•  Mihaela Butnaru
•  Florentin Smarandache


sus

Mihaela Butnaru

Şi altă privelişte, mai plăcută decît o prăbuşire de cărţi, care ar fi?

13 octombrie
De soare desfac nodul eşarfei, lenevesc în timp ce bătrînele în negru şi albastru închis fac paşi repezi pe trotuare, pe scări, pe mijlocul străzii. Nu ştiu unde vreau să mă duc şi mă las invizibil condusă de un domn cu ochelari fumurii, faţă de care păstrez o distanţă detectivistă; mergem împreună fără să ne cunoaştem, lent, cu paşii potriviţi, pînă ne pierdem în faţa Universităţii.

Trec nehotărîtă într-o zonă de blocuri înalte, cu pereţii pătaţi şi afumaţi, cu parterul întunecat de ierburi.Un băiat citeşte cu voce tare, stînd cu spatele lipit de paravanul "magazinului universal". Mai încolo, un cîntăreţ cu vioara apare şi dispare fantomatic cu fiecare om care îi trece prin faţă.

În Iaşi e acasă cînd e aglomerat, cînd în autobuze nu mai sunt scaune libere, cînd toate gogoşile unsuroase şi sărate dispar de pe raft, cînd ziarele prinse în cîrlige foşnesc şi trec din mînă în mînă. E acasă cînd zumzetul e atît de mare, încît nu mai contează numărul autobuzului sau locul de întîlnire. Ies aburi din clădiri, între Palatul Culturii şi Podu Roş nu e loc să arunci un ac. Oamenii trec unul de altul, se evită, se ciocnesc, se scuză, îşi strîng mîinile în semn de înţelegere.

Aveam un loc în oraş aproape ca o cochilie de melc, de fapt, ca o cochilie cu două deschideri, în care intram şi mă rătăceam: o dată în aprilie fără soare, o dată în septembrie cu hainele ude, o dată în mai ridicînd din umeri. Chiar şi în acest loc pluteşte acum muzică şi miros de carne arsă, miros de făină arsă, de plastic încins la soare. Pe celălalt drum, oamenii adunaţi în faţa Mitropoliei alcătuiesc un miriapod uriaş, obosit de aşteptare.

Pietrişul de pe aleile Casei Pogor scîrţîie, o femeie citeşte şi îşi leagănă copilul, cîţiva scriitori spun poveşti de acum 30 de ani şi rîd. În podul de la Pogor, unde se urcă pe o scară îngustă şi sucită, sunt expuse portretele aceloraşi scriitori. Ironic, nu aflu cine e fotograful, iar persoanele prins în fotografii se uită indiferent la ele însele. Afară, un tînăr în negru se ceartă la telefon cu iubita. Şi cînd ţi-am spus ce ţi-am spus, tu…

Muzica îţi lasă o apăsare în piept, ca un gol de aer, ca după primul fum de ţigară. Fata care cîntă seamănă cu Katie Melua şi cînd îi spun asta, rîde discret. Aflu de trupa Univers, notez totul cu un aer serios, deşi văd cum rîsul şi zarva, strîngerea tobelor şi a microfoanelor schimbă trist impresia într-un fade out. Dar poate trist îmi vine să spun acum, după ce am stors povestea de amănunte şi scene, fiindcă atunci am trecut repede peste imaginea unui tînăr shakesperian, cu sacou negru şi bocanci, voit melancolic şi cinic pînă la a produce stînjeneală. Cinicii simpatici din autobuz s-ar fi dat la o parte la trecerea lui, şi-ar fi închis telefoanele, ar fi tăcut, drumul s-ar fi netezit, aşa încît nimeni nu trebuia să întindă mîna după bara orizontală de echilibru, care e ori prea sus ori înfierbîntată ori umedă.

Aud însă conversaţii în gol, sonerii stridente şi cîte o voce toropită. Cobor. În piaţa Eminescu, maeştii vechiturilor, antichităţilor şi obiectelor uitate s-au întins în faţa şirului de magazine şic. Ce vînd? Timbre, bani, ceşti, cercei, tablouri, fotolii, linguriţe îndoite, mănuşi, cărţi, un car, o păpuşă, un gramofon… La Sophia, cărţile stau să dărîme rafturile, sunt trei cărări înguste de trecere, dacă scoţi un volum la întîmplare, rişti să cadă toată construcţia şi altă privelişte, mai plăcută decît o prăbuşire de cărţi, care ar fi?

Pe domnul cu ochelari fumurii îl regăsesc spre seară; cînd cu cinci paşi înainte, cînd cu vreo şase în urmă, mergem împreună "acasă". Pe o bancă, două bătrîne mănîncă portocale şi vorbesc înduioşate de sarmale, preoţi şi vremea lor. O femeie merge cu un buchet de flori albe prin mijlocul străzii strigîndu-i Domnului să coboare pe pămînt.

Comentarii cititori
sus

Florentin Smarandache

Chemarea Indiei

19 decembrie 2004
– Hai în India! Lilia ţopăie de bucurie.
Drumul până la aeroport e ştrangulat, lângă Los Lunas,de un accident... un truck are cabina turtită, vreo 4-5 maşini depoliţie cu becurile semnalând, un elicopter învârtindu-se pe deasupra...
Maşini puzderie, camioane pe 2-3 mile oprite... Începem să ne agităm... Pierdem avionul...
De când cu teroriştii şi controalele astea nebune, trebuie să fii cu două ore înainte de plecare. Ne descalţă, îmi scot cureaua, ceasul, scurta şi trecem prin filtru.

                                                                   *
Aeroportul din L.A. a devenit neîncăpător. Puzderie de lume la zborul spre Hong Kong, înaintea noastră.
Câta balenă de avion! Încap în el 300 de oameni.

                                                                   *
Avionul spre Seoul plin ochi.
– N-am fost într-o adunătură cu numai din ăştia cu ochii exclamă Lilia.
13 ½ ore de zbor Los Angeles – Seoul, wow! Chelnăriţele-s ca nişte păpuşele cu ochi oblici; sunt alese una şi una, parcă-s scoase din cutie. În fond ce-s Stewardesele? Rasa galbenă, scrie în biblie, va stăpâni lumea.

                                                                   *
Am vederea tulbure, roşie de nesomn.

                                                                   *
Cutreierăm jumătate de glob, de la est la vest (spre Indii). Încă 9 ore de la Seoul la Delhi. Avionul se umple de negricioşi (Lilia zâmbeşte; că eu nu mă deosebesc de ei...! În Coreea îi făcusem un "complighionţ" că are nasul mocs ca asiaticii!)
Un matematician român, Adrian Vasiu, din Cluj, s-a căsătorit cu o indiancă şi au o fetiţă care vorbeşte engleză şi hindi, dar nu şi română. Înainte de a face rezervarea pentru bilete i-am cerut lui Adrian, acum cercetător la Universitatea din Arizona, informaţii despre India.
În aeroportul din Seoul, expuse maşini ale companiei DAEWOO care are o filială şi la Craiova.

Trafic infernal în Delhi
În Delhi, ceaţă, dar călduţ. Aici nu e iarnă, iar vara (mai – iunie) e foarte cald.
La aeroport ne-au aşteptat dr. Ajay Kumar Sharma şi fiul său cel mic Shubham.

                                                                   *
Ah, ce aglomeraţie pe străzi! Nu respectă benzile.
Autobuze, van-uri mici, biciclete, motociclete, ricşe, auto-ricşe claie peste grămadă că mă mir cum nu se accidentează! Şoferii s-au obişnuit cu traficul. Dar eu n-aş putea conduce! Taximetristul pune muzică indiană la radio, ne mai înveselim. Trecem prin oraşul nou, apoi prin cel vechi.
Ameţim, ne doare capul de atâta drum... Volanul maşinilor pe dreapta, circulaţia pe stânga; ca-n Anglia şi Australia.
Tarabe multe, triciclete, homeless-i, cerşetori. Oraşul vechi seamănă cu medina: străzi înguste, lume multă (în special bărbaţi, femeile cică stau acasă).
Ajay ne duce la o nuntă indiană unde întâlnesc profesori de la Universitatea Delhi, dintre care dr. Vinod Tyasi lucrează în Teoria Numerelor. Îmi propune să ţin o prelegere.
Localul nupţial are doi străjeri la intrare, cu halebarde ca-n castelele medievale, decor roşu. Femeile în rochii sari, bărbaţii la costume. Mireasa în roşu aprins. Doi-trei copii serveau cafele Cappuccino pe tăvi, iar în altă cameră autoservirea cu bucate indiene.

                                                                   *
1$ = 43-45 rupies

                                                                   *
Primul templu hindus în care pătrundem: Hanuman Mandir. Ne descălţăm. Shubham cumpără o coroană de trandafiri roşii, înşiraţi pe aţă ca o salbă şi puşi într-un coşuleţ micuţ, împletit. Ne spălăm cu apă tămăduită, suntem miruiţi şi primim nişte bobiţe galbene (am crezut că-s de la vreun fruct exotic, când colo erau dulciuri preparate în casă – "mâncarea Domnului" mi s-a spus).
Băiatul lui Ajay nu mai are numele de familie Sharma, ca şi tatăl său, ci Bhardwaj, luat după religie (Brahma).

Amintiri despre Raj Kapur
Ajay are un apartament dat de guvern. Lucrează ca bibliotecar la Colegiul Shyambe, care ţine de Universitatea din Delhi şi scoate revista "Bulletin of Pure and Applied Sciences". La tomurile de matematică şi fizică am contribuit şi eu cu articole – aşa ne-am cunoscut.

                                                                   *
În casă are o căţea dalmaţiană cu patru căţei frumuşei şi jucăuşi (albi cu picăţele). Căţeaua "îmbrăcată" într-un cojocel pe spate să nu-i fie frig.

                                                                   *
Le spun de celebrul Raj Kapur şi filmele indiene savurate în România când eram copil, în Bălceşti-ul meu, "Vagabondul", "O floare şi doi grădinari". Încep să cânt, după ureche, versurile în hindi:

Mira juta hai japani
Yah patlun inglishtani
Shar pai lal topi russi
Phir bhi hai hindustani.

Kavita, soţia lui Ajay, râde. La televizor un actor, Jaikis Roy, îmi aminteşte acele vremuri.

                                                                   *
Lakshmi este zeiţă hindusă cu opt mâini, călare pe tigru, fiecare mână simbolizând lupta, pacea etc.

                                                                   *
Kavita îi pune Liliei un bindi (bulină roşie între sprâncene, ca la indience).
Femeile poartă şalvari şi fustă peste.

                                                                   *
Noaptea se auzea un fluierat periodic pe străzi, cică de la gardieni.

Maimuţe şi vaci pe străzi!
Şase inşi într-o ricşă mică. Maimuţe şi vaci pe străzi. Biciclete puzderie printre maşini. Există şi ricşe cu tracţiune... umană! În loc de cal, se înhamă un om, împinge proţapul ca un armăsar.

                                                                   *
Renu (soţul ei ne schimbă dolarii în rupii şi ne-a rezervat bilete de avion Delhi – Calcutta şi retur), ne-a dat câte o păstaie verde cu bobiţe mici înăuntru şi gust de mentă, numită ilaicha, pentru împrospătarea mirosului gurii.
Maşinile trec milimetric una pe lângă alta. Ah, bine că nu conduc eu!
La bazarul Chandni Chowic învălmăşeală, îngusteţe, negustori. O coloratură balcanică ai crede! Lilia se interesează de mătase, aur, argint. Numai bărbaţi pe străzi, foarte puţine femei.
Prin Delhi trece fluviul Yamuna. Spălători de profesie, care spală rufele în râu şi le usucă pe iarbă ori pe garduri. Crematoriul Nigamboth Gihat (în religia hindusă morţii se ard).
Camioane pline ochi cu oameni, stau lipiţi ca peştii. WC deschis pentru sexul masculin: un zid cu despărţituri, formând mici compartimente, unde bărbaţii urinează. Iar pe lângă ei, la câţiva centimetri, trec pietoni, autovehicule, ricşe...!
Am întrebat dacă există WC-uri deschise şi pentru femei. Damele din taxi au început să râdă; femeile n-au aceeaşi poziţie...
Mamă, ce aglomeraţie pe străzi! Bărbaţi legaţi la cap cu fulare şi basmale, parc-ar fi jumătate muieri.

(Fragmentul face parte din volumul India magică – note de călătorie, Ed. Offsetcolor, Râmnicu Vâlcea, 2005)

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey