fel

de dans isteric în lumina neoanelor, în sunetele

gîlgîitoare şi neordonate, în spatele/în faţa unor

uşi veşnic închise, neauzind nimic, nespunînd nimic,

după un fel de estetică a rupturii, fantastică

autarhie compensatorie, nevroză mecanomorfă – împotriva

nebuniei uşor cazone totuşi, uşor fără lege totuşi,

separare lăuntrică s-ar putea spune (fără o reală

interiorizare), un spectacol gălăgios şi monoton

care ajută cui? care foloseşte cui? care există

poate numai ca simplă mişcare autoreferenţială –

şi încă este bine că s-a scris eu, supremul şi că

alfabetul elin mai aruncă seminţe în mare şi că

poetul ossip nu şi-a luat şi versurile dincolo

de mormînt, iar în fiecare dimineaţă o ceaşcă de

lapte rece încercuie plumbul care se adună pe

arterele uscate, pe creier, în inima obosită...

şi, mai departe, cîmpii nesfîrşite, păduri din

care fiarele de mult au dispărut şi vînătorul

trece trist cu puşca inutilă pe umeri şi cîinele

de rasă devine potaie de haită şi printre

blocurile galbene hingherii în haine de piele (cu

strălucitoare cercuri portocalii pe spinare şi cefe

subţiri) îşi aşază capcanele, îşi aruncă plasele

grele de sîrmă. Şi e frumos cînd, seara, luna-şi

aruncă lumina rece pe suprafaţa apei Ciric.

Şi e bine.

(18 Mai 1983)

 

 

La aniversară

 

Ea-n fiecare noapte apare

cu braţe aburoase şi buze fierbinţi

clopotul lumii sună, albastru

în fiecare

şi noi ne întindem pe iarbă cuminţi.

 

Pielea de aur se umple de-a nopţii

răcoare

ea tremură-n braţele mele fierbinţi

o-acopăr cu mii de săruturi barbare

şi simt că-mi ies iarăşi din minţi.

 

Şi-a ei văgăună tresaltă spasmodic

sub nesfîrşita atingere a mea –

un ritm infinit, ciudat

şi melodic

condus de-a dragostei singură stea.

 

Ea-n fiecare dimineaţă apare

cu ochii ca dulci faruri fierbinţi

iar eu sînt înghiţit în blînda

teroare

şi tremur cu totul şi clănţăn

din dinţi.

 

Ea este mult mai frumoasă ca moartea

iar cîntecul ei nu are sfîrşit –

coborîm în adîncuri, luminoasă

e noaptea

şi timpul de-a pururi şi-n veci s-a oprit.

 

 

Interogaţia infinită

 

Varianta ad usum dephini

 

Cine-o limbă

atît de dulce

peste suflet

o să-ţi culce ?

 

Varianta aluzivă

 

Cine-o limbă

atît de dulce

peste ...

o să-ţi culce ?

 

Varianta hard

 

Cine-o limbă

Atît de dulce

Peste quiz...

O să-ţi culce?

 

 

Fractură biografică

 

Pînă cînd am văzut-o pe Eona,

arătam mult sub

vîrsta reală.

Acum, arăt mult

peste ea.

În zbor, se apropie

clipa letală

Şi aceea va fi

întrutotul

a mea.

 

Fragment din volumul Apariţia, dispariţia şi eternitatea Eonei (antologie de poezie 1978-2006) ce urmează să apară la Editura Paralela 45

 

Comentarii cititori
sus

Dumitru Crudu

 

 

Akvika II 

 

1 

 

Stai aici şi te temi că 

Ai să înnebuneşti

 

La noapte, "toţi o să înnebunim la un moment dat la noapte", te  

Opreşti în mijlocul străzii,

 

"copiii goi vor să vadă soarele", habar nu am

 

Cine a spus asta când nu  

Poţi plânge, vrei 

să vezi soarele

sau măcar pe marius ianuş 

 

akvika e pretutindeni şi mi se face frică

 

atunci când te bagi sub plapumă

 

 

Şi ai vrea să ieşi în stradă şi ai vrea să vezi 

Ceea ce ţi-a lipsit dintotdeauna 

Ceea ce nu ai avut niciodată 

 

Dar acum stai aici şi te temi să nu apară cineva şi 

Să te îmbrăţişeze şi  

Şi să-ţi vorbească fără oprire şi

 

brusc

 

a venit noaptea 

 

2 

 

Acum ar trebui să se schimbe totul dar tocmai acum nu se schimbă nimic 

Aminteşte-ţi de marius ianuş aminteşte-ţi de mihai vakulovski 

Vezi picăturile reci de apă aminteşte-ţi de adi urmanov 

Nu poţi fi singur când se ridică norii deasupra 

Ştiu că nu poţi zâmbi  

Noaptea

 

e aceeaşi are gura deschisă  

Toţi cei pe care i-am cunoscut râdeau la ora asta

 

 

Cine a zis

 

asta

 

 

Acum mă tem

 

cel mai mult 

 

Cine a zis asta

 

 

Oare akvika are nume 

 

O voi vedea la ferestrele alea întunecoase 

 

după uşile alea închise 

Aminteşte-ţi de adi urmanov aminteşte-ţi de ştefan baştovoi Când intri

 

într-o casă pustie 

Unde nu-i nimeni absolut nimeni 

Şi unde nimeni nu o să fie niciodată. 

 

3 

 

Acum stau după draperii violete stau şi 

Te privesc 

 

 

Am văzut şoareci care şi-au ieşit din minţi  

Am văzut oameni foarte singuri

 

Când deschizi uşa ştii că nu mai are nici 

Un rost s-o deschizi 

 

Înţeleg asta şi, brusc, 

Sunt atât de fericit

 

4 

 

stau în hol pe un scaun 

în faţa unei uşi închise  

 

Cu toţii am făcut asta măcar o singură dată în viaţă 

 

Cine ştie ceva despre mine? 

Pe cine-l interesează cine sunt eu? 

 

Am vrut să-mi cumpăr un pulovăr, iar după aceea l-am aruncat într-un canal  

Cu toţii am făcut asta măcar o singură dată în viaţă 

 

 

 

Şi atunci am izbucnit în lacrimi 

 

Haideţi mai bine să vă vorbesc despre mine

 

Dar vorbesc despre noroiul de pe stradă 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey