|
Simona Popescu
Simona Popescu
Lucrări în
verde
sau
Pledoaria mea
pentru poezie
Interzis proştilor de orice fel.
E pericoloso sporgersi.
Cîteva cuvinte
înainte (că n-am încotro)
Cititorule (nu pot
să zic lector amice, nici
Cititor iubit,
afabil cititor,
precum Martial1 şi zeci după el
că mi-e ruşine şi
nu vreau să crezi
că-ţi fac curte…),
Cititorule,
Nu ştiu cum
să-ncep şi-aş vrea
să fi terminat cu
tine deja!
THOU READER2…
Ieri, la telefon,
aveam o convorbire care se desfăşura cam aşa:
– Ce mai scrii?
– Scriu… Las'
că-ţi spun cînd ne vedem, e mai complicat, sună ca dracu' dacă-ţi spun că… ăăă…
scriu despre… ăăă… sub formă de versuri, de proză… ăăă… ca un fel deee roman,
ca o punere-n scenă… ăăă… despre nişte studenţi şi despre cum… La naiba… încerc
să scriu… Scriu… cum să-ţi spun eu ţie…
Scriu… un
fel de… pledoarie… pentru poezie…
– Poezie? Hmm,
kidding? HMMM. HAHAHA, HEHEHE, HIHI (zic Beavis and Butthead). A Defence of Poetry?
HAHAHA, HIHIHI. Iar? HMMM. A mai făcut-o unul prin 1821. HEHEHE…
– Ştiu, şi altul
prin 1595, şi Boccaccio, bietul, sărind în apărarea poeziei3 cu pana lui, şi… primul pe-o tăbliţa de argilă…
– Băi, ple
doa ri e? HIHIHI!4
Lunile trecute
amicul G. zice:
– What? Poetry? De
ce faci asta? De ce te iroseşti? În loc să scrii romanul pe care toţi îl
aşteaptă de la tine… Cum poţi să mai crezi într-un limbaj care nu mai poate fi
apărat, de care nu mai e nevoie? Limbajul poetic e complet nepotrivit
vremurilor noastre… Şi mai zici şi că te oboseşte cumplit…
Da, amice, sînt
Ooloonamma, boondaburra, tambreet5… Îmi construiesc un parapet, un Palat Ideal6, ba nu, o căsuţă – n-ai scris tu despre How
to do Things with Words?! Nu vreau formă captivă, sînt pentru
literatura….TRANSGRESIV! Măi, sînt aşa obosită că-mi vine să dansez. E o
oboseală Curată! Ce ştii tu, prozatorule…
I-aş mai fi spus
ceva… Mai scurt, i-aş fi spus despre mine aşa: " They shut me up in Prose
–/ As when a little Girl/ They put me in a Closet –/ Because they liked me
„still"-/ Still! Could themself7 have peeped – / And seen my Brain – go round –"8
Şi lui Johnny
videologul îi spuneam acum vreo lună că scriu ceva pentru oamenii inteligenţi
care au pierdut instinctul poetic…
Instinctul poetic…
Maa' cum sună…
De ceva vreme
yoddlerii culturali urlă olario prin pădure
că poezia s-a
sfîrşit.
Acum zece ani
prietenul C. mi-a spus că o lasă baltă cu poetry
în ţara asta în care toţi scriu versuri…
E. s-a lăsat
pentru că e… femeie (po-e-te-să!?).
M. mi-a zis şi el
că n-o să scrie poezie în viaţa lui, că toţi fraierii o fac.
Şi O., la Viena,
plictisindu-se, la patruzeci de ani, fără nici o iluminare:
"departe de
proştii care scriu poezie
– culmea unora
chiar le reuşeşte
tu să scrii
altceva tu să nu scrii
nimic
să te zvînţi în
vîntul neauzit vîntul
care nu mişcă
frunzele".
G. vrea să facă
doar versuri pentru trupe.
F. scrie poezie la
mişto, poezie de rîs.
M. mi-a spus că
n-are nici un rost. "Uită-te la ăia (mulţi) care scriu,
la ăia (puţini)
care citesc. Pînă şi specialistul X,
nu pricepe nimic
dă chix după chix… Pentru ce? Pentru cine?"
- Tu de ce scrii?,
m-a întrebat.
- Măi, m-aş lăsa,
dacă n-ar fi
pentru mine -
poezia, vreau să spun –
altceva…
- Ce?, m-a
întrebat.
"To see
the Summer Sky
Is Poetry, though
never in a Book it lie –
True Poems flee", cum zice Emily…"
Dar nu cerul de
vară ci
…inima lumii…
(– Cum e inima lumii?
– Portocalie. Şi scot din geantă o mărgică de Murano
cu-o floricică albă la mijloc găsită în faţa unui
cinematograf9).
Zilele trecute
domnul C. mi-a spus, speriat de numărul de pagini pe care l-ar putea avea
cartea, "pledoaria": "Vai, draga mea, dar, în ziua de azi,
cititorul nu mai are răbdare… 300 de pagini…". Uf, ştiu! Zicea şi Martial:
"Trei sute epigrame să-ţi dau eram în stare/ Dar rabdă cititorul aşa o
carte mare?". I-am spus că nu mă interesează acel cititor, acea cititoare.
(Dacă faci parte
dintre ei, cititorule,
see you soon with
another cartoon!)
Cititorule,
cititoareo,
Acuma vă las…
Librate10 Librarius,
Acum doi ani,
văzînd eu că nu există, în ditamai taberna libraria bucarestoază, un
colţişor acolo, un raft şi pentru scriitorii dă poetry, am vorbit cu una din
căpeteniile tale cărturăreşti care mi-a spus că nu-şi permite să
piardă spaţiu cu poezia. Şi-am zis cu parşivă timiditate: de-ar fi măcar
un raft, un răftuleţ frumos colorat, o "instalaţie" (plastică,
hartistică), o rădăcină culturală adventivă, un ornament printre aceste tomuri
– unele împovărătoare, altele de agrement… Măcar pentru ARTmosphere…
Librar,
Am văzut nu demult
că ai primit la matale şi marfă de-asta low-profile. Bravo [pentru iniţiativă]!
Îţi doresc numai bine,
mă bucur aşa tare
pentru tine că văd c-o duci fain
şi că nu mai zici
la Lirik: NEIN! şi KEIN!
Dragă
prietene,
Dacă nici tu,
atunci cine?
Nu mă lăsa pe mîna
lui Tatamaremamamare care
se joacă cu
semnificaţii şi metaforioare!
Kritikuş,
kronikuş,
STOP! (se urlă din regie): "Nu te lua de Kritikul
HOOK
că kritikuş taie şi spînzură (e şi-asta o vorbă!)
pe orbeşte
de nu eşti tăcut şi-alunecos ca un peşte
al'dat' dădea cu stiloul, cu pixul, cu gura
acum cu şoarecele şi tastatura
el e neuitător şi răzbunel
aşa e el!
Şi doar ştii ce poezie îi place
lasă-l în pace!)"
(variantă pentru kritikuşa-femeie:
"ea e neiertătoare şi răzbunea
aşa e ea!
Şi doar ştii ce poezie îi place
las-o-n pace!")
Kritikuş necitit
cvasipansiv
nu împărţim
acelaşi cîmp discursiv.
Expert textpert
I'm crying, I'm
crying
I'm crying, I'm
crying11
Să mă las pe mîna
ta?
Mă întreb de cînd
n-ai mai citit poezie pe bune?
De cînd n-ai mai
citit un contemporan nebăştinaş?
Ai curajul s-o
spui (cu mîna pe inimă)?
Acum ascult o
poezie despre un mic bidon care stă pe masă
o zice unu' Tarkos12, băiat fain, tocmai a
murit
şi zice ceva
despre un nor şi mai zice ceva despre
dezARTiculare
(nu ţi-ar plăcea
că nu-i din cei
ce-au schimbat
sapa-n condei).
Văzui pe kritikuş
cum trece cu mapa
puţin îmi păsa:
aveam pe urechi căştile cu muzică
din care se-nvaţă
mult: Frank Zappa.
Kritikuş trecea cu
mapa…
(Si tu veux en
plus sur le kritikuşnasol
va au sousol13!)
Critic cinstit
(femeie sau bărbat),
Ştiu că nu mai
vrei poezie! Te-am auzit cînd ai spus-o (s-a strîns inima)
şi-nţeleg.
Şi-mi pare rău. Nu
pentru mine, ci pentru tine şi pentru toţi cei
pe care eu îi iubesc…
mulţime! (ruşi şi englezi, americani şi portughezi, spanioli, italieni şi
francezi, latini şi greci, nemţi, polonezi, unguri, sloveni, de-ai noştri şi
tot aşa, o grămadă de morţi şi de vii, care scris-au sumedenie de chestii mişto
începînd cu… Epopeea lui Ghilgameş
pînă la
lyricsurile formaţiei Clash (că şi-aia-i poezie !),
de la
Budai-Deleanu, ardeleanu'14
la cîntecul ăla, Razna,
al lu' Omu' cu şobolanu'15…
Critic cinstit, vom
trăi şi vom vedea, cum zicea
O căpetenie de-a
ta16.
Tu, dragă editor,
De vezi şi dincolo
de entitatea "cumpărător",
de vrei să publici
cartea mea,
ce pot să spun?
Chapeau bas!
Aşaaa…
P.S. Încă o vorbă pentru
cititor (ipocrit, mon semblable, mon frčre, cum ar zice Baudelaire):
Dar,
deocamdată, cititor amabil
şi mai amabil
drag cumpărător,
doresc ca mîna
să v-o strîng, afabil,
Zicînd "la
revedere" tuturor.
Hei, cititorule,
pentru Dumnezeu,
citatul e din
Byron, nu-i al meu!
P.S. Pe Byron şi al său Don Juan
îl vizitez cu drag (deliciu!)
an de an!
Iar pentru cel ce
merge mai departe, privind lucrările în verde din vechea-nouă VIE
urmează....
Pledoaria mea
pentru poezie
sau
Stăpînii
Inelului
sau
Povestea lu'
Profy şi a prea iubiţilor săi studenţi
sau
Despre Profy,
Scry şi Sy
sau
Hipocampuss
sau17…
şi aşa mai departe
Ah ce plăcere
Să nu faci ce se cere!
(Fernando Pessoa)
Poeţii viitorului au ca punct de plecare
această neîncredere în poezie
(Gellu Naum)
Puteţi citi un interviu cu Simona Popescu aici
|