•  

Mihaela Butnaru




sus

Mihaela Butnaru

 

Schlingpflanze

 

 

Nu am pus apă din Rin într-o sticlă fumurie, cu dop ros la capete. Mai clar sau mai ascuns, oricine a văzut Rinul, a primit un carton cu "romantisch rheinländer" şi nu a ştiut ce să facă cu  el. Aşa vin şi eu acum, visătoare, caldă-rece, cu gîndul aiurea, fixat pe un pod în apă, cu gîndul aiurea, totuşi aici, nu? Într-o parte din ţara Rinului. Nu ştiu cum e să trăieşti într-un oraş german: am văzut cîteva gări, o toaletă, am bombănit în maşină cînd roşul nu se mai schimba în verde. Ştiu însă cum e să-ţi auzi paşii dimineaţa, pe o stradă îngustă, să-ţi iasă în cale o pisică şi poştaşul, cum e scîrţîitul storurilor cînd se ridică. Ştiu aglomeraţia în care oamenii nu se lovesc unii de alţii, rîsul fetelor de pe terase, mirosul străzilor ude şi al brutăriilor.

 

Poate spiritul e ce îmi lipseşte din acest tablou de nu pot să scriu decît detalii, fapte mărunte şi nu - nici măcar nu am un ton de ghid. O fi de la semnul acesta pe care îl port - vorsicht, romantische rheinländerin. Aşa că atenţie, m-a cuprins romantismul. Locul acestui romantism nu e printre blocurile cu patru etaje şi biblioteca judeţeană din oraşul meu, ci în castelele Rinului. Primul din ele e Stolzenfels.

 

Schloss Stolzenfels se arată gălbui şi nedefinit de departe. Cum te apropii dinspre Koblenz şi după ce treci de clubul de noapte Bamboo- loc la fel de amuzant ca numele-, te aşteaptă o străduţă-spirală, prin pădurea nu răcoroasă, ci udă şi rece. Printre copaci se arată un turn sau o poartă şi cîteva pete de lumină. Mai aproape, galbenul devine ocru, se văd turnuri şi dantele, ferestre închise. Friedrich Wilhelm al Prusiei, cu nostalgia lui pentru evul mediu, a dispus reconstruirea castelului în stilul romantic (Stolzenfels a fost distrus în 1689 de francezi). Cu toate acestea, construcţia e sobră, suplă, iar camerele care se pot vizita respiră un fel de puritate mîndră, deloc naivă. Dorind să vadă interiorul, vizitatorii sunt nevoiţi să poarte Filzpantoffel - nişte papuci uriaşi, groteşti -, adică să fie atenţi să nu se calce, să nu îi scape din picioare, să nu se împiedice, să nu se enerveze, să nu alunece.

 

Camera reginei, Elisabeta Ludovica de Bavaria, e delicată şi stranie: un pat cu baldachin în care abia ar încăpea un copil în zilele noastre, cîteva sertare, portretul ei la 16 ani, un tablou cu regele, un fotoliu. Aerul din cameră şi portretul nu arată ca regina să fi fost prea fericită. Se poate însă ca pictorul Hermann Stilke să fi căutat trăsăturile ideale, zîmbetul trist, simbolul, după cum arată tablourile din castel.

 

În orice caz, peste 150 de camere ale castelului nu sunt deschise pentru vizitare, însă poţi vedea grădina în stil italian, aproape opulentă, dacă nu ar fi atît de mică, dacă nu ar fi crăpăturile din zid şi statuia verzuie a lui Sigfried căruia i-a dispărut sabia. La statuia reginei, rotunjită, gri-albastră, cineva  a pus o floare albă. Ea pare cu atît mai rece. Răceală simt şi eu, mergînd prin camerele unde acum sute de ani un grup cuminte îl asculta pe pianistul Liszt, coborînd scările către încăperile servitorilor, atingînd zidurile. Da, toate sunt reale. Însă Stolzenfels nu există acum, e numai amintire, şi cum ne plimbam prin el…

 

Spre deosebire de Stolzenfels, Marksburg a rămas în forma iniţială, de prin 1170, cu renovări constante. Nici o armată nu a distrus zidurile; pînă să vină turiştii, probabil că nici un străin nu a intrat prin poarta uriaşă fără a fi invitat. Castelul e întunecat, piatră cu piatră. Are ceva care dă fiori, ceva unduitor, ascuns, care îmi înfăşoară picioarele pe nevăzute. Şi drept e aşa, vocea hîrîită a ghidului are ecouri stranii în coridoarele de piatră, se sparge de treptele folosite iniţial pentru călăreţi şi rămîne prinsă de porţi. În afară de camera armelor, capela şi o cameră de dormit, toate celelalte par pivniţe. Aerul e rece, întunecat, şi senzaţia de spaţiu închis te urmăreşte. Punctul isteric al senzaţiei e dat, probabil, de scara îngustă, spiralată, săpată vertical în zid, pe care am urcat-o mută, cu palmele şi şoldurile lipite de pereţi. Totuşi, mi se pare un loc potrivit pentru plîns.

Camera de dormit e tot mică, cu un pat ca de copil, roşu, un leagăn lîngă el. Decorurile sunt austere, fereastra are gratii. În următoarea încăpere, livingroom, cum am numi-o azi, este o masă lungă, din lemn negru, o adîncitură în zid pentru foc şi două spaţii secrete, încuiate acum. Însă uşa "băii" e deschisă, o cameră destul de înaltă, cu o fereastră mare şi o toaletă din lemn. Deloc primitiv, s-ar spune. Singura problema reală cu acest castel, foarte bine apărat, era sistemul de încălzire. Îmi imaginez războinici scunzi şi groşi, alungînd frigul cu vin, stînd la masa lunga, rîsetele sau bombănelile lor lovind pereţii.

 

Şi iată-i pe toţi, într-un fel, deoarece în camera armelor sunt: echipamentele de război din anii 300 î.Hr. pînă în secolul al XVI-lea, pe manechine cu privirea fioroasă; tablouri cu cavaleri medievali; cîteva obiecte găsite în urma săpăturilor prin anii '70: bucăţi de stofă, capete de săgeţi şi pantofi desperecheaţi, foarte mici, ca aceia pe care îi zăreşti în picioarele piticilor, spiriduşilor din cartoons. E o viziune fragilă, înduioşătoare, să vezi un pantofior în camera asta plină de săbii, armuri, scuturi, caschete. În acest timp, ghidul hîrîie ceva despre cît ar fi de interesant să vedem cum trăiau femeile în evul mediu, în timp ce bărbaţii lor se pregăteau de război.

 

Camera de tortură arată că războiul nu era singura lor ocupaţie, ci şi dreptatea. Chinurile rezervate femeilor necinstite, trădătorilor, hoţilor, prizonierilor, vrăjitoarelor apar într-un desen detaliat pe unul din pereţi. Instrumentele de tortură sunt groteşti, măştile de metal, piroanele, lanţurile, frînghiile şi butucii cu ţepi pentru încheieturi  par ireale acum. Cum să umbli cu faţa acoperită de masca din fier a diavolului pe străzile burgului? Fie şi hoţ sau trădător… Apropo de vrăjitoare, desenul le arată în flăcări, însă în grădina castelului există Hexen- und Zauberpflanzen (plante pentru vrăjitorie şi farmece), de la mătrăgună la sunătoare şi mentă.

 

Şi apoi, incredibil cum schimbăm evul mediu pe o cafea, la sfîrşitul turului. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat, lumea se aşaza la mese, deschide telefoanele mobile. O întîlnim pe Michaela, celălalt ghid, care joacă în piese de teatru şi are cercei cu motive celtice. Face pe ghidul, fiindcă orice urmă antică sau medievală o atrage. Sîsîie un rîs la frica mea de scara îngustă, spune că un turist a rămas o dată la baza scării pentru că era prea înalt şi prea masiv să treacă. Pentru prima oară săptămîna asta, soarele apare puternic, deşi e trecut de ora 18. Zidurile se luminează întrucîtva; în timp ce coborîm către parcare, o floare albă îşi răsuceşte tulpina în jurul unei pietre.

 

Cîteodată chiar aşa mă simt, ca o plantă albă înconjurînd obiecte care nu pot fi pătrunse. Nu pot decît să mă înfăşor în jurul zilelor de aici, să adulmec fiecare om cu care vorbesc, limba asta sucită, cînd aspră, răstită, cînd moale şi dulce, cînd bolborosită, topită în gît. Nu pot decît să merg încet către următorul burg.



Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey