•  Xenia Karo


sus

Xenia Karo

 

Prin arhivele C.N.S.A.S. sau un exemplu despre cum
se paveazã drumul spre infern cu cele mai bune intenþii

 

Ioana Diaconescu – Scriitori în arhivele/arhiva* C.N.S.A.S. Intelectuali urmãriþi informativ, arestaþi, condamnaþi, uciºi în detenþie 1946-1989. Studii însoþite de anexe selectate din arhivele CNSAS,  Fundaþia Academia Civicã, Colecþia Documente, Bucureºti, 2012

coperta cartii

Cã ºtim sau cã nu ºtim, cã simþim sau nu simþim, fiecare dintre noi am suferit ºi/sau suferim din cauza comunismului. Urmele aºa-zisului absurd pulseazã de viaþã în fiecare familie, în fiecare om. Chiar dacã în familia unuia sau altuia nu se simte mirosul putregaiului de dincolo de gratii, nu înseamnã cã mintea sa nu sângereazã din cauza celor 50 de ani (ºi numãrãtoarea continuã) în care am cunoscut direct sau prin bunicii noºtri, prin rudele, prietenii, idolii noºtri gheara grea ºi roºie. În fiecare ispravã sau nãzbâtie, undeva, tainic sau nu, se vede legãtura noduroasã cu trecutul. De aceea nici nu putem privi cu detaºare ceea ce ni s-a întâmplat. De aceea, riscãm sã ne compromitem (în cel mai bun caz) ºi noi, urmaºii, devenind la rândul nostru torþionari turbaþi.

Ruºinea laºitãþii ºi a lãcomiei nu se va ºterge prea curând din structura conºtiinþei noastre. Ruºinea ºi teama de adevãr sunt barierele cu scuza cãrora ne ferim sã înfruntãm condiþia noastrã, aºa cum a fost rãsucitã în comunism. În loc de o acceptare (pare cã acum ar fi momentul sã fim resemnaþi) ºi de o înþeleaptã vindecare, continuãm sã lovim ºi sã strigãm în gol de cealaltã parte a celulei. Probabil va trece mult pânã vom avea forþa necesarã sã acceptãm trecutul comunist aºa cum a fost. Numai sã nu adâncim nevroza care ne bântuie din 1989.

Mãrturiile celor care au trecut în locul nostru prin închisorile comuniste zac captive în interiorul unor coperte, lipite la rândul lor, de rafturi obscure, inaccesibile pentru cei mai mulþi. Cel din urmã urlet al celor prinºi, bãtuþi, închiºi (sau nu), zdrobiþi s-a prins în plasa anomiei, a ignoranþei noastre, a egocentrismului nostru.  

Am citit în zilele acestea cartea menþionatã în peritext. Nu pot sã trec fãrã mãcar sã-mi exprim nedumerirea faþã de asumarea auctorialã a rezumatului unor note informative scoase la luminã de pe rafturile CNSAS-ului. Asumate ca „studii”, prezentãrile pot fi luate cel mult ca un breviar, ca un compendiu al unor dosare gãsite pe rafturile CNSAS. 

Fãrã îndoialã (ºi trebuie sã mã grãbesc sã spun) este o carte care nu ar trebui sã lipseascã mãcar din bibliotecile liceale ºi universitare, prin valoarea uºor documentarã ºi prin curiozitatea de a cunoaºte cu adevãrat pe care cred cã o poate trezi aceastã carte. Copilul/tânãrul va vedea un Vasile Voiculescu, cãruia i s-a rupt la propriu ºira spinãrii în închisoare prin bãtãile sãlbatice pe care le primise pentru cã a scris poezii religioase ºi va avea o ºansã de a înþelege gravitatea cenzurii. Va citi despre un Mircea Vulcãnescu: „Se parafrazeazã minciuna legalizatã cu adnotarea «Consultat ºi gãsit sãnãtos». Mircea Vulcãnescu era muribund...” (p. 108) ºi va avea o ºansã de a pricepe greutatea abuzului. Pe lângã aceºtia, va citi despre alþi cunoscuþi ai sãi: Lucian Blaga, Constant Tonegaru, Vladimir Streinu, Dinu Pillat, Sandu Tudor, Alexandru Marcu, Ion Petrovici, Petre Þuþea, Petre Pandrea, Nicolae Carandino, Ștefan Baciu, Mircea Eliade, Emil Cioran, A.E. Baconsky, Marin Preda, Alexandru Ivasiuc, Dan Deºliu. Va avea cea mai brutalã întâlnire cu rãul omenesc.

Dincolo de acest aspect cvasididactic, cartea prezintã pe scurt ºi extrem de selectiv ravagiile pe care le-au fãcut comunismul ºi Securitatea în rândul scriitorilor. În fapt, Ioana Diaconescu intrã în arhive ºi-i scoate la raport pe securiºti, îi înfiereazã, îi ironizeazã, îi afuriseºte, îi... denunþã. Resorturile interioare sunt de înþeles, dat fiind cã face parte dintre cei cãrora comunismul le-a smuls pãrinþi, rude, profesori, viaþã. Logic ºi de înþeles, nu se poate detaºa de propria biografie ºi nici nu trebuie atâta timp cât nu ºi-ar considera paginile acesta drept studii.

Scriitori în arhivele CNSAS este un plonjeu pe cont propriu ºi deci trunchiat, subiectiv, în mizeria umanã. Afirm cele de mai sus în numele dreptului pe care cred cã îl avem de a primi informaþii ºtiinþifice atunci când ne sunt anunþate ca atare. Ioana Diaconescu ne propune o perspectivã subiectivã  pe care noi ar trebui s-o creditãm drept nu doar document istoric, ci ºi unul epistemologic. Creditând-o însã renunþãm la a mai considera comunismul o întâmplare a firii umane. 

Emoþia prea puternicã îi creazã probleme în ceea ce priveºte situarea în spaþiul istoric: „Am vrut sã  aflu, sã înþeleg, sã mãrturisesc” (p. 7). Ioana Diaconescu nu mãrturiseºte, ci descrie alternând stilul direct cu cel indirect (chiar liber) ceea ce a gãsit în arhive.

Cercetãtoarea ironizeazã, se închinã, cade în limbaj de lemn. Izbucneºte pãtimaº ºi comic: „Ticãloºia nu are limite. Minþile bolnave ale organelor...” (p. 26). Fãrã îndoialã încrâncenarea este de înþeles. De neînþeles este încrâncenarea cercetãtorului, încrâncenare care-i viruseazã percepþia ºi raþionamentele. „Delaþiunea ia forme apocaliptice. Exprimarea devine din ce în ce mai hilarã” evaluezã la un moment dat (p. 29) activitatea Securitãþii, iar ca exemplu aduce fraze securistice precum: „În afarã de cele menþionate, s-a mai stabilit cã Blaga Lucian are o mare popularite ºi influenþã în rândurile unor intelectuali din Cluj ºi chiar din alte regiuni” (idem).

Aceeaºi furie o determinã sã interpreteze fãrã a ne aduce ºi nouã, cititorilor, argumente. Primim chiar directive de lecturã prin evaluãri precum „conþinut ºocant” (p. 53). Mai departe, în cazul lui Steinhardt, de pildã, una dintre culpe este cã a colaborat cu Alexandru Paleologu ºi a desfãºurat „activitate contrarevoluþionarã”. Ioana Diaconescu se grãbeºte sã ne spunã cum sã citim aceastã sintagmã, anume „literarã” (p. 82). Cu siguranþã, are motive ºi argumente. Pe  care, însã, nu le prezintã. Pe Ernest Bernea, cercetãtoarea îl gãseºte „în centrul unei citadele a represiunii” (p. 148), deºi, dupã documente, toatã lumea era în centrul unor/acestei citadele.  În cazul lui Mircea Eliade, Ioana Diaconescu se lanseazã chiar în polemici lingvistice: „Eu o numeam «învãluire». Ei o numeau mai complicat, mai pervers, «tacticã de învãluire»” (p. 189).

Dincolo de aceste capcane întinse de sentimentul puterii asupra sensului, astfel de „studii” ne pot împiedica vindecarea.

Registrul stilistic major al cãrþii se construieºte pe antitezã. De o parte sunt victimele evidente al comunismului, prezentate în nota misticã ºi intangibilã a martiriului. De cealaltã parte este dominaþia puterilor diabolice. Nimic mai fals. Fãrã sã-ºi dea seama, probabil, Ioana Diaconescu absolvã umanul de ceea ce-i aparþine. Laºitatea, lãcomia, frica sunt slãbiciuni care ºi azi ne fac, probabil, sã bãltim în mocirla corupþiei ºi a minciunii, cum în anii 50 ne-au fãcut sã întoarcem privirea de la închisori, de la abuzuri, de la brutele a cãror cizmã zdrobea gâtul, ºira spinãrii, viaþa, memoria.

Miasmele arhivelor pot deveni halucinogene ºi ajungem sã confundãm imoralul cu supranaturalul, vindecarea cu exorcizarea: „Înaintãm prin desiºul acestei reconstituiri ca printr-o pãdure otrãvitã. Documentele Securitãþii sunt toxice! Ochii care le citesc, fãptura care le trece prin filtrele sale biologice ºi psihice suportã trauma unor maladii trecãtoare, dar totuºi (sic!) maladii. Mãcar de s-ar produce o astfel de exorcizare! A le scoate la ivealã devine o obligaþie. Un legãmânt cu tine însuþi. O cale ce trebuie strãbãtutã  de unul singur. Poate cã la capãtul ei, dacã vom ajunge vreodatã, toþi cei ce ne-am asumat riscul ºi ne-am dãruit un fragment important din existenþa noastrã pentru lumina adevãrului, vom fi primit o lecþie de viaþã” (p. 205).

Nici diavolul, ºi nici Dumnezeau au adus ºi menþinut rãul în noi. Ci oamenii.

 

*pe copertã este folosit pluralul, iar pe pagina de gardã singularul. Cum nu îmi imaginez cã un subiect atât de grav poate fi tratat cu superficialitate de o editurã, oricare ar fi ea, cred cã ambiguitatea aceasta are un sens, pe care, însã, eu nu l-am decriptat. 

 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey