•  

"Pescăruşul" - bucătăria unui spectacol


•  

In memoriam Virgil Flonda (1948-2006)


•  

IDEO IDEIS - Festival Naţional de Teatru Tânăr


•  

Legături bolnăvicioase


•  

Calea spre Guantánamo




sus

Teatru


Veronica D. Niculescu

 

"Pescăruşul" - bucătăria unui spectacol

Andrei Şerban face repetiţii cu public

 

 

Iubitorii teatrului din Sibiu au avut ocazia să vadă cu ochii lor cum lucrează un mare regizor şi cum se naşte un spectacol. Andrei Şerban, care pregăteşte la Teatrul "Radu Stanca" piesa "Pescăruşul", de A.P.Cehov, a permis accesul publicului la cinci repetiţii, la finalul lunii iulie.

Intrarea a fost gratuită, iar regizorul a lucrat ca la orice repetiţie, intervenind cu indicaţii şi observaţii, spre deliciul spectatorilor.

 

Piesa este montată în dublă distribuţie, cu actori sibieni şi bucureşteni, iar la repetiţiile generale rolurile au fost interpretate alternativ, într-o zi cu trupa sibiană, iar în următoarea cu cea bucureşteană. Actorii bucureşteni provin de la teatre diferite, printre ei figurând nume celebre, cum ar fi Maia Morgenstern şi fiul său, Tudor Aaron Istodor, Marian Râlea şi Cornel Răileanu. Cât despre cei sibieni, printre ei se află actori tineri şi foarte tineri, care au jucat în spectacole ale lui Silviu Purcărete şi care aşteptau cu nerăbdare colaborarea cu Andrei Şerban.

Ambele spectacole se vor juca anul viitor la Sibiu, în deschiderea programului cultural 2007, premiera oficială fiind în ianuarie. Proiectul face parte din programul Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007 şi este co-finanţat de Ministerul Culturii şi Cultelor.

 

Repetiţiile cu public sunt o premieră absolută pentru Sibiu, iar organizatorii spun că în cursul acestui an se vor mai face şi altele, pentru ca spectatorii să poată pătrunde şi mai aproape de farmecul scenei.

 

 

A preferat Sibiu şi Cluj

 

Repetiţiile la spectacolul "Pescăruşul" au începul în luna iunie, moment din care Andrei Şerban s-a mutat, practic, în Transilvania. Regizorul de renume internaţional declara, în vara anului trecut, că aşteaptă o invitaţie concretă pentru a monta în România. Acum, pe lângă piesa de la Sibiu, regizorul lucrează şi la un spectacol din Cluj: la Teatrul Naţional "Lucian Blaga", montează piesa "Purificare", de Sarah Kane.

 

La Festivalul Internaţional de Film Transilvania, din iunie, de la Cluj-Napoca, Andrei Şerban a declarat că alegerile sale au fost motivate de faptul că la Cluj şi Sibiu poate lucra în linişte, fără să fie asaltat de oferte, cum s-ar fi întâmplat, probabil, în Bucureşti.  Piesa "Purificare", de la Cluj, se montează în cadrul amplului proiect cultural "Mari regizori, mari spectacole", iar premiera va avea loc pe 20 august 2006.

 

 

"Pescăruşul", de A.P. Cehov, traducerea şi adaptarea: Maria Dinescu şi Andrei Şerban

Distribuţie: Maia Morgenstern / Mariana Presecan,Tudor Aaron Istodor / Adrian Neacşu, Marian Râlea / Gelu Potzolli, Andreea Bibiri / Cristina Flutur



Comentarii cititori
sus

Teatru


Veronica D. Niculescu

 

Cine-l mai aşteaptă pe Godot?

- Virgil Flonda, 1948-2006 -

 

 

Cu câteva luni în urmă, mă număram printre spectatori la piesa "Aşteptându-l pe Godot", montată de Silviu Purcărete la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu. Scriam, încercând să-mi stăpânesc entuziasmul excesiv, despre excepţionala interpretare a actorilor.

 

"Un Estragon îngrăşat, care se chinuie să îşi scoată şi să îşi pună la loc pantofii, este secondat de un Vladimir uscat, parcă măcinat de boală şi de spaime". Interpreţii, cei doi directori ai teatrului sibian, Constantin Chiriac şi Virgil Flonda, se completau de minune, şi pe scenă şi în viaţa de zi cu zi, iar cronicile la spectacol au fost în totalitate elogioase, fiindcă niciodată nu se mai întâlniseră pe vreo scenă românească doi "vagabonzi" care cu atâta înfrigurare să se agaţe unul de celălalt şi cu atâta disperare şi naturaleţe să-şi joace rolurile de prieteni bântuiţi de îndoială şi teamă.

 

Cine-ar fi crezut atunci că unul dintre ei va muri? Poate doar el însuşi, Virgil Flonda, pe care boala într-adevăr îl măcinase deja, pe când îşi juca ultimul rol.

 

Actorul, director artistic al teatrului sibian, interpret în numeroase piese de teatru şi în filme, a părăsit scena lumii pe 27 iulie, într-un spital din Germania, unde se afla pentru tratament. Sute de sibieni l-au însoţit pe ultimul drum joi, 3 august, alături de colegii actori. O mare de flori a acoperit mormântul actorului pentru care aşteptarea a luat sfârşit.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

 

 

VIRGIL FLONDA

1948 – 2006

 

Diplomat în arte IATC Bucureşti – promoţia 1977

Teatrul Naţional "Radu Stanca" Sibiu: Director Artistic – actor

 

 

Parcurs profesional:

Roluri în teatru:

 

2005 

Vladimir – "Aşteptându-l pe Godot" de S. Beckett, regia Silviu Purcărete

 

2003

"Cumnata lui Pantagruel" – omagiu lui Rabelais, regia Silviu Purcărete

 

 

2002

Iago – "Othello?!" adaptare după W. Shakespeare, regia Andriy Zholdak

 

2001

"Pilafuri şi parfum de măgar" – după Cartea celor 1001 de nopţi, regia Silviu Purcărete

 

2000

Mîşkin – "Idiotul" după Dostoievski, regia Andriy Zholdak

 

1998

Himlicht – "Mein Kampf" de George Tabori, regia Christian Notteger

În cadrul Wiener Festwochen – Viena şi produs de Pygmalion Theater

 

1996

Actorul – "Azilul de noapte" de M. Gorki, regia Vtalie Lupaşcu

 

1995

Marat - "Marat-Sade"  de Peter Weis, regia Tino Geirun, la Teatrul Naţional Tg.Mureş

 

1994

Vanea – "Unchiul Vanea" de A.P.Cehov, regia Ovidiu Lazăr

 

1992

Actorul I - "Decameronul" după Alexander Hausvater, regia Iulian Vişa

 

1992

Chang – "Chang-Eng" de Goran Tüngstron, regia Iulian Vişa

 

1991

Eroul – "Cartoteca" de Ruzewicz, regia Iulian Vişa

 

1989

Ştefan – "Nu ne naştem toţi la aceeaşi vârstă" de Tudor Popescu, regia George Marinescu

 

1988

Victor – "Lunga poveste de dragoste" de Tudor Popescu, regia Cristina Ioviţă

 

1987

Higins – "Pygmalion" de G.B. Shaw, regia Mc Ranin

 

1986

Figaro – "Ziua cea mai nebună" de Peter Turini, regia Radu Basarab

 

1985

Hugh Preston – "Week-end de adio" de M. J. Sovajon, regia Radu Basarab

 

1984

Tournel – "Puricele în ureche" de G. Feydeau, regia Matei Varodi

 

1983

Soţul – "Capcană pentru un om singur" de R. Thomas, regia Radu Basarab

Aristotel – "Violetele" de G. Cheade, regia Iulian Vişa

 

1982

Kylroi – "Camino Real" de T. Williams, regia Iulian Vişa

 

1981

Eumet – "Oedip salvat" de R. Stanca, regia Iulian Vişa

 

1980

Insul 6 – "Pluta meduzei" de Marin Sorescu, regia Florin Fătulescu, Teatrul de Stat Petroşani

Roşca – "Petru Rareş" de Horia Lovinescu, regia Florin Fătulescu

 

1979

Ugarov – "Anecdote provinciale" de A. Vampilov, regia Mihai Lungeanu

 

1978

Dorante – "Jocul dragostei şi al întâmplării" de Marivaux

Andjev – "Alegeţi-l singur" de Ivan Bucavkan, regia Florin Fătulescu

 

1977

Hamlet – "Hamlet" de W. Shakespeare, clasa prof. Dem Rădulescu, lect. Adriana Piteşteanu, Studioul Casandra (examen de stat)

 

 

Roluri în film:

 

1995

Lucian Blaga – serialul de televiziune "Dumnezeu s-a născut la sat", regia Grid Modorcea

 

1991

Victor – "A unsprezecea poruncă", regia Mircea Danieluc

 

1990

Paracliserul – "Cororana de foc", regia Sergiu Nicolaescu

 

1988

Jack – "Mircea", regia Sergiu Nicolaescu

 

1985

Colonelul Franz K – "Noi cei din linia întâi", regia Sergiu Nicolaescu

 

1984

Cocoşatul – "Horea", regia Mircea Mureşan

 

1982

Scoruş – "Întâlnirea", regia Sergiu Nicolaescu

 

1981

Robert de Mortaigne – "Willhelm Cuceritorul", regia Gilles Grangier



Comentarii cititori
sus

Teatru


Florentina Loloiu

 

IDEO IDEIS – Festival Naţional de Teatru Tânăr

 

 

Festivalul Naţional de Teatru în limba română pentru Adolescenţi IDEO IDEIS, organizat de un grup de tineri cu vârstele cuprinse între 15 şi 18 ani, se desfăşoară între 6 şi 11 august la Casa de Cultură Alexandria.

 

Unsprezece trupe vor lua parte timp de şase zile  la o competiţie stimulatoare şi motivantă sub privirile atente ale membrilor juriului, profesionişti şi membri marcanţi de pe scena teatrului românesc:

 

Marcel Iureş – Actor, Preşedintele festivalului

Adrian Titieni - Conf. Univ. Dr. UNATC

Voicu Rădescu – Director Teatrul "Luni", Green Hours

Ana Mărgineanu – Regizor Teatrul Foarte Mic

Mircea Constantinescu – Actor Teatrul Odeon

Florin Piersic Jr. – Regizor

Alex Mihail – Regizor

 

IDEO IDEIS se înscrie de anul acesta în "marea familie" a festivalurilor naţionale de teatru pentru adolescenţi din ţară: "DOT" Braşov, "I.D. FEST" Bacău, "TEEN PLAY" Arad şi "T4T" Timişoara, festivaluri organizate pentru adolescenţi în care piesele sunt jucate în limba română dar şi în alte limbi. Diferenţa majoră o reprezintă faptul că IDEO IDEIS este un festival naţional în care se joacă exclusiv în limba română. Acest festival este  organizat de trupa de teatru T.E.T.A., alcătuită dintr-un grup de elevi în clasele a IX-a şi a X-a şi C.L.T.A. (Consiliul Local al Tinerilor) Alexandria. Singurul teatru din oras a fost înfiinţat în 1945, dar a fost imediat transformat în cinematograf, a cărui funcţionare a încetat de 14 ani de zile.

 

De ce este atât de necesar acest festival? Acest proiect are la bază dorinţa tinerilor de a se conecta la cultură şi de a promova, înainte de toate, arta prin teatru, adevăratele valori originale pentru a-şi regăsi identitatea.  Este foarte greu pentru tinerii care locuiesc în oraşele mici să aibă acces la cultură, iar acest festival reprezintă o oportunitate de a impulsiona tinerii din toată ţara să încerce iniţiative de acest gen pentru a trăi propriile experienţe.

 

Sloganul festivalului Pas cu pas, idee cu idee surprinde cel mai bine esenţa mesajului  pe care festivalul vrea să îl transmită: descoperirea artei prin teatru, stimularea imaginaţiei, mai multă profunzime şi mai puţină superficialitate, pentru că se bazează pe idee şi pe conţinut.

 

La prima ediţie a Festivalului IDEO IDEIS vor participa 11 trupe de teatru compuse din tineri din toată ţara, care vor pune în scenă piese ale unor celebri autori:

 

YEATS din Arad – Exerciţiu de imaginaţie de Sorina Arcereanu

CATHARSIS din Bucureşti – Casa pe graniţă de Slawomir Mrozek

NAMELESS din Braşov – După ploaie de Sergi Belbel

SLEEPWALKERS din Iaşi – În umbra luminii de Matei Vişniec

A.R.T.A. din Alexandria – Omul Transversal de Ştefan Caraman

MIMESIS din Iaşi – Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare

MORPHIA din Craiova – Cu uşile închise de Jean Paul Sartre

TEEN ACT din Piatra Neamţ – Omul de zăpadă de Lia Bugnar

BASTION din Buftea – Retorica de Alexandru Matei

YOUNG GIMMIKS  din Arad – Morţi şi vii de Ştefan Caraman

HOOLEELOGANS din Timişoara – Târfa cu respect de Jean Paul Sartre

 

Festivalul ce se va desfăşura în perioada 6-11 august – în primele două zile având loc repetiţiile pieselor ce vor fi puse în scenă – cuprinde trei tipuri de activităţi:

 

Atelierele de teatru – vor fi susţinute de tineri studenţi ai facultăţilor de teatru din ţară, propunându-şi să ajute participanţii să descopere, într-o manieră cât mai profesionistă, modalitatea de construcţie a unei piese, a unui personaj etc., constituindu-se în adevărate lecţii de actorie, predate însă de nişte tineri studenţi.

 

Cinemateca târzieaceasta parte din concurs este rezervată doar  participanţilor şi va avea loc în fiecare seară la Liceul Pedagogic "Mircea Scarlat" din Alexandria. Filmele care vor fi proiectate aparţin cinematografiei europene, premiate la mari festivaluri internaţionale, filme greu accesibile publicului care, prin mesajul puternic pe care îl transmit, se constituie în repere ale cinematografiei mondiale.

 

Concursul – fiecare trupă participantă va avea câte  o reprezentaţie a piesei de teatru în limba română. Se vor acorda 11 tipuri de premii: pentru cel mai bun actor în rol principal, pentru cel mai bun actor în rol secundar, pentru cea mai bună actriţă în rol principal,  pentru cea mai bună actriţă în rol secundar, pentru cea mai bună piesă, pentru cea mai bună regie, pentru cea mai bună coloană sonoră, pentru cea mai bună scenografie, pentru cea mai bună mişcare scenică, pentru cele mai bune costume şi premiul IDEO IDEIS.

 

În dimineaţa zilei de 9 august va avea loc Festivitatea de Deschidere a Festivalului,  seara fiecărei zile fiind rezervată unui eveniment special:

 

9 august: New York Fucking City, prezentat de Teatrul "Luni", Green Hours

10 august: Eveniment special prezentat de "Teatrul Pod", Casa de Cultură a Studenţilor, Bucureşti

11 august: Festivitatea de premiere

 

Organizatorii Festivalului IDEO IDEIS mulţumesc partenerilor şi sponsorilor: Primăria Municipiului Alexandria, Interdigital Alexandria, Studioul de Teatru Casandra, EuroCar Service Alexandria, Antena 1 Alexandria, Radio Semnal Alexandria, ANSIT, Millenium Communications, Gala Societăţii Civile, Supradyn şi Sister.

 

 

Comentarii cititori
sus

Film

 

Marius Dobrin

 

Ispita maladivă a idealului

 

 

A căutării unui bărbat ideal. Despre care, de altfel, orice femeie îţi va spune că nu există. Dar pentru a cărui aşteptare rămâne totdeauna loc. Ce-şi doreşte o femeie? Ce fel de dragoste? Niciodată nu-i uşor de răspuns. Femeia însăşi nu recunoaşte ceea ce pare limpede şi uimitor totodată. O reţetă misterioasă de sensibilitate şi delicateţe pe de-o parte, de brutalitate şi aroganţă pe de alta. O combinaţie de calinerie şi masochism, dualitatea răsfăţ şi robie. Dorinţe contrarii, o mixtură greu de închipuit în acelaşi om. De aici ispita unei continue căutări, sau al unei fără sfârşit neîmpliniri. La limită, ca la orice tendinţă de extrem, ispita devine maladivă. Precum la Cristina, personajul narator din "Legături bolnăvicioase", filmul lui Tudor Giurgiu care porneşte de la romanul omonim al Ceciliei Ştefănescu. Pe scurt i se zice Kiki. Fie cu ochii ei albaştri şi mari, cu un umăr dezgolit, fie cu părul strâns la spate, cu feminitate retrasă pe un plan secund, ea îşi deapănă povestea fără a căuta explicaţie, fără a cere empatia noastră. Pur şi simplu ne poartă pe treptele îndrăgostirii ei, parţial printre frământările ei, cu singura dorinţă de a fi fericită.

 

Ceea ce şi pare a fi din prima secvenţă a filmului, o primă explozie de nuditate fermecătoare. Cea mai frumoasă scenă de senzualitate din noul film românesc, culoare, lumină şi muzică se asortează gesturilor celor ce apoi se vor releva a fi de fapt fraţi. Atunci aflăm de altfel cum Kiki trăieşte un sentiment puternic pentru Sandu. Ţigara de "după", deşi nu vom şti niciodată cât de departe au mers cei doi. Stau amândoi pe un balcon, la cele două extreme ale ecranului, privind tăcuţi în noapte. Până să se închidă cercul filmului, vom afla toată povestea. care izbucneşte cu o lumină albă a unei dimineţi citadine, când pe ecran irumpe chipul angelic al Alexandrei, aidoma purităţii apei din Pietroşiţa ei de sub munte.

 

Primăvara înseamnă pentru ea mutarea de la căminul studenţesc exasperant de mizer la o gazdă în vechiul Bucureşti. Şi nu oriunde, exact în apartamentul de deasupra Cristinei. Cea care o primeşte în gazdă, doamna Beneş, cucereşte prin jocul care ne aduce în faţa ochilor un personaj atât de real, pe care în mod sigur l-am întâlnit la un moment dat în viaţă. Pensionară singură, ştind bine să câştige un ban, clamând mereu problemele cu sănătatea sau cu costul vieţii, doamna Beneş se vrea ca o mătuşă pentru cele două fete, cochetează, se răsfaţă, e mereu grijulie cu câte o observaţie pe care oricum cei tineri o ignoră. Kiki este cea care propune această mutare în gazdă aproape de ea, este cea care intră în viaţa Alexandrei, tumultuos, ca la orice îndrăgostire. Mai ales după ce la început spune: "Nu era decât o voce anostă pe care o tot auzeam înţepându-mi timpanele cu mii de întrebări, rugăminţi şi aiureli. Mi-era cumva indiferentă şi habar n-aveam ce urma să se întâmple."

 

Când Alex soseşte în bloc, sună în zadar la uşa Cristinei, pentru ca la a doua urcare, când cu mobila, aceasta să coboare de fapt din apartament. Alex înregistrează situaţia dar nu îi acordă nici o semnificaţie.Este începutul unor acumulări de semne care nu schimbă aparent nimic în dezvoltarea relaţiei lor.  Relaţie care porneşte chiar din acea noapte. De aici încep cadrele senzuale cu cele două fete, din nou o premieră în filmul românesc. Sunt secvenţe întregi de trupuri bine puse într-o lumină încărcată de poezie. Mătase, muzică de vis, vocea din off care deapănă şăgalnic povestea cu feminitate.

 

Prima noapte din tavan se desprinde o bucată mică de tencuială. Kiki pare că a ales. Deja a doua zi trece la clarificarea situaţiei cu Sandu. Care nu înţelege cum s-o piardă. De ce? El nu poate pricepe brusca ei decizie de a-l părăsi. Dar ce bărbat acceptă uşor clipa neaşteptată a unei asemenea rezoluţii?

 

"Să nu ne mai vedem. Pentru că de fiecare dată când te văd am emoţii ca la examen şi mi se înroşeşte pielea. Ţin la relaţia asta mai mult ca la orice. Pentru Alex aş renunţa în momentul ăsta la tot."

 

Kiki are acum parte de răsfăţ în relaţia cu Alex: "eşti numai bună de nevastă". Refugiate în camera lor se descoperă în întregime, de la atingeri până la confesiuni. Pe rând îşi armonizează cererile cu cedări simple spre a fi pe plac una alteia. Kiki acceptă gablonzurile de la Alex, mai apoi Alex îşi calcă pe inimă şi întreabă: "Te pricepi să faci găuri? Ai mai făcut?" Şi urmează scena acului, trecut prin focul brichetei, durerea, spaima, mângâierea dintr-un episod iniţiatic al perforării lobilor urechilor.

 

"-O să-i dai pe spate pe toţi prostănacii ăia din cămin.

-Dar eu nu vreau să-i dau pe spate"

 

Toată scena, aparent minoră, o banalitate din viaţa unor fete, este de fapt mărturia sacrificiului Alexandrei, un pas care mai târziu îi va fi reproşat de părinţi, înainte de alte acuze mai grele. Este prima dovadă de dragoste.  Şi, ca-n viaţă, e pigmentată cu puţin umor de către doamna Beneş care apare de fiecare dată cu câte o replică suprinzătoare:

 

"Cristinuca, asta-i oră de dat găuri ?" Sau, la solicitarea fetelor de spirt întreabă, mereu îngrijorată de ceea ce trebuie să dea: "Vă trebuie mult?"

 

Dragostea fetelor se înşiruie ca mărgelele pe o aţă. Scena din biblioteca universităţii, sărutul discret în mijlocul acelei săli cufundate în liniştea studiului, unde poate că parfumul se simte mai bine. "Aime-moi". Din nou jocul ispitirii de către Kiki, din nou cedarea Alexandrei, pentru ca apoi să cedeze şi Cristina. E uimitor cum dragostea lor pură le face să se armonizeze. Idealul e încă departe. Ca în orice relaţie, vine momentul "prezentării" părinţilor. Invitată la familia Rădulescu, Alex descoperă în camera Cristinei două paturi: aşa au crescut cei doi fraţi. Aşa cum adesea degetele lor se căutau şi se mângâiau, la masa din familie Kiki îi caută spatele gol prin propria bluză cu care ţine morţiş s-o îmbrace. Totul până în clipa în care Sandu anunţă că vrea să plece din ţară. Astfel răscoleşte sentimentele Cristinei şi furtuna din vorbele lor se mută pe nesimţite şi-n sufletul ei. Un episod aparent trecător, ele îşi văd de relaţia lor. "Încă nu-i spusesem cât de mult o iubesc, mai precis nici măcar eu nu ştiam. Tot ce-mi rămânea în minte era parfumul pielii ei"

 

Erau tot timpul împreună. "Plecam de nebune la munte, stăteam în camere închiriate, dormeam în aşternuturi străine şi ne zgâiam la trecători." Trăiau viaţa la maximum.

 

Şi vine din nou o clipă a unei decizii. Kiki vrea o vacanţă la mare, Alex ţine să se întoarcă acasă, la familia ei de care e atât de legată. "Dacă ai ţine un pic la mine ai  veni pur şi simplu" Este prima lor discuţie mai aprinsă, Kiki fiind mai provocatoare din felul ei mai pătimaş. Pentru că imediat izbucneşte tot ceea ce se acumulase în sufletul ei şi părea de mult uitat. Deschide telefonul şi lasă un mesaj de ziua lui Sandu: "Iubirea e atunci când nu pot să trăiesc fără tine. Dementule, de ce mă chinuieşti? De ce ţi-e teamă? Vrei să sângerez până la moarte de dorul tău? ... Sunt umbra ta..."

 

Este atracţia spre polul opus, dintr-o dată e fericită găsind pretextul de a-l revedea! Ce dureros pentru Alex când Sandu intră în cabina de probă a acelui costum de baie pentru Kiki. Ce dureros să zărească prin oglinda retrovizoare a taxiului mângâierile celor doi, lumina din privirile lor. Ce dureros să aştepte în maşină cât timp ei urcă în apartamentul lui Sandu. Dar relaţia merge înainte, un asfinţit tandru pe bloc, o scenă în cu totul alt registru decât, de exemplu, în "Visul lui Liviu". Lumea are şi chip frumos. Iar umorul este posibil şi fără vitriol. Doamna Beneş are o stare de leşin exact în dimineaţa când pleacă fetele spre Pietroşiţa, încât ţie spectatorule ţi se rupe inima de compasiunea pentru săraca suferindă care a evitat leşinul în ultima clipă alunecând în fotoliul din faţa televizorului şi care se tratează cu un ceai solicitat Alexandrei sau cu diclofenacul recomandat cu încredere de Kiki. Panseul de rigoare: "Ei, atunci ne vedem când vă întoarceţi".

 

Acolo sus, aproape de aerul tare al muntelui, totul se vede mai clar. Cu ce stângăcie Alex se ridică repede de lângă Cristina la intrarea tatălui.

 

"-Îţi place camera?

-E frumoasă. E ca tine."

 

Este ca în orice tragedie, scurta perioadă de graţie. "Nu ştiam ce-i gelozia, nepăsarea sau invidia. Nu simţeam decât dorinţa de a sta una cu cealaltă."

 

Sunt cele mai intime declaraţii de dragoste între ele.

 

"-Întâi iubeşti la un om mirosul corpului şi abia apoi construieşti restul.

-Şi pielea mea cum miroase?

-Greu. Miroşi ca o floare care nu e nici vie nici moartă, căreia nu i-a mai fost schimbată apa de săptămâni. Ai un miros somnoros ca atunci când te trezeşti dimineata şi ai visat mult."

 

În spaţiul acela al libertăţii depline îşi exhibă şi Alex acumulările şi cu acelaşi calm al inocenţei, cu bunăcredinţă lansează întrebarea care avea menirea să-i aducă liniştea:

 

"-Ţie îţi place de Sandu? Ca femeie... E tip mişto, arată bine"

 

Dar la asemenea întrebări greu se primesc răspunsuri. Mai ales când Kiki are o experienţă sentimentală aparent mai mare, mai ales când ea ascunde o dragoste poate mai grea decât cea pentru fata din faţa ei. Cu dibăcie, Alex continuă pe subiect folosindu-se de referinţa clasică la personajele lui Chateaubriand, cu cei doi fraţi, René şi Amelie.

 

"E dragoste adevărată sau atracţie bolnavă? Nu poţi invoca dragostea ca scuză pentru o relaţie aproape obscenă."

 

Urmează o scurtă mărturisire a Cristinei care încearcă o justificare. Şi scapă cu atât, lumina lunii revărsată pe sânii Alexandrei încheind ca de fiecare dată în dragoste orice dispută prin mângâieri, prin sărut. Sărutul dinaintea dezastrului. Kiki s-a jucat cu focul, oscilaţiile ei au readus în scenă pe Sandu.

 

"Eşti un pervers bolnav care-şi pierde puterea asupra mea". Doar că jocul ei nedecis aprinde în el brutalitatea pe care tocmai o admirase. Brutalitate care într-un fel rezolvă totul. Pentru că rupe relaţia fetelor. Pentru că Alex trece greu prin purgatoriul plecării Cristinei. Şi o aşteaptă până ce sufletul ei se goleşte complet. Reîntoarcerea Cristinei vine prea târziu. Justificarea ei, că a căutat să rezolve tot ceea ce o ţinea legată, că a pregătit liniştea relaţiei lor, nu mai găsesc ecou în inima Alexandrei.

 

"Nu mai am încredere în tine. M-ai minţit şi o să mă minţi în continuare."

 

De fapt aici este răspunsul la tot. Indiferent de idealul căutat, indiferent de toate dorinţele de împlinit, rămâne acurateţea sentimentului. Constant de la cap la coadă. Deşi ni se repetă de atâtea ori, căutăm degeaba un ideal cât noi nu dăruim nici măcar la modul pământesc, un sentiment curat şi consistent.

 

Iar unde nici sentiment nu este, maladivul copleşeşte.

 

"Pentru cei mai mulţi eram două prietene care nu-şi găseau locul pe lumea asta şi numai câţiva credeau că ştiu adevărul despre noi. Dar noi eram singurele care ştiam adevărul adevărat. Că habar n-aveam de ce ni se-ntâmplase. Dar că era ceva destul de frumos."

 

Kiki pleacă şi duce cu ea acea bucată de tencuială căzută din tavan în prima lor noapte. Era acolo trecutul care urma să se vindece.

 

Cei doi fraţi privesc undeva în noapte.

 

Pe muzica inspirată a lui Vlaicu Golcea. Într-un film care este un început de drum. Dacă "Italiencele" a însemnat un nou mod de a face comedie, unde Costel Caşcaval se arată un romantic iar fetele duc greul comicului, de data aceasta este un film care deschide un gen deficitar la noi. Este primul film romantic realizat profesionist. În care senzualitatea este personaj principal, unde lumina şi culoarea sunt puncte forte.

 

Şi unde din nou actriţele protagoniste sunt cele care captează toată admiraţia. S-a vorbit de castingul bulversat la apariţia Ioanei Barbu şi pe drept cuvânt ea este nu doar prin aspect, asemănătoare Rodicăi Negrea, ci şi prin voce şi priviri şi gesturi, o purtătoare perfectă a personajului Alex. Cuplul ei cu Maria Popistaşu, interpreta Cristinei, este o admirabilă realizare ce ar merita încununată cu un premiu special.

 

Rămâne încă un deziderat apariţia unui rol masculin similar şi astfel şi a unui actor care să se impună pe asemenea model de personaj.

 

Dintre cei de o generaţie mai veche doar Cătălina Murgea face din doamna Beneş un rol cuceritor, ce-ar putea fi folclorizat la o difuzare sistematică. Mircea Diaconu seamănă cu el însuşi din seria "Buletinului de ...", Tora Vasilescu este tot în nota uşor îngroşată a rolurilor precedente, iar ceilalţi doi par a fi în posturi ingrate.

 

Uneori sunetul suferă, vocile feteleor se amestecă prea uşor. Muzica ar putea fi lansată şi independent, o altă cale de a mediatiza filmul excelent al lui Tudor Giurgiu. Care este un real început de drum.

 

 

Legături bolnăvicioase, 2006, www.legaturibolnavicioase.ro

Regie: Tudor Giurgiu

Distribuţie: Maria Popistaşu, Ioana Barbu, Tudor Chirilă



Comentarii cititori
sus

Film

 

Florentina Armăşelu

 

Calea spre Guantánamo

(The Road to Guantánamo)

 

 

Patru tineri englezi de origine pakistaneză, Ruhel, Asif, Shafiq şi Monir, pleacă, în toamna lui 2001 din Tipton, Marea Britanie, spre Pakistan, pentru a lua parte la căsătoria lui Asif cu logodnica aleasă de părinţii acestuia. Printr-o serie de întâmplări nenorocoase, cei patru sunt antrenaţi spre nordul Afganistanului, până la Kunduz, unul dintre ultimele bastioane ale talibanilor înconjuraţi de trupele Alianţei Nordului. Monir dispare fără urmă iar ceilalţi trei sunt capturaţi de trupele Alianţei Nordului şi reţinuţi în închisoarea americană de la Guantánamo, Cuba, pentru mai mult de doi ani, sub acuzaţia de terorism. În martie 2004, sunt eliberaţi în cele din urmă, fără ca vreo acuzaţie să fie reţinută împotriva lor.

 

Filmul este inspirat de povestea adevărată a celor trei britanici musulmani pe care presa i-a supranumit "cei trei din Tipton". Filmat în Pakistan, Afghanistan şi Iran, Calea spre Guantánamo este un amestec de mărturii directe, fragmente de actualităţi televizate, de reportaje şi reconstituiri care îi lasă spectatorului impresia de realitate trăită în timp ce este povestită. Frontierele între timpul istoriei, cel al mărturiei şi timpul prezent par să se estompeze în faţa "ochiului magic" al camerei de luat vederi. În acelaşi timp, traseu iniţiatic şi mărturie, Calea spre Guantánamo ne invită să reflectăm asupra căilor adesea imprevizibile ale destinului şi asupra dilemei atât de actuale privind lupta contra terorismului şi respectarea drepturilor omului.

 

 

The Road to Guantánamo, Marea Britanie

Regie: Michael Winterbottom, Mat Whitecross

Distribuţie: Riz Ahmed, Farhad Harun, Waqar Siddiqui, Arfan Usman, cu mărturiile lui Ruhel Ahmed, Asif Iqbal şi Shafiq Rasul



Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey