•  

Nicolae Coande




sus

Nicolae Coande

 

Primul pas

 

"4 martie, 2004

M-am trezit cu capul ºi cu gândurile umflate. Am trimis un ultim articol la ziar ("Vizitã la Deutsche Welle") ºi am încercat sã refac bagajul - nu mai am voinþã, aºa cã l-am lãsat baltã. Voi vedea ce va fi la aeroport."

 

Asta era tot ce putusem nota în dimineaþa penultimei zile din cele 120 câte stãtusem la Langenbroich; obosisem sã mã supraveghez ºi simþeam nevoia sã plec: ajunge atâta Germanie dintr-o datã. "Bursa Germaniei prospere, de dupã înfrângere, pentru Estul dintotdeauna învins, destinat sãrãciei, pribegiei" se sfârºea. Nu eram evreul Norman Manea, sã acumulez toatã oboseala rasei, dar simþeam cã politeþea instituþionalã devine mai obositoare chiar decât încãpãþânarea asta tipic germanã de a asimila, mãcar pentru un anotimp, oameni care creeazã din toate colþurile lumii. Voiam înapoi la "colþul meu" - ºi nu o fãceam doar fiindcã strugurii ar fi fost "prea acri" pentru unul ca mine. Marga, pilotul meu dezinteresat, se strãduia sã-mi întreþinã buna dispoziþie ºi avea de gând sã pregãteascã o masã de "adio", la care sã invite câþiva bursieri ºi prieteni din zonã. Serioja plecase între timp, Zeynel pribegea pe la Hamburg ºi numai Anna Sidorenko, alãturi de ironicul Pit Göertz, artist care nu se considera deloc aºa, afiºând o bonomie remarcabilã în "materie", avea sã vinã la masa "verde" oferitã de stãpâna cãsuþei de lemn din Schenkengarten 17 din Winden.

 

Pânã atunci, cu o zi înainte, ajunsesem în sfârºit la Bonn, la o aruncãturã de bãþ de Köln, dupã ce amânasem vreme îndelungatã sã ajung în oraºul care fusese cândva capitala unei þãri sfâºiate de colþii istoriei.

 

Am ajuns într-o amiazã de martie în oraºul de pe Rin, graþie invitaþiei doamnei Rodica Binder, redactor al secþiei române a postului de radio "Deutsche Welle", fin seismograf al vieþii artistice din Germania, dar ºi punte de legãturã între douã þãri care au stabilit numeroase ºi profitabile contacte culturale de-a lungul vremii. D-na Rodica Binder, doctor în filologie ºi jurnalist cultural de excepþie, a publicat dupã 1990 una dintre cele mai pasionante hermeneutici ale poeziei lui Ion Barbu, editatã de "Cartea Româneascã". Pentru mine, vocea sa a constituit ani de zile sursa nr. 1 de informaþii în ceea ce priveºte actualitatea culturalã germanã: corespondenþele pentru "România literarã" m-au fãcut sã simt cã sunt pur ºi simplu "la curent" cu ceea ce se petrece mai edificator în spaþiul cultural ºi artistic german. Ultima sa carte, "La pândã", este mai mult decât o formidabilã colecþie de interviuri cu personalitãþi culturale din întreaga lume: este un act singular de maieuticã, de artã a conversaþiei cu mari spirite, adesea intratabile în ciuda "popularitãþii" scrisului lor. Sau tocmai de aceea...

 

Clãdirea "Deutsche Welle", aparent labirinticã, cel puþin pentru mine, dispusã linear, formatã din câteva corpuri dreptunghiulare din beton ºi sticlã, de un alb reconfortant, pare ea însãºi supravegheatã de colosul postmodern al "D-Telekom", dar ºi de apele aparent leneºe ale bãtrânului Rin. Iniþial, actualul sediu al DW n-a fost construit pentru postul de radio; pe atunci Bonn-ul avea ambiþii mari de dezvoltare ºi chiar postul de radio se simþea bine în locaþia sa de la Köln. A venit însã momentul reunificãrii ºi multe din clãdirile Bonn-ului au fost golite de numeroasele instituþii strãine care s-au grãbit sã "decoleze" spre Berlin, în timp ce altele aflate în construcþie pãreau a nu-ºi mai gãsi utilitatea.

Gazda mea m-a întâmpinat la intrarea supravegheatã de un circuit închis de televiziune ºi, dupã o discuþie de "cunoaºtere", m-a introdus în topografia locului, în drum spre cabina radiofonicã, unde am acordat un scurt interviu vizând în special ºederea mea la Böll Haus, am putut zãri panourile de prezentare ale celor 29 desecþii internaþionale ale DW, post care a sãrbãtorit în 2003 semi­centenarul în prezenþa preºedintelui Johannes Rau. Spre marea/mica mea surprizã, la panoul românesc, lângã o fotografie înfãþiºându-i pe cei ºapte membri ai redacþiei condusã de dl. Robert C. Schwartz, am zãrit figura celui mai "proeminent" român la acea orã, nimeni altul decât Adrian ArogantuNãstase, imortalizat în timp ce-i acorda un interviu redactorului-ºef. Nu m-aº fi uimit atâta - am învãþat în timp sã înþeleg cã lumea îºi repetã chiar ºi surprizele! - dacã la panoul vecin al secþiei albaneze, la loc de cinste, nu aº fi vãzut fotografia scriitorului Ismail Kadare, oaspete de onoare al postului german de radio. Aºadar - scriitor, nu vânãtor ºi cu asta am semnalat diferenþa ºi dezacordul meu...

 

Desigur, aceasta nu este o obiecþie fãcutã membrilor secþiei române de la DW, întrucât altcineva, de "sus" , a decis cã acea fotografie ar fi reprezentativã pentru România - ºi poate cã aºa este în epoca tranziþiei noastre interminabile: nu ne putem legitima decât cu oameni de tranziþie. Le-am sugerat - dacã-mi este permis aºa ceva - d-nei Binder ºi d-lui Schwartz sã încerce sã substituie fotografia politicianului din fruntea guvernului dâmboviþean cu cea a scriitorului Norman Manea, care tocmai urma sã vinã la Köln, unul dintre cei mai cunoscuþi români în lume, mai ales cã autorul este binecunoscut publicului german. Norman Manea, autorul "întoarcerii huliganului", carte comentatã ºi chiar contestatã de unele publicaþii din România, este unul din acei români care ne reprezintã cu demnitate ("în lupta dintre tine ºi lume, ia partea lumii") ºi se poate spune cã o face cu un picior pe un mal al Atlanticului ºi cu un altul la gurile Dunãrii, cum el însuºi o spune undeva în miezul "raportului cãtre posteritate" pe care l-am citit la întoarcerea în þarã.

 

Seara la Marga se sfârºise pe la douã noaptea, dupã multe pahare de vin ºi glume împãrtãºite cu Pit ºi prietenele gazdei. ªtiam cã a doua zi voi fi obosit ºi când ceasul sunase la cinci dimineaþa am regretat cã nu sãrbãtorisem plecarea cu câteva zile mai înainte.

 

Drumul de la Langenbroich pânã la Düren, cu maºina Margãi, l-am fãcut ca în vis. Mi-am luat rãmas bun de la "nemþoaica" mea volubilã ºi am urcat la peronul de unde luam RegionExpress-ul spre Köln. În urmã, Marga avea lacrimi în ochi ºi m-am gândit cã aºa sunt femeile: doar ele intuiesc slãbiciunea, dar ºi importanþa, clipei. Am somnolat pânã aproape de Ehrenfeld, iar când am coborât pentru ultima datã în Hauptbahnhof aerul rece încerca sã-mi spunã cã plec, totuºi. ICE-ul spre Frankfurt a venit la timp - se putea? - ºi am urcat în el gândindu-mã cã peste câteva ore aveam sã fiu la Bucureºti. Cã nu avea sã fie aºa aveam sã mã conving în aeroportul din Frankfurt unde mândra noastrã companie Tarom nu reuºise sã aducã avionul la terminal la ora precisã. Avionul nici mãcar nu venise de la Bucureºti ºi avea întârziere de trei ore. Mai mult, dupã ce venea la Frankfurt, urma sã facã o escalã la Bruxelles ºi apoi sã decoleze spre Bucureºti. Aºa am dat de Helmuth Schaar, geolog, doctor în ºtiinþe naturale, neamþ instruit ºi volubil ºi care fãcea regulat naveta la Bucureºti, unde avea o prietenã ºi un restaurant favorit: "Decebal"!

 

Neamþul meu îl citea pe istoricul Fomenko ºi era pasionat de drumeþii cu tâlc: Retezatul era locul sãu predilect, unde debarca ori de câte ori putea alãturi de prietena lui româncã. Am legat o discuþie foarte interesantã care avea sã se prelungeascã mult dincolo de cele trei ore cât aveam de aºteptat, dintr-un motiv foarte simplu: am reuºit sã pierdem avionul! Asta nu s-a întâmplat totuºi din cauza discuþiei despre "eterna ºi fascinanta Românie" - deºi Helmuth îmi spunea cã ar prefera sã se stabileascã la noi! -, ci din cauza tovarãºilor de la Tarom care au schimbat de patru ori terminalul de unde trebuia sã decoleze avionul. Funcþionarul român de la agenþie, un imbecil a cãrui germanã era de nivelul grupei mici de la grãdiniþã, se lãuda cã ne cãutase prin aeroport, însã noi fusesem acolo tot timpul ºi nu auzisem nimic. Helmuth era foarte furios, eu eram uluit cã nu pot ajunge vinerea acasã (plecam cu douã zile mai devreme anume pentru a fi în weekend în România) ºi mã gândeam cã bursa mea se isprãvea, totuºi, duminica: sã fie ãsta un semn? Râdeam de superstiþia care încerca sã-mi controleze mintea, dar tot Helmuth a fost cel care a salvat ziua ºi noaptea pe care ar fi urmat sã le petrecem în aeroport. Am mers la celãlalt terminal ºi am luat un bilet spre Bucureºti, prin Budapesta, de la compania de zbor maghiarã. Nu puteam sã-i explic unui neamþ metodic ºi controlat ce-mi trecea prin cap: voi vedea Budapesta, aºa cum mã tot împingea Romulus Diaconescu s-o fac. Voi vedea capitala ungurilor, chiar dacã noaptea, ºi voi ºti ce este, în sfârºit, "Occidentul". Voi deschide abia acum bucla cãlãtorului care descoperã cã într-adevãr comoara este acasã, dupã horn, dar abia dupã ce a stat un anotimp în Germania, într-o mansardã, privind cerul timp de 120 de zile printr-o fereastrã fãcutã chiar în acoperiºul casei lui Heinrich Böll, de acolo de unde iarba din Langenbroich se vede veºnic verde tot timpul anului.

 

Am zburat spre Budapesta prin noaptea Occidentului - care trebuie revizitat, relecturat, reinterpretat, de aici din locurile noastre orientale unde totul e scris pe ape ºi în þãrânã, fixat într-o memorie care ºtie pe de rost cerul, dar care uitã zilnic cã într-o distanþã de o mie de kilometri primul pas este cel mai important...

 

(fragmentul face parte din volumul "Fereastra din acoperiº", Fundaþia Scrisul Românesc, Craiova, 2005)

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey