•  Gabriel Andreescu - conferinþã
•  Ioan Es Pop la Tradem
•  Dan Mircea Cipariu - lansare "Singurãtatea vine pe Facebook"
•  Poeþi ºi marginalitate. Complex de Vitamine 3
•  Colocviile Mozaicul 2012
•  Sãptãmâna Caragiale
•  La Vârvor 1
•  La Vârvor 2
•  Festivalul Craiova Muzicalã
•  TeatroImmagine: Bãrbierul din Sevilla
•  Concurs de poezie ºi prozã


sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Gabriel Andreescu: „Asta era România de pânã în 1989:
nu puteai sã nu fii descoperit”

 

Gabriel AndreescuGabriel Andreescu a fost invitatul special al Colocviilor revistei Mozaicul ce au avut loc pe 26 ºi 27 octombrie 2012, în Sala Coloanelor din Craiova. Domnia sa a susþinut în cadrul acestora, pe 26 octombrie, dupã cuvântul de deschidere al domnului Nicolae Marinescu, directorul revistei Mozaicul, ºi prezentarea fãcutã de criticul literar Ion Bogdan Lefter, conferinþa Spre o filosofie a disidenþei. A fost un discurs liber ºi reconfortant despre vremuri cenuºii, un discurs care a curs dupã tipicul anunþat de la început: o clarificare a termenilor „disident” ºi „rezistent”, lectura câtorva pasaje scrise la mijlocul anilor ’80, exemple ºi mãrturisiri izvorâte dintr-o „viziune interioarã asupra disidenþei, asupra problematicii fiinþei, persoanei care se îndreaptã, acceptã, urmeazã un astfel de fel de a vieþui”.

Gabriel AndreescuPentru a face diferenþa între disidenþã ºi rezistenþã, Gabriel Andreescu a pornit de la exemplul lui Dumitru Iuga, cel care a încercat sã facã o organizaþie capabilã ca într-un moment anume sã intervinã, sã creeze o revoltã care sã schimbe regimul comunist. „A realizat contacte în diferite localitãþi din þarã, cred cã erau câteva zeci de persoane care fuseserã puse pe lista lui, avea un plan, un adevãrat program. În mod evident nu avea nicio ºansã sã nu fie descoperit. Asta era România de pânã în 1989: nu puteai sã nu fii descoperit. ªi a fost descoperit, a fost condamnat la 10 ani de închisoare, cred cã a fãcut vreo 7 ani de temniþã grea, a fost eliberat înainte de termen, a continuat sã facã lucruri care urmau calea. A fost un rezistent, se putea sã nu fie descoperit, în principiu, risca enorm, dar el avea douã vieþi: viaþa de zi cu zi, viaþa de la suprafaþã, ºi viaþa lui de rezistenþã.

Disidentul este cel care îºi asumã public atitudinea faþã de regim, considerã cã acest lucru este important ºi o face ca unul pentru care drepturile, libertãþile oamenilor sunt lucruri pentru care meritã sã se batã, sã riºte. Nu existã aici o ierarhie, sunt mai buni disidenþii, sunt mai buni rezistenþii, dar sã lucrãm cu aceºti termeni care introduc nuanþe”, a spus Gabriel Andreescu.

Acesta a subliniat, referindu-se la disidenþi, cã fiecare caz a fost extrem de singular, de individualizat ºi cã „au existat o mulþime de factori care s-au combinat ºi care au permis cuiva - ºi subliniez acest cuvânt - au permis cuiva sã poatã sã devinã disident. Nu era suficient sã fii indignat ºi sã fii gata, de exemplu, sã îþi dai viaþa. Trebuia sã gãseºti o cale ca acest protest sã se manifeste”. A evocat faptul cã disidenþii erau apãraþi din Occident dupã Conferinþa din 1975 de la Helsinki ºi a fãcut un apel sã nu-i uitãm pe oamenii din umbrã care au fãcut posibilã apariþia unui disident.

Gabriel AndreescuNeacomodarea la sistem, încã din adolescenþã, o simþeau probabil mulþi în acei ani, era umilitor ºi pentru alþii sã înghitã „statutul de om ce acceptã nebunia din jur”, foarte puþini însã ºi-ar fi asumat un protest sau ar putea spune cã „de la un moment dat încolo nu-mi închipuiam viaþa altfel decât în raport cu acest protest, cu aceastã negare a regimului”, mai ales pentru cã, aºa cum tot Gabriel Andreescu sublinia: oamenii, pe atunci, „nu-ºi închipuiau cã vor trãi într-o altã lume decât comunistã, cã acest sistem atât de controlat poate sã se prãbuºeascã. Nici nu cred cã prãbuºirea era inevitabilã. Mai putea dura încã 20-30 de ani, indiscutabil, iar ceea ce fãceai, fãceai din aceastã perspectivã”.
Sunt de acord cã „era important sã faci ceva cu sens”, întotdeauna e, dacã ne uitãm dintr-o parte. ªi cei mai mulþi dintre oamenii din jurul meu pãreau cã îºi gãsiserã unul, dar n-am putut.

 

(Continuare în numãrul viitor)

Comentarii cititori
sus

 
Cornel Mihai Ungureanu

 

Ioan Es Pop la Tradem

 

Ioan Es PopIoan Es Pop a fost cel de-al 15-lea oaspete al întâlnirilor de la Tradem (Casa de Culturã Traian Demetrescu din Craiova), organizate de Nicolae Coande. Autorul Ieudului fãrã ieºire a fost prezent în Bãnie pe 25 octombrie ºi, teoretic, a susþinut conferinþa Lumi fãrã ieºire ºi unelte de dormit

Practic, a dialogat cu publicul dupã tipicul scriitorilor occidentali cu glume, mici poveºti, a citit poeme din creaþia proprie, a depãnat amintiri despre cenacluri ºi prieteni, a fost atent la intervenþiile despre poezia sa rostite, în special, de Nicolae Coande, Gabriel Coºoveanu ºi, la început, Gabriela Gheorghiºor.

Au fost de faþã ºi jurnaliºti de la televiziunea publicã, poetul fiind filmat ºi înainte de sosirea la Tradem, atât pe stradã, cât ºi ºi la cârciumã. A venit în premierã ºi poetul Aurelian Zisu, o prezenþã care a perturbat cursul de pânã atunci al întâlnirii, spre amuzamentul sau regretul unora sau altora.

Ascultã poemul cu Vinicius, în lectura lui Ioan Es Pop aici.

 

Ascultã un poem de Ioan Es Pop, în lectura autorului, aici.

 

Nicolae Coande ºi Gabriel Coºoveanu despre poezia lui Ioan Es Pop. Ascultã-i aici.

 

Ioan Es Pop citeºte din poezia sa, apoi discuþiile continuã, la Tradem. Ascultã aici.

 

 

 

 

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

“O zi fastuoasã” cu Dan Mircea Cipariu

 

Dan Mircea CipariuDan Mircea Cipariu ºi-a lansat pe 18 octombrie 2012 ºi la Craiova, în foaierul Teatrului Naþional “Marin Sorescu”, volumul Singurãtatea vine pe Facebook, apãrut la Editura Tracus Arte, cu 12 desene de Mihai Zgondoiu. Nicolae Coande, amfitrionul întâlnirii, a prezentat atât aceastã carte, cât ºi câteva dintre proiectele iniþiate ºi realizate de invitat de-a lungul vremii (a fost evocat, de exemplu, “Poeþi pe Calea Regalã”, proiectul prin care au fost reluate la Casa Ragalã, dupã 44 de ani, lecturile publice, ºi, apoi, cãlãtoria poeþilor cu Trenul Regal).
Coande a punctat, referindu-se la Singurãtatea vine pe Facebook cã Dan Mircea Cipariu propune o poezie esenþialã, adresatã oamenilor, în care nu se ruºineazã sã pronunþe de mai multe ori cuvântul suflet.

Dan Mircea Cipariu

"Ceea ce este vechi ºi bun ne este reamintit în toate aceste 40 de poeme de cãtre Dan Mircea Cipariu care se regãseºte pe sine în faþa poemelor pe care le scrie dupã atâtea încordãri ale sale lumeºti",  a mai spus Coande.

 

Dan Mircea Cipariu a vorbit la rândul sãu despre propria carte, îl puteþi asculta, împreunã cu o parte din prezentarea lui Coande.

 

 

Despre aceastã carte ºi alte planuri de viitor puteþi afla dintr-un interviu pe care îl puteþi citi aici.

Oaspetele a purtat la lansare o cravatã primitã de la elevi din Colegiul craiovean “ªtefan Velovan”, aflaþi în numãr mare în salã.

Dan Mircea CipariuEi participaserã, pe 27 septembrie, la acþiunea iniþiatã de colega lor Roxana ªtiubei, acþiune susþinutã de Asociaþia Taberna, prin care câþiva poeþi nãscuþi într-o anumitã lunã, sunt sãrbãtoriþi, în perioada respectivã, într-un mod inedit. Dan Mircea Cipariu fusese omagiat la sfârºit de septembrie, alãturi de alþi trei poeþi nãscuþi în luna respectivã: Nicolae Coande, Ionel Ciupureanu ºi Michael Astner, elevii de la clasa Roxanei din Colegiul ªtefan Velovan, sub îndrumarea profesoarei Claudia Drãghici, realizând la ºcoalã, împreunã cu membrii Asociaþiei Taberna ºi poetul Ionel Ciupureanu, cãrticele cu poemele celor patru sãrbãtoriþi pe care le-au împãrþit trecãtorilor, în centrul Craiovei, unde li s-a alãturat ºi Nicolae Coande.

Revenind la ziua de 18 octombrie ºi la Singurãtatea vine pe Facebook, Dan Mircea Cipariu a ºi citit câteva poeme din acest volum, pe care le puteþi asculta, în lectura autorului.

 

ªi nu în ultimul rând, înainte de a da autografe, a interpretat un rap calofil.

 

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Poeþi ºi marginalitate:
Ionel Ciupureanu ºi Alexandru Ioan

 

Ionel Ciupureanu si Alexandru IoanComplex de Vitamine 3 s-a intitulat întâlnirea moderatã de Mihai Fuiorea la Club Electroputere, pe 19 octombrie 2012, avându-i ca protagoniºti pe poeþii Ionel Ciupureanu ºi Alexandru Ioan. Discuþia viza, conform programului anunþat de organizatori marginalitatea ca stil de existenþã, asumat sau constrâns, în afara normelor sociale dominante, ºi încerca sã clarifice în ce mãsurã conceptul de marginalitate permite contestarea ierarhiilor culturale, rãsturnarea stereotipurilor, interpelarea simþului comun.

„Sub ce forme apare astãzi tema marginalitãþii în literaturã? Ce marginalitãþi produc globalizarea sau capitalismul ºi cum interfereazã acestea cu actul individual de creaþie? Sunt poeþii excluºi sau exclusiviºti, astãzi mai mult decât ieri? Ce înseamnã sã trãieºti la marginea societãþii, fãrã sã-i fii integrat, însã nu în afara ei? Este marginalul dublul creatorului, iar marginalitatea - norma oricãrei creaþii? Ce mai înseamnã succesul când el pare a fi astãzi norma socialã prin excelenþã?”

Alexandru IoanSunt câteva întrebãri la care se cãuta rãspuns, în urma discuþiilor purtate împreunã cu cei doi poeþi, inspirat aleºi, în sincronism cu tema. Ionel Ciupureanu, pensionat dupã disponibilizãrile din anii 2000 de la uzina Electroputere, devenitã între timp mall, Alexandru Ioan izolat în satul sãu, unde a lucrat ca bibliotecar, acum fiind de asemenea, pensionat. Ambii au citit din poemele lor, iar despre marginalitate, ca experienþã proprie, asumatã încã de mic, a vorbit Alexandru Ioan. El a povestit cum, copil fiind, simþea nevoia sã plece, sã rãmânã singur cu sine, încã de atunci începând „acest disconfort, aceastã stare de obosealã din cauza celorlalþi, a felului lor de a fi, a vorbelor lor”, pe tatamare l-a ºi lovit odatã în cap, ca sã-l facã sã tacã, tot trãncãnea cu mamamare, nu mai tãcea. Tentaþia retragerii a persistat ºi mai târziu în relaþia cu ceilalþi: „Discutam despre lucruri pe care le ºtiam, mai vorbisem despre ele, de ce sã le repetãm? De ce sã-l întrerup? Poate cã nu am avut în jur oameni cu care sã stau de vorbã, oameni care sã mã copleºeascã ºi atunci fugeam de oamenii reali cãtre fãpturile din cãrþi, era plãcerea de a sta mai mult de vorbã cu ele decât cu cei din jurul meu. Aºa am ºi început sã scriu, vorbind cu cãrþile, citindu-le ºi dialogând cu ele, scriind la rândul meu, ca un fel de reacþie”. „E o terapie scrisul?”, l-a întrebat Viorel Pârligras. „Nu. Nu e ceva foarte puternic, substanþial. Aº putea sã nu mai scriu niciodatã. Scriu mai curând pentru cã îmi place ce scriu. Auzindu-mã eu citindu-mã pe mine, îmi zic: Domne, scriu bine!”. A povestit ºi despre voci ºi vise care vin din altã lume, din cealaltã lume, despre zile ºi nopþi în care nu doarme deloc, despre cotidianul nespectaculos „Fac prostii, dau sã mãnânce pãsãrilor, am niºte puiºori”, a amintit cã are o prietenã care mai vine ºi are grijã de el.

Complex de Vitamine 3Ion Maria a propus o extindere a temei ºi a lansat câteva noi (de fapt, destul de bãtãtorite) direcþii de abordare: marginalitatea ca situare faþã de un centru privilegiat (pe care Ion Maria nu pãrea sã-l recunoascã. „Centrele se mutã, noi românii avem impresia cã centrul literaturii e la Paris sau mai ºtiu eu unde”), marginalitatea ca insuficientã recunoaºtere socialã, cuantificabilã, de exemplu, prin tirajele prea mici ale cãrþilor de poezie, marginalitatea ca frustrare: „Eu sunt bun, dar lumea nu mã apreciazã”, „A fost nevoie de o scânteie ca sud-americanii, autori de realism magic, sã fie descoperiþi. Noi de ce nu avem scânteia aia? Ne complacem în marginalitate?” ºi a evocat situaþia scriitorului român, talentat, dar sãrac ºi „marginalizat”, nesprijinit în þarã, dar având acum ºansa succesului, „Trebuie sã pleci ca sã devii mare”, la îndemânã graþie internetului. Desigur, nu au lipsit exemple din presupusul rai canadian unde curg banii pentru autori.

Ionel Ciupureanu Mihai Fuiorea ºi, din când în când, din salã, Adrian Bojenoiu, au încercat sã readucã discuþiile pe terenul conceptual al excluderii sau auto-excluderii, al tempoului diferit al marginalului faþã de tempoul social, al asumãrii explicite a unui stil de viaþã la marginea societãþii, asumare care implicã diferenþiere esteticã ºi eticã de sine etc.

Nicolae Coande a îndreptat ºi el din nou atenþia cãtre poeþii invitaþi, remarcând cã niciun redactor al vreunei reviste din Craiova nu a venit sã-i asculte pe cei doi, pe care îi publicã, de altfel (se referea, probabil, la publicaþiile pe hârtie, Ramuri ºi Mozaicul, cãci de la Prãvãlia Culturalã eram trei redactori în salã).

Intervenþiile au fost în continuare consistente, cei doi invitaþi au mai citit din poemele lor, dar am plecat cu impresia cã, în special, Ionel Ciupureanu a fost marginalizat la propria conferinþã. Nimeni nu l-a întrebat ce înseamnã, pe pielea lui, marginalitatea.

 

Comentarii cititori
sus


Marius Dobrin

 

Colocviile din Sala Coloanelor

 

Abia se stinsese ecoul aplauzelor adresate celor premiaþi de Mozaicul, abia se potoliserã aparatele de fotografiat, domnul Nicolae Marinescu îºi trãgea sufletul când eu, cum deja mi-a luat lumea seama, l-am întrebat: care e tema Colocviilor de la anul?

Pentru ca imediat, amândoi, sã realizãm cu satisfacþie cã existã o duratã ºi o continuitate care vorbesc de la sine despre acest proiect cultural.

Dacã tot m-am exprimat ca ºi cum aº fi fost parte egalã în responsabilitãþile Colocviilor, sã continui tot aºa. Cu ceva timp în urmã, domnul Marinescu mi-a trimis invitaþia de participare ºi m-a întrebat ce pãrere am despre temã. Am ezitat sã dau un rãspuns tranºant ºi dânsul mi-a ghicit gândul. Cât de atractivã mai este o astfel de temã la atâþia ani de la cãderea comunismului? Avea argumentul pregãtit. ªi mi-a povestit cum tineri care erau mici copii în 1989 l-au întrebat miraþi despre Radu Filipescu. Sunt nume de disidenþi care au cãzut în uitare. ªi cu numele lor, chiar faptele ºi atitudinea care i-a fãcut cunoscuþi în acele momente.

De aceea a avut ideea de a invita un disident în carne ºi oase, dupã cum s-a exprimat în discursul inaugural. Astfel încât sã nu fie vorba doar de a scrie un eseu despre ce scrie în alte eseuri care se hrãnesc cu bibliografie, ci chiar un dialog cu un disident real.

A fost sã fie Gabriel Andreescu. Impresionant prin discursul sãu. De la zâmbet pânã la atitudine ºi pânã la cuvânt. Care a þinut sã desluºeascã între disidenþi ºi rezistenþi. Care a venit cu exemplificãri din propria biografie, care a citit din cele pe care le-a scris în anii '80, texte ajunse în presa liberã. Care a vorbit cu mare grijã despre fiecare caz în parte. Cu voce liniºtitã, transmiþând cu atât mai mult, amintind nume rãmase în uitare. De oameni  care s-au opus regimului ºi s-au sacrificat.

ªi-a dorit un dialog  ºi a rãspuns cu echilibru întrebãrilor cu un dram de patos ale celor din salã.

Care salã? A Coloanelor. De pe Unirii 26. Una care ºi-a fãcut recent debutul în spaþiul public craiovean.

Sâmbãtã, 27 octombrie, pe o vreme de toamnã friguroasã, în Sala Coloanelor s-au adunat oameni dornici sã asculte ºi sã vorbeascã despre un subiect inepuizabil. În care adevãrul limpede ºi total nu va fi atins niciodatã precum pãþeºte însuºi Achile urmãrind broasca þestoasã.

Priveam la cei din jur. Vechi mozaicari, dar ºi chipuri noi. Gabriel Coºoveanu, cu umorul sãu fin, îºi ia un chip sobru ºi, cu vocea baritonalã, anunþã o decizie ad-hoc a unui grup de lucru cu greutate: s-a decis, discursurile nu vor putea fi mai lungi de 70 de minute. ªi m-am uitat la Mihai Ghiþulescu în postura de moderator. Un nume recent la Mozaicul, o schimbare de generaþie, un alt chip, pur ºi simplu. Cu umor ºi simplitate a fost eficient în a asigura fluiditatea luãrilor de cuvânt, a menþinut o reacþie de simpatie din partea sãlii. A vorbit mai întâi Ion Bogdan Lefter, prezent ºi prezentat mereu ca de-al casei ºi totodatã ca un oaspete care þi-e drag ºi cu care te mândreºti. Care aduce nu doar un aer de bunãtate ºi echilibru, ci ºi idei care rãmân ca ingrediente la mesajul revistei.

A fost interesant cum, mai apoi, au fost vorbitori care au focalizat pe câte un subiect aproape fetiº. Subiecte care au acumulat ani de studiu ºi cãrora li s-au dedicat cu creativitate. Sorina Sorescu ºi-a construit discursul ca o replicã la un anumit punct de vedere enunþat în ziua precedentã de cãtre Gabriel Andreescu. ªi ar fi fost sã fie un schimb frumos de replici dacã invitatul de onoare nu ar fi trebuit sã dea curs unor alte solicitãri, vizita sa în Craiova fiind un prilej rar ºi cu atât mai solicitant. Sorina Sorescu  a vorbit cu ºarm despre ce a însemnat ºopârla în literatura românã, despre politicul din scrierile lui Buzura, despre disidenþa în critica literarã din comunism aducând o mãrturie ineditã, un text al unui tânãr care a pus alãturi texte critice din perioade diferite, ale unor autori diferiþi, texte care ilustreazã atitudini diferite: supuse ideologiei oficiale sau dimpotrivã.

A venit apoi discursul susþinut de Flori Bãlãnescu. Discurs de istoric dar cu o aromã de ton pãtimaº. Lucru firesc, aº zice, având în vedere personajul focalizat: Paul Goma. Un personaj incomod pentru unii, iubit de alþii, încã necunoscut îndeajuns altora. Flori Bãlãnescu a polemizat, desigur, cu Sorina Sorescu, pentru cã a simþit un semn de egalitate între atitudinea lui Goma ºi a celor care au ales calea ºopârlelor. Drept care a procedat foarte bine pornind pur ºi simplu de la biografia celui evocat. Pentru cã viaþa lui este grãitoare de la sine. Aºa cum viaþa lui a dat literatura pe care a scris-o, cu un farmec special, la fel, viaþa lui este o lecþie de istorie ºi de moralã. Flori Bãlãnescu þinea în mâini documente în copie din arhiva CNSAS ºi numai privind la caracterele maºinii de scris (sã nu uitãm ce amar sunã în acest context cum i se mai spunea la vremea ei, maºinã de bãtut) simþeai un fior rece al cuvintelor perfide ºi ucigaºe pe care le percepi a fi acolo, ca atunci când treci pe lângã o apã ascunsã, neagrã ºi ameninþãtoare.

Ana Maria Catãnuº a fost în contrapondere. Cu un ton liniºtit, senin, a ales calea unor probe directe. Pentru a cunoaºte disidenþi, a adus mãrturii culese din arhive. A vorbit despre Mihai Botez ºi despre Doina Cornea ca de foarte aproape de ei. ªi a ales bine metoda. A fost impresionant sã vezi o fotografie ca din filmele de spionaj, ilustrând felul în care erau urmãriþi toþi cei care aveau atitudine criticã faþã de regim. A fost miºcãtor sã vezi curajul Doinei Cornea pe hârtia de la anchetã ori pe manifestele rãspândite prin oraº sau pur ºi simplu afiºate la propria poartã.

Mihai Ghiþulescu a fost un model de vorbitor eficient ca timp de expunere ºi de sintetizare a unei idei. L-am urmãrit cu simpatie pentru cã m-am regãsit în alegerile sale. Ghiþã Ionescu mi-a rãmas o referinþã ºi a fost amuzant cum Mihai Ghiþulescu a sintetizat cât de bun prognostician a fost: pe termen scurt excelent, pe termen mediu cu aproximare destul de mare, pentru ca pe termen lung sã nu intuiascã evoluþia lucrurilor. ªi a venit apoi cu tipuri diferite de oameni ai vechiului regim dar care au fãcut pasul în lateral. Care mai rãmânând sub aceeaºi ideologie, ca Silviu Brucan, care urmând calea interesantã a analizelor statistice ºi sociologice, precum Pavel Câmpeanu.
Cezar Avram a vorbit despre comparaþia între doi generali cãrora li se poate atribui rezistenþã la regimul acelui timp: Ioan ªerb ºi Ion Mihai Pacepa, în baza cercetãrilor întreprinse în arhive împreunã cu Petre Opriº.

Cosmin Dragoste, un model de comportament ºi atitudine culturalã, a venit cu focalizarea pe sfera lui de preocupãri, literatura germanã din România. Cu farmec a amintit versuri ºi întâmplãri despre Aktionsgruppe, despre ce voiau ei. Interesant cum, ca ºi în cazul altora care cãutau sã se mentinã în limitele legii, cel puþin asa cum era scrisã, acþionau spre o reformã, o limitare a rãului. Desigur, cãzând victime unui sistem fãrã scrupule ºi fãrã milã.
A fost plãcut de reascultat Aurelian Zisu cu pledoaria sa constant în sfera poeziei.
George Popescu, echilibrat ºi consistent, ca de obicei, Gabriel Nedelea, o voce de dupã 1989,  au fost alte asemenea puncte de interes.
Perseverenþa domnului Nicolae Marinescu rodeºte în continuare. Anul acesta a fost o încântare a vedea oameni discreþi care dãruiesc societãþii cu care se simt solidari, oameni ce fac parte din Lions Club.

Ediþia urmãtoare? Desigur! Mergem înainte!

 

Comentarii cititori
sus


Marius Dobrin

 

O sãptãmânã furtunoasã

Saptamana CaragialeTeatrul Naþional Marin Sorescu ºi-a reafirmat menirea de pol cultural al cetãþii. De ani buni la Craiova se produc evenimente. ªi craiovenii au ºansa de a vedea la ei acasã mari spectacole din þarã ori de peste mãri ºi þãri. Anul acesta a însemnat în primul rând douã nume definitorii, cel puþin pentru români: Shakespeare ºi Caragiale. Unul în primãvarã, celãlalt în toamnã, din partea a doi manageri cu amprentã beneficã asupra instituþiei: Emil Boroghinã ºi, respectiv, Mircea Corniºteanu.

Stagiunea 2012-2013 a început cu un mai vechi proiect al cunoscutului regizor. ªi este remarcabil cã Mircea Corniºteanu a þinut sã reia aceastã idee, una care meritã continuitate la un anumit interval de timp. Integrala Caragiale, pentru cã de aceasta este vorba, devine în sine un spectacol al societãþii româneºti. A o relua periodic ajutã ca prin eºantionare sã se obþinã o reprezentare destul de bunã a lumii noastre.


La început a fost Nãpasta, o montare a lui Kincses Elemer, una care, iatã, împlineºte zece ani de la premierã. Cu o distribuþie emblematicã: Nataºa Raab, Valentin Mihali, Constantin Cicort ºi Tudorel Petrescu. http://tncms.ro/index.php?lang=ro&spectacol=107

A venit apoi, mai discret, Conu Leonida faþã cu reacþiunea, o montare neconvenþionalã ce a însemnat un debut: Diana Dragoº, prilej de a o revedea pe Mirela Cioabã.

Cel mai reuºit spectacol Caragiale din actuala integralã este, de departe,  O noapte furtunoasã, regizat de Mircea Corniºteanu. A ºi adus premii pentru teatru, atât ca un întreg cât ºi pentru jocul foarte bun, din nou, al Ceraselei Iosifescu. Un joc care primeºte replici de mare farmec de la Cãtãlin Bãicuº, Raluca Pãun, George Costea ºi Dragoº Mãceºanu. Replici care vor rãmâne bine întipãrite în memoria noastrã, datoritã în egalã mãsurã actorilor ºi inventivitãþii regizorale. (Dupã cum se vede în montajul, dupã minutul 1.45, de la urmãtoarea adresã: http://www.youtube.com/watch?v=zSEOU9X8Bb4).

ªi aºa am intrat în 2012. Din nou tinereþea de concepþie la rampã: D'ale carnavalului, în viziunea lui Alexandru Berceanu. Cu actori tineri, o imagine a generaþiei care se stabilizeazã la Craiova, la cei amintiþi mai sus adãugând-o pe Iulia Colan. Cu aportul muzicii Adei Milea.        

O scrisoare pierdutaDeja prindea contur integrala. mai rãmânea de finalizat 'perla coroanei', dupã cum se zice. O scrisoare pierdutã, asumatã de Mircea Corniºteanu, a fost pregãtitã sã aparã la întâlnire cu evenimentul menit sã focalizeze prezenþa în repertoriul curent la Craiova a tuturor pieselor dramaturgului aniversat în 2012.

ªi a venit ºi ziua întâia a Sãptãmânii Caragiale. ªi, ca un fãcut, o întâmplare neaºteptatã, sarea ºi piperul scenei, a rãsturnat planuri ºi a creat aºteptãri nebãnuite. Accidentarea lui Constantin Cicort a bulversat programul sãptãmânii, el fiind întruchipararea a trei personaje: Dragomir, Iancu Pampon ºi, mai ales, Ghiþã Pristanda.

Aºa se face cã dintr-o datã au dispãrut douã spectacole din program. Dar Scrisoarea pierdutã nu putea fi retrasã. Era premierã. Singura soluþie a fost cea mai inspiratã: sã joace însuºi regizorul. Vestea s-a rãspândit cu iuþealã. Reprezentaþiile cu Pristanda jucat de Corniºteanu au adus un suflu renãscut printre spectatori. Iar regizorul a venit ºi el cu ceva nou: decorul are un fundal de film. Imagini filmate la alt timp dar, mai ales, filmate în timp real. Scena confruntãrii electorale este extrem de bine reprezentatã cu imagini captate din salã. Dar despre spectacol, despre jocul tot mai slab, cu accente vulgare, al unor actori, se va mai scrie. Acum am vrut doar sã subliniez reapariþia rolului de creator de evenimente jucat de teatrul craiovean.

Sãptãmâna Caragiale a avut ºi invitaþi remarcabili.

Gigi CaciuleanuA fost mai întâi spectacolul D'ale noastre, creat de Gigi Cãciuleanu. O delectare cu trupuri într-o dinamicã pe care nu mi-o imaginam asociatã cu Caragiale. Dar miºcãrile au avut nevoie de foarte puþine elemente ajutãtoare pentru a descrie îndeajuns lumea acelor personaje. Publicul sorbea imaginile purtate de muzicã ºi aplauzele îndelungi au arãtat cã asemenea gen de teatru e aºteptat de craioveni. În tandem cu dansul care trece prin tragedie ºi comedie, care e liric ºi epic, care îl descrie pe Gigi Cãciuleanu, a fost pantomima teatrului Masca.

MascaMihai Mãlaimare a venit cu O scrisoare pierdutã exclusiv din mimicã ºi gesturi. Este amprenta acestui unic teatru. Ca un grup statuar, amintind de emblematicul monument al lui Ioan Bolborea, care animã kilometrul zero al Bucureºtilor, un loc de profunde semnificaþii. Actorii teatrului Masca sunt machiaþi ºi costumaþi încât par statui desprinse din monument. Câte un detaliu inventiv le pune un accent aparte. ªi fiecare se cere urmãrit îndeaproape. De la priviri pânã la gesturi ºi alte detalii discrete. Caragiale însuºi este, aidoma monumentului invocat, prezent pe scenã, plasat la poalele soclului (un soclu cu multiplã relevanþã, fiind totodatã tribunã, balcon, terasã, camerã ºi pur ºi simplu un podium). Un Caragiale care ilustreazã acel 'vãz enorm ºi simt monstruos'. Acesta este un spectacol cu sufletul la vedere. Emoþia are contur, este aproape palpabilã, þine la un loc o mânã de actori minunaþi lângã un public de gurã-cascã, luând sintagma în cel mai frumos mod.

XXIAºa cum ne-a obiºnuit, regizorul Bogdan Cristian Drãgan a venit cu un nou film medium-metraj, în stilul sãu deja de notorietate, o îmbinare de teatru ºi film. De data aceasta, cu Caragiale XXI-22, avem de-a face ºi cu televiziunea. Un joc atractiv cu ficþiunea ºi realitatea dramaticã. Anca Dinu, moderator cu farmec la o televiziune, actriþã în primul rând, ºtie sã punã în luminã un actor discret, dar plin de har. Nelu Serghei, o viaþã dedicatã scenei din Tulcea, vine cu sfialã dar cu un impact teribil. Amintind de Gheorghe Visu, actorul tulcean deapãnã poveºti din viata sa dar, mai ales, leagã între ele roluri ºi versuri ºi câte altele înseamnã trãiri care l-au marcat ºi care se rãsfrâng asupra spectatorilor. A unora în faþa unui televizor, a unora în faþa unui ecran plasat ca decor într-o salã de teatru. Bogdan Cristian Drãgan propune un foarte interesant joc al planurilor ºi acest trio pare a fi o echipã cu multe alte poveºti de oferit.

 

 

Dan C MihailescuSãptãmâna Caragiale s-a încheiat cum nu se poate mai adecvat, cu o întâlnire SpectActor, încã una dintr-o deja lungã ºi fermecãtoare serie. Este remarcabil acest proiect care dureazã. ªi a venit Dan C Mihãilescu. Vorbind despre Caragiale, vorbind astfel despre el însuºi, vorbind despre noi. O ºuetã pigmentatã cu fascinante referinþe bibliografice, un zâmbitor discurs despre viaþã, despre cât de mult/puþin ne cunoaºtem.

O conferinþã despre care mi-am imaginat cã e þinutã de însuºi Caragiale, aºa cum am citit a fi fãcut fie în vreo campanie electoralã pentru conservatorii democraþi ai lui Take Ionescu, fie ca invitat în cine ºtie ce urbe. Acolo unde sunt oameni, acolo ºi personajele sale se simt ca acasã.

Urme ale trecerii marelui dramaturg pe aici au mai dãinuit, fie prin expoziþia din foaierul Teatrului Naþional, fie printr-un facsimil reprodus de revista Mozaicul, unde ne putem delecta cu încântãtorul stil al celui atât de amintit la fiecare pas.

 

Comentarii cititori
sus


Marius Dobrin

 

La Vârvor

 

La Varvor Sunt oameni care nu au astâmpãr. Unii meºteºugesc te miri ce, alþii se caþãrã pe munþi, nu poþi curpinde câte trec prin mintea unui om.

Sunt oameni care simt cã pot sã împãrtãºeascã ºi altora din partea frumoasã a vieþii.

Aºa trebuie sã fi apãrut ºi Casa pentru Culturã de la Vârvor. Acolo unde s-a aºezat o familie. Ea a venit din Ardeal, el a venit din Banat. ªi au scos la ivealã un loc pitoresc. ªi vor sã scoatã la ivealã frumuseþea din oameni, din copii mai ales. Familia Mixich, cãci despre aceasta este vorba, a invitat oameni cu preocupãri diverse pentru a povesti copiilor ºi celor care vor sã asculte. Din astfel de întâlniri rãmâne ceva sedimentat în fiecare.

La Varvor Cum întâmplarea îºi are ºi ea rolul ei, iatã cã proaspãt înfiinþata asociaþie Taberna s-a arãtat dornicã de a cunoaºte oameni cu preocupãri similare. Au vãzut pe hartã unde este Casa pentru Culturã, s-au bucurat de drumul care urcã deasupra oraºului, care trece prin pãdure, care lasã pãdurea în treaba ei ºi serpuieºte printre vãioage cu vegetaþie abundentã. La ceas de toamnã, ca sã zic aºa. Dar Taberna n-a mers cu mâna goalã. A adus o piesã de teatru. Mai bine zis, lectura acesteia. Ultimul dans al libelulei, scrisã de Cornel Mihai Ungureanu. Oameni care nu sunt actori s-au bucurat sã citeascã replicile unor personaje care mai de care mai simpatice. Cu tristeþi sau puse pe ºotii. Oameni care s-au jucat de-a actorii dar care au simþit suflul viu al poveºtii de acolo. Prin ferestrele mari ale casei puteai vedea lumina coborând de pe deal. Printre meri ºi printre pruni, ba chiar ºi prin viþa de vie. Auditorii au râs, au tãcut, s-au mai foit. Când s-a terminat lectura au pornit sã vorbeascã taman de la ceea ce primiserã. Apoi au cântat, copiii pregãtindu-se de colinde. Bucatele casei pe mijlocul mesei, mândria gospodarului pentru vinul fãcut de mâna lui, poveºtile despre cum câteva fetiþe din sat au descoperit ce este acela Bucureºti. Ceva legende auziserã, încât l-au adãugat repede ºi pe Mihai Viteazu la cei ce-au poposit la o masã de la Capºa.

La Varvor Grija pentru copii a familiei Mixich a antrenat ºi pe a celor de la World Vision, pe cei de la Rotary Club. Acum au o maºinã de cusut ºi deja domnul Mixich a cãpãtat mãiestrie cât timp o pregãtise ca sã fie gata pentru lecþiile care vor urma. Acum au o orgã electronicã ºi cât ai clipi din ochi au deprins cântecul cetei lui Piþigoi, de la o copilãrie la alta.

Casa þãrãneascã, veche, lucrurile dintr-o gospodãrie de altãdatã, ca într-un muzeu iþit chiar acolo, în peisaj, poveºtile despre oamenii locului, mai adaptaþi timpului sau mai nepãsãtori, toate astea meritã un timp pentru a fi cunoscute.

 

În acea duminicã a fost amintirea ultimului dans al unei libelule ºi, ca-n cântec, a venit vestea cã s-a nãscut o alta.

 

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

La Vârvor (2)

 

Membrii ºi voluntari ai Asociaþiei Taberna au susþinut duminicã, 28 octombrie, de la ora 11.00 , la Casa pentru Culturã din localitatea doljeanã Vârvor o lecturã publicã a piesei mele de teatru Ultimul dans al libelulei. Giorgiana, Corina, Nico, Cami, Marius ºi Nicu au dat fiecare glas replicilor unui personaj, iar eu am fost „povestitorul”. Am tot sperat sã ne oprim înainte de a ne exaspera auditoriul ºi sperãm cã am reuºit.

VarvorCasa pentru Culturã Vârvor a fost înfiinþatã de cãtre doamna doctor Rodica Mixich pentru a completa educaþia instituþionalizatã primitã la ºcoalã de tinerii din mediul rural, oferindu-le ºi „altceva”. Primul drum în localitatea doljeanã l-am fãcut în aceastã varã, împreunã cu colegii mei din Asociaþia Taberna. Am avut prilejul atunci sã stau de vorbã cu doamna Rodica Mixich ºi sã aflu mai mult decât este prezentat pe site despre proiectul pe care l-a iniþiat cu un an în urmã, când a ales sã facã din propria sufragerie un spaþiu consacrat educaþiei copiilor din localitate, dar nu numai lor, pentru cã, la unele manifestãri participã ºi un public adult. „Cultura deschide minþi ºi inimi”, spunea atunci doamna Mixich, explicând de ce a pornit la aceastã construcþie, în contrapondere cu o situaþie dramaticã în mediul rural, unde abandonul ºcolar, numãrul divorþurilor sau al pãrinþilor plecaþi la muncã în strãinãtate au crescut vertiginos în ultimii ani.

VarvorPentru fetele adunate în preajmã-i de „doamna doctor” Rodica Mixich, cum ne-au îndrumat sãtenii, dupã ce ne rãtãcisem trecând de cea de-a treia fântânã, punct de reper imortalizat apoi în fotografii, este important sã întâlneascã în fiecare lunã oameni care le spun ceva inedit, din diverse domenii, mai mult sau mai puþin atractive pentru ele.

Este important ºi sã tricoteze, sã picteze, sã cânte, sã absolve un curs de bune maniere, cum tocmai se întâmplase ºi ne-au ºi arãtat ceea ce învãþaserã. Le oferã o altã perspectivã decât cea pe care o au acasã, unde mentalitãþile sunt cele specifice satului românesc de astãzi ºi dintotdeauna (sã ne amintim cum îl lua în zeflemea pe mezinul Niculae Moromete sora lui mai mare, Ilinca, atunci când voia sã meargã la ºcoalã sau cum îi ascundea cartea în bãlegar fratele lui, Paraschiv?).

VarvorÎntâlnirile sau excursiile, cum a fost cea din septembrie, de la Bucureºti, când unele dintre ele au mers pentru prima datã cu trenul ºi toate au fost încântate de Muzeul Grigore Antipa ºi de profiterolul de la Carul cu Bere, pot deschide mintea unui copil, îi pot arãta cã lumea este ºi altfel decât cea care se vede prin gardul gospodãriei, cu nãmolul pânã la genunchi, când plouã, cu animale care trebuie hrãnite, cu apã care trebuie cãratã de la fântânã, dar ºi altfel decât cea virtualã la care au acces, cãci, la întrebãrile: „Aveþi acces la internet?” ºi „Aveþi cont pe facebook?” au rãspuns într-un glas: „Daaaa!”). Toate acestea au devenit posibile prin generozitatea, dorinþa ºi efortul asumat de a face ceva pentru copii ºi, implicit, pentru comunitate. „E puþin”, ne spunea doamna doctor. Am asigurat-o cã nu. Poate pentru unii ar fi mai evident acest lucru dacã s-ar împlini o utopie ºi în fiecare sat din România s-ar gãsi câte o familie care sã facã la fel. Absolut imposibil! De aceea nu e puþin.

 

Comentarii cititori
sus

 

Programul Festivalului Internaþional „Craiova Muzicalã”
ediþia a XXXIX-a
(9 noiembrie – 3 decembrie 2012)

 

VINERI, 9 NOIEMBRIE, ORA 19:00
Deschiderea festivalului
Concert vocal-simfonic
κi dau concursul: ORCHESTRA SIMFONICà ªI CORALA ACADEMICà ALE FILARMONICII „OLTENIA”
Cu participarea CORULUI DE COPII AL FILARMONICII „OLTENIA”
DIRIJOR: FLORENTIN MIHÃESCU
SOLIªTI: IRINA IORDÃCHESCU – sopranã

http://onb.operanb.ro/ro/echipa-onb/artisti/93-echipa/192-soprane
SZEREKOVÁN JÁNOS - tenor (UNGARIA)
http://www.szerekovanjanos.com/
ADRIAN MÃRCAN
– bariton

http://www.opera-brasov.ro/ro/artisti/marcan_adrian.html
Maestru de cor: MANUELA ENACHE

În program:

Carl Orff: Cantata profanã “Carmina Burana”

Concertul va fi prefaþat, la ora 18:00, de vernisarea Expoziþiei de picturã pe sticlã „Carmina Burana” ºi de prezentarea cãrþii „Carmine” de Petre Cichirdan
* Preþul biletului: 20 lei; 10 lei (elevi, studenþi, pensionari);
concert inclus în abonamentul trimestrial al Filarmonicii “Oltenia”

MIERCURI, 14 NOIEMBRIE, ORA 19:00
Recital susþinut de Trio „SYRINX” al Filarmonicii „Mihail Jora” (BACÃU)
- aniversarea a 30 de ani de activitate artisticã
http://www.filarmonica-bacau.ro/formatii.html
DOREL BAICU
(flaut), DORIN GLIGA (oboi), PAVEL IONESCU (fagot)


În program:
Georg Philipp Telemann: Suita nr. 5 în La minor pentru flaut, vioarã (oboi) ºi continuo (aranj. Joh. Philipp Hinnenthal)

Wolfgang Amadeus Mozart: Serenada nr. 2 pentru trei instrumente melodice (aranj. O. v. Irmer - K. Marguerre)
Joseph Haydn: Trio londonez nr. 3 în Sol major, Hob. IV: 3
Liviu Dãnceanu: Florilegiu, op. 17, nr. 3 (compus în 1985 pentru Trio „Syrinx”)
Viorel Munteanu: Concertino pentru flaut, oboi ºi fagot (compus în 1986 pentru Trio „Syrinx”)
* Preþul biletului: 15 lei; 8 lei (elevi, studenþi, pensionari)

JOI, 15 NOIEMBRIE, ORA 13:00
Conferinþã de Presã & Vernisajul expoziþiei de fotografieCRISTIAN OROªANU
http://www.cristianorosanu.ro/cristian-orosanu-.htm

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.250301435092626.56335.100003383149449&type=1

VINERI, 16 NOIEMBRIE, ORA 19:00
Concert simfonic aniversar
κi dã concursul: ORCHESTRA SIMFONICà A FILARMONICII „OLTENIA”
SOLIST: DEJAN MLADENOVIÆ - violã (SERBIA)
http://www.imca.us/Artists/Dejan_Mladjenovic-viola.htm


În program:
Alfred Schnittke: Concertul pentru violã ºi orchestrã (primã audiþie în România)
Johannes Brahms: Simfonia a IV-a în Mi minor, op. 98
* Preþul biletului: 20 lei; 10 lei (elevi, studenþi, pensionari);
concert inclus în abonamentul trimestrial al Filarmonicii “Oltenia”

LUNI, 19 NOIEMBRIE, ORA 19:00
Recital susþinut deCvartetul „AD LIBITUM” al Filarmonicii „Moldova” Iaºi
http://www.adlibitumquartet.com/ro/01/home.html

ALEXANDRU TOMESCU (vioara I), ªERBAN MEREUÞÃ (vioara a II-a),
BOGDAN BIªOC (violã), FILIP PAPA (violoncel)
În program: 
Alexander Borodin: Cvartetul nr. 2 în Re major
Ludwig van Beethoven: Cvartetul nr. 9 în Do major, op. 59, nr. 3, „Razumovsky”
* Preþul biletului: 15 lei; 8 lei (elevi, studenþi, pensionari)

VINERI, 23 NOIEMBRIE, ORA 19:00

Concert simfonic
κi dã concursul: ORCHESTRA SIMFONICà A FILARMONICII „OLTENIA”
DIRIJOR: OVIDIU BÃLAN
http://www.ovidiubalan.com/

SOLIªTI:
DIANA ÞUGUI (sopranã)
http://www.teatrulliric-craiova.ro/teatrul-liric-elena-teodorini/artistic/studii-muzicale/1324.html
MIHAI UNGUREANU (pian)
http://www.filarmonica-oltenia.ro/ro/solisti-concertisti.html

În program:
Viorel Munteanu: „Triptic psaltic” pentru sopranã ºi orchestrã de coarde (primã audiþie)
Serghei Rahmaninov: Concertul nr. 2 în Do minor pentru pian ºi orchestrã, op. 18

Piotr Ilici Ceaikovski: Simfonia a IV-a în Fa minor, op. 36
* Preþul biletului: 20 lei; 10 lei (elevi, studenþi, pensionari);
concert inclus în abonamentul trimestrial al Filarmonicii “Oltenia”

LUNI, 26 NOIEMBRIE, ORA 19:00
Concert coral
κi dã concursul: CORALA ACADEMICà A FILARMONICII „OLTENIA”
DIRIJOR: MANUELA ENACHE
La pian: CORINA STÃNESCU
Carlo Gesualdo da Venosa
: „Io tacerò”

Johann Sebastian Bach: Coralul nr. 63 „O Haupt voll Blut und Wunden”
din oratoriul „Matthäus Passion”, BWV 244
Georg Friedrich Händel: „For unto us a Child is born” din oratoriul „Messiah”, HWV 56
Benjamin Britten: „A Hymn to the Virgin”
Antonio Lotti: „Crucifixus etiam pro nobis”
Ioan D. Chirescu: „Pre Tine Te Lãudãm”
Anton Bruckner: „Os justi”
Samuel Barber: „Agnus Dei”
Gioacchino Rossini: „In sempiterna saecula” din „Stabat Mater”
Johann Sebastian Bach: Bourrée
Claude Debussy: „Yver, vous n’estes qu’un villain”
Marþian Negrea: „Pãstoriþa”
Tudor Jarda: „Mã luai, luai”
Corneliu Cezar: Suita coralã „Flãcãri ºi roþi” (fragment)
Blagoje Bersa: „Mjeseèina” („Clar de lunã”)
Johannes Brahms: „O süßer Mai”
Jurij Falik: „Neznakomka” („Necunoscuta”)
Dan Dediu: „Trinklied aus dem 16 Jahrhundert” („Cântec de pahar din sec. XVI)
Sabin Pautza: „Jericho”
Grigoraº Dinicu: „Hora staccato”
* Preþul biletului: 15 lei; 8 lei (elevi, studenþi, pensionari)

MIERCURI, 28 NOIEMBRIE, ORA 19:00

Recital de pian KASPARAS UINSKAS (LITUANIA)
http://uinskas.com/


În program:
Frédéric Chopin: Nocturna în Do diez minor, op. 27, nr. 1
Johannes Brahms: Sonata nr. 3 în Fa minor, op. 5
Claude Debussy: Images (vol. II): „Et la lune descend sur le temple qui fut”
Preludes (vol. II): „Ondine”
Images (vol. I): „Reflets dans l'eau”
Preludes (vol. I): „La fille aux cheveux de lin”
Suite bergamasque: Clair de Lune
Serghei Rahmaninov: Sonata nr. 2 în Si bemol minor, op. 36
* Preþul biletului: 15 lei; 8 lei (elevi, studenþi, pensionari)

VINERI, 30 NOIEMBRIE, ORA 19:00

Concert simfonic
κi dã concursul: ORCHESTRA SIMFONICà A FILARMONICII „OLTENIA”
DIRIJOR: GHEORGHE COSTIN
SOLIST: KASPARAS UINSKAS (LITUANIA) – pian

http://uinskas.com/

În program:
Johannes Brahms: Concertul nr. 1 în Re minor pentru pian ºi orchestrã, op. 15
George Enescu: Rapsodia românã nr. 2 în Re major, op. 11
Igor Stravinski: Suita “Pasãrea de foc” (1919)
* Preþul biletului: 20 lei; 10 lei (elevi, studenþi, pensionari);
concert inclus în abonamentul trimestrial al Filarmonicii “Oltenia”

LUNI, 3 DECEMBRIE, ORA 19:00

Închiderea festivalului
Concert simfonic

κi dã concursul: ORCHESTRA NAÞIONALà DE CAMERÃ
A REPUBLICII MOLDOVA
http://organhall.md/national_orchestra
DIRIJORUL PRINCIPAL AL ORCHESTREI: CRISTIAN FLOREA (SPANIA)
http://organhall.md/cristian_florea

SOLIST: ILIAN GÂRNEÞ - vioarã (REPUBLICA MOLDOVA)
http://organhall.md/garnet_ilian

În program:
Antonio Vivaldi: „Le quattro stagioni” („Anotimpurile”)

Felix Mendelssohn-Bartholdy: Octetul în Mi bemol major, op. 20
(aranj. pentru orchestrã de coarde)
* Preþul biletului: 20 lei; 10 lei (elevi, studenþi, pensionari)


Abonamentele speciale ale Festivalului Internaþional “Craiova Muzicalã”:

Abonamentul A
: cuprinde 9 evenimente

(9, 14, 16, 19, 23, 26, 28, 30 noiembrie ºi 3 decembrie): 115 lei;
Abonamentul B: cuprinde 4 evenimente (9, 14, 16, 19 noiembrie): 55 lei;
Abonamentul C: cuprinde 5 evenimente (23, 26, 28, 30 noiembrie ºi 3 decembrie): 70 lei;
Abonamentul D, pentru abonaþii Filarmonicii „Oltenia” (trim. IV):
cuprinde 5 evenimente: (14, 19, 26, 28 noiembrie ºi 3 decembrie): 35 lei

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Commedia dell’arte cu TeatroImmagine:
Bãrbierul din Sevilla

 

BarbierulCompania veneþianã TeatroImmagine a prezentat la Craiova, pe 7 noiembrie 2012, Bãrbierul din Sevilla, o punere în scenã cu mijloacele commediei dell’arte a celebrei opere de Gioachino Rossini.
Spectacolul a fost precedat de cuvântul domnilor Mircea Corniºteanu, directorul Teatrului Naþional „Marin Sorescu” din Craiova, ºi Ezio Peraro, directorul Institutului Italian de Culturã din Bucureºti. Acesta din urmã a mãrturisit cã italienii sunt „orgolioºi de patrimoniul cultural pe care îl au ºi depun eforturi pentru a-l face cunoscut în toatã lumea”. Domnul Peraro, care este ºi ataºatul cultural al Ambasadei Italiei la Bucureºti a mai precizat cã îi place ceea ce face ºi cã este ºi plãtit pentru asta, lucru ce constituie un noroc, ºi ne-a invitat la „o gustare de culturã italianã” exprimatã „într-o formã teatralã simplã, imediatã, care permite improvizaþia”, îndemnându-ne sã participãm ºi sã râdem cât mai mult.
BarbierulOpera lui Rossini, bufã, uºoarã, a fost idealã pentru adaptarea la joaca ºi amuzamentul specifice commediei dell’arte, iar actorii italieni au folosit cu abilitate mijloacele teatrului popular, reuºind sã capteze repede interesul spectatorilor ºi sã le câºtige simpatia. Cu ironie ºi autoironie, folosindu-ºi mãºtile, costumele ºi, într-o manierã solicitantã, propriul corp, gesturile, vocea, apelând la pantomimã, au construit personajele credibile, haioase, ale unui gen de spectacol vetust, dar mereu actual.

Continuând tradiþia companiilor de comedianþi veneþieni, începutã pe la anul 1500 cu spectacole care nu aveau texte scrise, ci canovacci (scheme sumare ale acþiunii), interpreþii de la TeatroImmagine s-au bazat ºi ei, de multe ori, pe improvizaþie pentru a reprezenta dragostea, trãdarea, intriga gânditã de Beaumarchais ºi prelucratã apoi pentru operã de Sterbini.

BarbierulAu folosit replici sau cuvinte româneºti din când în când, au imitat râsul unor spectatori, au beneficiat de acompaniamentul la acordeon (nu ºtiu dacã la Craiova a venit Claudio Cecchetto sau Mauro Scaggiante), au încercat ºi au reuºit, judecând dupã reacþia publicului ºi aplauzele de la final, sã obþinã un maxim de efect respectând canoanele predecesorilor, dar improvizând ºi actualizând în permanenþã (a venit vorba despre Berlusconi, Juventus, iar o declaraþie de dragoste a fost rostitã în cuvintele ºi pe ritmul refrenului lui Jim Morrison Come on, baby, light my fire. Fiecare dintre actori: Ruggero Fiorese (Figaro), Roberto Zamengo (Bartolo), Martina Boldarin (Rosina), Daniele Baron Toaldo (Contele Almaviva) a avut momente de strãlucire, a arãtat profesionism, a prins clipe de inspiraþie ºi spontaneitate, dar o remarcã specialã aº face totuºi: Luca Gatto (Don Basilio), pe cât de tânãr, pe atât de cert în evoluþia sa scenicã.

Una peste alta, o searã agreabilã, iar urarea din finalul discursului domnului Ezio Peraro, rostitã în româneºte înaintea reprezentaþiei: „Distracþie plãcutã!” nu a fost în van.

 

Comentarii cititori
sus



Concurs de poezie ºi prozã
pentru liceenii din Oltenia

 

VelivolantisPune mâna ºi scrie! Asociaþia Taberna organizeazã prima ediþie a Concursului de creaþie literarã Velivolantis, adresat liceenilor din Oltenia.

Pentru cele douã secþiuni, poezie ºi prozã, juriile aºteaptã 6 poeme, respectiv un text de cel puþin 6.000 de semne (incluzând spaþiile), pe adresa de e-mail asociatia@taberna.ro, pânã la 30 noiembrie 2012.

Primii trei clasaþi la fiecare secþiune vor fi rãsplãtiþi cu premii: 300, 200 ºi 100 de lei, care vor fi acordate pe 17 decembrie 2012.

În plus, ocupantul primului loc la poezie va petrece o dupã-amiazã cu Simona Popescu, iar câºtigãtorul de la prozã îl va întâlni pe T. O. Bobe.





Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey