•  Colocviile şi premiile revistei Mozaicul – 2006
•  Zilele Craiovei
•  Astra Film Fest
•  Thalia merge mai departe


sus

Cornel Mihai Ungureanu

Despre competiţie, subjonctiv şi pedagogii naţionali cu alonjă
(sau despre elitism, Adrian Marino şi mai multe tăceri)

Cea de-a IX-a ediţie a Colocviilor revistei Mozaicul a avut loc în 27-28 octombrie, la Craiova. Doi dintre invitaţi nu au ajuns, de această dată, în Bănie. Liviu Antonesei urma să susţină o conferinţă în deschiderea manifestărilor, o pregătise şi a trimis-o organizatorilor în clipa în care, cu o seară înainte, un eveniment nefericit intervenit în familia sa i-a anulat plecarea pe diagonala est-vest a ţării. Cornel Ungureanu, criticul timişorean, urma să participe la dezbaterile de sâmbătă, lucru care, o spun cu toată redundanţa, nu s-a întâmplat. Au venit, în schimb, Ion Bogdan Lefter, Simona Popescu şi, de la Stockholm, Mircea Iliescu.

În aceste condiţii, vineri, 27 octombrie, abia sosit, cu o uşoară întârziere, Ion Bogdan Lefter a susţinut, în Sala Mare a Primăriei Municipiului, o conferinţă pe tema din acest an a Colocviilor - Europa şi spiritul competiţiei. Exigenţe ale integrării europene. El a vorbit despre raporturile în care se află culturile europene subliniind că, deşi din punct de vedere istoric, există culturi dominante (engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană), diversitatea şi policromia culturală a continentului nostru este preţioasă. "Integrarea este un proces cu două dimensiuni radical opuse. Prima este omogenizarea: graniţele dispar, monedele, armatele nu mai sunt ce au fost, nu mai constituie motive de mândrie naţională. A doua este dimensiunea culturală, aici s-a admis că integrarea nu trebuie să ducă la omogenizare, la o topire a culturilor într-o cultură europeană, ci mozaicarea, necesitatea ca fiecare ţară să vină în Europa Unită cu tot ceea ce înseamnă moştenire şi identitate culturală", a spus Ion Bogdan Lefter. O altă idee a domniei sale, tonică, în măsura în care exprimă un adevăr,
a fost aceea că "ni se oferă şanse pe care culturile marginale nu le-au avut până acum. În aceste condiţii, complexele nu mai au bază, nu mai au pe ce să se sprijine".

În a doua parte a acestei întâlniri - la care au participat şi oficali (între ei, primarul Craiovei, Antonie Solomon), oameni de cultură, un public avizat - mozaicarii au organizat şi un moment aniversar, marcând centenarul Tiberiu Iliescu. Cu această ocazie, fiul scriitorului, Mircea Iliescu, profesor la Universitatea din Stockholm, a susţinut o conferinţă pe tema Avangarda literară românească faţă cu Europa. De asemenea, s-au lansat şi două cărţi, ambele apărute la editura Aius PrintEd: Aventuri verticale - Studiu monografic Tiberiu Iliescu
de Xenia Karo şi Pagini alese – selecţii din
opera lui Tiberiu Iliescu. Volumele au fost prezentate de criticul literar Constantin M. Popa.

Sâmbătă, în prima parte a zilei a avut loc, la sala de conferinţe Dragonul de aur,
o triplă lansare de carte: Descoperirea Europei de Adrian Marino, Scrisori din cetatea cu trei turnuri (dialogul epistolar purtat de Adrian Marino cu Nicolae Marinescu şi Constantin M. Popa, directorul şi respectiv, redactorul-şef al Mozaicului) şi Adrian Marino: un proiect pentru cultura română. Analize şi evocări de Ion Bogdan Lefter, cărţi publicate tot la editura Aius PrintEd. Volumele au fost prezentate de Paul Aretzu şi Constantin M. Popa. Nicolae Marinescu şi Ion Bogdan Lefter au evocat opera şi personalitatea lui Marino, domnul Marinescu amintind şi unele întâmplări, discuţii, emoţii ce au caracterizat relaţia Marino
Mozaicul.

A urmat o amplă dezbatere moderată de criticul Gabriel Coşoveanu. Tema: Europa şi spiritul competiţiei. Exigenţe ale integrării europene. Au intervenit, în afara celor deja
amintiţi, între alţii: Victor Marian Buciu, Horia Dulvac, Ioana Dinulescu, Mircea Iliescu, Xenia Karo, Ion Militaru, Simona Popescu, Aurelian Zisu. Remarcabile tăceri: Sorina Sorescu şi Ion Buzera.

Nicolae Marinescu a adus în discuţie instituţiile de cultură autohtone, organizarea lor diferită de ceea ce se practică în Europa de Vest, dar şi absenţa, la noi, a instituţiei galeristului, a celei a impresarului or a agentului literar. Tot despre instituţiile culturale a vorbit şi Ioana Dinulescu, iar Marian Victor Buciu a identificat trei căi prin care poate fi realizată integrarea europeană: instituţională, individuală şi prin corectitudine politică, aceasta din urmă părându-i-se cea mai bună, pentru că "instituţiile noastre propun valori care nu sunt competitive. Numai două-trei nume din 12 propuse capătă o oarecare audienţă
".
"Nu aş fi atât de optimistă şi să cred că raporturile s-au schimbat şi că acum ar fi o bună ocazie pentru lansarea noastră culturală în Europa . Deocamdată luminat este doar centrul, periferiile nu se văd. S-ar putea ca luminile să ajungă şi pe periferii şi acolo să se vadă lucrări interesante. Imaginea la care mă gândesc este aceea a unei Europe capilare, vii, consistente", a spus Simona Popescu. Ea a abordat şi ideea handicapului de pornire, a complexelor ce au fost induse intelectualilor: "Fermierii români, dacă au tractorul lor şi crescătoria lor de melci, sunt gata să concureze cu oricine. Intelectualii sunt însă complexaţi. Pedagogi naţionali cu alonjă şi carismatici, din păcate, ne-au indus, după 1990, complexul vinovăţiei. Ei îi analizează pe români, extrăgându-se însă pe ei din analiză, inoculând celorlalţi ideea că România este o ţară primitivă şi că tu eşti un reprezentant al ei. Îmi sunt profund antipatice aceste discursuri şi încerc să le ofer cu totul altceva studenţilor mei
".

"Sunt ca broasca ţestoasă care îşi poartă pe umeri carcasa asta românească. Mai ales cei tineri cred că e bine să scape de această carapace. Un intelectual e un nomad, iar mie îmi place să zbor, să vorbesc cu oameni neînrădăcinaţi. Dacă vreţi, mă declar omul recent!

Doar străinii mi-au dat certitudinea că sunt un om normal. Sunt fericită de câte ori îi întâlnesc, pentru că în dialogul nostru suntem egali şi atmosfera e relaxată. Dacă vorbesc în engleză la o astfel de întâlnire şi e şi un român în jurul meu, intru în panică: «Subjonctivul! Concordanţa timpurilor!»", a mai spus, stârnind zâmbete fireşti
, Simona Popescu.

Mircea Iliescu a vorbit despre un complex personal al lentorii, afirmând că a ţinut cu greu pasul acestei dezbateri animate. El a vorbit despre pericolul globalizării, despre dinamica mai accelerată a Europei şi viteza mai mare cu care se produce schimbul de generaţii, despre condiţionare economică a culturii, în Vest: "Librăriile sunt inundate de cărţi uşoare, cum spunea tatăl meu: «O literatură pentru subrete!», cărţi care asigură editurilor suportul economic. Ceea ce face editura Aius – lansând aceste volume Adrian Marino – în Occident nu există. Cred însă că, aşa cum marii artişti îşi construiau fiecare propriul tratat de proporţie, ar fi bine să alcătuim şi noi un tratat de proporţie în care să punem în evidenţă rostul detaliului românesc în macrocosmosul european, Şi mi se pare că nu e un lucru greu"
.

Xenia Karo a adus în discuţie necesitatea unei competiţii oneste în spaţiul cultural, formulând o întrebare care, unora, le-o fi produs zâmbete interne: "Cum să facem să dăm concurs?
"
Trecuse de ora 15, când moderatorul întâlnirii, criticul Gabriel Coşoveanu a atenţionat: "Ceasul începe să devină uşor duşmănos", cuvântul de încheiere revenindu-i lui Ion Bogdan Lefter. Acesta s-a referit la confruntarea dintre conservatorism (ca formă de încremenire într-un anumit mod de gândire) şi liberalism (denumit astfel tot generic), dintre elitism şi anti-elitism. Fără să conteste elitele, anti-elitiştii amendează dispreţul acestora pentru vulg, pentru alternative. "Culturile societăţilor civilizate au lăsat în urmă, ca un vestigiu istoric, elitismul, cristalizând şi punând în locul lui disponibilitatea către diversitate şi toleranţă. Iar dacă în România
o parte a elitei se comportă elitist, blocând, până la un punct competiţia, nu putem să dăm drept câştigător răul, să nu remarcăm paşii care se fac către o societate liberală, pluralistă, diversă", a încheiat Ion Bogdan Lefter.

Seara a avut loc tradiţionala decernare a premiilor revistei Mozaicul.

Cu această ocazie s-a lansat şi volumul semnat de Patrel Berceanu, Teatrul în dialog cu Veacul
, apărut la Aius PrintEd.

Premiul "Petre Pandrea" pentru literatură
a fost acordat Simonei Popescu pentru volumul Lucrări în verde sau pledoaria mea pentru poezie şi lui Augustin Cupşa pentru volumul Perforatorii
.
Premiul "Tiberiu Iliescu" pentru eseistică şi publicistică a fost acordat Xeniei Karo pentru volumul Aventuri verticale - Studiu monografic Tiberiu Iliescu
şi lui Cristian Nedelcu pentru activitatea publicistică.
Premiul "I.D. Sîrbu" pentru artă teatrală i-a fost acordat actriţei Cerasela Iosifescu pentru rolul Medeea
din piesa omonimă, în regia lui Yiannis Paraskevopoulos.
Premiul "Jean Bobescu" pentru muzică a fost acordat sopranei Diana Ţugui pentru rolul "
Lucia" din opera Lucia di Lammermoor de G. Donizetti.
Premiul "Constantin Lecca" pentru arte plastice i-a fost acordat pictorului Mihail Trifan pentru seria de expoziţii Conversaţii vizuale
.
Premiul "Omnia" a fost acordat post-mortem poetului şi teatrologului Patrel Berceanu pentru vasta sa activitate literară (poezie, eseistică, publicistică) dar şi pentru manageriatul cultural în calitatea sa de director artistic al Teatrului Naţional "Marin Sorescu" din Craiova şi de director al Teatrului pentru Copii şi Tineret "Colibri" din Craiova. Momentul a fo
st însoţit de proiecţia unor imagini cu Patrel şi de cuvântul Doinei Pologea, soţia scriitorului.
Premiul "Constantin Rădulescu-Motru" pentru ideologie culturală nu a fost acordat în acest an.

Comentarii cititori
sus

Corina Ungureanu
Cornel Mihai Ungureanu

Pe alese, de Zilele Craiovei

Cea de-a X-a ediţie a Zilelor Craiovei a avut loc la sfârşitul lui octombrie, manifestarea căpătând, pentru prima dată, o dimensiune culturală pronunţată. Organizatorii au oferit celor dispuşi sau doar curioşi posibilitatea să asiste la numeroase spectacole, să vadă la lucru artişti cunoscuţi şi puneri în scenă diverse. Teatrul Nottara a adus în Bănie: Doi pe o bancă, cu Emil Hossu şi Catrinel Dumitrescu şi Variaţiuni enigmatice, cu Mircea Diaconu şi Alexandru Repan (C.U.: Spectacol static, şi n-a fost o lipsă, aşa trebuia să fie. Drept pentru care am fost recunoscătoare, căci la puţinele scene mobile m-am dedat la invadări de spaţiu intim "şi la stânga, şi la dreapta, uite, uite-aşa" – eram pe ultimul rând, într-o zonă fără necesarele diferenţe de nivel. Diverse grupe de muşchi s-au resimţit, o plată prea mică pentru bucuria primită. Spectacolul din sală a fost unul trist: bruiaje la intervale regulate şi strânse "nu se aude, nu auzim nimic" nemotivate şi îndemnul unui spectator ca personajul să apese pe trăgaci – moment pe atât de penibil, pe cât de amuzanţi sunt copiii la teatrul de păpuşi, avertizându-i pe iezi că se apropie lupul. În faţa unui public restrâns, dar nepermis de cuprinzător, Diaconu şi Repan – două legende la lucru! C.M.U.: Din păcate, nu am ajuns la această piesă).

Teatrul Naţional Bucureşti s-a prezentat la întâlnirea cu spectatorii craioveni cu Idolul şi Ion Anapoda (foto), de G.M. Zamfirescu, cu Ileana Stana Ionescu, Dan Puric, şi alţii, Regina mamă, de Manlio Santanelli cu Olga Tudorache, poate mai convingătoare, la 77 de ani, decât în 1997, când a debutat în acest rol care i-a adus Premiul criticii pentru cea mai bună actriţă a anului 1997 din partea Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (în februarie 1998) şi Premiul pentru cea mai bună actriţă acordat de UNITER în 1999. (C.M.U.: M-am temut puţin, în minutele în care aşteptam primul gong, de hărmălaia copiilor şi adolescenţilor din sală, dar piesa şi, mai cu seamă, jocul actriţei i-au cucerit şi pe ei. Greu de acceptat imaturitatea personajului masculin, care, la 50 de ani nu arăta, în unele momente, nici empatie, nici înţelepciune, altfel piesa lui Santanelli fiind una spumoasă. Jurnalul respectivului personaj începea pe 2 februarie, aşa că mi-a venit în minte Adriana – e ziua ei de naştere atunci, iar dialogul şi situaţia m-au dus cu gândul la Babi şi la tanti Păsărel. Replică preferată: "Frică? Ăsta e cuvânt pentru ce îţi povestesc eu ţie?". Am plecat la jumătatea spectacolului, eram cel care trebuia să stea la pupitru, la radio, preluând unele intervenţii în direct de la pelerinajul cu sfinte moaşte, ce a avut loc, în acea seară, pe străzile oraşului. Am dus cu mine frustrarea alegerii datoriei şi bucuria întâlnirii mele – şi a celor rămaşi în sală – cu o actriţă extraordinară).

Al treilea spectacol adus de TNB a fost Inimă de câine, după nuvela lui Mihail Bulgakov (regia şi dramatizarea Yuriy Kordonskiy). Scrisă în 1925 şi publicată pentru prima dată în Rusia în 1987, povestea se împleteşte în jurul ciocnirii a două lumi: cea a valorii, a bunului simţ, a Aidei şi aceea a terorii în numele intereselor clasei muncitoare, a plângerilor la organele superioare, a calendarului proletar, a comitetului de bloc şi a lecturilor dintr-o carte albă "de culoarea azotatului", lumea Internaţionalei (CMU: Cântec pe care mi-l fredona şi bunica din partea mamei, în frageda-mi pruncie. Tot de atunci şi tot din acea zonă vine şi amintirea Florinei Cercel, într-un turneu alexăndrean, actriţă pe care am revăzut-o în adaptarea nuvelei lui Bulgakov.
Apelul doctorului Preobrajenski - Victor Regengiuc (foto), o evoluţie impecabilă şi de această dată - la cineva de sus, care să îi dea certificatul absolut de protecţie anticipa, poate, scrisoarea pe care Bulgakov i-a trimis-o lui Stalin, în 1930.
Excelent Şerban Ionescu, în bâlbele ce făceau trecerea de la aroganţă, la umilinţă, atunci când este chemat la telefon să dea socoteală unui personaj important din aparatul bolşevic. De o expresivitate aparte, înduioşătoare, Rebengiuc în momentul de slăbiciune, de sluj în faţa terorii întruchipate de "tovarăşul cu greutate" interpretat de Bindea. O scenă mai puţin reuşită mi s-a părut aceea a operaţiei.
Replica preferată: "Sufletul meu încă nu s-a stins".
Şi o remarcă specială pentru jocul extraordinar al lui Marius Manole în ambele ipostaze: câinele vagabond Şarik şi varianta lui umană – Tipograf Tipografovici Şarikov, şeful subsecţiei răspunzătoare de eliminarea patrupedelor fără stăpân - pisici etc din cadrul Departamentului de Curăţire a Moscovei).

Alte spectacole oferite de organizatori: O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu, prezentat de Teatrul Mic Bucureşti, cu Florin Călinescu şi Coca Bloos (C.M.U.: Pe de-o parte, nu m-a interesat subiectul, nu am crezut că ne poate ieşi o parabolă mai iscusită decât a lui Bulgakov, iar pe de alta… Florin Călinescu în rolul lui Ceauşescu, e ca şi cum mi s-ar oferi frişcă amestecată cu salată de vinete în timpul unei crize biliare); Arhivarul clipei, cu Eusebiu Ştefănescu (CMU: Am ales să păstrez imaginea domnului Ştefănescu din vremurile glorioase când recita imnuri măreţului conducător anterior pomenit); Cântece ţigăneşti, după Miron Radu Paraschivescu, cu Dorin Andone; Despre Marlene, cu Emilia Popescu; Flecărerile femeilor, de Carlo Goldoni şi Casa cu un cap de cal în perete, de Teolinda Gersao (Universitatea Hyperion Bucureşti); Oratorii pisicilor turbate, cu Ilie Gheorghe (Teatrul Naţional "Marin Sorescu" Craiova); Opera comică pentru copii Coana Chiriţa după Vasile Alecsandri, cu Stela Popescu.

Clubul Promethevs şi ArCuB Bucureşti au prezentat Ciudat imobil!, un spectacol realizat de actriţa Cerasela Iosifescu şi muzicienii Andrei Kivu (violoncel, percuţie) şi Irinel Anghel (khaen, electronics) pe versurile lui Jacques Prévert (C.U.: Contribuţia celor doi muzicieni a fost substanţială de la început până la sfârşit, dar s-a retras în umbră odată cu apariţia Ceraselei Iosifescu care a purces în a ne prezenta locatarii unui imobil pe cât de straniu, pe atât de familiar. O lecţie magistrală de interpretare în faţa căreia nici pălăria pe care o purta nu a putut rezista: a căzut în drumul spre ieşire în vuietul aplauzelor. Şi pot să jur că am simţit invadându-mă, odată cu infernalul fum de club sub pământ, mici particule cristalizate de otravă şi blândeţe prevertiene. În doze egale. O experienţă de neratat).

Alte propuneri: Teatrul de Comedie Bucureşti cu spectacolul O staţie…; Teatrul La Scena: Taina cerşetorului; Teatrul Municipal Ariel Râmnicu-Vâlcea, spectacolele Farsa jupânului Pathlein şi Giocondele; Centrul de proiecte culturale al Municipiului Bucureşti ARCUB - Uşa de Matei Vişniec, cu Claudiu Bleonţ, Cerasela Iosifescu, George Ivşacu. (C.M.U.: Un Vişniec clasic; C.U.: Claudiu Bleonţ într-un rol care îi vine ca o mănuşă, Cerasela Iosifescu parcă puţin stingheră întruchipând un personaj complex: habotnica răbdătoare, tenace, dar nesigură şi, trebuie să fiu de acord cu domnul Liviu Ornea, George Ivaşcu - o interpretare atipică, fără cusur a soldatului. Un spectacol corect.); Teatrul George Bacovia Bacău Vreau să număr stelele, de Ion Sava; Teatrul DEKO Bucureşti – O noapte taifunoasă.

Au mai fost de văzut: Mady baby.edu şi 89, 89… fierbinte după 89 cu Coca Bloos, Maria Ploae, Gheorghe Visu.

Au avut loc, în acele frumoase zile craiovene de sfârşit de octombrie, ateliere de teatru, canto şi arte plastice în cadrul cărora au prezentat spectacole şi expoziţii Facultăţile de Arte din Bucureşti, Craiova, Iaşi, Timişoara şi Constanţa. Cei mici au putut participa (căci rareori ei doar asistă), între altele, la: Cavalerii Mesei Rotunde şi Cântăreţii din Bremen puse în scenă de Teatrul pentru Copii şi Tineret Colibri Craiova şi Capra cu trei iezi, după Ion Creangă, în interpretarea trupei Teatrului Ţăndărică Bucureşti.

O remarcabilă prezenţă, cu momente entuziamante, a avut în Bănie Teatrul Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski din Constanţa.(C.M.U.: Peer Gynt, piesa pe care Ibsen a scris-o la Roma, Ischia şi Sorrento - şi care a ieşit de sub tipar pe 14 noiembrie 1867, la Copenhaga, în 1250 de exemplare, fiind urmată de o reeditare în 2000 de exemplare după două săptămâni – a prilejuit spectatorilor aflaţi în sala naţionalului craiovean o întâlnire cu universul nordic: troli, vrăjitoare, spiriduşi, pitici - însoţitori ai oamenilor, în această solidă construcţie dramatică îmbrăcată în veştminte armonice de Edvard Grieg. Aş fi vrut să văd cu ochii mei scrisoarea pe care Ibsen i-o scria, din Dresda, lui Grieg, în ianuarie 1874, întrebându-l dacă e dispus să compună "muzica necesară" şi - tot ca o nostalgie după imposibil - mi-ar fi plăcut să trag cu ochiul la primul spectacol cu Peer Gynt, în sala Teatrului Christiania, în 1876. Nu ştiu numele balerinilor constănţeni, dar m-au încântat, cu deosebire: Peer Gynt şi Ingrid.
Frumoasa din pădurea adormită, cealaltă adaptare pentru scenă a trupei lui Danovski a însemnat prea multă harpă pentru gustul meu).

Ultima seară a festivalului nu putea fi una oarecare. Aşadar pe scena Teatrului Liric "Elena Teodorini" s-a prezentat Traviata, opera lui Giuseppe Verdi cu participarea extraordinară a Feliciei Filip, care, dacă ne e permisă expresia (de vreme ce intrarea la toate spectacolele a fost "liberă, în limita locurilor disponibile") a făcut toţi banii!

Comentarii cititori
sus

Veronica D. Niculescu

Cristi Puiu a înmânat Premiul Astra Film

Premiul Astra Film a fost câştigat de un film studenţesc, considerat de juriu cel mai important film făcut despre România postrevoluţionară

Un film despre România, care a concurat la Secţiunea Studenţească, a câştigat Premiul Astra Film, la festivalul internaţional al filmului documentar, de la Sibiu. Marele său merit: onestitatea. Este vorba despre Un campion din Balcani, de Reka Kincses, produs de Academia Germană de Televiziune şi Film din Berlin, unde studiază autoarea, o româncă de naţionalitate maghiară.

După şapte zile în care au rulat aproape o sută de filme, Astra Film Fest de la Sibiu s-a încheiat pe 29 octombrie, cu o festivitate de decernare a premiilor care a avut loc la Sala Thalia.
Pe lângă celebrităţi din lumea filmului şi a criticii de film, cum ar fi Cristi Puiu, Andrei Gorzo sau Tudor Giurgiu, festivitatea s-a bucurat de prezenţa a numeroase personalităţi locale, care, dacă nu au venit deloc la proiecţiile filmelor, au putut viziona acum fragmente din producţiile câştigătoare. Cele zece premii, plus marele premiu al festivalului, au fost însoţite de justificările membrilor juriului.
Regizorul Cristi Puiu (foto) a fost cel care a anunţat Premiul Astra Film, pentru Un campion din Balcani, de Reka Kincses. "Este, poate, cel mai important film făcut despre România postrevoluţionară. Îi mulţumesc autoarei pentru onestitate şi pentru integritate", a spus Cristi Puiu. Regizorul, autor al filmului Moartea domnului Lăzărescu, adusese, cu numai câteva zile în urmă, acuze filmului documentar românesc, care, după atâţia ani în care a fost folosit pentru propagandă, încă suferă de minciună. Puiu a subliniat că juriul a ales acest film drept câştigător în mare parte datorită sincerităţii autorului.

Filmul care a câştigat Premiul Astra Film, Un campion din Balcani, a fost înscris în festival ca reprezentând Germania, fiindcă este produs de Academia Germană de Film şi Televiziune din Berlin, unde studiază autoarea, Reka Kincses. Tânăra este însă din România, e de naţionalitate maghiară, iar filmul este realizat în România. Personajul analizat de film este chiar tatăl autoarei care, implicându-se în evenimente de după revoluţie, schimbă viaţa întregii familii. Ca reprezentant al minorităţii etnice maghiare, se exprimă împotriva Securităţii, la începutul anilor '90, ceea ce îi pune chiar viaţa în pericol. După 16 ani şi după 5 candidaturi eşuate la un post de parlamentar, acest campion al corectitudinii nu-şi poate găsi locul în sistem.

Premiile Astra Film Fest
Pentru cele patru secţiuni competiţionale ale festivalului, Internaţional, Europa Centrală şi de Est, Made in Romania şi Secţiunea Studenţească, s-au acordat mai multe premii, totalizând peste 15.000 de euro:
- Premiul Astra Film – oferit de Fundaţia Raţiu – Un campion din Balcani, de Reka Kincses, Germania
- Premiul Deventer - Cel mai bun documentar din Europa Centrală şi de Est – Răpirea mireselor, de Petr Lom, Canada/Cehia
- Premiul Duna TV - Cel mai bun documentar din Europa Centrală şi de Est – O zi în Republica Populară Polonă, de Maciej Drygas, Polonia
- Premiul Institutului Cultural Român – Made in Romania – două menţiuni: La revedere, Transilvania, de Dieter Auner, Irlanda şi Câte ceva despre Regina Maria, de Sorin Ilieşiu, România
- Premiul British Council – Made in Romania – Satul şosetelor, de Ileana Stănculescu, România
- Premiul Cel mai bun documentar european – Iată-ne, de Jaroslav Voijtek, Slovacia
- Premiul Consiliului Naţional al Cinematografiei – Cel mai bun documentar studenţesc – Paşaport pentru paradis, de Astrid Bussink, Scoţia/Ungaria/Germania
- Premiul TVR - Cel mai bun documentar studenţesc – Teren, de Alyssa Grossman, Marea Britanie
- Premiul Luxemburg – Cel mai bun documentar internaţional – Tineri căsătoriţi, de Ayelet Bechar, Israel
- Premiul Sibiu 2007 Capitală Culturală Europeană – Morţii care guvernează, de Gary Klidea şi Andrea Simon, Australia

 

Comentarii cititori
sus

Corina Ungureanu

Un elefant înghiţit de un şarpe

În care voi povesti despre micul prinţ şi despre cum am revăzut Visul unei nopţi de vară, la un festival fără cap, coadă, picioare, dar care, să sperăm, va naşte cândva un pui viu.

Thalia merge mai departe este un festival de teatru şcolar iniţiat de Direcţia Judeţeană pentru Tineret Dolj, care îşi propune formarea unei pepiniere teatrale din rândul elevilor de gimnaziu şi liceu. Din motive pe cât de subiective, pe atât de încrâncenate, nu voi vorbi despre concurs, gala laureaţilor, organizare, ci despre trei dintre spectacolele trupelor invitate să susţină recitaluri.

Trupa Departamentului de Artă Teatrală al Universităţii Craiova a prezentat un fragment din spectacolul de examen – clasa prof. dr. Remus Mărgineanu, o demonstraţie de tehnici într-un ambalaj amuzant, astfel că publicul eterogen a reacţionat la unison: râsete şi aplauze.

Asociaţia I.S. Drăgulescu a revenit cu experimentul teatral Unde, cine, ce. Fiecare masă cu personajul ei, vrei să ştii ce-i cu el, n-ai decât să te aşezi – iată un format generos, care favorizează participarea efectivă, cunoaşterea şi, mai ales, observarea din imediata apropiere a transpunerii în personaj. Această transpunere s-a dovedit remarcabilă la toţi cei 5 actori prezenţi de această dată (Dan Andrei, Monica Ardeleanu, Cătălin Băicuş, Adela Minae şi Laurenţiu Nicu), cu o menţiune specială pentru Laurenţiu Nicu, savuros în rolul de om care pare că ştie ce vrea.

La Visul unei nopţi de vară al Trupei Morphia am intrat cu o strîngere de inimă, ca atunci când deschizi uşa unei case în care n-ai mai fost de cînd erai mic, cu teama de a întâlni cruzimea oglinzilor ce reflectă abrupt toate transformările care s-au petrecut în tine şi dispariţia multitudinii de fire din experienţa trecută, fire fără de care totul rămâne nemişcat şi sec.

Povestea a luat-o însă de la capăt cu aceeaşi prospeţime, aceeaşi sete de joacă, acelaşi parfum al firescului şi tocmai când, la final, încercam să mă conving că nu mai am nevoie de nici o dovadă că totul se petrece cu adevărat, aceasta mi-a fost oferită. Aplaudam laolaltă cu ceilalţi nişte oameni care făceau plecăciuni, când măgarul în persoană (!) mi-a întins propria ureche. Ştiu că pare de necrezut şi că unii ar spune că urechea seamănă mai degrabă cu o lingură, dar ştim cu toţii că s-au văzut animale feroce pe care le poţi lesne confunda cu pălării. Trebuia să vină şi această picătură, ca şi cum vasul nu ar fi fost plin deja.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey