•  Şerban Axinte
•  Ioana Morpurgo
•  Tiberiu Neacşu


sus

 

Şerban Axinte

 

 

lumea ţi-a ieşit asa cum ai vrut (II)

 

să iau o gură de votcă,

să plec în oraş,

să mă întorc acasă,

să privesc ore în şir manechinele din vitrine,

să iau forma vasului

în care scuip dimineaţa şi seara

tot răul din mine;

 

să-i provoc la skandenberg pe toţi bătrînii din parc,

să mă umplu de ruşine

ori de cîte ori întîlnesc

un copil pe stradă;

 

găsesc un corp de iluminat,

îl sparg,

îl iau acasă,

de la mine din balcon veghează de mai multe mii de ani

farul de la capătul lumii;

 

gata, frate, gata,

totul ţi-a ieşit aşa cum ai vrut,

nu te eschiva,

ai reuşit, asta e,

eu am pierdut, asta e,

noi doi am avut o înţelegere;

 

 

lumea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut (III)

 

ieşi repede din casă,

îţi lipeşti urechea de pămînt;

te subţiezi,

te umfli,

te arunci în faţa unui vehicul ciudat

despre care ştii doar că nu te poate strivi

în întregime,

toţi să te recunoască, toţi să te regrete;

 

ai o bucată de aţă,

un mosor uriaş a fost descoperit

la doar cîţiva metri de casa ta,

ai grijă,

nu încerca să depeni prea mult din el,

acele ceasornicului se învîrt acum

în sens trigonometric;

 

cămaşa ta îmbibată de mirosul altui trup,

lingura de aluminiu

pe care o port mereu în buzunarul hainei

şi praful de pe călcîie

amestecat cu scuipat,

toate astea vor fi aranjate cu foarte mare grijă

într-o cutie mică de lemn;

 

 

burta de peşte

 

eu să visez

că-l pot ridica pe dumnezeu deasupra capului,

tu să-ţi închipui

că mă poţi ţine de mînă.

 

nu înţelegi desenul,

nu-i nimic,

priveşte atent această burtă de peşte,

ghiceşte în ea

precum în cafeaua de dimineaţă.

 

uite ce fac eu,

uită că ai fost ţintuit

pe spinarea curcubeului de la etajul 7;

decupez din ziare doar numele tău.

 

deci să citim împreună:

 

"eu să visez că-l pot ridica

pe dumnezeu deasupra capului,

tu să-ţi închipui

că mă poţi ţine de mînă".

 

 

oricine poate să mă fotografieze şi să-mi ia interviuri

 

aici locuim cu toţii, e linişte

şi miroase a uleiuri volatile pretutindeni.

 

spatele îmi plesneşte de durere

din cauza unei efemeride înfuriate.

polii de piatră se distanţează,

eu nu pot să stau în mijloc, între ei,

mă reped spre cel mai apropiat

ca să strivesc nisipul cu degetele;

eu sînt cel care trebuie să aibă grijă ca nimic să nu se piardă.

 

aici locuim,

în spate cineva chicoteşte în surdină,

se împiedică de scaunul din mijlocul camerei

şi înjură printre dinţi.

 

aici locuieşte el,

dar niciodată nu s-a întîmplat să ne întîlnim.

acesta e locul său,

aici chicoteşte în surdină,

aici se împiedică de jucăriile împrăştiate pe jos.

 

dar de dormit nu doarme niciodată acasă.

cînd pleacă,

se asigură că are o lingură de aluminiu în buzunarul hainei.

cît timp  lipseşte, oricine poate intra,

oricine poate să mă fotografieze şi să-mi ia interviuri!

 

 

oraşul, cireada de vite, patrafirul

 

s-au aruncat asupra mea femeile legate cu sfoară de mijloc.

s-au oprit să-mi povestească fiecare cum le-au ieşit plozii din burtă

şi cît de greu le-a fost să înghită mărgelele din piatră şlefuită.

 

sînt îmbrăcat în haine de arlechin,

am buzunarele pline cu pietre;

voi trage cu praştia în stele,

voi plînge, voi rîde,

voi face tumbe pentru ca ele să se distreze.

 

cea mai tînără dintre femei îmi arată sînii

şi mă roagă s-o las să-mi coase un alt rînd de haine,

acum toate stau în faţa mea dezbrăcate, eu văd însă oraşul,

cireada de vite, patrafirul.

 

 

mirosul de sîn plin cu lapte

 

***

peliculă ştearsă, spectacol unic,

fără actori,

fără repici, fără decor;

 

mai tîrziu cineva ridică o scară,

altcineva se ridică deasupra noastră

şi începe să recite la portavoce

ultimele două strofe ale acestui poem;

 

***

să-l primesc pe cel care întîrzie la cină,

să-i dau să mănînce mai mult,

să-l las să facă ce vrea,

să-i spun că de el depinde noua ordine;

 

trupul său negru miroase încă

a sîn plin cu lapte.

 

o pasăre complet carbonizată

intră şi iese din cadru,

nu-mi pasă dacă în ghearele ei

se zbate un peşte pirania;

 

muştele de chihlimbar

au început să zboare,

intră şi ies din cadru,

totul e un refren ce nu trebuie ascultat, ci văzut;

 

***

amin, amin vă spun vouă,

eu sînt cel care veghează ca trupurile voastre

să nu piardă mirosul de sîn plin cu lapte;

 

amin, amin vă mai spun:

toate visele voastre se vor împlini

dacă veţi găsi în voi puterea

de a vă lăsa

uşor, uşor asfixiaţi sub aripa cerului.

 

 

Schelet de bărbat ghemuit

 

linia morţii e între noi,

un zid scurt,

foarte mult pămînt între degete;

 

ştii că nu vin spre tine,

dar îmi spui să nu vin;

 

eu stau aici,

stau foarte bine aici

şi beau un pahar imaginar

de tărie;

 

ştii că liniile dintre oameni

sînt ca nişte tuburi

în care putem găsi, la fiecare pas,

cîte un schelet de bărbat ghemuit.

 

(Din volumul Lumea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut, Editura Vinea, 2006)

Comentarii cititori
sus


Ioana Morpurgo

 

 

*

 

allow the waters to calm down

let the sea anemones hold their breath.

fluorescent plankton

lead the way up

to unfiltered light.

disturb not the banks of jelly fish

- our daily necessary gestures -

our clarified peace, transparent and

simple.

keep the waters so still

that the osprey can see

all the way down,

where, not having his vantage point

ourselves, we cannot always see.

let the seagulls feast

on remains of our anger,

the splintered wreckage

of resentment

now drifting with the currents.

let the mornings which follow

come speechlessly

in order, uncovered.

the algae of souls – exhausted,

shall rest twisted together,

carried back and forth

by familiar waters.

and the reefs of disquiet

each demented coral,

ossified and asleep –

let their fingers not grasp,

not lure

not demand,

nor feed from our flesh

when aroused.

let the waters calm down

invite the blue whales

to hold our madness in their mouth

hold it tight for a while.

our rage – let it settle

go down like a sunk ship

and sharks –may they lose their hunger.

 

 

1. Love Child

 

Autumn child,

born when the quinces ripen

when all the birds are gone - you’ll grow waiting

for them to return,

grow while the beasts are sleeping, the butterflies -

hidden and still,

the rivers frozen.

My breast - the only thing alive,

and on its milk you sail your little boat of dreams.

 

little girl, who lived in me as in a tree hole

your sleep is deep,

It throws no blizzard

of impatience upon your soul.

Your wakefulness – alert,

like that of a lizard

when it hunts the ants

on leaves of light.

 

You’re agitating your arms in the air

to  grab the air

make it yours,

grab the sky

bring it to your mouth, taste it,

haste, squeeze its flavour

between your lips.

Grab God by the beard

trees by their leaves,

waters by their waves,

badgers by their tail,

shadows by their veil.

Then the whole world

by a first word.

 

Little child of light,

made of restless thoughts, wandering thoughts,

thoughts that burn - all melted in you,

dissolved, distilled, purified.

me and your father melt in you

like two sounds,

two sea currents.

Two fires rejoicing.

 

you come from a fluorescent world,

the caves of my depths,

the flood of my blood,

the thousand songs sung jointly

the still flight of a transparent kite

- like a hope

the rivers – all right at their spring,

ready to burst into dancing

the rivers before the mud,

before the hard rocks

at the very place where only the moss

resides softly,

the satellites  – all aligned

all geared up  to start orbiting your planet.

a world awaiting to be born.

self-contained, like a deeply buried gem.

 

We found you

in the deepest of all woods

one morning

when it ought to have snowed

and ice was meant to cover the earth.

In stead of which, there was you:

a warm secret, cleaner, whiter than snow,

as silent as planet Pluto.

We came home and swore to each other

to keep the secret,

keep it safely locked

in a room painted with light,

out of the dragons’ sight,

out of the reach of octopuses,

away from the mud,

away from the sad, inert vocabulary.

We learned to love you by heart,

even before you were written

inscribed with unknown, ancient letters

onto the parchment of our genes.

 

 

Necessary Inventions

 

You

Are invented.

Your big beliefs meant to shatter

This petty world,

Your defiance, your defences

Your skilfully deployed intimacies

Your unbeatable earthly gods

Made out of earthy little passions,

Even your charming shyness

- all invented.

The song of all your songs

Likewise- carried by me like a foetus

Through long years of gestation

At the end of which I expelled you

Straight into bare reality.

A manufacturing mistake though:

You spend most of your time

Parachuting yourself

Into the void of self-analysis.

You rarely take precautions.

And you hardly ever resist the temptation

Of inventing me back.

 

 

Noi două

 

Când îţi arăt lumea

frunză cu frunză,

dans după dans,

cuvânt cu cuvânt,

tu te ghemuieşti sub formă

de scoică

şi te pregăteşti

în tăcere absolută

să o înghiţi

ca pe-un fir de nisip

pentru a o transforma

în timp, în perlă

înăuntrul tău.

 

uneori îmi aduci bucăţele de lume

pe care mi le închizi în palmă

ca pe un secret.

Dacă deschid palma şi încerc

să te-nvăţ cum se cheamă fiecare:

'pană de pasăre călătoare'

'pâine'

'zăpadă'

'hârtie pe care am scris o poezie pentru tine'

de cele mai multe ori te-ntristezi.

Ca şi cum ţi-ai dori

Ca anumite lucruri

să nu poarte nici un fel de nume.

doar senzaţia de moale, de cald,

de rece, de penumbră,

senzaţia de vis şi cea de mic şi de mare

să le idendifice.

dupa cum se poate identifica

şi dragostea,

când se leapadă de cuvinte.

 

 

Pandora

 

Am un singur ochi şi cu el privesc la lume

răsucit sub gene într-o noapte ca asta

când se joaca mult teatru.

mă ţin articulată printr-un fel de presiune

fără să ştiu de unde vine.

Văd următoarele lucruri:

1.soarele bezmeticind pe cer –

produce zgomot de roţi de tren ruginite.

2.oameni care se pierd unii de alţii

într-un fel de somnolenţă deplină

ce le îndreptăţeşte creşterea mutantă

a eului – cancer

tot cu un fel de zgomot de şenile.

3. văd zilele care curg într-o ordine prestabilită:

-în prima zi ne privim cu ochii

-în a doua – cu mâinile

-a treia zi vine cu visele toate înhămate

ca să o tragă mai departe

-în a patra zi memoria deja ajută obsesia

-a cincea vine cu marea lipsă de sens a tot şi a toate

-şase – ne privim în ochi.

4. văd toate astea ca pe niste sfori de cânepă

legate de stele, care rotesc pământul în hău.

5. există un carusel elementar al fericirii

copiii care s-ar fi putut naşte

sunt singurii care se mai pot acum bucura,

prinşi în curelele de siguranţă

pe locurile lor din carusel.

De partea cealaltă îi putem auzi uneori,

Când e linişte ca acum – vorbind în şoaptă

Despre noi.

6. spre dimineaţă ne prefacem cu toţii în culori

ne asortăm şi plecăm împreună

doi câte doi. Albastrul tău merge cu toate.

Eu sunt ca umbrele – incolor.

Am devenit astfel de-a lungul timpului

cât m-aţi ţinut închisă de vie într-un cavou

până am început să mă descompun în fapte,

să put în beznă.

Cam atunci ai apărut tu.

Din mii de virmi care mă mâncau de vie

m-am recompus intactă,

gata să sar din cutie la primul scârţâit al capacului.

Te auzeam dinăuntru dând târcoale

până te-ai hotărât brusc să deschizi cu vârful ghetei

Bazarul.

 

Şi m-am năpustit atunci afară.

AFARĂ!

Te-ai tras un pas înapoi neştiind

ai cărei bestii mărunte

sunt ochii aceia şiroind foamea şi setea

De lume ca pe-un sânge.

'nu pe tine te vreau!' ţi-am zis, 'ci pe mine'.

Eram deja departe.

Răzbisem într-o secundă prin lume

trezindu-i pe toţi din somnolenţa primei zile

şi mă aflam acum într-o altă cutie,

mai largă mai vie, dar tot o cutie.

 

Îţi mulţumesc oricum, omule albastru,

pentru culori, zile, carusel, joc de lumini

şi în final pentru această distinsă şi pretinsă

Libertate.

Ţi-am scris toate astea

în ziua a şasea.

 

 

Comentarii cititori
sus


Tiberiu Neacşu

 

 

COR VI

 

Intru în tine ca-ntr-o cameră cu igrasie,

ca dalta coloanelor ionice,

ca urechea în Van Gogh,

intru c-un vultur de aur, cu cioara vopsită,

cu Venus şi Circe într-un tango.

Zgomote scurte, mai plini în plin suntem

(era perioada în care-ţi citeam din Celan)

străbăteam parcuri întregi, bulevarde şi case

până mi-ai dublat câteva dintre oase,

câteva importante, ş-altele roase,

sorbind ridicol dintr-o sticlă de vin

am urlat

You sea! I resign myself to you also – I guess what you mean!

 

Gata! Circurile astea îmi fac bătături. Mai am puţin până la apă

glasuri închise în mesteceni cu ochi,

ajung peste mine şi dorm

ca-ntr-o ploaie acidă, ca-ntr-un paradis vertical,

s-a dus şi mitul cetăţii pline de cal, s-a dus

chiar şi sfârcul ei ce atârna în sus

vopsit ca dintr-o instalaţie.

Mă ridicasem în picioare ca la pluton.

Îmi citeam anecdote, încercam să mă-ndes în palton,

să mă gândesc la

copiii care cedau timp pe istorie, nu mai am piept,

nu mai am decoraţii, nici glorie, sunt om

şi peste mine se-ndeasă lumini.

Dimineaţa mă trezesc greu. Ieri nu ştiu cum am adormit,

poate înfipt într-o izmană de schit, poate cules,

era să mă-nfrupt din crupa unei cucoane din mers, era să

vorbesc amuţit.

 

Ies din tine ca dintr-o cameră cu igrasie,

ca dalta coloanelor ionice,

ca urechea din Van Gogh.

Nu ştiu cine sunt doamnele care mă cheamă anevoie

la un tango,

pe tine te văd desluşit ca paşii unei zăpezi închipuite.

Subţiindu-te, mestecând soare,

ies din tine şi-mi spui că nu doare, nu doare deloc, ba chiar

înfloreşte

o mare de mâini, cumpărată cu două parale,

o vale curmată

de toc şi sandale, amestec de palmă, elipsă şi nor,

sfeşnicele tălpilor coapte

m-ar boteza într-un cambré liniştit,

într-un hol de mătase circulară, în trup ascuţit.

 

Acum nu mişca îngerii prin câmpul de maci!

Nu mai rămâne niciunul şi, iată

fac vânt şi mi-e frig, hai, mai pune-o lopată,

mai toarnă un om peste mine şi taci!

 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey