•  

Paul Aretzu


•  

Ionel Ciupureanu


•  

Mihail Vakulovski




sus

Paul Aretzu

 

CARTEA DEŞERTĂCIUNILOR

 

 

în cerul de la Caracal, şi sufletul meu pe care îl cresc cu colivă şi

psalmi. părintele duce pe braţ crucea înfăşată în sfânt

acoperământ, legănând-o prin mijlocul lavrei. bătrâni şi copii se

îngrămădesc să o sărute, în timp ce teii din curte îşi apleacă

ramurile prin vitralii. apoi, părintele Cristian a scos din altar

legănând mic prunc de sânge înfăşat în aluat, merindele din

potir. cu ochii aprinşi de la chibritul Duhului, de la citit, cu

iubirea maicii am legănat cuvântul rugăciunii în scutecele

sufletului, între bătrâni şi copii, între magi, în timpul epifaniei,

în cerurile învolburate ale Caracalului.

 

maică plângând, spălând pietre. la marginea Caracalului, lângă

grajdurile primarului, în care acesta îşi ţine lingouri de aur,

potcoavele din argint şi coroana rămasă de pe vremuri. şi fel de

fel de lucruri primite de pomană, cărţi vechi, incunabule, odoare,

inele cu  pecete, podoabe de nări, tabernacule în care sunt

păstrate chei de mărimi felurite, urne funerare, trâmbiţa cu

coarde. estimp el era cuprins de frig, dârdâia chiar şi-n vremea

amiezii, şi-ş era frică de moarte. şi venea la primărie o fecioară

şi-l încălzea. şi-i băga mâinile în sân şi picioarele între picioarele

ei. seara, apărea frizerul curţii, şi-l tundea câte o oră, şi-l

săpunea şi-i aranja barba, şi-l fricţiona, şi-l ungea cu mirodenii

şi-l ondula. iar la sfârşit mătura părul de pe haine şi de pe podea,

luându-i puterea cu făraşul.

 

ispravnicul şi şeful de post erau îngeri căzuţi şi fuseseră ciuntiţi

de câte o aripă. uneori îi apuca dorul de a zbura. îşi luau avânt,

se înălţau de la pământ cam de zece picioare şi începeau să dea

ocol, ca turcaleţii, vâslind numai cu o aripă, în cercuri din ce în

ce mai strânse, până când intrau cu capul în propriul fund şi

zburau în interiorul lor ca moriştile, din ce în ce mai adânc,

privindu-şi cu uimire maţele şi plămânii şi propria gură. şi astfel

se săturau de zburat.

 

noi nu mâncam. citeam. noi nu ne îmbrăcam în blănuri, nu ne

agăţam de corp bijuterii. citeam. noi nu tocmim ucigaşi plătiţi,

nu ascundem jungherul în cizmă, nu facem politică. noi citim,

citim. noi nu strângem bani fără saţiu. noi deschidem cărţi,

mângâindu-le scrisul. noi nu ne ducem la cârciumă. noi cădem

pe brânci arând la citit. noi nu facem striptis, nu ne masturbăm,

nu ne tăvălim. noi citim, citim. nu scuipăm alţi oameni, nu

chinuim animale, nu dispreţuim. nu murim. noi citim.

 

comandantul poliţiei avea la  curtea lui pitici din aur şi din

fildeş, o cascadă care se revărsa într-un mic lac pe care pluteau

raţe sălbatice, becaţe şi pelicani din plastic gonflat. răspândise

printre boscheţi globuri ascunse care seara se aprindeau

multicolor, dând un aspect mirific, avea maimuţe şi păuni şi

chioşculeţe făcute din ştacheţi vopsiţi cu alb şi acoperite cu stuf.

iar pe o terasă avea un car ţărănesc de altădată, cu roate şi loitre

din lemn de chiparos. iar şina roatelor era din aur. la car erau

înjugate vaci aduse de ţigani din străinătate, făcute din porţelan

vopsit. iar comandantul poliţiei mulgea în fiecare dimineaţă, în

şiştar, câte doisprezece litri de lapte de la acestea. şi spunea

printre gard puradeilor că vrea să facă din oraşul Caracal un

adevărat muzeu.

 

tata vine seara să mă vadă. este îmbrăcat în haine din frunze de

boz, iar pe dedesubt nu are trup. numai tufăriş de vase de sânge

roşii şi albastre. mă întreabă în ce dată suntem. dacă am dat

grăunţe la porumbei. dacă am pus răsaduri şi răzoare. şi să mă

feresc de coropişniţe. tata vine când ploaia este aproape de

pământ şi nu i se aude decât târâişul timpului. căci el abia a

trecut de naşterea cea fără de greşeală, a morţii. şi dintre obraze

mari s-a desprins, înviind în gând înduioşat. dintre baiere de

ţărână şi dintre ierburi urcat. în astă vreme, maica frământă

prescuri, pregăteşte teascul din mijlocul viei. iar tata vine înot

prin pământ, când cina e gata. după ce, cu mâini vindecătoare,

din maica m-a scos ca din cuptor însângerat. şi a văzut că toate

sunt bune, că ochii sunt buni, că gura şi limba sunt bune, că

sufletul este bun, că pieliţa în care m-am îmbrăcat este bună. şi a

zis tatăl meu, iată, acestea le voi lua cu mine. şi a fost seară şi a

fost dimineaţă. ziua a opta. când regele şi regina au pornit spre

aura soarelui, păşind din viaţă în viaţă.

 

în prispa liceului, dascălul de cântări ne încarcă urechile cu

diapazoane de cireşe. în timp ce Marian Drăghici, Ion

Georgescu şi cu mine citim cu feţele intrate ca într-o apă în

Biblie. iar fraţii noştri, cu gâturile alungite până în slăvi, cântă

din alăute, harpe şi ţimbale. în timp ce noi ne spălăm chipurile în

Biblie. iar cei mici strigă cu glas de bucurie. şi sunetele cele de

tunet merg pe drum cu cele subţiri. iar noi dăm foile Bibliei ca

pe valuri, ca pe zile. în timp ce fraţii noştri sună din trâmbiţe cu

glas mare. în timp ce mâinile noastre se spală în carte ca în nisip

iar inimile în duh. aşa, printre uşierii liceului, cântând psalmi,

aşteptăm să dea lumina frunzelor în pomi.

 

iată uliţele din cer, şi căşile împrejmuite de uluci, şi răzoarele cu

lăptuci, şi câinii bătând maidanele din cer, şi streşinile în care au

crescut în jos firişoare de grâu, şi turnul de apă şi cele zece

biserici în care bat clopote cu limbi în sus, şi câţiva oameni

grăbiţi, cu aripile zbârlite de vânt, şi ferestrele luminate în plină

zi, şi heleşteul din parc răsturnat, cu raţe sălbatice plutind printre

prundişul de papură şi stuf, şi moara lui Opincaru, de pe

vremuri, şi sora tatălui meu, Aliodora, care s-a dus la Domnul la

doi ani, şi cimitirul în care pământul este în cer. împreună cu

prietenul meu Mihai Boşogea, stăm întinşi în iarba din curtea

liceului şi ne uităm de noi în Caracalul din cer şi nu ne găsim

nicăieri. poate suntem în trenul care tocmai intră în gară.

 

stăm pe burtă şi sub noi, până în mijlocul pământului se întinde

Caracalul din adânc. oamenii sunt ca frunzele copacilor. în

această poziţie, facem dragoste cu ţărâna, lăsând viaţa să se

scurgă în brazde. printre oase, excremente, ziduri năruite, vetre

sparte plutesc peştii mării moarte. aici sunt palatele din chirpici.

înălţându-se cu turlele în jos. printre orologii aflate în poziţii de

foetuşi care nu se nasc niciodată, doar se maturizează,

îmbătrânesc şi mor, chirciţi, pierzându-se în ceaţa sufletului.

sap, sap, sap şi dau de oraşul Caracal cel căzut, în care primarul

şi căpetenia miliţiei tocmai stau la o masă bogată cu viermi,

printre araci. de-acolo, din căiţa pământului, chipurile boabelor

de grâu pornesc spre lumină. pe cocoaşa sufletului meu se oprise

din zbor o secundă calul popii. sufletul, cu fierul roşu al duhului

în el, s-a clătinat ca o ferigă, cu bucurie.

 

în patul din scânduri de măr pădureţ e scris: aici odihneşte

Vasile. iar Vasile întins, relaxat dar şi încordat, din când în când,

îşi probează masca mortuară care i se pare că i-a rămas mică, nu

îi mai încape. el se află în casa-i memorială căreia, de curând, i

s-a mai adăugat o aripă, aşa că, deşi încearcă, se străduieşte, nu

mai poate zbura în transcendent. Vasile se luptă puţin cu

patimile. zăpada multă căzută paralizează oraşul. îndoliaţii nu-şi

mai pot îngropa morţii dragi. bătrâni lipiţi de pereţi. de o parte şi

de alta, îl plâng cu lacrimi de lumânări. Vasile stă singur, îşi tot

încearcă masca mortuară. are fire de cimbru şi flori de oleandru

îndesate în nări, două ouă de făzăniţă aşezate în orbite,

păstârnaci în urechi. cu un ţăruş în inimă, stă pe un platou, în

aspic şi, contrar uzanţei, nu zice nimic. suferind de o boală de

picioare, eu stau întins pe un pat din hârtie, îmi curge sânge din

nas, în timp ce trupul meu gol, spălat, uns, văruit se răsuceşte, se

contractă în forma literelor alfabetului.

 

Corneliu Miulescu este un stâlpnic fără stâlp. el stă în aer, între

pământul stricat din Caracal şi cer. el stă pe un stâlp de telegraf

imaginar. uneori chiar într-un picior. de acolo el ceartă tot

timpul politicienii, poliţiştii, curvele, marinarii beţi, morţi, vii

sau viitori, lupii care au mâncat mielul, coropişniţele care rod

rădăcinile ardeilor, vulturii care sfâşie boboci. răstindu-se la toţi

dracii. adesea îl podidesc lacrimile. Corneliu s-a urcat pe stâlp

demult, în locul rămas vacant după ce murise doctorul

Leoveanu. care şi el se urcase după ce se înălţase la cer Petru

Musceleanu, luat de un nor, după ce apucase să repare stâlpul

năruit spre miazănoapte. el s-a urcat pe stâlp la 16 ani, fiind

fecior. în Caracal, mai sunt şi alţi stâlpnici, dar ei sunt neştiuţi,

fiindcă sunt urcaţi pe stâlpi interiori. nedormit, înfrigurat, lui

Corneliu i-au crescut pene şi puf pe braţe, pe creştet şi pe

spinare, pe gâtiţă, pe pulpe. când bate vântul se înfoaie, îşi

încearcă aripile. pe stâlpul lui se opresc stoluri de păsăret,

fluturi, libelule, ploi, iar el pare strămoşul strămoşilor.

 

bunica umblă pe drumul de praf. ea scrie cu tălpile exodul din

satul Ghizdăveşti la Caracal. bunica umblă pe drumul nins,

înşiruind urme care se topesc odată cu zorii. stă în rând cu

temătorii de Dumnezeu. faţa ei bătrână peste feţele noastre de

copii. să vedem cine suntem, de unde venim. mamare se

străduieşte să aducă ideea de fiinţă în prezent. îmi ia osciorul

frunţii, coastele, ciolanele şi mi le scoate din groapă.

plămădindu-mă din cenuşă şi din apă. la umbra celor patru fluvii

invizibile care curg pe lângă Caracal, două aeriene şi două

subterane. mamare ne ţese hăinuţe, are grijă de păsări, de

animale, toată ziua găteşte în athanor. dar timpul i-a venit de

hac.

Comentarii cititori
sus

Ionel Ciupureanu

 

Seif fără bani

 

 

Din toate părţile ies vîrfuleţe

de viermi

e inteligent Dumnezeu să-l ia dracul

un sul de cuvinte în dormitor

în lumea Lui

în genunchi

cu obiceiuri de pildă la piciorul patului

dînd din picioare să mă proptesc

imitîndu-L cu scîrbă dracu' să-L ia

chestia puturoasă zău

fără ştergar

scîrţîind

ca-ntr-un seif fără bani

cu nădejde-n scîrboşenie

cu lumea de-apoi scărpinîndu-mă

în marşul boaşelor cu cioburi mobile

din rău în mai rău că mă rog

cu mirosuri din El

cu obrăznicie în peisajul Lui

capabil şi sincer

cu sinceritatea pe care-o citisem

în viaţa adevărată scîrbos

otravă din chipuri proaspăt scuipate

lingîndu-L cînd moare

în pivniţa cu şobolanii din resturi

creştetul fluturîndu-şi putoarea

un decolteu pentru cuvinte

să ne-atragă

spre ghearele din gîtu-I

de văduvă proastă

un popou de bebeluş

bătut cu bocancii

pe jumătate strofa-ntîi gata.

 

 

 

Hamburger

 

La urmă ne-am contrazis

din ce înfulecam la strîmtoare

din femelă spre aşchii

pe unde scurte pe scaune

pe birouri

la îmbulzeală din lipsă

oricum înlăuntru-i

din măruntaiele coagulînd

spărtura cu alte cuvinte

ceva moarte din ceva durduliu

pe-o margine cam jilavă

ca orice om cu posibilităţi

lingînd excrescenţa-i

inutilizabilă în defileu

fără a distruge precum vezi

dar nu pentru a

nu

unghia dintre picioare

doldora din vezică

ceva bun totuşi

o burtă

din pivniţa din buricul din burta

nu importă spre centru

deasupra de pildă

din cadavru-i

cam brusc în orice caz

din străfunduri iaca

pe gustul meu dragă

că ce-nseamnă a gusta

şi ce avantaje cînd gust

proasta pe moarte

picăturile din plămînii

dintre picioare.

 

 

 

De ce nu

 

De cînd eram fetiţă ceva poezie se zburleşte

spre poezia lor

acum cu totul altfel scriu ăştia

cu

iubirea cu vioara

şi luna atît de nemîngîiată

expresiv adică

ochi strălucitori adică lîngă suspinele

inimii mele

inteligent

şi zisu şi ionel şi milu

de alexandru nu mai vorbim

el e tînăr şi tinerii-s zei

se-aruncă-n mare de ce nu

ca statueta aia cumpărată de mine

degetu-n aer poezie nu alta

îi sărut pulicica

mititică frumuşică

o iau în gură cînd nu se uită

îmi cere s-o sug

e curată e albă poezie desigur

în comparaţie cu ale voastre nemernicilor

grozav

un poet tînăr frumos

pînă leşină în public şi-n ziare

dar nu cu palma pe cur

poezia nu-i curvă nu

îşi scoate pantalonii să fie admirată

e-un armăsar Dumnezeule

m-aş descurca mă excită

rotunjoare şi durdulii albe etcetera

să pupi orice atom din slănina-i topită

repede în gang nu importă

cu mumia măcelărită

ho mişcă-ţi hoitul zic

bezmetic cu nenorocirea

satisfăcută de cîinii din prima băltoacă

o şansă sigură pînă-n gît

proaspete vechituri

Dumnezeu în mărime naturală

zece kilometri în gura-i

limba-n ceruri expresiv

pe urmă marea

rostogolindu-se şi tot felul de lucruri

inteligent turmele mişună

îmi sug inima

cum făceam eu

cu pulicica aia cumpărată

de ce nu.

 

 

Chestii mărunte

 

Uitaţi-vă şi voi noaptea de exemplu

şi nu vă supăraţi pe aia

sau pe-ailaltă

adică ştiţi ce-nseamnă sufletul

adică vă spăl rufele voastre măgarilor

şi dacă mă-ntrebaţi sincer

azi-noapte m-am gândit că

n-am făcut nimic

şi chiar n-am făcut nimic

 

veţi pleca şi vor veni alţii

parc-aş fi blestemată dar

ce mă fac dacă plâng

mă culc cu voi şi cu câinele ăsta

aş vrea totuşi să mor

sunt obligată nu te supăra

nu că nu mai pot

nici nu mai vreau

să pot

să mă culc şi să mor

dar nu mi-e greaţă de voi

pot dar nu vreau

să mă-mbrac să mă spăl pe picioare

să mănânc să mă scol să vomit

să vă văd pe voi Dumnezeule

nu-mi place nimic dar

odată mi-a zis Dumnezeu că plâng prea tare

şi mi-a zis băi fetiţa mea

du-te să-ţi vezi fraţii ăia din Univers

şi dacă nu-i găsesc ce mă fac

că vă iubiţi mai mult pe voi

dar eu te iubesc numai pe tine ionele

şi nu-s psihopată

doar mi-e rău şi mi-e silă

nu de noi

de starea noastră măi

 

veţi pleca şi rămân doar cu mine

la urma urmei strănut cu căţelul

cu prietenii

şi dac-aţi mai pune şi mâna pe mine

dacă m-aţi pipăi cu ochişorii

cu

doar mi-aţi scos din apă rufele

rufele mele nu ale altora

că-s obosită şi obosită şi

pot să mor în orice clipă

să poţi să mori doar o clipă

şi dacă veţi muri

am să mă dau cu capul de pereţi

ce-mi place să merg la mare

dar să nu muriţi

 

dar zic

Doamne unde să plece copiii ăştia

ce sentimente am drace

şi dacă am sentimentele astea de ce n-am

şi alte sentimente

adică impresia mea estetică

unde se duc ce fac ce fumează

nu ştiu

e-o dramă grea dar ce faină e

că dac-ar fi să bârfim un pic

să dau cuiva ceva şi el să şi audă

cum te-ai duce la teatru

şi zici

păcat că n-ai fost să vezi

cum şi ce şi cutare

cu actorii ăia cu tot

şi chiar am plâns

dacă-mi dai muzică m-ai m-ai

autentică

m-ai topit gata

pe lumea asta decât

autentică

aia ştiţi voi

aici sunt reflectoare acolo-i publicul

aici este microfonul

şi omul a zis

luaţi-i microfonul

aşa

adică vorbesc tare

adică publicul care

cum să zic

adică ideea de public neutru

impactul dacă mă cunoşti

pe scenă se montează o emoţie

o

între mine şi o relativă mulţime

mai mică mai mare nu ştiu

şi emoţia e mai mare

şi spectatorul nu ştie de

absolut pe-aici prin craiova

cu lumea aia necunoscută

când repetă când lucrează când

aici e-un mister

eu am ceva cu cuvintele

am spus toate cuvintele şi

n-am mai ajuns la cuvinte

emoţionant

 

dar dacă ionel n-ar fi prost

nu ştiu

îmi merge capul nu glumă

nu mai discutăm şi nu mai comentăm

nu mă supăr dacă te doare un pic

sau dacă mănânc sau dacă beau

v-am zis

fără incidente din punct de vedere estetic

chiar aşa

când eram mai normală şi mai tânără

stai un pic

îmi puneam în cap să mă sinucid

dar v-am scos pe toţi din rahat

cu energia mea cu tot

important e doar stilul

pâş pâş pe-aici

aşa afectiv

să-ţi spun de ce

nu ştiu

şi-apoi îmi reglez viaţa

 

la o cafea nimeni nu-ţi spune nimic

nu că nu vor

înainte era un du-te vino

acum nu mai e nimeni

ăla era celălalt

şi-odată-mi creştea sufletul

n-aveam cum

n-aveam când n-aveam ce

că ştiţi de ce m-am împrietenit cu voi

n-aveaţi cu cine

şi-apoi telefonul

chestii de-astea mărunte

ionele dragă

Comentarii cititori
sus

Mihail Vakulovski

 

c      a      r

      m      i      n      e

 

 

(fragment)

 

tu: "cine şi-ar fi putut închipui?" cine

şi-ar fi putut închipui, dragoste,

că vom ajunge, tu şi cu mine,

să nu ne putem dezlipi unul de altul

"nici mîine, nici poimîine, nici…"

îţi povesteam despre bunică-mea

care ţinea atît de tare la mine

şi cînd s-a născut ăla micu'…

tu: "Mihai, cine te cunoaşte n-a

re cum să nu ţină la tine"

nu-ţi place să mă uit la tine-

n-tr-un ochi

nu-ţi place să te muşc de obraz

da mie da

cine s-ar fi putut gîndi iubire a mea că tu

"domnişoara avocat" şi cu "dom redactor"

să nu ne putem dezlipi

unul de altul

şi să avem atîta grijă

să nu scîrţîie patul

 

 

 

am folosit într-o singură noapte interjecţii cît pentru 10 vieţi înainte

tu, după una dintre ele: "cît de multe mi-ai spus prin asta!"

cît pentru nu ştiu cîţi ani precedenţi

"spune" (tu)

"spune-mi"

 

 

 

poate

totul a început aşa:

 

mîna ta

cerîndu-i trupului

să vină uşor înspre mine

degetul arătător

apăsînd hotărît

pe clanţa

uşii

de la maşina

în care

 

în drum spre

înapoi

n-am încercat

niciodată

măcar să ne

impresionăm

unul pe altul

 

sau de la cana ta

în care-mi făceam io

cafea

şi pe care

ai scris

carmina

 

 

 

în drum spre casă exact de sfîntul pe care

seara l-am sărbătorit şi pînă dimineaţă ne-a unit atît de zgomotos

"Bună diminea-ţa! Bună diminea-ţa!", dimineaţa aveai ore era vineri (mîine-i iar vineri)

ţi-a căzut toba de la maşină chiar

în faţa unei gagici care de pe trotuar îşi tot arunca ochii împotriva pletelor de-a lungul şoselei

astfel la început îmi era uşor să te recunosc

iar acum fiecare maşină îmi pare fără tobă

iar nenea Toth bătrînul mecanic auto ţi-a ţinut sîmbăta trecută o

lecţie despre importanţa tobei pentru maşini

"domnişooaara avocat"

"da' uleiul cînd ultima oară vi l-aţi schimbat?"

 

 

 

"ce cald e la tine sub limbă"

mi-ai zis

de cînd sînt lîngă tine

chiar dacă mai scriu

literele nu-s nici măcar pat

literele noastre-s prici

"nu ştii ce-i prici?"

după ce-ai să te-ntorci din baie…

"dac-ar fi vineri…"

zici (duminică)

"dar să nu urmeze un week-end ca ăsta"

în week-end-ul ăsta ne-am plimbat mult pe jos

prin oraş şi sub munte

în week-end-ul ăsta ai lucrat la o carte pentru copii

în week-end-ul ăsta cineva negru şi mic

ţi-a aruncat pietricele în fereastră

 

 

 

trupul tău adie a benzină de cea mai înaltă calitate

în loc de cercei ai două bujii fermecate

iar la gît un lanţ de la motor

în gentuţă – chei de toate mărimile şi

şurubelniţă simplă şi una franţuzească

sîmbăta ai întîlnire cu bătrînul mecanic

iar duminica îţi pregăteşti maşina

şi ne simţim excelent unul lîngă altul

toată săptămîna

 

 

 

nu te mai stresează cînd scîrţîie patul

şi nu mai pozezi cînd te fotografiez

(de la gît în sus…)

accepţi ieşirile prin pădure pe munte pe sub munte

şi mă plimbi cu maşina prin locuri necunoscute

dar foarte de sus şi frum

moaase

apeşi pe frînă cînd ţi-e (mi-e!) lumea mai dragă

şi mă întrebi – atunci – de prezervativ

 

apoi am mîncat

struguri portocale şi banane

şi-ai avut încredere în mine

 

 

 

ai un fotoliu pe care mă legăn ca-n visurile din adolescenţă

şi de care nu-ţi mai dai seama ce fain e

ferestrele apartamentului tău au o vedere super spre munţi

de care zici

"ce, ăştia sînt munţi? astea-s dealuri"

diseară vom merge-n Poiană

am zis

"în poieniţă" ai

zis şi făcu

t

 

 

 

ne-am curentat unul de altul

curăţai cartofi la podea

şi te cuprinsesem din spate cu

mîinile la piept

"ce-a fost?"

te-am întrebat

"ne-am curentat"

ai zis

şi-am făcut şi salată din varză

şi-am prăjit şi peşte

şi-am

 

 

 

cîteodată nu te-aş lăsa din braţe

nici cît vrei să faci un duş

de-abia aţipim

şi sună deşteptătorul

de pe noptiera de lîngă cap porneşte

casetofonul de pe masa din faţă ra

dioul din bucătărie

trebuie să pleci

trebuie să te duci

 

 

 

"n-am să mai întîrzii la servici"

spui dimineaţa

în fiecare dimineaţă, după o noapte aşa cum e

"gata, de mîine ne culcăm la 1" zici

 

de mîine ne culcăm la 1, dragoste

(în pijamale)

ne trezim la 7 ne bem cuminţei ceaiul

(cafeaua-i nocivă…)

cu pîine şi ciocolată

mergem la serviciu şi-i salutăm respectuos pe

toţi angajaţii "şi colaboratorii" (şi pe doamna Orban)

apoi muncim toată ziua

fără să facem glume pe seama

poetului patron pentru care muncim

(şi nici măcar pe seama Andreei)

nu ne gîndim (dar deloc) la prezent

la realitate şi

la ţara în care trăim

("cel mai mare handicap al meu e că m-am născut român": Viorel)

nu mai cumpărăm ziarul cu anunţuri publicitare (locuri de muncă)

şi sîntem mulţumiţi de salariu (fericiţi!)

şi de viitorul atît de luminos

 

de mîine, dragoste, nu te mai iubesc 

 

 

 

ai făcut cîteva încercări să mă trezeşti

ieri după plimbarea prin nămeţii de zăpadă cu mine

cu tine în baie

ca să mă obişnuiesc

redactez de fapt citesc

"Pizdeţ" romanul lui Sandu

din paginile căruia iese un fir de păr

negru de-al tău Da numele tău

e Da deşi ţi s-ar potrivi mai mult Nu

puloverul tău bi-colours

şi blugii mei care "s-au uscat"

chiar pe calorifer

pe ca – lo – ri –fer

am cărat priciul în cealaltă cameră

pînă diseară

am deschis fereastra

ai zis că preferi să nu te gîndeşti deloc

la asta

"uite, blugii tăi sînt "crown" ca şi blugii mei care-ţi plac ţie"

ai zis

ai zis că preferi să mai aştept măcar

pînă la anu' "de Revelion" zici

"mi-ar plăcea" zici "chiar

dacă sună egoist" zici

cred că n-ai putut să-ţi scoţi maşina din zăpadă

şi iar ai întîrziat la servici

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey