•  Cristian Sîrb


sus



Cristian Sîrb

Iubirea de departele

 

În imaginarul colectiv, individul care cunoaºte succesul ar putea fi capabil de aºa ceva numai în virtutea diferenþei sale faþã de massã. Diferenþã ce merge în închipuirea colectivã pânã acolo încât, în discursurile revanºarde ce nu întârzie sã aparã, omul de succes este deposedat, una câte una, ca-n decojirea cepei, de toate virtuþile sale omeneºti, fiind, astfel, mai întâi în-strãinat, redus la absurd, ºi finalmente abstractizat, ca ºi când ar fi venit din altã lume.

El e bogat sau faimos pentru cã nu-ºi „iroseºte” timpul iubind semenii, empatizând, nu joacã dupã reguli, îl amuzã prejudecãþile paralizante, nu poartã credinþã nici urme de moralã pe reverul sacoului. Ignorã scrupulele & inhibiþiile tradiþionale. Profitã ºi acþioneazã. Aºadar, nu este om! Poate fi lesne, ºi nu numai cã poate, trebuie suprimat. Cãci este doar o abstracþiune, pânã la urmã. Averea lui, neapãrat împãrþitã celor mulþi. În acest fel s-a copt „ideologic”, la focul mic al iraþionalului bine canalizat, orice pogrom, orice revoluþie, orice egalitarism criminal.

S-a vãzut vreme de secole cum, pentru cã evreul stã de-a curmeziºul mântuirii, corupând moral, vezi Doamne, relativizând tot ce atinge cu „materialismul lui lipsit de moralitate” (Kant), instigând, înºelând, ademenind, el este cel care trebuie pedepsit ºi, fireºte, nu slãbiciunea, nu coruptibilitatea noastrã... Cel care corupe, pentru cã e Altul (necreºtin), trebuie sã piarã, însã în veci nu va fi penalizatã predispoziþia „victimei” (pentru cã victima e Seamãn de-al nostru) de a se lãsa ademenitã, de a aluneca în pãcat. E o soluþie mult mai simplã aceasta, mai „sigurã”, pentru majoritar. Majoritarului îi este dat doar „sã greºeascã” - se poate rãscumpãra; Altul, în schimb, comite mereu câte „o crimã”, odatã cu fiecare faptã a sa, e destul ca fapta asta sã iasã din tipare - nu poate fi iertat.

Comprimãri: orice fiinþã care se refuzã iubirii sau, mai grav, nu poate iubi devine suspectã masei infectate de romantism ºi de nevoia universalã de automistificare, aºa cum suspect este omul care se pãstreazã lucid printre cei în beþie.

Nietzsche (Aurora): „nomad, evreul e omul devenirii, al incertitudinilor, pentru cã nu se supune unor locuri precise, nici unor idei preconcepute. E omul liber prin excelenþã (...), nu se refugiazã în anestezia viselor (subl. mea C.S.). Om al îndoielii, el e ca drojdia care face sã se ridice alte popoare, pe care le îmboldeºte ºi le leagã de miturile sale.”

Unii îi acuzã pe evrei cã l-au dat omenirii pe Christos, alþii cã l-au ucis. Din orice combinaþie de idei tâmpite, evreii ies culpabili.

Presupusa invectivã a lui Nietzsche cã evreii ar fi „îmbolnãvit umanitatea”, constrângând-o la „conºtiinþã ºi responsabilitate”, poate trece la fel de bine drept elogiu ºi reverenþã la adresa marilor rãtãcitori mozaici.

(Gânduri notate cu ocazia lecturii minunatei cãrþi-eseu a lui Gilles Zenou - Priviri asupra condiþiei evreieºti, Ed. EST, trad. Liviu Ornea.)


Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey