•  Xenia Karo


sus


Xenia Karo

 

O bacantã a zilelor noastre

 

Michel OnfrayMichel Onfray - Prigoana plãcerilor. Edificarea unei erotici solare, traducere din francezã de Emanoil Marcu, Ed. Humanitas, Bucureºti, 2012
M-am aflat zilele trecute alãturi de niºte juni (pe la 17-18 ani) care se nimeriserã în zona intereselor feroce ale politicienilor (de ambele direcþii). Aceºtia din urmã salivau la gândul cã le va cãdea în gheare pradã tânãrã ºi multã. Primii þopãiau spre ghearele deschise ca un cuib. În drum, m-au vãzut ºi au început sã-mi povesteascã ºi sã mã întrebe despre fapte ºi lume. Pânã sã ajung sã le spun ce cred, m-am gândit cã ar fi mai bine sã-i întreb dacã prostituata mai poate fi vreodatã virginã sau mãcar virginalã. Ca sã mã înþeleagã mai bine m-am gândit sã apelez la cultura pe care ºtiam cã o au ºi le-am cerut sã-mi dea exemple de prostituate din literaturã. Sper cã nu veþi ghici ce mi-au spus. Junii s-au repezit sã-mi spunã într-un glas ºi o simþire: Anna Karenina. A fost rândul meu sã mã clatin sub lovitura surprizei.

Apoi am luat în sfârºit decizia sã pun pe raft o carte care pune în chestiune cofrajele creºtine, aºa cum sunt ele gândite de minþi omeneºti.
Primul lucru care se spune despre Michel Onfray (http://www.youtube.com/watch?v=rJ6C1f8KKcU) este acela cã intrã în zona hedonismului. De la Epicur spre noi, hedonismul nu este tocmai subiectul preferat de discuþie într-o culturã lovitã de biciul credinþei preotului Ioan Humulescu, strãjuit de Sf. Nicolae ºi de Calul Bãlan, sau, de ce nu, a lui popa Pripici.
Este vorba despre o carte postmodernã, în sensul pe care l-a dat Eco acestei sintagme. Opera postmodernã - spunea, în trecere, Eco în Confesiunile unui tânãr romancier - se adreseazã atât unui public specializat, elitist, cunoscãtor, cât ºi publicului larg, prea preocupat de alte teme ale existenþei, ca sã mai fie circumspect ºi asupra unui text pe care îl are sub ochi, text pe care îl considerã inofensiv.

Pun, în sfârºit, pe raftul-faptul Prãvãliei un filosof suficient de puternic încât sã þinã piept acestor douã valuri de cititori. Michel Onfray (http://mo.michelonfray.fr/) are alura unui Dionysos rãzvrãtit împotriva Herei dintr-o euforie cam prea nietzscheeanã. Un soi de bacantã bahicã rãguºitã, dar înfricoºãtoare. Onfray þipã împotriva lipsei de logicã ºi mãcar femeia/-ile ar trebui sã-l asculte. „Femeia, iatã vrãjmaºul, cauza tuturor nenorocirilor omeneºti, sursa oricãrei negativitãþi de pe acestã planetã...” (p. 87) declamã sarcastic gânditorul în bãtãlia logoreicã împotriva creºtinãtãþii, în fapt împotriva ravagiilor („dezastrului”) pe care prejudecãþile, normele - întotdeauna ale altora - le produc.
Cartea este mãcar un semn de întrebare (cam isteric, cam literar), în jurul cãruia ar fi bine sã ne adunãm mãcar de dragul conversaþiei, dacã nu al dreptei gândiri.
Într-o epocã (nici mãcar culturã nu-i pot spune) în care sexualitatea sub formã de iubire este motorul economic sunt destul de greu de citit pânã la capãt enunþuri precum: „Iubirea nu este aºadar decât iluzia care ascunde forþa instinctului de reproducere: odatã ce actul reproducerii s-a consumat, cortina cade ºi descoperim cã prinþesa ori prinþul din poveste sunt îmbrãcaþi în zdrenþe” (p. 17-18).

La fel de greu de citit par ºi paginile în care gânditorului nu-i rãmâne altceva de fãcut decât sã hãhãie în faþa neputinþei de a înþelege exultarea suferinþei, a „abatorului ridicol” (p. 104) care este, în opinia sa, istoria creºtinismului: „oamenii (creºtinii, n.m. X.K.) nu ºtiu sã se bucure decât de trupul distrus, tãiat, crestat, martirizat, eviscerat, ars, decapitat, tranºat, tras în þeapã, înecat, sfâºiat, biciuit, spânzurat, lovit, ciomãgit, crucificat, violat, spintecat, lapidat, torturat, sfârtecat, înãbuºit, asasinat, strivit, devorat, legat, bãtut, tãiat cu fierãstrãul, ucis” (p. 104).
Acestui trup îi opune print-un discurs îndrãgostit gândirea „solarã” orientalã care ar merita toatã atenþia întregii creºtinãtãþi.
Bãtãlia aceasta între soldaþii de plumb ai literaturitãþii nu aduce nimic la nivelul, sã-i spunem, credibilitãþii. Câºtigul cel mare vine din plãcerea (tenebroasã?) jocului de-a „ce-ar fi fost dacã”.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey