Xenia Karo

1. What happened with the text during writing? 2. What do they do?

Claudiu Banu, Valentina Chiriţă, Ana Alexandra Fărcaş, Diana Geacăr, Irina Roxana Georgescu, Hose Pablo, Dorin Mureşan, Alex Nichifor, Dragoş Rossman, Livia Roşca, Andra Rotaru, literatură potenţială 01,Editura Vinea, Bucureşti, 2005

În cuvântul său de însoţire, Serafim, alias Urmanov-ul poeticii utilitare, căruia se pare că îi ies mult mai bine manifestele decât propria poezie, îşi dezvăluie lucid vulnerabilitatea prin enunţarea aspiraţiilor la vulgarizarea liricii până la "no difference între poezie şi cotidian". Nu se înţelege foarte clar, nu se înţelege deloc cine pe cine asimilează, cine cu cine se aseamănă, cine pe cine înghite. Probabil avem de-a face cu o... urmă a poeticii utilitare când autorul cuvântului însoţitor, parcă într-o altă viaţă, îşi exhiba visele, preaplinul capacităţii de visare pe toţi pereţii (la propriu): "poetica utilitară este construită în jurul reîntregirii mecanismului de comunicare şi caută resensibilizarea cititorului, alterarea imunităţii căpătate la textul poetic. dacă îşi va atinge misiunea, utilitarismul poetic contemporan poate relansa puternic poezia ca pe o formă viabilă de exprimare şi comunicare actuală şi poate redeschide canalele de receptare poet - cititor care, în momentul de faţă, par a fi definitiv înfundate".

Obsedat de mecanisme, pe care le caută şi le demască, şi-a creat propriul laborator, la Râşca, şi dă publicităţii experimentul numit "literatură potenţială".

Literatura potenţială limpezită pe parcursul cărţii prin jocul de-a jocul literaturii, prin jocul în joc, pare într-adevăr o idee cel puţin funcţională. Mărturisesc că am reacţionat în primul rând la ieşirea din goana canonică şi către canon, deşi obiectivul superlativului nu este evitat, prin texte şi ...supertexte. Fără pretenţia de literatură, şi mai bine, fără pretenţia de poezie, textele adunate/selectate după principiul ineluctabil mulţi sunt chemaţi, putini sunt aleşi dar şi mai puţini sunt publicaţi, alunecă surprinzător de frecvent în chiar competiţia producţiei lirice.

De asemenea am ezitat mult până să aleg locul de acroş. Între a vorbi despre această carte în detaliul ei, adică text cu text, şi autor după autor, sau să vorbesc despre potenţialul, despre latenţa poeziei, idee care supratematizează. Pentru că ideea primă a fost că la capitolul latenţă, poezia, sensibilitatea generatoare de expresii lirice stă bine, de unde, probabil, şi "multul" pe care îl constată autorul cuvântului de însoţire, voi folosi şi eu, în acelaşi spirit ludic, ceva analiză progresivă. Astfel, am focalizat încercarea de adaptare a discursului, în contextul situaţional dat, acest interesant caz de growing text. Dacă situaţia de scriere este acoperită în cuvânt, spectacolul aplicării repertoriului de strategii de producţie anulează progresia şi eliberează extensionalitatea. Procentele de inserţie şi deletare la nivelul textul text, sensurile rătăcite între livrare brută şi revizuire proiectează, în contextul acesta al literaturii potenţiale, ruptura ca întrerupere, într-o mişcare ingenioasă de mistificare a demistificării, de camuflare a decamuflării.

Potenţialii, dintre care, între timp unii intraţi în legalitatea autorialităţii cvasiindependente, anume Diana Geacăr, Andra Rotaru, Livia Roşca, nu ies din limitele traseului care leagă pulsiunea (ca indice de personalizare) de forma prestabilită. Se văd astfel diverse fire pe care fiecare dintre potenţiali le selectează pentru a se apropia de finalul propriu al producerii. Unii pleacă de la rezonanţa unui cuvânt ("rânjet", spre exemplu, în cazul lui Claudiu Banu), în cazul altuia am văzut dorinţa oarbă de hipertext (Valentina Chiriţă), la altcineva am văzut reflexul ...năuc (originat, probabil, în autocenzură, după cum sugerează însoţitorul) de a scrie pur şi simplu (a nu se înţelege aşezarea în gratuitate) - la Ana Alexandra Fărcaş, mă gândesc, cea care îşi găseşte supapa de urgenţă în jocul accesibil al semnelor grafice. La Dorin Mureşan am văzut o ..."trădare semnată" în versurile: "oamenii fug după zei ca după/nişte licurici...", versuri care sintetizează enunţiativ, cred, programul "literatură potenţială 01". Copleşit de ceea ce i se întâmplă, adică de situarea sa în proximitatea producerii de texte lirice în care să se mai regăsească şi altcineva mi-a părut Dragoş Rossman, care din "anti"-ul său obţine o demascare cu atât mai spectaculoasă cu cât ar putea fi scoasă din mişcarea de care scriam mai sus, insertare-deletare. Mai sunt câteva nume, ieşite însă la ora intervenţiei acesteia din rândul potenţialilor şi aşezate în rândul autorilor "cu acte în regulă". Cu aceste nume ne vom întâlni cum se cade, adică în referiri separate.

Sensul tare pe care l-am identificat în acest volum este viziunea optimistă că junglei editoriale (se scrie mult, se scrie prost, nu-i aşa?, se receptează şi mai capricios) îi corespunde jungla şi mai întunecată a stării pre-editoriale, în care autocenzura şi supralicitarea, ambele în egală măsură vorace, fac ravagii. Bine că a apărut la Râşca "literatura potenţială".