1 noiembrie, zi de sărbătoare în toată Europa catolică, mai puţin zi de sărbătoare la locul meu de muncă...evident, teritoriu românesc :-) Ca să trec peste angoasele matinale de după momentul trezirii, când mă uit de obicei pe balcon şi văd un Soare înnebunitor, un Tejo albastru şi flori înflorite pe balcon, şi mă gândesc cu entuziasm că voi parcurge 15 m (nu minute, ci metri) până la locul de muncă, aplic metoda plecat la plimbare înainte de începerea unei noi zile de muncă.

De data asta mi-am ales o zi destul de friguroasă (mă rog, mă scuzaţi, friguroasă pentru luna noiembrie aici înseamnă 15 grade), dar cu mult Soare şi am plecat în Estrela (Jardim da Estrela, la 5 minute de mers pe jos de locul unde locuiesc) pentru a poza această nebunie de copac, care se hotărăşte să înflorească doar în luna octombrie - nu stiu cum îl cheamă, ce hram poartă, de unde vine şi cât rămâne înflorit, dar presupun că puţin dacă deja aproape toate florile îi sunt căzute pe jos. Lumina de dimineaţă în Estrela e absolut divină, îmi aminteşte de dimineţile mele în Vila Borghese, când vânam să fac poze înainte să se umple parcul de lume, când pândeam trecătorii să îşi plimbe mai repede câinii şi să nu fiu nevoită să îi prind într-un cadru idilic...

Aşadar în Estrela şi în toată Lisabona de altfel, cred, nu era ţipenie de om pentru că era sărbătoare. Era însă un vânzător de ziare de la care mi-am cumpărat Time Out (pentru cei care nu ştiu Time Out a ajuns abia acum în Lisabona şi costă 2 euro)....trebuia să îmi fac sesiunea de pozat rapid, în 15 minute, ca să plec deja spre servici la 8:30 - ma gandeam ce ar spune colegii mei să mă vadă tăvălindu-mă pe asfalt ca să pozez nişte flori când ei de abia se dezmeticeau şi îşi citeau cu conştiinciozitate ştirile. După un timp, a trecut o maşină de poliţie, care a încetinit puţin, văzându-mă pierdută printre florile roz.

Cu liniile aeriene indiene nu mersesem! Dar, în aeroportul din Delhi, din cauza ceţii permanente, zborul 264 spre Calcutta are întârziere 2 h şi 45 min. Sukanto mă aşteaptă ore în şir la avion...
Stewardesele au bluze negre şi fuste roşii (sau verzi) cu floricele. Fiecare companie are costumul ei. Deşi sunt numai două ore de zbor, primim mâncare (dinner). Numele vechi al oraşului Calcutta este Kolkata, scris peste tot.

Sukanto Bhattacharya s-a născut în Calcutta, şi-a luat masteratul la Universitatea Jadavpur şi doctoratul în Australia la Bond University, folosind şi logica neutrosofică plus Teoria Dezert-Smarandache în teza sa de doctorat. Acum alma mater a sa ne invită să conferenţiem.
Sukanto şi-a găsit repede job la Universitatea Deakin din Melbourne, iar din luna mai a anului viitor va fi director la Universitatea Alaska Pacific din Anchorage, deci un alt pas mare peste ocean. Viitorul este al lui. Între timp s-a căsătorit cu Sree şi, cum eu îi uit fetei prenumele, îmi spune să-i zic Three (trei). S-au cunoscut pe Internet, la chat, iar el i-a propus căsătoria fără să o vadă. Ea făcea un doctorat în microbiologie la New York; de când cu terorismul şi bioterorismul ăsta, microbiologii se caută în America. Ne-au aşteptat la aeroport cu două coşuleţe de trandafiri roşii. Universitatea Jadavpur ne-a cazat la Institutul de Cultură Ramakrishna (din Golpark), frumos, cu o grădină interioară plină de flori ca-n paradis. Dormitul şi mâncarea gratuite pentru cinci zile cât stăm în capitala bengaleză.

Limba bengali şi scrierea sunt diferite de hindi, dar toţi vorbesc hindi pentru a se înţelege. Engleza a căzut pe locul doi. În Bangladesh, ţara vecină din est, se vorbeşte tot bengaleza, dar cu alt accent şi sunt musulmani, de aceea s-au şi desprins de India, în vreme ce statul Bengal, rămas în federaţie, este în majoritate hindus.
Analog, Pakistanul, în vest, s-a desprins de India tot datorită religiei, dar provincia Kashmir deşi cu populaţie predominant musulmană, a fost atribuită de britanici Indiei, iar Pakistanul o vrea înapoi, prilej de discordie între cele două ţări şi de acte teroriste din partea musulmanilor contra Indiei (au pus bombe la Parlamentul din Delhi).

Reclame în engleză şi bengaleză. Puzderie de taxiuri galbene pe străzi, ca răgăciile. Toată lumea vinde şi toată lumea cumpără. Tarabe una după alta. Comercianţi desculţi. O piaţă de legume. Mizerie mare. Sukanto ne sfătuieşte să nu cumpărăm alimente; mâncăm doar la Institutul Ramakrishna ori în restaurante de calitate. Din cauza sanitaţiei reduse şi a climei umede bântuie hepatita. Localnicii sunt mai imuni decât noi la microbii de aici.

Pe strada Ekdalia Lilia încearcă să-şi cumpere un sari, plus baticuri.

Surprinzător, pe garduri şi case vedem simbolul Partidului Comunist Bengalez, secera şi ciocanul, plus portretele lui Lenin, Stalin, Marx şi Engels. Credeam că e pe cale de dispariţie... Există două state comuniste în India: Bengal şi Kerala. Oamenii se tem să vorbească împotrivă.

Vizităm templul hindus Shri Radha Krishna, construit în 1970 de una dintre cele mai bogate familii indiene în afaceri: Shri Krishna Kumar Birla. Krishna este zeul dragostei. Templu din piatră, sculpturi de marmură, picturi, fresce.

În medie, o familie indiană face doi copii, a scăzut numărul, s-au mai aşezat.

Iată-mă şi la tropice! Ne ducem într-un parc înfrunzit, unii făceau baie, femeile spălau rufe. Întreb cum se numeşte lacul. – N-are nici un nume! primesc răspuns.

Tramvai fără geamuri (ca-n Melbourne), din cauza căldurii.

Susanta, tatăl lui Sukanto, este patronul unei fabrici chimice din Kolkata.

Reformele sociale au fost introduse în India de Ram Mohan, Keshab Chandra, Vidyasagar, iar purtători ai ştiinţei moderne: J.C. Bose (care a făcut experienţe cu microunde), P.C. Ray, S.N. Bose, M.N. Saha, P.C. Mahalanobis.

Kolkata este considerată capitala culturală (în muzică, literatură, artă, ştiinţă). Epoca de aur a oraşului s-a desfăşurat între 1856-1861. Foametea bengaleză din 1943 a generat agitaţii spontane şi răscoale în 1945-1946.

Un butic mic, o dugheană, are portar la intrare! Mă miram: oare ce păzeşte ăsta? La toalete n-au hârtie igienică, doar robinete cu apă...

În urdu, limbă care se vorbeşte în Pakistan, dar şi-n India, cu structură gramaticală asemănătoare cu hindi, dar multe cuvinte persane şi arabe, plus scriere arabă (mulţumesc se zice shukria, iar rugăciune namaz)... Ajay, deşi hindus, studiase la o universitate musulmană din nordul ţării şi acolo învăţase urdu. Vânturi musonice pe-aici: iarna bat dinspre uscat spre ocean, iar vara dinspre ocean spre uscat.