•  Let's go Europe - teatru
•  O zi din viaþa unui jurnalist fãrã jurnal - teatru
•  Fãpturi din Sudul sãlbatic - film


sus

Motto:

“La tot ce este imperialist, capitalist ºi face probleme - apeºi, pe loc, butonul de panicã.”
Deviza lui Vasilis

 

Laurenþiu Budãu

LET'S GO EUROPE

 

PERSONAJELE:

IONAS - recepþionerul pensiunii

DINA BALERINA

BABIS - unchiul lui Vasilis ºi administratorul neoficial al pensiunii

NADEJDA

THEOLOGOS - reprezentantul Poliþiei Turistice

 

Notã:  Orice asemãnare cu fapte sau persoane reale este, desigur, puþin probabilã.
Autorul

 

- 2011-

DECORUL

 

Decorul este reprezentat de biroul lui Vasilis situat în spatele recepþiei cu care comunicã printr-o deschidere mascatã de o perdea de mãrgele, care lasã sã se bãnuiascã ori sã se întrevadã siluete ºi în spatele cãreia se pot auzi destul de desluºit vocile clienþilor; de altfel un minunat loc de unde poþi auzi ºi vedea totul fãrã sã fii auzit ori vãzut... Deasupra deschiderii cu pricina, un anunþ preventiv, cu litere de-o ºchioapã, încadrat într-o ramã barocã: “Nu primim bulgarii, românii ºi câinii!” Pe peretele din stânga troneazã toþi “sfinþii” comunismului începând cu Marx, Engels ºi Lenin ºi terminând cu Fidel Castro fumând trabuc. Pe peretele din dreapta nenumãrate postere cu echipa  Olimpiakos Pireu în momentele de glorie.

 

PERSONAJELE

DINA BALERINA - prezenþã extrem de pitoreascã, 65 de ani, veterana pensiunii încã de pe timpul tatãlui lui Vasilis (cu care se pare cã ar fi fost în niºte relaþii nu tocmai ortodoxe), o fostã mare frumuseþe, cerºetoare demnã, cu o infirmitate “dobânditã” la un picior pe care încearcã s-o camufleze, poartã ostentativ cca. 100 de icoane de aluminiu agãþate de piept ºi gesticuleazã permanent cu un baston cu un cui în vârf (cu ajutorul cãruia cotrobãie prin gunoaie).

BABIS - 55 de ani, unchiul lui Vasilis, administratorul neoficial al pensiunii, fost colonel de armatã, fumãtor înrãit, practicant asiduu al jocurilor de noroc ºi al curselor de cai arabi, amantul oficial de douã ori pe sãptãmânã al NADEJDEI. Are împuternicire sã ia decizii în lipsa nepotului sãu, Vasilis, purtãtor convins de ºapcã leninistã ºi cravatã soioasã.

NADEJDA - damã de consumaþie, aparent insensibilã, 40 de ani, dar aratã cam de 60.

RECEPÞIONERUL IONAS - 35 de ani, aparent neutru, apatrid. fãrã o origine declaratã clarã.

THEOLOGOS - reprezentantul în teritoriu al Poliþiei Turistice, cca. 70 de ani, în fiecare noapte, între orele 2 ºi 3, obiºnuieºte sã-ºi facã rondul. În timpul serviciului ºi rondurilor sale nu s-au înregistrat niciodatã evenimente deosebite ori... nerezolvate.

 

ACTUL I

 

SCENA 1

Biroul lui Vasilis scufundat în penumbrã, luminat indirect de la recepþie. Se disting destul de clar douã siluete pe canapeaua de piele, care nu lasã niciun dubiu cã ar fi vorba despre un cuplu. Arderea unui trabuc parfumat descrie traiectorii sinuoase prin aer. Discuþii aprinse în surdinã, în limba greacã, din care înelegem, totuºi, destul de des cuvintele de împotrivire rostite de o femeie foarte  tânãrã... Douã palme rãsunãtoare însoþite de un strigãt surd, gâtuit...  Întuneric...

 

SCENA 2

(BABIS, IONAS)

BABIS (enervat la extrem): Eºti turc?! Po-po-po-po-po!!! Þi-am spus sã-mi cauþi o firmã, bãiete! O firmã serioasã de instalaþii, ai înþeles?

IONAS: ªi ce? Limassol Group, Papoutsis S.R.L., nu sunt firme?

BABIS: Nu te obrãznici, cã-mi sare muºtarul... Ai-ai-ai-ai! Te schimb, þi-am spus cã te schimb! De când este Limassol Group, internaþionala asta jegoasã care spalã banii mafiei bulgare, firmã?! ªi Papoutsis S.R.L., asta în spatele cãreia colcãie jidanii de la Haifa, vrei sã-i spui cã e firmã ºi încã una de-a noastrã?! (cu duhul blândeþii) Po-po-po-po-po! Po-po-po-po-po! Ce naþie eºti, dragã?! De pe care planetã vii, Ionas, dragã, de n-ai învãþat, încã, sã deosebeºti canaliile cu gulere albe de oamenii cumsecade?

IONAS: Dacã aº ºtii... Greþurile, de altfel ca ºi amneziile mele, încep cu fix optsprezece luni în urmã, de când am naufragiat aici, pe Tykotos ºi de când m-a gãsit Kir Vasilis încleºtat ca un scorpion de panoul ãla minuscul de polistiren, de când bãtrâna Dina m-a reînvãþat sã vorbesc omeneºte cu fiecare linguriþã de supã pe care... (nesigur) Restul e o imensã buimãcealã, de la loviturã, cred... Haloimis total ºi abisal.

BABIS (înmuiat): Ah, nu-mi mai pomeni de hoaºca de Dina... Brrr!!! (fornãie) Toþi ar trebui sã ºtim sau mãcar sã încercãm sã aflãm cine suntem! Noroc, mare noroc ai avut îþi spun, Ionas, cu neocomunistul ãsta de nepot al meu; da, da, cu ortodoxul de Vasilis. Aºa e cu el, sãrmanul, dacã n-are copii, adunã toþi nenorociþii fãrã niciun Dumnezeu de prin canale, de prin parcuri (cu toate cã este ateu ferm convins!) ºi-i aduce plocon aici, la Trojan Horse, în raiul ãsta plin de cearceafuri albe, unde pânã ºi îngerii se sfiesc sã se aºeze pe marginea paturilor ori sã sarã pe ele... Se vede cã te-ai hrãnit abitir din oliþã când erai sugaci. Nu mã contrazice, cã ºtie Babis ce vorbeṣte. (ciocãneºte delicat în placa de argint) ªi eu ºi tu ºi Dina ºi cioroiul ãla de brazilian de la bar, ar trebui sã-i pupãm bucile lui comuniste, tatuate cu K.K.E, la fiecare cinã ºi prânz. Ba chiar ºi Kostas Ologul care ºi-a fãcut cuib în camera cu bagajele turiºtilor ºi o freacã la rece, chiar ºi ºmecherul ãla de Brudy.

IONAS (insidios): ªi cum ar trebui sã fie firma asta, nene Babis, ca sã fie cât de cât de încredere?

BABIS: (prompt): Cum sã fie? O firmã cinstitã care sã-ºi respecte termenele ºi sã se þinã de treabã ca o javrã de-un os ºi care sã nu sarã capra la tarife ca sã jecmãneascã clienþii; ce mai, o firmã de-a noastrã! O firmã disciplinatã ca un regiment de infanterie care se ocupã de caii de rasã! Astea sunt indiciile de bazã. Ia dã-mi mizeria aia de fiþuicã ºi vezi cum þi-o depistez eu din doi timpi ºi trei miºcãri.

Înºfacã ziarul, îºi pune ochelarii cu lentilele groase cât fundul de sifon ºi începe sã-l studieze, atent-atent, mormãind obsesiv: “ãºtia hoþi, ãia hoþi, ãilalþi bandiþi, restul tâlhari, tâlhari”.

Gata, puiule! Simplu! Învaþã sã cunoºti oamenii de la alde unu’ mai bãtrân! Categoric! Da, ”Macedonia is Greek”, sigur e de-a noastrã. Am mirosit-o din prima, dintre sutele de anunþuri capitaliste ºi reclame mincinoase cu ºi fãrã perdea. Sunã imediat la ”Macedonia is Greek” ºi întreabã-i în cât timp pot sã ne schimbe ciuruita noastrã de centralã. ªi-a trãit traiul, ºi-a mâncat mãlaiul! Am primit prea multe reclamaþii din cauza ei, încât riscãm sã ne pierdem licenþa. Îi ajunge cât a hãmãlit pentru pensiunea asta, îi ajunge câte cururi murdare a spãlat. Gata, e timpul sã iasã la pensie, sãrãcuþa, la fier vechi. Adio!

IONAS: Deci: ”Macedonia is Greek”?! ...Sigur?

BABIS: Indubitabil. Bagã la scãfârlie! Da!!! (salutând mecanic) Întotdeauna Macedonia a însemnat Grecia ºi Grecia a însemnat Macedonia. Numai niºte oameni care ºtiu sã ne iubeascã ºi sã ne respecte, pe noi ºi istoria noastrã multimilenarã, au putut sã-i punã numele ãsta extrem de potrivit... Po-po-po-po-po! Sunã-i pe fraþii noºtri, ce mai aṣtepṭi?!

 

SCENA 3

(BABIS, IONAS)

BABIS: Ce crezi cã-i spunea ºugubãþul de cumnatu-miu, Vasilis, lui Vasilis nepotu-miu, pe patul de moarte?

IONAS: ?!

BABIS: Pun rãmãºag cã nici nu-þi trece prin cãpºorul tãu blond, nici mãcar atât cât mi-a trecut glonþul ãla rãtãcit - calibrul 7,62 - care m-a dat cu roatele-n sus ºi m-a pus pe tuºã, cã de la el mi-a fãcut armata placa asta numerotatã de argint cadou. Zicea: “Ascultã, mã mucea, fiu-miu, nãpârstocule: în zidurile astea putrede e ascunsã o mare comoarã, blabla, blabla, aur curat, 99,99%, cu care poþi pune lejer pe labe jumãtate din ticãloºii din Atena. Ai bun simþ ºi nu mã întreba de unde o am cã te pocnesc, cât ai zice peºte, cu cârja grea de nuc, chiar aºa paradit ºi pe patul de moarte cum mã vezi; important e cã o am... Da, da, o am, agori mou, ºi dacã o am eu, posibil s-o ai ºi tu, numai puþinã rãbdare, numai puþinâ îndemânare... Dacã ai sã ºtii sã asculþi cum se cuvine pereþii dãrãpãnãturii ãsteia, într-o bunã zi, o vei gãsi pânã la urmã ºi te va durea în gãoazã de chiar toatã lumea. Gata, cã mã cam grãbesc! ªi acum, cã tot am încheiat socotelile astea mãrunte cu viaþa, sã bem aldãmaºul. Daþi-mi sã golesc o vazã de flori plinã cu Ouzo!”, a mai rãcnit bãtrânul Vasilis adãugând însetat: “Iubesc Republica, trãiascã Monarhia!”, dar pânã sã mã-ntorc fuga-fuga de la bar, îºi cam dãduse sufletul hapciumpalitic, sãracul... Deh, grãbit-grãbit, s-a dus pentru cã era balcanic, aºa cum a fost de fapt toatã viaþa. Nici n-am apucat sã-i mai pun, creºtineºte, lumânarea în mânã cã se încleºtase deja... Încã îi port o amintire neºtearsã: un ticãlos superb ºi ordinar, dar minunat ºi cãcãcios.

IONAS: ...ªi a pus Kir Vasilis mâna pe comoarã?!

BABIS: Da de unde, flãcãule. Fii solemn! Voi, ãºtia cu lapte în barbã, vreþi s-ajungeþi din prima la rezultat... Credea nepotu-miu Vasilis la început, ca ºi tine de altfel acum, cã tot ce zboarã se papã ºi cã are bulan; aºa cã, fãrã sã mai aºtepte sã se termine parastasul lu’ tat-su, a început sã ciocãneascã toþi pereþii, taca-taca, cu degetele lui strãvezii de am crezut, în prima fazã, c-o luase puºtiul razna... ªase luni non-stop a þinut cãutarea asta îndârjitã a lui, pânã s-a dumirit cã tat-su a vorbit aºa la figurat, metaforic adicã. Poet-poet. Noi, grecii, suntem categoric (chiar dacã, iniṭial, nu prea ne dãm seama) urmaºii lui Homer, niciodatã ai lui Chômeur... Po-po-po-po-po! Zidurile astea ale pensiunii ascund aur cu nemiluita, dacã ºtii sã le administrezi... Ai priceput?

IONAS: Cam.

BABIS: Toþi de-alde tine viseazã cai verzi pe pereþi în loc sã punã osul la muncã. Aºa era ºi cu nepotul de Vasilis, dar mulþumesc Cerului cã a luat-o pe calea cea bunã. Între timp s-a bãgat pe interes ºi a ajuns preºedintele KKE¹ al Tykotosului, face parte din PAME² ºi chiar este simpatizant ADEDY³. A bãgat, la sfatul meu dezinteresat bineînþeles, câte ºase pãtucuri în fiecare cãmãruþã ºi s-a înscris, cu pensiunea asta a lui, în Internaþional Youth Hostel de unde primeºte o subvenþie frumuºicã ca sã cazeze studenþii din toatã lumea... ºi acum îºi permite chiar sã aibã nu una ci douã amante, din care una fiþoasã, de la Paris, care îl suge regulat de bani, iar cealaltã, pe care-o cunoºti ºi tu ºi cãreia îi mai scapã ceva firimituri când îºi aduce aminte de ea, o nãsoasã de-a noastrã... Bunã iapã, franþuzoaica, de-þi vine sã-i sorbi apã din ceaºcâ, numa’ cã nu prea are chef sã ṣteargã copilaºii la fund...

IONAS: Vorbiþi, cumva, de mademoiselle  Dominique?

BABIS: Nu, de mama, de cine altcineva?! Ti-ha! De unde ºtii cum o cheamã?! Vasilis  n-a adus-o niciodatã pe aici, la Trojan Horse. În fiecare sezon când apare, o þine feritã de ochii lumii, doar la Atena, la Continental, la cinci stele... Po-po-po-po-po!!! Te pomeneºti c-ai tras cu urechea, nãtãrãule?

IONAS: N-a fost, deloc, nevoie. A sunat dânsa la recepþie, acum douã sãptãmâni, sã-l caute pe Kir Vasilis care tocmai plecase la braþ cu Kristina, pentru trei zile, la plantaþia lui de mãslini de la Eghina.

BABIS: Curva tot curvã, indiferent de naþie, nu zic cã una ar fi mai cinstitã decât cealaltâ... O fi mirosit duduia ceva de ºi-a cãlcat pe inimã ºi a sunat la noi la recepþie... Vasilis, ºtie?

IONAS: Cum sã nu. Chiar dacã aº fi uitat sã îi spun, are destule urechi pe aici.

¹ Partidul Comunist din Grecia

² Frontul Tuturor Lucrãtorilor

³ Confederaþia Greacã a Funcþionarilor Publici

BABIS: Mda, nimic de condamnat. Cine poate oase roade! A face dragoste, cu douã sau cu nouã femei în acelaºi timp, dacã bineînþeles te ṭin curelele ºi punga, nu este ceva ilegal ºi nici nu îngraºã, cel mult îþi întãreºte bucile. Sport, sport. Miºcare,        hâþa-hâþa, asta recomandã ºi medicii... Sper cã nu i-ai spus nimic despre buzata aia tuciurie.

IONAS: N-a fost nevoie. La atât, mã cam pricep ºi eu.

BABIS: Po-po-po-po-po! Po-po-po-po-po! Vezi cã sunã unu’ grãbit la recepþie! Dacã e beþivanul de Napoleonis, nu sunt. Sunt alergic la penele lui înfoiate. N-am întãlnit, în viaþa mea, un papagal mai perfect decât ãsta.

 

SCENA 4

(DINA, BABIS, IONAS)

BABIS: Hei, hei, hei! Unde crezi cã te strecori, baborniþã? Ce-i aici, sat fãrã câini?

DINA (în alertã): N-am!!! Cât e ceasul? Am pus-o! Trebuie sã ajung neapãrat ºi imediat dupã masa de dimineaþã, pânã nu se împrãºtie toþi bãtrânii de la azilul “Îngerii obosiþi”  care pe unde, altfel am lucrat în zadar toatã sãptãmâna...

BABIS: Tu ºi munca, ha! De când întinsul palmei e considerat pe aici muncã?! Poate la turcii voºtri. La noi, nu... Nema e dilema.

DINA (în alertã): N-am!!! Cât e ceasul, am zis?!

BABIS: Trage-te din prizã! Uºurel! Primul microbuz vine de-abia peste-o orã, dacã vine. Doar n-ai de gând sã îngheþi în refugiu, sã te faci stafie în staþie, Dino... Stai, luate-ar sã te ia, pe canapeaua asta, dar fãrã paporniþele tale cu mizerii. Lasã-le uºor, lângã intrare, sã nu se verse. Aºa, aºa. Calm. Nu se-atinge nici mãcar Rozi pechineza de ele, de împuþiciunile alea. Ai transformat camera ta într-un adevãrat focar de infecþie. (pãrinteºte) Se poate? Noroc cã aerisesc þãrãncile alea de cameriste întruna, altfel am fi primit o groazã de reclamaþii de la studenþi pânã acum. Te credeam o femeie cultã. Ai trecut prin atâtea teatre, ai avut de-a face cu atâþia oameni distinºi mirosind a parfumuri scumpe: dirijori, compozitori, maeºtri coregrafi, tenori, impresari, directori... Dacã ai avut de-a face cu Ursinschi, totul are o limitã. Potoleºte-te! Ai, totuºi, o vârstã!

DINA (arþãgoasã): Înþelege odatã cã n-am! N-am!!! Dacã n-am, n-am! Crezi cã nu înþeleg încotro baþi, colonele ºi totuºi încerc sã te ascult, asta pentru cã sunt o credincioasã notorie... Ascult? Ascult! Cât e ceasul?

BABIS: Carpe diem!

DINA (exasperatã): Lasã înjurãturile astea de mahala! Am pus-o, am pus-o! Cât e ceasul, hodorogule? Credeam cã ai placã de argint la cap, nu ºi la timpane.

BABIS: ªi eu, lebãdã micã, credeam cã nu ai rãmas ºontoroagã de atunci, de la ultimul tãu spectacol, când þi s-a-nºurubat cãlcâiul într-o groapã din scenã, lebãdã jumulitã.

DINA: Ahhh! Porcule! Grohhh! Grohhh!

Moment penibil întrerupt de sunetul neanunþat ºi brutal al probãrii unui ciocan rotopercutor. Pâlpâit caracteristic de becuri chinezeºti.

IONAS: Sunt muncitorii supercalificaþi de la Macedonia is Greek, ºefu’. Golesc totul. Au venit, încã de la cinci, cu cele mai noi ºi mai performante utilaje. O orã întreagã au tot cãrat în subsol. Scule de mii de euro, nu glumã. Nu lasã pe nimeni sã se atingã de ele.

BABIS: Firmã serioasã. Ce þi-am zis! útia ne rezolvã. Cred c-o sã le purtãm o amintire nepieritoare. Du-le, din partea mea, câte un ceai cu chili! Bãuturã, deocamdatã nu!  Adu-i ºi Dinei un ceai!

DINA: O cafea!

BABIS: Un ceai!

DINA: Ceaiul e pentru cei slabi de înger. Mie adu-mi o cafea ca sã-mi strãluceascã ochii! O cafea îmbunãtãþitã cu cincizeci de Metaxa! Dacã doreºti o sutã, o sutã sã fie! ªtii bine cã nu îmi place sã te contrazic defel.

 

SCENA 5

(DINA, BABIS)

BABIS: Spune-mi, de ce nu eºti femeie de înþeles? Po-po-po-po-po! De ce nu eºti femeie de comitet? De ce vrei sã-l jefuieºti pe nepoþelul meu, pe Vasilis? M-a iubit atât de mult pânã acum - nu pot sã-l pãrãsesc ca pe un dobitoc, mai ales cã a început sã-i meargã atât, atât de bine încãt îmi vine sã mã eutanasiez... De ce vrei sã muºti mâna care te-a hrãnit? De ce profiþi de faptul cã e atât de ocupat cu viaþa lui? Aºa nu se mai poate, cucoanã, aºa nu mai poate continua. Înþelegi, nu?! Orice consumaþie, oricât de mãruntã, trebuie achitatã. Asta este esenþa capitalismului sângeros, doamnã. Înþelege cã nu-þi pot spune tovarãºã de suferinþã din douã motive: sunt mic-burghez.

DINA: Înþelege odatã cã n-am! N-am!!! Dacã n-am, n-am, colonele! Crede-mã!

BABIS: Jurã!

DINA: Cãcat. Jur! Dacã ºtiam ceva rusã, mã fãceam bibliotecarã la Harvard.

BABIS: Nu aºa. Trage aer în piept. Jurã pe sufletul tãu nenorocit! Jurã pe icoanele tale mincinoase pe care le tot vânturi sub nasul tuturor!

DINA: S-o lãsãm moartã cã mãcãie. Acum... chiar cã am pus-o!

BABIS: Deci, ai?! Am pretenþii de la o intelectualã rasatã ca tine. Cinste, corectitudine, exemplu personal, abnegaþie, dãruire.

DINA: Gladiole, nu vrei? Nu mã mai aburi. Aici nu suntem în armatã, domnule Lozincã.

BABIS: ªtiu, suntem la Trojan Horse. Ai sau n-ai?

DINA: Am, adicã n-am. Nu mã sili sã fiu prea sincerã, s-ar putea sã am migrene imediat dupã aceea.

BABIS: Po-po-po-po-po! Po-po-po-po-po! Plãteºte mãcar jumãtate, altfel trebuie sã eliberezi urgent dependinþa! ªi aºa se plâng studenþii cã n-au unde sã fumeze ºi cã miroase peste tot a tãmâie.

DINA: Sã iasã în stradã, sã-i ia pulsul... Bine cã au unde sã se reguleze. Pentru asta gãsesc destul loc: pe scãri, în toalete, în lift, pe mãsuþe, în camera de bagaje, pe scara de incendiu, dupã uºi. Oriunde altundeva, numai în paturi nu... Numai sãmânþã împrãºtiatã peste tot, chiar ºi pe lustre, de parcã i-ar fi mânat diavolul de la spate. Toatã noaptea numai icnete ºi mugete, mugete ºi icnete, de nu pot sã închid decât un ochi. De aia am riduri cât canalul de Suez, la vârsta mea fragedã. Sã iasã pe terasã, la rãcoare. Sã punã mâna pe o carte... Am de ales? ...N-am, nu-i aºa?

BABIS: Dina! Ce înseamnã pentru tine 50 €? Un fleac.

DINA: Mãrunþiº, nemãrunþiº, ºtii bine cã oricât aº strânge nu sunt banii mei, ci doar un împrumut. Jur. Bine, plãtesc. Jumãtate.

BABIS: Po-po-po-po-po! Po-po-po-po-po! Când?! Când?!

DINA: Nu mã presa. Dacã am spus cã plãtesc, plãtesc. Dina Balerina n-a rãmas nimãnui datoare, nici mãcar cu o scobitoare folositã. Astãzi nu, e duminicã, zarafule. Crede-mã. Am alte planuri cu ei azi, alte socoteli... mâine poate. Sigur, poimâine. E sãrbãtoare ºi când e sãrbãtoare oamenii sunt mai generoºi, chiar ºi bãrbaþii nemãritaþi. Ionas e martor... Hooo! Plãtesc!!! ... Am pus-o! Chiar cã am pus-o! Cât e ceasul, Ionas?

 

SCENA 6

(THEOLOGOS, IONAS)

VOCEA STRIDENTÃ A LUI THEOLOGOS: Ionaaas! Allodapon¹ Ionaaas! Controlul actelor! (bãtãi repetate în poarta veche din tablã) Dã drumul în spate! Ionaaas! Ionaaas! Allodapon!

Se aude hârºâitul de deschidere al porþii glisante ºi zgomotul penibil al unui moped cu toba spartã.

THEOLOGOS: Ionaaas! Ionaaas! Miºcã-þi mai repede hoitul cã sunt grãbit. Am întârziat la Bouzouki-ul de crizã organizat de Napoleonis. Auzi la el ce idee, în loc sã se spargã farfurii la final, se aruncã cu ºerveþele de unicã folosinþã... ºi asta în timp ce toatã lumea aia strãinã, toate cucoanele alea în cãlduri filmeazã, dragele de ele... Cum mai ºtim noi sã ne facem de cacao cu atâta sublimã mãreþie...

¹allodapon- strãinule (gr.)

Mana mou, mana mou! Cum ne mai batem joc de sfintele noastre tradiþii! Ne ducem de râpã... Ce cautã perna asta mototolitã aici? Aha! Te pomeneºti cã dormeai? ...Dormeai?!

IONAS: Vreþi sã mint? Vreþi sã vã spun cã jucam bambilici?

THEOLOGOS: Mounopano! Ce-i cu harababura asta, malaka? ªtii cã pot sã te bag la arest? De ce n-ai pregãtit fiºele?

IONAS: Crede-mã, dom’ Teologos, azi noapte, pe la unu, a nãvãlit un grup neanunþat de 60 de japonezi speriaþi de bombe, din care niciunul n-avea habar de englezã. Toþi erau bâtã... de-abia i-am terminat de cazat, nici n-am avut timp sã respir.

THEOLOGOS: Gamata! Nu mã intereseazã aspectul. Þi-am spus de atâtea ori sã îi pui pe toþi pe culori: albe pentru evrei, roºii pentru arabi ºi pentru albanezi - albastre. Simplu, idiotule. Celelalte culori nu prea mã intereseazã ºi nici nu prea mã inspirã, deocamdatã. Astea în primul rând. “Maimuþele”, “elefanþii” ºi nevãstuicile”, deocamdatã, îþi repet, nu mã intereseazã, nici pe mine personal ºi nici în general Poliþia Turisticã, doar ºtii... Vrei sã obþii cartea verde, fã-þi treaba ca lumea, bãiete. Ai noroc cã ramolitul de Babis mi-e prieten, altfel nu aº fi închis ochii pentru un emigrant care lucreazã la negru, deºi nu are, legal, acest drept... Întotdeauna când un emigrant lucreazã la negru, doi din ai noºtri trebuie sã zacã pe tuºã! ...Apateonas! Pusti! Na pas na gamitheis!

IONAS: Încerc sã fac faþã situaþiei, dar nu sunt decât unul singur. Nici dacã m-ar fi fãcut mama caracatiþã, nu cred cã m-aº fi descurcat mai bine de atât. Cu afluxul ãsta continuu de studenþi, ar trebui sã fim cel puþin trei la recepþie, mãcar doi pe schimb.

THEOLOGOS: Io-te-te la el, puþoiul! Nu faci tu regulile în þara asta, allodapon. Malaka! Auzi la el, trei pe un schimb!!! “Dacã într-o þarã laptele copiilor sãraci îl beau câinii burghezilor, în acea þarã nu se poate vorbi niciodatã de dreptate!”, vorba rãposatului Kaddafi. Nu mãcãia nimeni în faþa lui. Mare om, mare caracter. Pãcat cã l-au ciuruit atãt de tânãr, ºi prin faþã ºi prin dos; nici nu împlinise mãcar 70... Nu vreþi, cumva, ca Vasilis sã vã dea ºi câte o gagicã jimbatã, cu garoafã de plastic în pãr, la fiecare, ca nu cumva sã nu vã plictisiþi? Ha, ha! Stai sã-þi spun una bunã. ªtii de ce nu poate scrie nicio femeie tragedia prin care trecem?

IONAS: De ce, dom’ Teologos?

THEOLOGOS: Pentru cã n-are ouãle tari! Ha-ha! De aia!

IONAS: Nu vãd legãtura... Ar trebui sã râd?

THEOLOGOS: Malaka! Te-ai hotãrât, în sfârºit, ce hram porþi? Nu se poate sã nu-þi aduci aminte chiar nimic din trecutul tãu. Cand îþi aduci ceva aminte, anunþã-mã.       De-abia atunci o sã analizãm temeinic, în consiliu, dacã ai sau nu dreptul la cartea verde... Ai grijã ce faci ºi cum te miºti! Crezi cã nu ºtiu ce faci cu camera 3? Malaka!

IONAS: !!!

THEOLOGOS: Crezi cã nu ºtiu cã o închiriezi la borfaºii din port, cu ora, pentru “frichi-frichi”? Vrei sã zbori? Nicio problemã. Sunt cu ochii pe tine, allodapon! Mana mou! Mana mou!

 

SCENA 7

(IONAS, NADEJDA)

NADEJDA: A trecut? A fost cumva pe aici?

IONAS: Cine sã fie, Nadejda?

NADEJDA: Cum cine?! Cãþeaua aia veºnic în cãlduri care ºi-a scos nasu’ la purtare, pe care-am crescut-o ca pe o fiicã!

IONAS: ...Aaa, cãþeaua?! A luat-o Kristina cu ea, la Eghina. Zicea cã nu poate sã trãiascã atâta timp fãrã ea, fãrã sã-i mângâie blãniþa inelatã.

NADEJDA: Cãþeaua! Ordinara! Nu i-ar fi un pic de ruºine, dupã ce sãrmanul Vasilis a fãcut ce a fãcut pentru ea. Acum se þine ºi cu femeile. A vãzut prea multe filme artistice de vineri... De când era micã îi plãcea sã se zgâiascã la televizor, imediat cum adormeam frântã pe fotoliu, pânã mult dupã miezul nopþii... Cu femeile?! Lasã-mã! ...Vorbeºti serios?

IONAS: ªi cu femeile ºi cu bãrbaþii, doar e o cãþea în toatã regula. De fapt, trebuie s-o recunoaºtem, o cãþeluºã... foarte simpaticã ºi cu lipici. Are un miros foarte antrenat.

NADEJDA: Mie-mi zici? Simte mirosul de piele de portofel de la doi kilometri distanþã, doar o cunosc de atâta timp... numai cã nu ºtiam cã acum umblã ºi dupã femei... Nu mã omorî!... Eºti sigur? Nu e o glumã, nu?

IONAS: Ba chiar umblã ºi prin tufiºuri, dupã puºtanii de la liceu care fumeazã acolo. La mucoºii de grãdiniþã, n-am observat încã sã se bage. Umblã dupã interes, se capãtã tot timpul cu ceva între dinþi... Recunosc, o datã a fost ºi cu mine.

NADEJDA: Eºti sigur? Depravata. Lacoma. Dacã o reclamã cineva, sigur îi pun interdicþie cei de la Poliþia Turisticã ºi o expulzeazã. De obicei, mai devreme sau mai târziu, aflu de toate escapadele ei ºi încerc sã dreg ce mai este de dres... De asta cu tine ºi cu copiii, nu mi-a zis nimic... Ai grijã, eºti bãiat tânãr! Circulã tot felul de boli!

IONAS: Doar o singurã datã, nu ºtiu ce m-a apucat. De obicei, ºtii cât de mult o urãsc când trage de mine... I-am dat un cârnat, deºi nu cred c-avea voie... se lingea atât de sugestiv pe bot, încât a trebuit sã cedez. L-a apucat, hãºti, dintr-o înghiþiturã.

NADEJDA: Taci, odiosule, nu vreau ca sã ºtiu de fanteziile tale bolnave.

IONAS: Asta pentru c-a fost cuminte când am dus-o la coafor. (Jur! Kristina mã obligase!) A scheunat sã rãmânã la mine în camerã, dar asta ar fi însemnat prea mult timp petrecut împreunã, ar fi însemnat s-o fac pe Kristina geloasã, aºa cã am mai dat-o ºi la alþii mai odihniþi, sã se ocupe temeinic de ea... lui Kostas Ologul, de exemplu, lui Babis, lui Napoleonis, chiar ºi lui Theologos.

NADEJDA: La toþi deodatã?!!!

IONAS: De ce nu? Nu pãrea s-o deranjeze defel. Avea coada foarte ridicatã. Era în elementul ei, pãrea atât de fericitã. Se strecura mârâind printre picioarele tuturor ºi le lingea degetele.

NADEJDA: Ce josnic... din partea lor, sã accepte una ca asta de la o amãrâtã. Cred cã era tare beatã. Nu ºtiu cu care din taþii ei seamãnã. De fiecare datã când bea ceva mai tare îºi pierde cumpãtul.

IONAS: N-aº putea sã bag mâna pe fierul de cãlcat încins, pentru asta... N-am vãzut-o bând decât lapte cu biberonul.

NADEJDA: Cu biberonul?! Aoleu! Dacã aflã Vasilis, precis cã-i dã cu ºutul din Trojan Horse. ªi câte intervenþii, câte intervenþii...

IONAS: Da’ de unde, chiar el o încurajeazã sistematic sã facã asta. Ori de câte ori o vede trãgând abitir din biberon, o mângâie drãgãstos pe piept.

NADEJDA: Pe piept?! Credeam cã e un om serios.

IONAS: ªi ce, oamenii serioºi nu se...

NADEJDA: Taci! S-a întors lumea cu dosu’n sus! Au înnebunit toþi, toþi! ...Cum, ºi Vasilis?! S-a dat cãþeaua ºi la el?

IONAS: Mai ales la el, dar dacã mã gândesc, mai mult el la ea... La Eghina am auzit cã, în nopþile mai rãcoroase, dorm toþi trei înghesuiþi în acelaºi pat: Kristina, Vasilis ºi la mijloc, Rozi.

NADEJDA: Care Rozi?!

IONAS: Pãi despre cine vorbim? Despre Rozi, pechineza Kristinei! Nu, cumva, despre asta, Nadejda?!

NADEJDA: !!!

IONAS: ...Nu despre asta?!

 

SCENA 8

(BABIS, IONAS, DINA)

IONAS: A trecut Nadejda pe aici, pãrea foarte rãvãºitã, o cãuta pe Cameristã, pe cãþeaua de fie-sa... Asta e lista cu semnãturi, ãºtia sunt banii. I-am numãrat, sunt toþi. Cinci mii de euro în cap.

BABIS: A, bulgãroaica?! Iar a dispãrut Camerista? Spune-i bulgãroaicei, indiferent de ce spune Vasilis, cã o dau, cã am dat-o deja afarã. (numãrând fiºicul cu dexteritate) Da, da, totul pare corect, poate cã ºi este corect, deºi mã cam îndoiesc... Toþi pensionarii, toate ºulfele alea cautã sã mã-nºele. Toþi vor sã le aduc mãsline ºi ulei extra virgin de la livada lui Vasilis de la Eghina, la jumãtate de preþ. La jumãtate de preþ în timpurile astea?! Po-po-po-po-po! Po-po-po-po-po! Clar. S-au învãþat boºorogii sã fie încolonaþi numai la chilipir. Ia sã-i pui sã strângã gunoaiele din parcuri, deh!... Þi-ai oprit ºi tu ceva? Nu conteazã, nu se poate sã nu-þi fi oprit ºi tu ceva, doar te cunosc... Te cunosc?

IONAS: Când livraþi marfa?

BABIS: Ce marfã?

IONAS: Uleiul extra virgin, mãslinele...

BABIS: Po-po-po-po-po! ªtii bine cã recolta de anul ãsta e total compromisã. O scot eu cumva la capãt cu moºnegii ãia senili... De ce te intereseazã?!

IONAS: În cazul în care vin sã întrebe, în cazul în care vin sã batã cu bastoanele-n geam, în cazul în care sunã la recepþie, sã ºtiu ce sã le spun.

BABIS: N-ai treabã. Dã-le, cu delicateþe, numãrul meu.

IONAS: Ãsta? Dar e cartela expiratã. Sã le dau noul numãr?

BABIS: Doamne-fereºte! N-ai treabã, îþi spun... Spune-mi, te uiþi la cursele de cai de pe pista de la Atena? Le urmãreºti?

IONAS: Oarecum.

BABIS: Ce-i aia “oarecum”?! Po-po-po-po-po! Te uiþi sau nu?

IONAS: Uneori, când am timp.

BABIS: Spune-mi, care þi se pare mai în vânã: Theseu sau Agamemnon?

IONAS: Niciunul, sunt terminaþi psihic, chiar dacã în ultimele curse au confirmat. Dar e numai ceva temporar, ultima zvâcnire, au o obosealã acumulatã... Aþi urmãrit-o vreodatã cu atenþie pe Milky Way?... Vine tare-tare gagica asta din urmã... Aþi urmãrit-o vreodatã cum abordeazã cursa pe Romanian Song? Dar pe Nadja?

BABIS: Fâs! Nu mizez niciodatã decât pe ai noºtri, Ionas, chiar dacã în ultimul timp am cam dat-o în barã cu ei, dar se mai întâmplã ºi la case mai mari... Sper cã e ceva trecãtor. Trebuie sã fie ceva trecãtor, altfel nu ºtiu pe unde sã scot cãmaºa. Toþi banii din seif i-am investit în curse... Pusti! Pusti! Suntem plini de datorii ca un w.c. plin de hârtii. Dacã ar afla Vasilis, m-ar... Þie pot sã-þi spun. Suntem (desigur cã ai observat, nu se poate sã nu fi observat!) într-un faliment total ºi, dacã nu se-ntâmplã cumva vreo minune, sã ne pice moca ceva din cer, ne-am dus dracului. Altfel nu ne revenim... Da, da, vorbesc despre împrumutul nerambursabil pe care ni l-au promis mahãrii de la Let’s Go Europe. Trebuie sã aparã experþii lor cât de curând, sã evalueze situaþia exactã la faþa locului. Toþi trebuie sã avem grijã sã nu ne prindã în ofsaid, altfel am îmbulinat-o definitiv. Pereþii ãºtia nu ascund niciun aur 99,99% ci cãcat... Cãcat!!! Cãcat!!! Trojan Horse n-a mers niciodatã cu adevãrat pe profit. Noi, grecii, în afarã de Onasis, nu      ne-am priceput niciodatã sã ne administrãm propriile afaceri. Toatã pensia mea babanã pe care armata mi-o trimite regulat în fiecare lunã, o îngrop ca un idiot în zidurile astea. Apa, curentul, impozitele...

DINA (triumfãtoare): Am venit sã-þi plãtesc, zarafule!

BABIS: N-am timp. Trebuie sã ajung neapãrat azi, la Atena. Trebuie sã urmãresc pariurile... Întârzii...

DINA: Ei, na! Am venit sã-þi plãtesc. Þie! Tu mi-ai bãgat sula-n coaste. E marþi ºi, conform înþelegerii, am venit sã-þi dau amãrâþii ãia de 50 de € pentru care ai fãcut atâta scandal... ªi, pentru cã mi-a mers atât de bine astãzi la cerºit, îþi plãtesc în avans ºi pentru trei luni înainte. Sunt o mare doamnã, sunt chiar Doamna... Numãrã-i, de faþã cu mine!

BABIS: Dina, fii de înþeles. Feribotul pleacã-ntr-o orã!

DINA: Sã plece! Numãrã-i! Eu, una, am venit sã-þi plãtesc. (pune pe birou o sacoºã destul de grea, plinã de mãrunþiº) Numãrã-i, de faþã cu mine, altfel fac urât, sã ºtii!

BABIS: Dinaaa!!! Înþelege, n-am timp! Dã-i, te rog, lui Ionas, am totalã încredere în el.

DINA: Ce treabã are Ionas? Ai vreun câºtig, Ionas, în afacerea asta?

IONAS: Nu, desigur cã nu, Dina... Ce-þi închipui?!

DINA: Ai vãzut? Numãrã-i, zgârcitule, am zis! Saturã-te de numãrat!

BABIS: Po-po-po-po-po! Po-po-po-po-po!

 

SCENA 9

(BABIS, IONAS, THEOLOGOS)

Prin deschizãtura generoasã care comunicã cu recepþia, îl vedem pe Ionas întors cu spatele, gesticulând nervos, vorbind în acelaºi timp la douã telefoane fixe ºi împãrþind fiºe colorate de cazare ºi chei, nenumãrate chei, unei grãmezi flãmânde de mâini întinse... Rumoare, voci în crescendo, sunetul disperat al clopoþelului, râsete amestecate cu tonuri ridicate, tãcere.

BABIS: S-a-ntâmplat ceva, Ionas?

IONAS: Ce sã se-ntâmple? Ca de obicei!

Rumoare, voci în crescendo, sunetul disperat al clopoþelului, râsete amestecate cu tonuri ridicate, tãcere. Scandal.

BABIS: Ionas? Ce vor beliþii ãºtia, Ionas?!

IONAS: Ce sã vrea? Zic cã sunt prea înghesuite camerele.

BABIS: Futu-i! Spune-le cã aici e o pensiune de cãcat pentru studenþi, nu e Continental. O amãrâtã de pensiune de tranzit. Vor cam multe de 7 € pe noapte pentru un pat, camerã de bagaje, plus micul-dejun inclus.

IONAS: Le-am spus, dar nu vor defel sã-nþeleagã!

BABIS: ªi?!

IONAS: Vor sã discute cu patronul de la Trojan Horse?

BABIS: Care patron?! Aaa... cu Vasilis?! Lasã-mã! De unde sã-l iau pe Vasilis la ora asta? Cine ºtie în ce scorburã mai e bãgat...

Ionas încearcã sã parlamenteze cu cei din faþa recepþiei. Inutil. Scandalul izbucneºte în toatã regula. Se aruncã cu chei din toate pãrþile.

BABIS: Ionaaas! Ce mai vorrr?!

IONAS: Aceeaºi problemã, numai cã acum e  mai încurcatã: vor banii înapoi.

BABIS: Au înnebunit?! Ce bani?! ...L-ai sunat pe Theologos?

IONAS: De ce sã-l sun?!

BABIS: Pãi, e autoritate, sã rezolve problema... Spune-i sã-ºi mute fundul puturos imediat încoace, spune-i cã s-au rãzvrãtit imperialiºtii ºi ne-au declarat rãzboi!

IONAS: Pãi nu este nicio problemã, de ce sã-l sun?! S-a mai întâmplat ºi altã datã. Dacã nu le convine, le dãm banii înapoi ºi gata. Vin alþii.

BABIS: Întotdeauna este o problemã când trebuie sã dai cuiva banii înapoi. Ce-i luat e bun luat. Sunã-l, dracului, pe Theologos! (fluieratul prelung al unui signal însoþit de un urlet)

IONAS: A apãrut deja, din instinct, cred cã era prin zonã.

THEOLOGOS: Hei, mânca-v-aº! Ce-i aici, club de negri?! (Râsete ºi chiote. Aplauze peiorative. Vociferãri. Fluierãturi.) Da, da, ce vã hliziþi? Eu nu sunt Maradona, eu sunt Bella Donna! Poponarilor!

BABIS: Nu-þi mai rãci gura, prietene drag, salvatorule mediteranean! Mounopano! Sãlbaticii ãºtia moderni nu înþeleg o buche din ceea ce le spui.

THEOLOGOS: Cum sã nu-nþeleagã?! Greaca e doar una dintre cele mai vechi ºi mãreþe limbi de pe pãmânt.

BABIS: Tocmai de aia e de nerecunoscut pentru pãsãreasca asta a lor, tocmai de aia nu sunt în limbã dupã ea... Mana mou! Mana mou! Tocmai de aia.

Se aude un rãsunãtor ºi colectiv: “We are citizens of U.S.A!!! U.S.A!!! U.S.A!!!”. Zgomot de sticlã spartã. Se aruncã, din abundenþã, cu suluri desfãcute de hârtie igienicã care zboarã peste tot.

BABIS: Am dat de dracu’ cu scandalagii ãºtia. Nu prea sunt aºa uºor de prostit. Ce zic, Ionas?

IONAS: Zic cã sunt cetãþeni americani. Zic cã au toate drepturile din lume.

BABIS: Nu dau niciun cãcat pe cetãþenia ºi pe drepturile lor. Spune-le, ce te coieºti?!

THEOLOGOS (se agitã cocoþat cu greutate pe tejghea): Gura, cu toþii! N-aveþi nicio grijã, rezolvãm imediat problema asta fututã... Care-i problema?! Problem? No problem! (strigãte de “Yes! Yes!”, râsete. Teologos ridicã ferm deasupra capului insigna imensã pe care scrie “Tourist Police”, moment suav de reculegere) Iu, americans? Hotel Trojan Horse no gud? (vociferãri: “Reception! Reception!”) Daxi, ochi! Lisint, americans! No problem! Trojan Horse is not gud for iu?! (vociferãri: “No! No!”) Okei, okei! Iu gou tu American Ambasi... American Ambasi e big hotel, American Embasi e gud hotel for iu... Iu numi ambasi, daxi? ...Aut! Aut! Aut!

 

SCENA 10

(DINA, BABIS, IONAS, THEOLOGOS, NADEJDA

DINA: Drace! Ce bairam a fost, fraþilor, pe aici?! Hoarda aia destrãbãlatã care-a ieºit era cât pe ce sã mã dãrâme.

BABIS: O-o-o-o-o! Po-po-po-po-po!

Rãsunã scandãri care se pierd în depãrtare, ceva de genul: “God Bless America!!! Trojan Horse is sheet! Trojan Horse is sheet!”

BABIS (sfârºit): Apateonas, apateonas! Vasilis, Vasilis! Malaka! O-o-o-o-o! Uitaþi-vã la ea! A apãrut floricica! Cireaºa de pe colivã! Mana mou, mana mou! Numai tu mai lipseai, cotoroanþã, ca sã fie tacâmul complet... “Min alazis kathe mera krajion, giati mu xeis kani ton poutso uranio toxo!”¹ Pãlãria ta mã excitã complet, Dina, Dina... E cumva din primul rãzboi mondial?

DINA: Cât mai e ceasul, fraþilor? Ha! Ce dinþi mari ai, domnule Theologos. Ieri erai ºtirb ºi azi ai ditamai dantura de cal.

THEOLOGOS: Nu sunt ai mei, sunt ai lui soacrã-mea. Caz de forþã majorã. I-am împrumutat pentru dicþie, pentru prestanþã.

DINA: Sãraca, ºi ea cum se descurcã fãrã ei?

THEOLOGOS: Bine, cred. De fapt, cred cã nici nu le-a observat lipsa. Nu-i foloseºte când doarme.

DINA: Doarme ºi ziua?!

THEOLOGOS: Tot timpul. E atât de multã liniºte de când doarme. Chiar prea multã liniºte, dacã mã gândesc mai bine.

DINA: Ce fericitã. Eu nu pot nici mãcar noaptea. Tot timpul numai mugete ºi gemete, gemete ºi mugete. Azi noapte am auzit ºi niºte mãcãituri...

THEOLOGOS: Invidiaz-o, invidiaz-o! Când ai sã ajungi ºi tu ca dânsa, ai sã te relaxezi complet, ai sã dormi ºi tu tot timpul, Dino... 24 din 24.

¹ Nu-ti mai schimba zilnic rujul pentru cã penisul meu aratã deja ca un curcubeu! (greacã)

DINA (naivã): N-am înþeles, cum adicã sã ajung ca ea?

THEOLOGOS: Þeapãnã, adicâ rigidã. Dau de bãut la toatã lumea. Sunt fericit, mâine îi facem, drãguþei, aniversarea de ºapte ani. (râsete groteºti)

DINA: Cãcãnarule!

THEOLOGOS (cãtre Ionas care adunã tãcut mizeriile lãsate de conflict): Nu credeam sã fie atât de greu... Cãcãnar, necãcãnar, cel puþin sunt încã viu. O-o-o-o-o! Po-po-po-po-po! Sunt viu, nu? Miºcã-þi curul pânã la bar ºi adu-ne ceva tare de bãut, allodapon!

BABIS: Adu-mi ºi mie un rom. Dublu.

DINA: ªi mie un Metaxa. ªi o farfurie de mãsline Kalamata alãturi. N-am bãgat nimic în gurã de azi dimineaþã, nici mãcar o... (râsete ºi mai groteºti din partea lui Theologos)

NADEJDA: N-aþi vãzut-o pe fiica mea? N-aþi vãzut-o pe fiica mea?

BABIS: Pe Cameristã, pardon, pe fosta Cameristã? Þþ! Cine ºtie pe unde se arde, haimanaua!

THEOLOGOS: Las’ cã vine ea înapoi, bulgãroaico, cu coada tocitã între picioare, când îi mai trec cãldurile. Nu ºi-a gãsit încã prostul cãruia sã-i punã pirostriile... Stai jos aici, pe un scaun, ia-þi ceva þeapãn sub fund.

NADEJDA: Nici tu, Ionas, n-ai vãzut-o?

IONAS: De alaltãieri, nu. Pe cuvântul meu. Stai liniºtitã, se întoarce ea. Nu e nici prima, nici ultima oarã când face asta.

BABIS: Fraþilor, astãzi e o mare sãrbãtoare...

DINA: Sãrbãtoare, ce sãrbãtoare? În calendarul meu nu scrie nimic despre sãrbãtoarea asta pãgânã a ta... De unde-ai mai scornit-o?!

BABIS: Ionas, întinde un cearºaf nou pe biroul lui Vasilis ºi sunã-l pe butoiul de Napoleonis sã ne aducã ceva de bãgat pe sub nas. Se cuvine sã sãrbãtorim. Vinul îl plãtesc eu, mâncarea vã cam intereseazã.

NADEJDA: Dacã-i bal, bal sã fie. Ce sãrbãtorim? Ce sãrbãtoriþi?

THEOLOGOS: Chiar aºa, Babis, ce sãrbãtorim?!

DINA: ???

BABIS: Trebuie sã adãugãm cu creionul chimic aceastã nouã sãrbãtoare în calendar. Realizaþi? O sãrbãtoare foarte importantã, poate cea mai colosalã pentru toþi: “Ziua în care am spus, pentru totdeauna, NU!”

IONAS: Cui?!

BABIS: Nouã înºine, bineînþeles! Mai încape, cumva, vreo îndoialã?

Zgomote teribile de picamere, polizoare electrice ºi bormaºini de mare putere rãzbat din subsol ºi copleºesc încãperea, încât ai putea crede, dupã zgâlþâiturile mobilierului, cã un puternic cutremur este în plinã desfãºurare.

BABIS (teatral, încercând sâ acopere hãrmãlaia): Sã închinãm cu pioºenie pentru Macedonia is Greek! Bine cã, cel puþin, mai munceºte cineva conºtient în þara asta!

 

(Continuarea în numãrul urmãtor)


Comentarii cititori
sus

Gheorghe Truþã

 

O zi din viaþa unui jurnalist fãrã jurnal
- piesã în cinci tablouri -
Dupã Jurnalul unui jurnalist fãrã jurnal, de I.D. Sîrbu

 

 

Personajele:

GARY
OLIMPIA
UMBRA RABINUL SOMMER
UMBRA MAMA
UMBRA TATÃL
MOªU
CANDID
PROFESORUL MEFISTO
BÃTRÂNUL PENSIONAR
BÃTRÂNUL ACTOR
CAFTANGIU
UMBRA BLAGA
UMBRA POPA AGÂRBICEANU
UMBRA GORBACIOV
UMBRA UNCHIUL DESZO
Un cerºetor, un „civil”, VOCEA, voci.

 
Pasajele marcate cu bold sunt citate din Jurnal.

 
TABLOUL I

O camerã modestã, dintr-un bloc „socialist”, cufundatã în penumbra unei dimineþi-devreme: sufragerie, bucatãrie, hol. Cãrþi peste tot: pe rafturi, pe pereþi, pe duºumea, care ameninþã sã se prãvãleascã ºi sã soarbã aerul, puþin, dimprejur. Al doilea obiect „sacru” al încãperii e Frigiderul: mare, alb, ca un bibelou, la vedere. Într-un colþ, delimitat de o simplã linie ºerpuitoare de cretã albã sau, la latitudinea Regizorului, de o perdea incolorã, e Pavilionul Umbrelor. De aici vor pãºi, pe rând, vãzute doar de Gary ºi, evident, de spectatori, Personajele-Umbrã. Se vor deosebi de Personajele-Vii prin îmbrãcãminte: un soi de anteriu simplu, cenuºiu ºters, purtat deopotrivã, ca o uniformã a umbrelor, de bãrbaþi ºi femei. Umbre vor fi uneori chiar personaje vii, dar care în mod real nu pot lua parte la scena respectivã. Cele cinci tablouri pot  face  parte din anotimpuri diferite, împreunã alcãtuind o zi cât o viaþã. În Tabloul I: iarnã.

Gary, singur, se aºazã la mãsuþã. Intrã Olimpia zgribulitã, vânãtã de frig.

OLIMPIA (þipãt mic): Gary... stai pe întuneric?!

GARY: Întunericul stã prãvãlit peste mine! E ca în fraza aia, pe care o aud tot mai des: C u t a r e  e ... pe moarte. Mai grav e când Moartea este pe... C u t a r e!

OLIMPIA (îºi suflã în palme): Ai chef de panseuri, Gary... mã bucur cã azi eºti mai vesel! (În camerã, luminã puþinã... Decisã!) Asearã ne-am culcat cu gãinile ºi am economisit o juma de kilovat... azi ne putem face de cap! (Apasã comutatorul: degeaba...) Uitai cã intrarãm în programul de iarnã, cu luminã de la nouã...

GARY:... la douã!

OLIMPIA: Uf, mi-a degerat deºtiu’ ãl mare! (Fuga la aragaz: fâsss...) Dar nu e nici gaz, Gary.

GARY(calm): ªi gazul vine la tot la nouã ºi pleacã la douã fix, Limpi!

OLIMPIA: Aºa e, am uitat...

GARY: N-avem curent, nu e gaz... dar mãcar avem lapte.

OLIMPIA: Poate mâine... Ieri m-am dus la ora ºase la rând ºi s-a terminat laptele la zece persoane înaintea mea. Azi am fost la patru... ºi s-a terminat chiar la mine. Îmi venea sã plâng... de ciudã ºi mai ales de frig: sunt doiºpe grade minus afarã.

GARY: Nu te mai duci deloc, Limpi dragã! ªtiu cã o faci pentru mine... dar îþi jur cã nu-mi trebuie nimic cu preþul ãsta! Te implor, Limpi!

OLIMPIA (hotãrâtã): Ba mã duc! Eu sunt vinovatã cã am ajuns târziu: acum cinci zile m-am dus la trei ... ºi-am prins. Azi-noapte, am pus ceasu’ sã sune tot la douã jumate... da’ nu l-am auzit. Visam cã stãteam sub nuc, la casa pãrinteascã, cu tine ºi cu sorã-mea, ºi mâncam plãcinte cu mãrar. Doamne, niciodatã n-am fost mai lipsiþi ca acum... Tata, Simion, dintr-un singur salariu la Atelierele C.F.R, þinea o casã cu patru fete, toate date la ºcoalã... dar nu ne lipsea pâinea de pe masã. Laptele îl dãdeam la pisici... Cînd mergeam cu mama-n piaþã... piaþa vuia de zgomot... tarabele erau pline de tot ce vrei... Nu mai vorbesc de sãrbãtori...  La sãrbãtori masa se-ncovoia de cozonaci, plãcinte ºi fripturi. Acum mã gândesc cu groazã cã vine Crãciunul... De Paºti n-am roºit decât trei ouã: ºi p-alea mi le-a dat vecinã-mea, de milã. Ea a stat la coadã, ºi-a prins... Bate-i Dumnezeu de ruºi!

GARY: Ce-ai tu cu ruºii la ºase dimineaþa?!

OLIMPIA: Am... cã ei au adus comunismu’. Pe care, e drept, ºi noi l-am acceptat, unii cu entuziasm... Apa nu acceptã uleiul: îl obligã sã îi acorde favorul de a fi doar o patã rotundã ºi strãlucitoare...

GARY: Comunismul nu l-au adus ruºii, Limpi.

OLIMPIA: Da’ cine?!

GARY: Dumnezeu. Dumnezeu a pus ochii pe niºte popoare ºi a zis: ia sã-i vedem cum respirã sub un nou regim!

OLIMPIA: Am cãzut din Graþie: Dumnezeu s-a lepãdat de noi! Dar pânã la Dumnezeu... sã vedem ce punem pe masã!

GARY: Mãcar nu te mai necãji, Limpi: N-avem lãptic, bem ceai de tei.

OLIMPIA: Flori de tei avem... dar era gata sã n-avem nici d’alea! Astã-varã am suit-o pe Lulu, fata vecinei de la parter, în tei. Ea le culegea ºi ni le arunca... eu cu mã-sa le culegeam, din iarbã... Mi-a plãcut... eram ca-n copilãrie! Ne-am umplut desãgile... ºi când ridicãm fruntea... lângã noi un haidamac, cu ghioaga în mânã. Ce faceþi aici? zice. útia sunt copacii... poporului! Dup-aia m-am dumirit ce voia sã spunã: eram în parcul Romanescu numit Parcul Poporului! Atunci, pe moment, m-am pierdut ºi abia am îngãimat, ca proasta: Da, noi suntem... din popor, toa’ºu... Naivitatea mea ne-a ºi salvat: omul ne-a privit pe sub sprâncene preþ de câteva clipe ºi, încet, s-a îndepãrtat. Niºte amãrâte, o fi zis. ªi-avea dreptate. Suntem niºte pârliþi... tot poporul ãsta... în afarã de câþiva. Când vãd un cerºetor mi-e ruºine sã-i dau bãnuþul: cum sã dea un sãrãntoc de pomanã altui sãrãntoc?! Da’ m-am luat cu vorba... mã duc sã fac ceaiul. (Roteºte rozeta robinetului: fâsss... Þipãt.) Nu e nici apã, Gary!

GARY: Aici Partidul a gândit dialectic: dacã nu e apã, sã nu fie nici foc. Poate se iscã un incendiu... cu ce-l stingi?!

OLIMPIA: Noroc cã nu sunt proastã chiar toatã ziua: asearã am oprit apã pentru flori! (Toarnã apa dintr-un blid într-altul ºi pune vasul pe aragaz. Fâsss... Þipãt.) Am uitat cã nu e gaz! (Repliere.) Bine cã n-am gãsit lapte... n-aveam cum sã-l fierb! (Tot mai stãpânã pe sine.) Gary, pot sã fiu niþel crudã?!

GARY: E riscant, Limpi: Forma cea mai copilãreascã a prostiei e cruzimea.

OLIMPIA: Ba eu o sã fiu o þârã crudã, Gary. (Ia din raft  Cartea de Bucate de Sanda Marin.) Fii atent, citez din Biblia bucãtãriei. Primul fel: ochiuri la capac.

GARY (mârâit): ªtii bine cã n-am voie ouã...

OLIMPIA: Atunci... fripturã în sânge cu garniturã de hrean.

GARY: La diabetul meu, Limpi...

OLIMPIA: Pãi vezi, Gary... de-asta Partidul nu-þi dã mâncãruri grele... cã nu le poþi duce! Are grijã sã nu crãpi... Totuºi, eu þi le pun pe masã! Ascultã: ostropel de cãprioarã cu sos de mandive, mãduvioare de miel cu garniturã de raci copþi ºi salatã de asparanghel... gulii cu ciuperci, iepure în sos de vin, viþel cu bame ºi costiþã cu garnituri de roºcove ºi castane.

GARY (oare...): Existã pe lume... aºa ceva, Limpi?

OLIMPIA: Avem ºi noi: din toate... câte nimic! (Zvârle cartea.) Dar ne-a rãmas cafea rece, de asearã! (Toarnã în douã ceºcuþe: degetare...) E gata micuþul dejun, Gary:  simplu, dietetic, nu faci burtã! (Grijã.) Mîine o sã avem lapte, jur! Am sã mã trezesc la unu noaptea... nici nu mã mai culc! (Ofteazã.) Ne ocolesc pânã ºi bucuriile simple...

GARY: Ce sunt acelea „bucurii simple”, Limpi?

OLIMPIA: Pentru bunicii mei ºi pentru mine, în copilãrie, bucuria totalã consta în mirosul de pâine caldã, în bunicul scoþând din stup un fagure plin ºi dându-mi-l sã-l gust, în cositul pe rouã, dimineaþa, în prinderea cu mâna a unui pãstrãv, în dormitul pe ºubã în podul cu fân, în ºuºuitul laptelui muls în ºiºtar, în botul umed al viþeilor, în strugurii mâncaþi cu pâine ºi caº... Astãzi, fiind intraþi într-o altã zodie, bucuriile simple sunt cu totul altele: mã bucur cã am procurat cartofi, cã am fãcut rost de insecticide, cã mai am gumilastic pentru chiloþii tãi... mã bucur cînd mai avem slãninã ºi parizer pe douã zile, cã am gãsit pâine hipoglucidã, ºi, în sfârºit, zaharinã, mã bucur cã vei face rost de douã kile de telemea fãrã de care e vai de diabetul tãu...

GARY (sorbind cu înghiþituri mici): Heraclit de Craioviþa ar spune: ”Nu te scalzi de douã ori în aceeaºi ... sãrãcie.”   Limpi, noi, de douã  ceasuri vorbim numai despre mâncare...

OLIMPIA: Ipostaza Sãrãciei lucii e chiar blocul nostru: douã sute de celule organizate în jurul a douã pubele de gunoi fetid... pe care le ocolesc ºi câinii: nimeni nu aruncã mãcar o firimiturã!

UMBRA RABINUL SOMMER (face un pas dincoace de teritoriul marcat al Pavilionului Umbrelor. Þeapãn. Cum spuneam, îl vede doar Gary.): Toate societãþile care pun în prim plan hrana sunt rudimentare. E o reîntoarcere la Comuna Primitivã, unde principala grijã era mâncarea. A economisi o bucatã de carne pentru a doua zi, când capul familiei s-ar putea sã nu agaþe nimic în sãgeatã, e un reflex de om al cavernelor. Frigiderele de azi sunt monumente de Preistorie. Excesul de economisire mã duce uneori cu gândul la enorma risipã de viaþã ºi materie din Naturã. Ce-ar fi dacã fluturii ºi pãsãrile ar încerca sã zboare folosind o singurã aripã, dacã peºtii ar renunþa la surplusul de înotãtoare laterale iar copacii ar lua iniþiativa sã înfrunzeascã primãvara, folosind frunzele rebutate toamna trecutã?! (Un pas în spate, dincolo, în Pavilionul Umbrelor.)

GARY: Am ajuns o naþiune obsedatã de haleu... (Viziune.) În acest moment... deasupra noastrã, în apartamentele din stânga, din dreapta ºi dedesubt... în tot blocul, în tot cartierul... în tot oraºul... în toatã þara... suntem douãzeci de milioane de fãpturi care, în aceeaºi clipã, trei, cinci... douãzeci de ore pe zi nu vorbesc ºi nu gândesc decât despre mîncare, care fac planuri din timp la ce coadã sã se mai aºeze azi, mâine... în fiecare zi! În orice casã se gãseºte  un monument al disperãrii: frigiderul. Alb, curat ºi gol. Gol ca un angajament solemn. Gol ca un cântec de ziua recoltei.   În  ’40, ºtiindu-se cã sunt de stânga, eram trimis mereu în linia întâi. Acum, când stînga e la putere, sunt trimis în linia întâi a foamei. Ce zici de asta, Tatã?

Umbra Tatãl pãºeºte, împreunã cu Umbra Mama, dincoace de”limitaþie”. Se aºazã amândoi la masã, lângã Gary.

UMBRA TATÃL: Puterea este întotdeauna de dreapta.

GARY:Eu în toate am fost, vorba lui Limpi, cam stângaci... adicã de stânga!

UMBRA TATÃL: Stânga rãmâne de stânga numai atâta timp cât viseazã sau luptã pentru putere: de îndatã ce-a cucerit aceastã putere, încet-încet  ea trece, lent dar sigur, spre dreapta. Din acest moment, la stânga nu rãmân decât vãduvele, orfanii, cãrturarii singuratici, câþiva foºti dascãli, majoritatea comuniºtilor naivi, prea sentimentali sau prea citiþi.

GARY: Mã recunosc aproape în fiecare categorie!

UMBRA TATÃL: De stânga sunt þãranul ºi muncitorul, luaþi câte unul. ªefii-când se îmbatã, când se rotesc, dupã ce ies la pensie...

GARY:Eu mã socotesc un soi de proletar naþionalist.

UMBRA TATÃL: Pentru un proletar naþionalismul e o tâmpenie de beþie: pentru un muncitor, naþionalismul e un lux de care se poate lipsi.

GARY:Totuºi... ce e un proletar?

UMBRA TATÃL: Proletari sunt doar muncitoriizilieri nesindicalizaþi. Lumpen-proletarii sunt ºomerii, argaþii, beþivii ºi vagabonzii, adicã cei fãrã noroc.

GARY: Atunci, m-am decis: eu am fost mereu în ultima categorie! Dar cu naþionalismul nu m-am lãmurit...

UMBRA MAMA: Frate-meu, Alois Glaser, s-a întors ºchiop din rãzboi. Era cãruþaº la cârciumarul evreu, bea de unul singur, ºi gândea cu voce tare. „Aºadar, vorbea singur, nu mai am niciun fel de naþiune. Am fost ceh, nu mai sunt, am fost neamþ, nu mai sunt, am fost ungur... nema .” „Domnii, spunea frate-meu, au dreptul sã treacã de la un rege la altul, dintr-un partid într-altul: ar trebui ºi noi sã trecem dintr-o limbã într-alta... Uite, eu m-am sãturat ºi de români, îmi dau demisia, mã mut...” A murit sãrac, undeva în Burgenlandul Austriei. Vorbea curent, ca ºi mine, vreo cinci limbi austro-ungare.

OLIMPIA: Tu ce faci, Gary... vorbeºti singur?!

GARY: Înaintãm bâjbâind spre propriul nostru trecut. Vorbesc cu umbrele mele. Tocmai conversam despre limbi!

OLIMPIA: Ieri, când curãþam cartofii pentru care ai stat tu la coadã o juma’ de zi, mi-a venit o idee S.F., pe care mi-am zis sã þi-o vând. O cumperi?

GARY: Depinde de preþ!

OLIMPIA: Pentru scriitorii sãraci e gratis: Într-o civilizaþie super, se constatã deodatã cã Limba s-a îmbolnãvit ºi e pe moarte. S-a sãturat de oameni, se retrage din Lume. Apar întâi bâlbâiþii, apoi pãlesc scrierile, piere textul cântecelor, amuþesc oratorii din tribune... Noþiunile, asemenea unor scoici goale, se sfarmã ºi se topesc în pãmânt...

GARY: Limpi... miroºi a Odobescu!

OLIMPIA (impasibilã): O expediþie, plecatã pe urmele Limbii dispãrute, gãseºte într-un crater de vulcan doi tineri care, iubindu-se, redescoperã Cuvântul edenic...

GARY:Deja ai intrat pe uliþa Romeo ºi Julieta!

OLIMPIA (uºor „dezunflatã”): Nu-þi place?! ªi eu care credeam cã va fi o capodoperã... (Stoicã.) Da’ tot  þi-o spun: Expediþia, dupã ce cautã inutil pe tot globul, ºi chiar în Cosmos, îºi aduce aminte cã la Jilava, în secþiunea de femei, au fost uitate douã gaiþe valahe. Le cautã, le gãseºte: ele povestesc, bârfesc, se roagã ºi blesteamã în cea mai purã din limbile moarte... ( Gâlgãit de apã pe þeavã...Olimpia, þipãt.) A venit... în sfîrºit, apa! (Sare, cu o sprintenealã surprinzãtoare.) Mã duc sã spãl vasele!

Se aprinde, brusc, ºi lumina: monumentul „Frigider” începe sã toarcã tare, stenic. Izbucneºte Radioul

RADIOUL: ...la Moscova tovarãºul Mihail Gorbaciov, prim secretar al PCUS, a primit delegaþia de Partid ºi de Stat condusã de tovarãºul Constantin Dãscãlescu, prim ministru al Guvernului... (Liniºte: „s-a luat” din nou curentul...)

GARY (întorcându-se la ai sãi. Mamei.):  Când îþi plângeam pe umeri cã m-au dat afarã de la revista „Teatrul”...

UMBRA MAMA: Þi-am spus aºa: Dacã nu te lasã sã scrii în limba românã, dã-þi demisia de la români ºi treci în altã limbã. Nu scrie nicãieri cã trebuie sã murim în limba în care ne-am nãscut...

GARY (reverie): O veveriþã înnebunitã, gonind înlãuntrul unei colivii ce se învârte. Ea aleargã, colivia se învârte ºi totuºi totul stã pe loc.  Stãpânul acestei jucãrii dureroase se amuzã prosteºte. La cererea mea opreºte învârtirea ºi îi strecoarã printre gratii, bietei prizoniere... o nucã. Mã doare capul, mã doare inima, veveriþa asta seamãnã cu mine, cu generaþia mea, cu poporul meu...

RADIOUL (revenit): ... tovarãºul Nicolae Ceauºescu. În cadrul Plenarei s-au subliniat mãreþele realizãri ale poporului nostru pe drumul socialismului triumfãtor. Numai în ultimul an producþia de cereale a crescut cu douã sute patruzeci ºi doi la sutã, producþia de lapte ºi produse din carne pentru populaþie s-a dublat...

Olimpia se repede ºi închide Radioul.

OLIMPIA: Batã-vã Dunmezeu.... (Mâna la gurã: ºi pereþii au urechi!) Doamne, ce-i cu mine... acu’, la bãtrâneþe, îmi lipsesc pârnaie?!

Umbrele Tatãl ºi Mama se retrag, cuminþi, dincolo... Gary se îmbracã.

OLIMPIA: Unde ieºi pe frigu’ ãsta?!

GARY: Moºu’ mi-a vândut un pont: cicã, miercurea pe la unºpe, la Alimentara de lângã Teatru se bagã mezeluri. Mi-e dor de niºte parizer...

OLIMPIA: ªi mie... de caviar! ªi de ºampanie de Bordeaux...

GARY: ªtii bine cã nu sunt pofticios... dar diabetul ãsta mã roade. (Brusc, aproape inexplicabil, furios.) Vreau mãcar parizer ... doar eu aduc bani în casa asta!

Olimpia: uºor „interzisã”. Se dezmeteceºte, ia o farfurie, pune în mijlocul ei o bancnotã de o sutã ºi i-o aºazã  în faþã.

OLIMPIA (uºor îndârjitã): Asta aduci... asta mãnânci!

GARY (o mângâie): Buna mea Sfântã Vineri... a fost o glumã!

OLIMPIA (gata sã izbucneascã în lacrimi): Foamea nu e o glumã, Gary. Foamea e Infernul. Iisus nu a vorbit niciodatã despre Infern pentru cã nu a fost niciodatã însurat! Nu a cunoscut Femeia, dar nici Foamea...aºa cum o cunoaºtem noi, de ani buni...Ce sã fac?! Am ºi ghinion: cum mã pun la o coadã... se terminã  o r i c e,chiar în faþa mea. În ultima vreme nici chibrituri nu mai prind...

GARY: Lasã... Moºu’ ºi Candid mi-au promis cã-mi þin rând la varzã. Dacã nu parizer... mãcar varzã.

UMBRA TATAL (din pragul Pavilionului Umbrelor): ªtii ce mã supãrã la voi? Cã sunteþi prea scorþoºi. Cã toatã ziulica vorbiþi numai despre mâncare, servici, sãrãcie. ªi noi, ºtii bine, Gary, eram sãraci. Eram oameni chiar foarte sãraci, locuind într-o mizerã colonie minierã... dar participam anual la patru baluri mari, la câteva nunþi, la dese patreceri de familie. Eu aveam zilele mele de sindicat, cârciumã, „vandrã”.

UMBRA MAMA:  În fiecare searã, dupã ce vã culcam pe voi, copiii, plecam nu în vizitã, ci „în poveºti”. Mã culcam dupã ora unu noaptea. Duminica eram cu toþii la bisericã...

UMBRA TATA: Eu cântam în cor.

UMBRA MAMA: ... dupã masa la obligatoria plimbare în parc. Fanfara cânta frumos, lumea trebuia sã vadã cum suntem îmbrãcaþi. Existau popice, fotbal, chermeze. Joia ºi duminica vedeam un film mut.

UMBRA TATÃL: Ieºiri la iarbã verde de 1 Mai, Sânzâiene ºi Sfântã Maria Micã.

UMBRA MAMA: Eu, catolicã ruralã, bãteam regulat, pe jos, lungi pelerinaje la Lupeni, Haþeg, Radna. Veneam obositã, dar fericitã. Plinã de luminã.

UMBRA TATÃL: În conced, plecam „la coasã”, la momârlani. Stãteam câte douã sãptãmâni la Bãniþa, Baru-Mare sau Meriºor.

UMBRA MAMA: Se citea enorm în colonie, se cânta seara. Numai pe uliþa noastrã erau douã trompete ºi un clarinet.

UMBRA TATÃL (dã din cap dojenitor): Nu mai ºtiþi sã vã distraþi. Nu mai râdeþi. Nu mai cântaþi. Nu mai trãiþi!(Se retrag.)

OLIMPIA: Gary, înainte de orice...ar trebui sã mergem la cimitir.

GARY: Limpi, la cimitir se merge ultima datã... Dar, dacã vrei, ne putem sinucide, discret ºi cuminte, împreunã.

OLIMPIA: Cât timp mã mai pot ruga, cât timp mai pot înjura... nu. Însã... sunt capabilã sã suport orice umilinþã, sã rabd oricât, sã stau fãrã foc, fãrã luminã ºi flãmândã, dar vreau un loc de veci al meu!

GARY: Bine, Limpi, ºtiu... Candid zicea cã la Bucureºti trebuie sã te înscrii din timp pentru cimitir sau la rând pentru crematoriu.

OLIMPIA: Pãi... ºi la Craiova existã o planificare „ºtiinþificã” pentru sicrie: dacã nimereºti sã mori când s-a terminat cota pentru municipiu, atunci trebuie sã alergi la Caracal, Turnu Severin sau Piatra-Olt. Benzina sau motorina pentru camionul funerar trebuie sã o ai gata într-o canistrã. Dacã ai legãturi la arhiepiscopie, poþi cumpãra câteva kilograme de fãinã pentru colacii de pomanã.

GARY: Nu am bani la CEC, nu am loc de veci, nu sunt înscris la fondul de înmormântare... nu am canistrã, nici nu am unde sã o þin. Aº vrea sã fiu dus la Petrila, lângã pãrinþii mei.

UMBRA MAMA ºi UMBRA TATÃL (din pragul Pavilionului): Te aºteptãm, Gary, sã vii în pãmântul nost’ ! (Dispar.)

GARY: Dar cine mai aprobã azi un camion dintr-un judeþ în altul?! Aº dori sã-mi cânte fanfara minerilor: dar mai existã aceastã fanfarã?

UMBRA MAMA ºi UMBRA TATÃL: Existã, Gary! O auzim mereu cum trece pe aleea cea mare, unde suntem ºi noi... Cântã aceleaºi melodii, au aceleaºi alãmuri...

GARY: Însã... mai am eu dreptul la ea?  Mã mai primeºte Patria în pãmântul ei?

OLIMPIA: Eu nu vreau nici fanfara minerilor, nici colaci... vreau un loc de veci, aici. Pentru mine Patria e locul meu de veci. M-am întâlnit ieri cu Lizi.

GARY: Dar nu e în Israel ?!

OLIMPIA: A venit sã punã o floare la cãpãtâiul lui Petricã, doctorul. Am rugat-o sã ne vândã locul doi rãmas liber, de lîngã soþul ei. Ea a zis: „Vi-l donez, numai voi meritaþi sã dormiþi lângã bunul meu Petricã.”

GARY:Eu m-aº duce chiar acum sã dorm lângã bunul meu prieten...

UMBRA MAMA ºi TATÃL: Nu, Gary... nu te-ngropa în pãmânt strãin!

GARY (doar pentru ei...): Încã nu-i cazul... ºi m-aºteaptã rândul la varzã!

UMBRA MAMA: Gary, simt cã porþi în suflet o teamã...

GARY: Mi-e fricã, mi-e fricã sã nu fie adevãrat cã Dumnezeu nu existã!

UMBRA MAMA (îl mângâie pe creºtet): Nu te teme: Frica asta din tine e o dovadã cã El existã în tine.

Cele douã umbre dispar.

OLIMPIA: Gary... cu mormântul meu nu glumesc! ªi nu trebuie amânat... pânã nu pleacã Lizi din þarã!

GARY: Nimic nu se naºte, nimic nu se rezolvã... totul se amânã. Lavoisier de Lipscani. Limpi, muza mea clandestinã... ce sã fac?!

OLIMPIA: Trebuie sã ne interesãm oficial la administraþia cimitirului. (Oftat.) Din clipa cînd vom avea metrii noºtri pãtraþi, vom face discrete plimbãri înspre acolo, vom fi mai liniºtiþi, mai calmi. Mai în rândul oamenilor bine...

GARY: Bine... (Telefonul.) Alo... Administraþia cimitirului? Bunã ziua, o informaþie, vã rog... Sunt un cetãþean care ar dori un loc de veci... (Acoperã receptorul.) Cu vedere spre mare, desigur, ºi confort unu...

OLIMPIA (îngrozitã): Gary!

GARY (redevenind serios): Da, ca donaþie...

VOCE FUNCÞIONARULUI: Sunteþi capul familiei?

GARY (continuã jocul de a acoperi receptorul la unele cuvinte): Oficial, da...

OLIMPIA: Gary!

VOCEA: Atunci... dumneavoastrã ca cap al familiei trebuie sã vã adresaþi la E.G.O...

GARY:  Alter... Ego?!

VOCEA: Exploatarea de Gospodãrie Orãºeneascã, tovarãºu... Dar vã trebuie neapãrat un Certificat de muribund.

GARY: Ce e ãla?!

VOCEA: O dovadã cã suferiþi de o boalã gravã. Dacã sunteþi cardiac înregistrat e mai uºor. La alte boli, e mai greu.

GARY: Posed una bucatã diabet zdravãn...

VOCEA: N-aveþi nicio ºansã. Cu diabetul se poate trãi ºapte ani.

GARY: Îl am de douãzeci.

VOCEA: Sã-l purtaþi sãnãtos! Dar la fiecare ºapte ani locul trebuie cumpãrat din nou.

GARY: Bine, presupun cã fac rost de o boalã zdravãnã.

VOCEA: Cu acest certificat ºi o cerere, plãtiþi taxa pentru Comisie, cu talonul de pensie, cu dovada cã nu aveþi taxe restante sau procese de moºtenire în curs, cu altã dovadã cã nu aveþi avere la þarã, puteþi cere respectivul loc pentru douã persoane, suprapus, conform regulamentului. Iar donatoarea nu are voie sã doneze...

GARY: Dar e donatoare!

VOCEA: Ea are voie sã vândã. Dar nu dumneavoastrã...

GARY:  Lu’ tata-mare?!

VOCEA (imperturbabil): ... ci cãtre EGO. Dupã care, EGO, dacã vrea...

GARY: ªi dacã nu vrea?

VOCEA:  Dacã vrea... vi-l revinde.

GARY: Mulþumesc... m-am rãzgândit: nu mai mor. (Pune receptorul în furcã. Spre Olimpia.) De unde fac rost de o boalã ca lumea... un mic infarct... un cancer elegant...?

UMBRA  MAMA (la braþ cu Tatãl): Ce þi-am spus adineaori e valabil ºi pentru viaþã, ºi pentru moarte, Gary... Niciodatã nu mã asculþi, Gary!

GARY: Ce sã ascult, mamã?

UMBRA MAMA: Dacã nu te lasã sã mori în pãmânt românesc, dã-þi demisia ºi treci în alt pãmânt. Nu scrie nicãieri cã trebuie sã ne îngropãm în pãmântul în care trãim.

GARY: Eu vreau sã mor în þara mea. Eu îmi merit þara. Peºtele nu îºi dã seama ce este apa decât atunci când e scos din ea: nici noi nu ºtim ce este Patria decât când murim. În clipa morþii voi fi sãltat de o undiþã din apã: voi ºti pe loc ce este apa, cine e pescarul, cum de m-am prins în cârlig.

OLIMPIA: Iar vorbeºti singur?! Gary, tu eºti bolnav?!

GARY:   Din pãcate, insuficient pentru un certificat de muribund. Deºi, dupã principiul lui Heisenberg, conform cãreia materia cercetatã se conformeazã premiselor avansate de cercetãtor, ar trebui sã-l capãt numaidecât.

OLIMPIA (îngrozitã): Gary!

GARY (impasibil): Un nevinovat urmãrit de un agent, care îl crede cã este hoþ, va ajunge sã se comporte ca un hoþ. Un dictator tiran se uitã din tribunã spre o masã imensã de supuºi: aceºtia se comportã ca niºte oameni fericiþi, plini de dragoste ºi entuziasm... Nu pot însã sã nu vâr în aceastã ecuaþie o necunoscutã, ironicã ºi ticãloasã: „D”. Diavolul.

De afarã, prin fereastra deschisã, se aude un început de larmã care creºte, încet, constant.

OLIMPIA (mereu speriatã) Ce-o fi, Doamne?! (Merge la fereastrã: se apleacã peste pervaz. Revine.) Sub noi, la farmacie, s-a fãcut rând: se dã vatã.

GARY: Avem avantajul cã þie nu-þi mai trebuie. (Râd amândoi.) Iar cât sã-mi puneþi mie-n nas... avem!

 

Comentarii cititori
sus


Florentina Armãºelu

 

Fãpturi din Sudul sãlbatic

 
Beasts of the Southern Wild Într-un þinut uitat de lume, înconjurat de ape, numit Bathtub, o fetiþã de 6 ani, Hushpuppy (Quvenzhané Wallis), învaþã ce înseamnã sã fii o pãrticicã din univers. Lecþiile nu sunt întotdeauna predate în ºcoala improvizatã a domniºoarei Bathsheba (Gina Montana), unde Hushpuppy aude pentru prima oarã vorbindu-se despre bouri, animale preistorice cãrora se crede cã li se atribuiau puteri magice ºi o forþã neobiºnuitã în timpurile strãvechi. Animalele din curte pot fi ºi ele obiect de studiu sau stimulent pentru imaginaþie, astfel încât bãtãile inimii puilor de gãinã devin pentru Hushpuppy un cod secret prin care toate fãpturile Pãmântului comunicã între ele. De la tatãl sãu, Wink (Dwight Henry), învaþã cã orice fiinþã, oricât de puternicã ar pãrea, este o creaturã fragilã ºi cã în viaþa fiecãruia, mai devreme sau mai târziu, vine un moment când propriile forþe reprezintã singura resursã pentru a merge mai departe.

Acþiunea are ca fundal viaþa unei mici comunitãþi de pe o insulã cu numele fictiv de Isle de Charles Doucet, sau în limbajul familiar al locuitorilor ei, Bathtub (Cada de Baie). Filmul pare sã facã aluzie la unele comunitãþi din sudul statului Luiziana ºi la uraganul Katrina care a afectat regiunea, nu demult. Oraºul de dincolo de digul de protecþie poate fi New Orleans, dar referinþele precise par sã aibã mai puþinã importanþã în ecranizarea lui Benh Zeitlin în care locurile, oamenii, întâmplãrile capãtã mai degrabã o semnificaþie metaforicã. Dacã oraºul protejat de dig reprezintã ceea ce înþelegem în mod obiºnuit prin civilizaþie, cu toate conotaþiile ei de confort, certitudine ºi securitate, Bathtub nu este altceva decât opusul sãu. Cocioabele în care trãiesc oamenii de aici, obiectele de uz curent sau bãrcile cu care ies la pescuit sunt improvizaþii din resturi provenite din metropolã. În ciuda condiþiilor precare ºi a naturii aspre, locuitorii insulei nu par sã îi invidieze pe orãºenii care, aºa cum Hushpuppy a auzit de la tatãl sãu, consumã doar mâncare în ambalaj de plastic ºi nu au decât o singurã sãrbãtoare pe an. Oamenii de aici se reunesc adesea pentru a cânta sau lua masa împreunã, Bathtub fiind, dacã e sã-i dãm crezare lui  Hushpuppy, locul cu cele mai multe zile de sãrbãtoare pe an de pe planetã.

 

Din tonul general al filmului transpare o anumitã naivitate, datã fiind ºi vârsta protagonistei din perspectiva cãreia se deruleazã povestirea. La fel de naivã apare ºi reprezentarea bourului, probabil o metaforã pentru ceea ce înseamnã teama de necunoscut ºi singurãtate, ºi care, în imaginaþia fetiþei de 6 ani, ia forma unei combinaþii de mistreþ uriaº, taur ºi purcelul negru din ogradã. Zeitlin exploateazã cu destulã îndemânare ºi naturaleþe registrul metaforic, sub pretextul redãrii unei lumi vãzute prin ochii unui copil ºi a unei societãþi mai aprope de naturã - sub toate aspectele ei, de la resursã primarã, la tragic. La acestea se adaugã expresivitatea ºi maturitatea ieºitã din comun a lui Quvenzhané Wallis ºi firescul lui Dwight Henry care îi conferã o notã de autenticitate filmului pe care îl putem considera un amestec inedit de viziune poeticã ºi stil documentar. 

Titlul original: Beasts of the Southern Wild (2012)
Regia: Benh Zeitlin
Scenariul: Lucy Alibar,Benh Zeitlin
Distribuþia : Quvenzhané Wallis, Dwight Henry, Gina Montana
Producþie: SUA
Credit foto: http://www.foxsearchlight.com/beastsofthesouthernwild

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey