•  Adio reginei - film


sus


Florentina Armãºelu

 

Adio reginei
Istoria la timpul prezent

 

poster Adio regineiOrice eveniment privit din perspectiva istoriei poate pãrea, la prima vedere, o noþiune abstractã în care tot ce înseamnã individual, subiectiv, emoþional s-a estompat cu trecerea timpului, lãsând loc unor elemente de naturã genericã în succesiunea de evenimente care îl preced, urmeazã sau influenþeazã. Despre ziua de 14 iulie 1789 ºi locul ei în istorie ca moment al declanºãrii revoluþiei franceze s-au scris nenumãrate tratate, romane ºi scenarii de film. Adaptarea cinematograficã Adio reginei (2012), inspiratã de romanul lui Chantal Thomas, Les Adieux à la reine, face parte dintre ele, fãrã a aborda insã perspectiva istoricã, ci una subiectivã ºi incompletã, a timpului prezent. Acþiunea filmului cuprinde perioada de la 14 la 17 iulie 1789 ºi urmãreºte punctul de vedere al unui personaj ficþional, Sidonie Laborde (Léa Seydoux), o tânãrã din suita reginei Maria-Antoaneta pe timpul ºederii sale la Versailles.

Ceea ce reþine atenþia la aceastã ecranizare este modul în care surprinde trãirea momentului, cu toatã încãrcãtura lui de incertitudini, sentimente contradictorii ºi inerþie proprie cotidianului, chiar atunci când e vorba de evenimente excepþionale cum este cãderea Bastiliei. Sidonie, împreunã cu celelalte personaje, are nevoie de un anumit timp pentru a înþelege ce se întâmplã, ºi chiar ºi aºa perspectiva lor rãmâne ancoratã în prezent ºi, implicit, limitatã. Spre deosebire de spectator, care priveºte prezentul prin ochii personajului, dar care are ºi o viziune retrospectivã, istoricã, asupra a ceea ce avea sã urmeze, pentru Sidonie (ca ºi pentru spectatorul captiv în propriul prezent) viitorul nu este decât un orizont necunoscut.

Procedeul principal prin care regizorul Benoît Jacquot creazã aceastã impresie de imediat, de trãire “pe viu” de tip reportaj, este prim-planul. Camera urmãreºte, aproape pe tot parcursul filmului, reacþiile protagonistei sau obiectele din câmpul sãu vizual, chiar ºi atunci când personajul e în miºcare. Jacquot pare de altfel sã aibã o preferinþã aproape senzualã pentru detaliu, uneori cu scopul de a intensifica efectul artistic, pictural, alteori pentru sporirea tensiunii dramatice. Fie cã e vorba de expresii faciale, de detalii de mobilier ºi vestimentaþie sau de caietul cu modele de broderie al reginei, nimic din ceea ce þine de acea iluzie de imersie într-un prezent anume nu scapã ochiului atent al obiectivului. Tehnica iluminãrii joacã ºi ea un rol important în nuanþarea detaliilor. Scenele de început, cum ar fi traseul lui Sidonie din momentul trezirii în cãmãruþa ei modestã pânã la lectura în cochetul cabinet al reginei, inspirã un oarecare sentiment de calm prin aparenþa lor de rutinã zilnicã - frânturi din viaþa de zi cu zi a personalului, micile bârfe de la curte - punctatã de claritatea luminii naturale. Pe mãsurã ce veºtile despre miºcãrile populare din Paris devin din ce în ce mai neliniºtitoare, obiºnuinþa lasã loc treptat panicii, lumina zilei fiind înlocuitã de pâlpâirea nesigurã a lumânãrilor, ca în secvenþa în care nobilii, ieºiþi în plinã noapte pe coridoarele palatului, îºi trec cu înfrigurare din mânã în mânã lista „capetelor care trebuie sã cadã”. Tot prin jocul de lumini ºi umbre este redatã ºi imaginea în alb-negru a coridorului pustiu, una din puþinele aluzii din film la viitorul sumbru al unui regim în prag de naufragiu.

Dinamica asimilãrii treptate a prezentului este surprinsã ºi prin elemente narativ-descriptive  (nobilii pãrãsind în grabã palatul, figura istoriografului curþii, Jacob Nicolas Moreau, gata în orice moment sã ia notiþe asupra evenimentelor în curs) dar ºi prin observaþii psihologice mai subtile. Triunghiul feminin Sidonie - Maria-Antoaneta (Diane Kruger) - Gabrielle de Polignac (Virginie Ledoyen), iniþial polarizat pe axa senzualitate - ambiguitate (cu o tuºã uºor mai accentuatã pe registrul homosexualitate - aspect care poate da naºtere la controverse dacã se face abstracþie de caracterul ficþional al personajului principal), exprimã ºi el o anumitã dinamicã a schimbãrii. Dacã pentru Sidonie admiraþia necondiþionatã faþã de reginã merge pânã la sacrificiu, pentru Maria-Antoaneta, capriciul ºi frivolitatea lasã treptat locul unei complexitãþi care o apropie de figurile tragice ale literaturii clasice.

 

Scenariul: Benoît Jacquot, Gilles Taurand, dupã romanul lui Chantal Thomas, Les Adieux à la reine
Regia:
Benoît Jacquot
Distribuþia : Léa Seydoux, Diane Kruger, Virginie Ledoyen, Xavier Beauvois, Michel Robin
Coproducþie: Franþa, Spania
Credit foto: http://www.advitamdistribution.com/les-adieux-a-la-reine/

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey