•  

Nicolae Coande




sus

Nicolae Coande

 

Amprente vocalice

 

 

Cu mici excepţii, dialogurile din cartea de faţă au apărut în suplimentul de cultură al ziarului Cuvântul Libertăţii (Craiova), în intervalul 2001-2003. Unele dintre acestea au fost reluate în câteva reviste de cultură sau în paginile unor reviste electronice, cum este cazul dialo­gurilor purtate cu Ana Blandiana, Mircea Iorgulescu, Dorin Tudoran, John Elsom, Daniel Cristea-Enache, Vladimir Tismăneanu sau Adrian Buz. Doar interviul cu Andrei Codrescu sosit la Craiova să redevină poet român a fost făcut în 2005, iar cu puţin timp înainte reuşisem să dialoghez cu Vladimir Tismăneanu.

 

Până la jumătatea anului 2001 nu lucrasem niciodată în presa cotidiană şi nici nu publicasem vreun articol acolo. Mi se părea astăzi  pot spune chiar că ştiu că scriitorul trebuie să stea cumva ferit de ceea ce Sábato numea capcana scrisului la gazetă: "Fă-te săpător de şanţuri dacă trebuie să le întreţii, dar dacă vrei să scrii ceva bun nu te du niciodată la un ziar", îi spune narato­rul din Abbadón, Exterminatorul unui mai tânăr prieten. Sau cum îmi spunea Codrescu, "Ai nevoie să stai un pic în afara lucrurilor si să te răzvrăteşti. Dacă faci parte din ele prea mult, dintr-un grup anume, chiar din societate rişti să ţi se tocească prospeţimea, obiectivitatea şi chiar inspiraţia."

 

N-am avut încotro, însă, şi în 2001 m-am angajat la ziar. M-am calificat la locul de muncă în "meseria" de publicist comentator, dar n-am vrut să uit literatura, ba chiar am profitat de posibilităţile pe care ţi le oferă un ziar şi, la puţine luni de la intrarea în breaslă, am fă­cut o pagină de cultură pe care, cu ajutorul unor prie­teni, am pus-o pe picioare după ce am botezat-o LAMA (Literatură, Artă, Mentalităţi, Atitudini). Cam multe pentru o biată pagină (păginuţă, cum a botezat-o un co­laborator siderat că nu adastă nimeni pe lângă hierogli­fele sale târzii), dar am găsit sigla asta norocoasă şi oa­recum enigmatică, producătoare "involuntară" de sens. Aici au publicat texte oameni care mai târziu au făcut (şi) din ele cărţi valoroase şi uneori îmi spun că a meritat.

 

Erau, însă, momente în care nu reuşeam să umplu pagina ("eşti asemeni zeţarului lui Caragiale...", mă mustra un prieten într-o scrisoare publicată ulterior într-o carte) fiindcă amicii întârziau cu materialele promi­se sau uneori erau fără chef în ale publicării. Ce ştiau ei, totuşi, de corvoada mea zilnică? Aşa mi-a venit ideea interviurilor/dialogurilor. Aşa vine, pesemne, orice idee cât de cât bună: dintr-o criză a spiritului cuplată la una existenţială, ca şi dintr-un sentiment de pură, idea­lă opoziţie la conceptul de datorie aşa cum a fost definit de un filosof neamţ: "nume sfânt şi mare, tu care nu cu­prinzi în tine nimic agreabil..."

 

Cred că primul interviu pe care mi l-a acordat cineva în LAMA a fost Al. Cistelecan. Tot el, în Vatra, a semna­lat în câteva rânduri LAMA, în cuvinte care m-au făcut să cred că nu bat apa în piuă, pline de înţelegere şi exac­te totodată. Au urmat şi altele şi, în scurt timp, pagina pe care o expediam câtorva zeci de scriitori şi reviste a devenit oarecum cunoscută. S-a scris despre ea în Adevărul literar şi artistic, Vatra, Observator cultural, Orizont, Ro­mânia literară, Convorbiri literare, Mozaicul.

 

Dialogurile publicate aici au stat întotdeauna sub semnul a ceea ce un eseist, Homi L. Bhaba, numea "do­rinţa noastră de a fi autentici". Îmi amintesc cum expre­sia sa exactă şi cuprinzătoare mi s-a părut a fi remarca­bil de... autentică şi, mai ales, afină cu ceea ce-mi doream de la interlocutorii mei atunci când le puneam întrebările: "Indiferent cât de mult am minţi despre ceea ce suntem, presupunem că celălalt capăt al conver­saţiei este cumva mai adevărat".

 

Celălalt capăt... iată ce căutam în explorările mele că­rora le-au răspuns personalităţi ale culturii româneşti, unele deja exilate, dar atente în continuare la realitatea profundă a unei naţiuni care îşi afirmă, cu singurul or­goliu adevărat, identitatea prin cultură, nu prin fotbalul becalilor sau prin escrocheriile brevetate de chiar insti­tuţiile "democratice" ale statului. Doar suntem în Bal­cani, unde omul vorbeşte singur cu sine în timp ce um­bra sa a plecat deja la furat. Am căutat, spre deosebire de alţi "vânători" de interviuri (Cu puşca după zmei, cum sună titlul unei cărţi a lui Andrei Pandrea) să dialoghez şi cu scriitori mai tineri, mai puţin celebri, dar nu mai puţin autentici şi valoroşi în ceea ce scriu, iar în unele ocazii am putut lua câteva inteviuri unor oameni de cultură străini (John Elsom Anglia, Marco Lucchesi Brazilia), convins de faptul că pluralitatea vocilor face posibilă armonia într-o lume unde tirania monolo­gului duce sigur la cacofonie.

 

Am "aşezat" intervievaţii în paginile cărţii în funcţie de un sentiment al afinităţilor de mine deduse, care mi s-a părut mai expresiv decât ordonarea cronologică ini­ţială. În fond, felul în care am descoperit cu mult timp înainte de ce Dorin Tudoran poate sta bine alături de Vladimir Tismăneanu, sau Matei Vişniec de Mircea Iorgulescu contează mai mult decât faptul că George Popescu este craiovean, ca şi Sergiu Ioanicescu. Primul este mult mai apropiat de "poietica" lui Marin Mincu decât tânărul eseist rebel despre care Ştefan Augustin Doinaş scria la apariţia cărţii sale de debut că reprezin­tă "o promisiune a noului moralism românesc". Felul în care am văzut eu proximităţile scriitorilor prezenţi aici ţine, poate, de un fel de şah orb pe care-l joc de mai mulţi ani de când îi citesc şi îi gândesc pe acei scriitori: e felul meu de a confunda "Regele" cu "Nebunul" în arta şarjării şi a replierii care este lupta literaturii cu ea însăşi.

 

Şi totuşi, interviul luat într-o zi de vară la Craiova doamnei Irina Mavrodin m-a pus cel mai mult pe gân­duri. Domnia sa afirma ceea ce pentru mulţi este azi deja sofismul consacrat, însă unul căruia nu-i mai pu­tem face faţă: pentru a cunoaşte un scriitor trebuie să-i citim opera. Oricât de mult l-am ispiti să spună ceva ne­maiauzit despre sine şi alţii, un scriitor se dezvăluie prin ceea ce "minte" în scrisul său. Acel "adevăr al min­ciunilor" de care vorbea Llosa în eseurile sale despre cei care au făcut ca universurile lor să-l concureze pe cel real. În cazul în care ne dăm seama cum funcţionează acesta.

 

Aşa că, ceea ce ne spune ulterior un autor trebuie să beneficieze de prezumţia de... veracitate. Nu că n-ar spune adevărul despre sine şi despre cei cu care a venit cândva în contact, dar acela este un adevăr particular deja topit în opera sa. Cred că toate interviurile, dialo­gurile nu sunt decât amprente vocalice ale unei fiinţe deja sonoră, deşi invizibilă. Fiinţa scriitorului...


(Fragmentul face parte din volumul Celălalt capăt, Editura Curtea Veche, 2006)


Puteţi citi un fragment din Ferestra din acoperiş aici



Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey