•  Andreea Bratu
•  Dan Nãstasie


sus


Andreea Bratu

 

Lulu ºi Haiducii

 

Lulu are vreo douãzeci ºi cinci de ani. Are ochi albaºtri ºi un zâmbet uºor timid. Pãrul lung ºi ondulat  e mai tot timpul ascuns sub o pãlãrie ponositã.  Se îmbracã în negru, cu fuste lãlâi ºi straturi dupã straturi de bluze peste care atârnã invariabil câteva lanþuri ºi medalioane cu însemnãtate numai de ea ºtiutã.

Lulu are o cutie jupuitã din piele, în care îºi þine vioara. O poartã cu ea peste tot, de fapt mai degrabã vioara e cea care o poartã pe ea prin Europa, cãci Lulu a cântat ºi cu Goran Bregoviæ prin Serbia ºi prin Bosnia, ºi în galeriile subterane din Niš, apoi la Budapesta, în Cehia ori în Grecia.

Am cunoscut-o anul trecut, prin varã, când am primit un mesaj în care mã ruga sã le gãzduiesc vreo douã zile pe ea ºi pe douã prietene, în drumul lor spre o tabãrã de muzicã ºi spectacole dintr-un sat transilvãnean. Dupã ceva amânãri ºi peripeþii balcanice, au apãrut: trei fete tatuate din cap pânã în picioare, însoþite de douã biciclete ºi o groazã de genþi, rucsacuri, bocceluþe ºi baloþi în care îndesaserã un teatru de pãpuºi ambulant. Ar fi dorit sã facã traseul pe bicicletã, dar le lipsea una ºi le prisoseau bagajele. Camera pusã la dispoziþie s-a transformat în cinci minute în depozit, atelier de reparaþii (au mai avut ceva de meºterit la marionete), dormitor improvizat, ºi mai apoi în salã de spectacol: Lulu a cântat la vioarã, iar mâinile celorlalte douã au înviat pãpuºile ºi au inventat poveºti neºtiute. Era întuneric bine afarã când în apartment au rãsunat ritmurile sârbelor de pe la noi ºi tânguielile cântecelor lãutãreºti de demult, ºi s-au rostit nume ca Maria Tãnase, Fãrãmiþã Lambru ºi Ion Pãturicã.

Acum vreo doi ani, Lulu a petrecut douã sãptãmâni în casele din Clejani ºi a cântat cu Haiducii melodii numai de ei nãscocite. Au rãmas prieteni. Luna trecutã, dupã un drum în Grecia la o nuntã ºi un popas în Serbia la un festival, Lulu a hotãrât sã vinã iar la noi. De-astã datã, însoþitã de o prietenã specialistã în masaj, pasionatã de filozofii orientale, ºi de un acordeonist, un fel  de om-orchestã care mânuieºte cu har multe instrumente în trupa fratelui sãu, cântând jazz ºi muzicã tradiþionalã din Balcani. Am avut parte de un nou concert în semi-obscuritate, cãci lui Lulu nu-i place sã cânte în luminã. Socoteºte cã muzica e ceva mult prea intim, ºi o poate tãlmãci în largul ei numai aºa, aproape în beznã, aproape pe ascuns.

Lulu a pornit încã o datã spre Clejani, dupã ce a vorbit pe Skype în francezã cu unul dintre Haiduci, pentru  a-ºi anunþa sosirea. Am fost tentatã sã merg cu ei, dar ºtiam cã la Clejani trãieºte o comunitate destul de închisã, ºi am vãzut ºi din stânjeneala lui Lulu cã ar fi fost nepotrivit. Nu era cãlãtoria mea. ªi-apoi, Haiducii au lumea ºi prietenii lor. Am primit totuºi promisiunea cã o voi putea însoþi cu o ocazie viitoare.

Un amãnunt: Lulu e din New Orleans. E absolventã de Conservator, cu pãrinþi instrumentiºti în faimoasa orchestrã din Chicago. E o americanã îndrãgostitã de muzica noastrã lãutãreascã. Vine în fiecare an sã înveþe ºi sã cânte adevãrata muzicã tradiþionalã, cât mai existã. Cutreierã Balcanii de câþiva ani, cãci existenþa nomadã e o a doua façon de vivre pentru Lulu ºi amicii ei. ªase luni pe an trãiesc  acasã, la New Orleans, din mici slujbe care au sau nu legãturã cu arta, pentru ca apoi sã hãlãduiascã prin Balcani în cãutare de festivaluri ºi ocazii de a cânta cu muzicienii de prin partea locului, încã pãstrãtori de tradiþii. Nu sunt pretenþioºi, dorm pe unde apucã ºi mãnâncã ce li se oferã, rãsplãtind  ospitalitatea gazdelor cu mici concerte ad hoc, nãscute din bucuria de a petrece câteva clipe împreunã. Apreciazã enorm tradiþiile ºi cânturile adesea uitate de localnici, ºi vorbesc cu patimã de adevãrata muzicã dupã care scotocesc cu încãpãþânare prin colbul vreunui cãtun. Cel mai mult le place muzica româneascã, mai ales cea þigãneascã. Li se pare mai vie, mai autenticã, mai neîmblânzitã ºi mai greu de strunit, aidoma cailor neînºeuaþi cãlãriþi de copiii de-o ºchioapã din Clejani.

Lulu, americana de douãzeci ºi cinci de ani cu zâmbet timid ºi pãlãrie ponositã, vine în fiecare an din oraºul jazzului sã mai înveþe un cântec-douã de la Haiducii lãutari din Clejani.


Comentarii cititori
sus


Dan Nãstasie


When A Blind Man Cries

 

Smoke On The Water este, probabil, cel mai uºor de recunoscut riff din muzica rock. Piesa a apãrut prima datã pe albumul Machine Head din 1972, al trupei Deep Purple. A fost un album de vârf al primei perioade, în formula clasicã a grupului. Urmat de Made In Japan, a consolidat poziþia trupei în topuri ºi le-a asigurat popularitatea internaþionalã. La vremea respectivã totul pãrea perfect ºi disensiunile serioase dintre membri nu au fost cunoscute de cãtre fani. În mod brusc însã, Ian Gillan pãrãseºte grupul ºi Deep Purple pare în mare încurcãturã, înlocuirea unui asemenea talentat solist vocal fiind incredibil de dificilã.

Abia ani mai târziu, dupã ce Deep Purple ºi-a revenit cu David Coverdale ca vocal ºi Gillan ºi-a lansat cariera solo, fanii au aflat cu tristeþe cã divergenþele dintre Ritchie Blackmore, chitaristul, ºi Ian Gillan aveau o istorie lungã ºi unul din cele mai triste episoade s-a petrecut chiar în timpul înregistrãrilor pentru Machine Head. Albumului îi lipseºte o baladã sau o piesã lentã dar de fapt piesa fusese compusã de Gillan ºi înregistratã sub numele When A Blind Man Cries. Blackmore se impusese în ochii producãtorilor ca liderul grupului ºi a  manipulat situaþia fãcând ca piesa sã fie omisã de pe album.

A fost un ºoc pentru toþi membrii trupei, unii comentând omisiunea drept "criminalã". Faptul cã discul a avut mult succes a ascuns pentru un timp natura relaþiilor dintre membri. Pânã la urmã însã, Gillan nu mai suportã situaþia ºi pãrãseºte trupa. Se spune cã, la aflarea veºtii, Blackmore l-ar fi cãutat cu furie, cu dorinþa sã-l ucidã... Se spun multe, nu ºtiu dacã asta e realitatea.

When A Blind Man Cries a devenit o piesã de bazã în repertoriul trupei Ian Gillan Band. Dupa reuniunea Deep Purple, din anii 80, ºi plecarea definitivã a lui Blackmore din trupã, cântecul devine o piesã de bazã a repertoriului live, fãcându-se dreptate. Oficial, apare pe re-editarea albumul Machine Head din 1997, la aniversarea de 25 de ani, ºi pe un album live din 2000.

Un grup de muzicieni iluºtri lucreazã la un album tribut Deep Purple si Machine Head, la aniversarea de 30 de ani, ºi When A Blind Man Cries e inclusã în mod natural pe lista pieselor. Mai bine mai târziu decât niciodatã... 

ªi un orb ar fi vãzut mai bine...

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey