•  Cãrþile sunt ale noastre!
•  J’aime ma vie de vis-à-vis - vernisaj (prezentare)
•  J’aime ma vie de vis-à-vis - vernisaj (impresii)
•  Cristian Bãdiliþã, la Întâlnirile revistei SpectActor


sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Poeþi omagiaþi de liceeni

 

cartile sunt ale noastre“Cãrþile sunt ale noastre!” ºi-a intitulat Roxana ªtiubei, elevã în clasa a X-a la Colegiul Naþional “ªtefan Velovan” din Craiova, proiectul pe care l-a iniþiat ºi pe care l-a susþinut, din aceastã toamnã, cu sprijinul colegilor, a cadrelor didactice ºi a membrilor Asociaþiei Taberna. Roxana s-a gândit sã omagieze în fiecare lunã patru poeþi nãscuþi în respectiva perioadã a unui an ºi tot ea a fãcut “selecþia” autorilor ºi a propus, de fiecare datã, o altã modalitate prin care aceºtia sã fie sãrbãtoriþi.

Proiectul a început pe 27 septembrie, când, împreunã cu profesoara de Limba ºi literatura românã, Claudia Drãghici, cu poeþii Ionel Ciupureanu ºi Mihai Dincã ºi cu membrii Asociaþiei Taberna: Corina Bãrbuicã, Marius Dobrin ºi subsemnatul, Roxana ºi colegii ei de clasã au confecþionat la ºcoalã cãrticele conþinând poeme scrise de mânã din creaþia unor autori nãscuþi în septembrie: Nicolae Coande, Ionel Ciupureanu, Dan Mircea Cipariu ºi Michael Astner.

Micile “volume” au fost dãruite, dupã cursuri, trecãtorilor din centrul Craiovei, pe esplanada Teatrului Naþional “Marin Sorescu”, unde i s-a alãturat lui Ionel Ciupureanu ºi celãlalt sãrbãtorit craiovean, Nicolae Coande.

cartile sunt ale noastreÎn octombrie, poeþii “aleºi” au fost Robert ªerban, Florin Stoian Siliºteanu, Stoian G. Bogdan ºi Ion Maria, iar creaþiile lor lirice au fost desenate sau pictate de elevii de clasa a IX-a, de la clasa profesoarei Claudia Drãghici, ei înºiºi pictaþi, cãci era ajun de Halloween. Membrii Asociaþiei Taberna au venit cu poeziile ºi fiecare dintre cei prezenþi a încercat sã exprime prin desen starea inspiratã de unul sau altul dintre “produsele” mai mult sau mai puþin romantice ale poeþilor. Cele mai reuºite “opere plastice” au fost expuse în holul Colegiului Naþional “ªtefan Velovan”.

Iatã câteva dintre desene ºi poemele corespunzãtoare:

 

Robert ªerban - Faþã în faþã

 

Robert Serban fata in fata
ºi tu ai vrut sã sari

într-un marfar ºi sã fugi cu el
pânã când liniile se-ntâlnesc
într-un ghem din care
bunica ta ar fi ºtiut sã facã niºte ºosete straºnice
ºi tu ai vrut sã mãnânci din furate
ºi sã bei de la alþii
sã te speli în ochii pãmântului
întotdeauna orbi de câteva zile
sã-þi sufleci pantalonii ºi sã alergi de pe un picior pe altul
ca ºi cum ai mãsura lumea

ai vrut toate astea
cu disperare
în faþa oglinzii mari de pe hol

priveºte-te
priveºte-te
priveºte-te pânã când
din oglindã
va ieºi urlând o locomotivã ºi o va face þãndãri

Florian Stoian Siliºteanu - sunt lãcãtuºul tãu mecanic

sunt lacatusul tau mecanic
sunt lãcãtuºul tãu mecanic din fier forjat inel îþi fac

ºi din hârtie creponatã o altã inimã de fatã de poate una de cândva când Dumnezeu mânca halva când pasãrea era pe macara de drag de toatã dumneata

 

Stoian G. Bogdan - Text

Stoian G Bogdan 

Cred cã printr-a ºaptea te-am desenat
Pe-atunci desenam bine
Zâmbeai
De-acolo te cunosc

Chiar tu erai
Nu chiar atât de frumoasã
Dar de fapt desenam eu prost
Erai chiar aici
Îmbrãcatã la fel
ªi pulsul tãu creºtea
Creºtea încet, mai încet decât unghiile
Mai încet decât pãrul
ªi totuºi repede
Pânã în mine
Am simþit
Cã vrei sã mã iei de mânã
Uite
Am mâna rece
Nu te mint

 

Ion Maria - zonã

 Ion Maria zona

pe-o stradã retrasã
e-o cafenea
la trei îngeri
ori la trei magi?
cobori niºte trepte
cum ai coborî în iad
ceri o cafea ori
o bere
ºi asculþi muzicã de jazz
plãteºti cu o frunzã
ori cu un fulg
de zãpadã
ieºi apoi printre oameni
un câine bãtrân
cu un picior rupt

 

cartile sunt ale noastrePe 12 noiembrie, proiectul Roxanei s-a întors la clasa a X-a C, membrii Asociaþiei Taberna au selectat ºi au printat poeme de Mircea Dinescu, Traian T. Coºovei, Nina Cassian ºi Dumitru Crudu, tinerii au primit fiecare câte unul ºi au avut ca temã sã îºi imagineze ºi sã noteze pe verso ce crede cã l-a fãcut pe respectivul autor sã scrie aºa ceva.

Domnul profesor Cristian Mihai Mihãescu le-a asigurat, din chitarã, un ambient sonor liric, domnul director al colegiului, Ionuþ Pãtularu, i-a îndemnat sã þinã aproape de poezie, iar textele care ni s-au pãrut cel mai aproape de cerinþele temei le redãm mai jos, cu poezie aferentã: mai întâi poemul, apoi întâmplarea care a considerat elevul cã l-a inspirat pe poet sã îl scrie (uneori, despre acelaºi poem au scris doi elevi):

 

Dezgheþ - Nina Cassian

Dacã m-ai chema, ar zvâcni
o mie de pãsãri în colivii;
o mie de uºi s-ar da-n lãturi
ºi s-ar umple vãzduhul de pãsãri
ºi - ca legãtura de chei a pãmântului -
ar zãngãni apele sub mâinile vântului
ºi s-ar vesti dezgheþul pretutindeni!
Izvoarele-ar cãpãta cãlcâie ºi pinteni
ºi-ar începe sã cãlãreascã la vale
pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre
ºi goale;
sloiul albastru al singurãtãþii s-ar sparge
în hãu -
tu, dezgheþul meu, soarele meu!


Darius Pleºa

Natura dragostei

Totul a început într-o zi ca oricare alta, când doi prieteni foarte buni de mulþi ani, Rareº ºi Monica, s-au hotãrât sã meargã împreunã cu alþi prieteni de-ai lor cu cortul.

Însã nu totul era atât de simplu cu povestea lor, deoarece Rareº îi purta Monicãi o dragoste nebunã de când a cunoscut-o, însã nu a avut niciodatã bãrbãþia sã îºi declare sentimentele.

Ei bine, vine ºi ziua plecãrii la munte, care însã se pare a fi una foarte neliniºtitã, deoarece cele ce se întâmplã în aceastã zi sunt foarte neaºteptate. Toate bune ºi frumoase, distracþie, mâncare ºi bãuturã cât pentru ºapte zile ºi ºapte nopþi, însã singura care nu pãrea sã se distreze era Monica, ceea ce era foarte ciudat fiindcã Monica, în general, era cea mai „sãlbaticã”. Rareº încearcã sã o liniºteascã ºi sã afle ce are. Aceasta îi rãspunde simplu: „Simt o singurãtate pe care nu o vei putea înþelege niciodatã, ca un uragan în propria-mi lume”. Rareº îºi ia inima în dinþi ºi îi declarã Monicãi dragostea sa, iar aceasta i-a rãspuns foarte direct, sãrutându-l.

Astfel singurãtatea celor doi a fost îndepãrtattã, iar acum se vor avea unul pe altul pentru totdeauna.

*

cu mîinile treceam - Dumitru Crudu

cu mîinile treceam prin parc
dar tu nu mai veneai
un geam puneam
ºi un geamãt se auzea
din gard
eu garda depãºeam
ºi ardeam de febrã
alþii beau bere
spumoasã
aºa-s femeile
îmi spuneai
iubesc logica
ºi siguranþa
gura ta se uita
þintã la mine

 

Adina Opran

Valul nebun al clipelor de odinioarã

Pur ºi simplu, el se sãturase sã aºtepte sã se deschidã o uºã a fericirii. Parcul încãrcat cu o aurã de monotonie îl determina tot timpul sã aºtepte o fiinþã care sã-i dea un impuls cãtre o dragoste sincerã ºi înceatã. Apare ea.
Cu un mic imbold, trupurile lor se apropie încet cãtre abisul unui sãrut sincer, unde se compune un lanþ de sentimente inedite.
Privirile lor adânci creeazã o revelaþie a iubirii.
Încercarea lor de a retrãi la infinit aceste clipe se îneacã într-o liniºte profundã cu speranþa de a nu regreta nici mãcare o clipire.
Impactul cu albastrul din ochii sãi îl fac sã retrãiascã din nou ºi din nou valul nebun al clipelor de odinioarã când trupul ei se aºeza dezinvolt pe urmele speranþei unei iubiri calde.

 

Maria Alexandra Boatã

O zi de primãvarã… În parcul din faþa casei o aºteptam pe ea. Pomii împodobiþi cu flori multicolore, trilurile pãsãrilor care-ºi construiau cuiburile, mireasma îmbietoare ºi zarva copiilor îþi aduceau o stare de relaxare, de liniºte deplinã.

Mã aºez la trunchiul unui copac ºi-mi deschid caietul de notiþe. Încep a scrie, dar dintr-odatã apare ea. NU! Greºesc, dorinþa de a o vedea mã arde, o vãd peste tot, focul iubirii mã arde ca pe rug…Aºtept încã un ceas, dar ea nu mai apare.

Se-ntunecã ºi încã aºtept. Dar nimic…Mã ridic ºi plec. O mânã caldã îmi atinge umãrul. Aºteptarea n-a fost în zadar. Cum sã mai fiu supãrat când gura ta se uitã þintã la mine?…

*

Versuri de dragoste - Traian T. Coºovei

De ce te-ai fãcut frumoasã
Tocmai
În iarna aceasta
În care nu ninge?

Iubito,
Dacã aº fi un secret
Ce-ai face cu mine?
M-ai pãstra sau m-ai spune?

 

Louis Ignat

Poetul era plecat într-o iarnã în care nu ningea. Era departe de iubirea lui ºi, ca fiecare om, pânã când nu pierde pe cineva sau ceva, nu îºi dã seama cu adevãrat de valoarea acelei persoane sau de cât de greu i-ar fi sã stea fãrã ea.

 

*

Omul care nu a vãzut zãpada - Traian T. Coºovei

E atât de liniºte,
încât aud porumbeii lovind în ferestre
cu sângele meu.

Chiar câinii au uitat cum se latrã…
Nici cãrbunele nu se mai ascunde
prin galerii pãrãsite, refuzând întunericul,
nemaisfiindu-se de albul zãpezii.

E o pace a nisipului ºi a frigului,
e o renunþare la orice însuºire.

Dacã închid ochii, aud cum nimeni
nu se gândeºte la mine.

 

Gabriela Preduleasa

Tãcea, privea cu ochi de plumb prin fereastra brodatã cu flori de gheaþã. Nu-ºi putea explica cum peste noapte lumea lui s-a schimbat: era matã, fãrã glas, fãrã suflet.

Omul venit dintr-un alt univers, pornind în cãutarea necunoscutului, îl descoperã alb, atât de pur…

Venise în acel loc, fãrã a ºti nimic despre el, îºi gãsise o cãsuþã micã, dar atât de primitoare, singura prin ale cãrei ferestre se putea zãri un strop de luminã ºi de cãldurã care pur ºi simplu acoperea respectivul loc dintre munþi.

Nu se temea de singurãtate, nici de pustiu. Un singur lucru îl uimea în acele momente: peisajul împietrit de afarã.

 

*

 

Un înger care viseazã – Traian T Coºovei

într-o dimineaþã de iarnã
dormeai atât de adânc,
încât respiraþia ta era mai neliniºtitã
decât albul zãpezii.

În timp ce eu te priveam,
trãgând perdelele roºii ale frigului.

 

Bianca Mihaela Voroneanu

Cred cã poetul a fost inspirat de o iubitã sau o fatã pe care o plãcea foarte mult.
Într-o dimineaþã, fiind împreunã cu iubita sa, s-a trezit devreme, afarã era iarnã ºi frig, a deschis geamul sã admire priveliºtea care era liniºtitoare oarecum, îi dãdea o stare de singurãtate. Era pustiu pentru cã era atât de devreme ºi zãpada care acoperise împrejurimile îi dãdea impresia cã nu mai era nimeni în afarã de ei.
A intrat înapoi în casã, stând în uºã îºi admira iubita care dormea adânc, posibil visa din ce a observat poetul. A stat pentru un scurt timp rezemat de tocul uºii privindu-ºi iubita care arãta ca un înger pentru el, datoritã sentimentelor care le avea faþã de ea. Dupã ce a privit-o de la distanþã pentru un timp, a închis uºa pe unde intra frigul dimineþii de iarnã ºi s-a dus lângã ea, vrând sã fie cât mai aproape de îngerul lui visãtor. S-a pus înapoi în pat ºi-a luat prietena în braþe ºi a adormit.

 

*

Animal Planet - Traian T Coºovei

Am vise afaceriste, care se gândesc numai la tine.
- De când visele se gândesc, mãi, bãiatule?
- De când eºti îmbrãcatã ca o avalanºã,
care îºi aºteaptã schiorii.

Uite, lumina dimineþii de iarnã e generoasã cu toþi!
De ce nu mai ningi, de ce nu mai faci foºnet
din oameni de zãpadã?
Dragostea mea, totuºi, de ce nu ningi? Plânge-mi o zãpadã,
un vis prea târziu.

Am înþeles, îþi lipsesc câinii St. Bernard,
cu butoiaºele lor de rom,
cârciumile pustii, oamenii buni, oamenii rãi ºi ºoferii...
ºi minciunile, care ne þineau loc de acoperiº,
ºi copiii nãscuþi în umbra perdelei.

Iubito, de ce sã trezeºti din somn un crocodil,
când poþi sã þi-l faci poºetã pe viaþã?!

 

Vlad Gabriel Delcea

Cafea vãrsatã, canã spartã, haine aruncate ºi inimi frânte. Singur, într-un colþ mistuit de fum ºi regret, zace-un omuleþ.

Imagini îi trec prin faþa ochilor ca un expres. Femeia ce odatã i-a incãlzit casa s-a topit.

Umbrele îl îmbrãþiºau pe omuleþ ºoptindu-i: „La început aþi rezistat prin dragoste, însã acea dragoste, micul nostru prieten, a fost una falsã. Ea a venit, a fãcut dezordine ºi a plecat. Minciunile v-au fost acoperiº pentru multã vreme, dar, odatã cu avalanºa, acestea au cedat, acum în urmã eºti lãsat.”

Omuleþul începea sã disparã, colþul pãrea a fi un vid. Lumina dimineþii, a unui nou început i-a strigat: „ªtiu cã îþi lipsesc acele zile, însã, drag muritor, a nu uita niciodatã tu trebuie! Ce a fost la început nu va mai putea fi regãsit; ce e pierdut, e pierdut. Dar nu lãsa aceste umbre ale trecutului sã te facã s-o uiþi ºi sã uiþi. Priveºte, zãpada s-a topit ºi pãsãrile au reînviat. E primãvarã, aþi renãscut!”

Ridicându-se, omuleþul îºi trage un scaun, îºi aprinde o þigarã, iar cu o miºcare sigurã a mâinii înmoaie pana în cernealã ºi scrie, scrie despre vise ºi (acea) dragoste.

 

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Schiþe, jazz, plãcintã cu dovleac

 

vernisaj Ioana IonescuVernisajul expoziþiei de schiþe J’aime ma vie de vis-à-vis, semnate de Ioana Ionescu, a avut loc pe 23 noiembrie, seara, în foaierul Teatrului Naþional „Marin Sorescu” din Craiova. Evenimentul, susþinut ºi promovat de Asociaþia Taberna, în parteneriat cu Teatrul Naþional “Marin Sorescu” ºi Muzeul Olteniei, a atras un numãr mare de vizitatori, care au avut parte ºi de o excelentã plãcintã cu dovleac, dar ºi de un scurt concert de jazz, chitarã ºi voce, susþinut de Nãstase Georgi.

J’aime ma vie de vis-à-vis este o expoziþie cu desene ºi idei fugitive denumite schiþe, realizate în trei etape : Anul 1 Arhitectura 2008, UK 2010, înapoi în Bucuresti 2011- ... ieri, azi. Sunt înfãþiºate chipuri ºi situaþii întâlnite sau nemaiîntâlnite ºi, ca în orice proiect, ºi aici au existat etape de evolutie, de la fraze, la poezii, desene, linii, pânã la punctul unui singur punct: Ici c’est moi, ça va! Aceastã evoluþie a fost influenþatã de involuþia simplitãþii vieþii de zi cu zi ºi de viteza exageratã a limbilor de ceas ºi a trecãtorilor”, a spus Ioana Ionescu, studentã la Arhitecturã.

vernisaj Ioana IonescuEa a precizat cã schiþele au fost realizate pe parcursul câtorva ani, când s-a intersectat, în Marea Britanie ºi pe alte meleaguri, cu un “carnaval cultural”, expoziþia spunând povestea unor întâlniri între lumi culturale paralele datoritã migraþiilor globale, dar ºi a unor universuri paralele personale, în desene fiind surprinse instanþe din viaþa celor pe care i-a cunoscut mai mult sau mai puþin. “Cele care povestesc ºi seteazã scenografia fiecãrei schiþe sunt liniile ºi petele de culoare. Uneori mult prea dur poate, alteori armonios. Vã invit sã staþi de vorbã cu linii în acrilic ºi cãrbune!”, a completat artista.

“Este la început de drum ºi am convingerea cã poate sã-l parcurgã fãrã nicio teamã. Mã aºteptam sã fie mai curajoasã în ce priveºte modul de prezentare, destul de conformist - asta nu e neapãrat rãu, dar acum e vârsta experimentelor ºi a conexiunii la generaþie. Cred însã cã este un artist tânãr care, bine orientat, îºi va da mãsura”, ne-a spus criticul de artã Cãtãlin Davidescu.

vernisaj Ioana IonescuUn scurt cuvânt de prezentare a avut ºi Marius Dobrin, vicepreºedinte al Asociaþiei Taberna:
“Taberna este o asociaþie culturalã formatã din Cornel Mihai Ungureanu, Corina Bãrbuicã ºi Marius Dobrin. Taberna vã oferã prilejul de a vedea aceastã expoziþie. Titlul francez mã duce cu gândul la pronunþia Ionesco pentru numele tinerei autoare a lucrãrilor expuse. Ea este la început de drum ºi-i dorim celebritatea unui asemenea nume.
Ioana e în acord cu simplitatea cu care se împletesc viaþa ºi forma ºi culoarea pe o foaie de hârtie dintre cele pe care le vedeþi.
Priviþi creaþiile Ioanei ºi ascultaþi cum cântã Nãstase Georgi ºi Matt Shine!
Bucuraþi-vã de plãcinta cu dovleac scoasã din cuptor!
J'aime ma vie de vis à vis… parmi des amis!”, a spus Marius Dobrin.


Aflã impresiile Andreei Bratu despre expoziþia Ioanei aici.

 

Comentarii cititori
sus

 
Andreea Bratu

 

Stãri ºi portrete

 

vernisaj Ioana IonescuAfrica, poezie,  Paris, Picasso, Coltrane, copilãrie... frânturi de locuri ºi de oameni.

Trebuia sã fie muzicã de jazz ca decor sonor al expoziþiei Ioanei Ionescu. Pânã la urmã a fost altceva, refrene folk ºi tam-tam-uri, care s-au potrivit cu anumite desene, ºi au rãmas în urmã, dincolo de uºile deschise de altele. Asta mi s-au pãrut a fi desenele Ioanei: pasaje cãtre lumi ºi cãtre stãri create în jurul unui obiect, al unei imagini, al unui citat. Tuºe simple ºi sigure, ce amintesc de desenele lui Picasso, fraze în franceza unei boeme abia schiþate, portrete conturate elegant pe fondul arãmiu al solului african, liniile curbe ori dinadins frânte ºi chinuite ale saxofonului din care pare cã se prelinge muzica lui John Coltrane ori a lui Charlie Parker... uºi care se deschid ºi te absorb spre lumi diferite, liniºtite ori asurzitoare, tainice ori senine ºi pline de candoarea copilãriei.

Ioana spunea cã fiecare lucrare pe care o imagineazã are un destinatar ºi cã înainte de a porni în cãlãtoria ei artisticã trebuie neapãrat sã stea de vorbã cu persoana respectivã, pentru a o cunoaºte. Numai aºa desenul îºi poate împlini apoi destinul. Fiecare împrumutã ºi dezvãluie, prin urmare, câte ceva din omul cãruia îi e fãgãduit: e un portret ascuns, e un colþ din firea, din pasiunea, din lumea fiecãruia.

Aº vrea sã cred cã expoziþia nu s-a petrecut din întâmplare în foaierul Teatrului „Marin Sorescu”, ci pentru cã lumea complexã a teatrului a avut menirea sã gãzduiascã în mod firesc lumea plinã de imaginaþie ºi stãrile stârnite de creta ºi cãrbunele Ioanei Ionescu. Aºtept cu nerãbdare urmãtoarea întâlnire.

Aflã mai multe despre expoziþie aici.

 

Comentarii cititori
sus

Cornel Mihai Ungureanu

 

Cristian Bãdiliþã vine la Întâlnirile revistei SpectActor

 

Cristian BadilitaInvitatul lunii decembrie la Întîlnirile revistei SpectActor este scriitorul Cristian Bãdiliþã. Istoric al creºtinismului timpuriu, eseist, poet, Cristian Bãdiliþã va susþine, duminicã, 16 decembrie, ora 16, la Teatrul Naþional “Marin Sorescu” din Craiova conferinþa Câteva chei de lecturã ale Apocalipsei Sfântului Ioan.

Specializat în literatura patristicã greacã ºi latinã, Cristian Bãdiliþã face parte din grupul de traducãtori ai Bibliei de la Alexandria, sub coordonarea lui Marguerite Harl, iar în România, în cadrul Colegiului Noua Europã a coordonat, din 2003 pânã în 2011, împreunã cu Francisca Bãltãceanu ºi Monica Broºteanu, traducerea comentatã a Septuagintei, proiect publicat în colaborare cu editura Polirom ºi Fundaþia Anonimul. În prezent lucreazã la o traducere comentatã a Noului Testament, din care a publicat pânã în prezent Evanghelia dupã Matei, Evanghelia dupã Marcu, Evanghelia dupã Ioan, Apocalipsa Sfântului Ioan, la Editura Adevãrul Holding.

Se considerã un anarhist creºtin de dreapta ºi pledeazã pentru reinstaurarea monarhiei în România. Critic al imposturii comuniste ºi neocomuniste, rezervat faþã de sistemul democratic-ochlocratic modern, a participat activ la revolta din decembrie 1989 ºi la organizarea protestului din Piaþa Universitãþii (1990). A fost fellow al Institutului de culturã din Trento ºi al Wissenschaftkolleg zu Berlin.

Despre conferinþã:

Apocalipsa lui Ioan intrigã, fascineazã, provoacã. A fost unul din textele controversate încã din primele secole ale creºtinismului. Numeroase teme pe care le invocãm în discuþiile curente, precum venirea sfârºitului lumii, Anticristul, Judecata de Apoi, cifrul demonic 666, milenarismul (stãpânirea terestrã a Bisericii), inclusiv semnificaþia drapelului Uniunii Europene îºi au izvorul în Apocalipsa. Cum trebuie înþeles corect acest text profetic? În marginea traducerii comentate apãrute la Editura Adevãrul Holding, Cristian Bãdiliþã va încerca sã ofere câteva rãspunsuri lãmuritoare de pe poziþia unui istoric al creºtinismului timpuriu format în mari centre universitare occidentale, dar ºi de pe aceea a omului de credinþã.

Despre autor:

Cristian Bãdiliþã, n. 1968, Sãveni, jud. Botoºani.

Istoric al creºtinismului timpuriu, eseist, poet. A urmat doi ani cursurile Facultãþii de litere din Bucureºti, secþia românã-francezã, avându-i ca mentori pe Cornel Mihai Ionescu, Florea Fugaru, Ioan Pânzaru ºi Pan M. Vizirescu, ultimul supravieþuitor de marcã al revistei Gândirea. Din 1990 s-a transferat la secþia de limbi clasice, unde-l va întâlni pe remarcabilul om de culturã Petru Creþia. Prietenia lor se va concretiza într-o ºcoalã de varã la Ipoteºti ºi într-un volum despre Apocalipsa lui Ioan. În 1991-1992 studiazã teologia la Seminario Conciliar din Madrid, împreunã cu Cristian Langa ºi Iuliu Cristian Arieºanu, unde-i va avea ca profesori pe patrologul Juan Ayan Calvo ºi pe fenomenologul religiei Juan Martin Velasco, a cãrui Introducere în fenomenologia religiei o va traduce ºi publica la editura Polirom. A predat limbã ºi literaturã greacã veche la Universitatea din Timiºoara, instalându-se în Franþa din 1995, împreunã cu soþia lui, Smaranda Bãdiliþã, specialistã în Philon din Alexandria.

Doctor al Universitãþii Paris IV-Sorbona cu teza Métamorphoses de l’Antichrist chez les Pères de l’Eglise (Paris, Beauchesne, 2005, premiul Salomon Reinach al Asociaþiei Eleniºtilor din Franþa; trad. româneascã, Polirom, 2006). A predat limba ºi literatura greacã-veche la Universitatea de Vest din Timiºoara. A coordonat traducerea comentatã a Septuagintei în cadrul New Europe College, Bucureºti (2002-2011). Realizeazã o traducere amplu comentatã a Noului Testament. A întemeiat ºi condus, între 2009 ºi 2012, revista de informaþie ºi analizã cultural-religioasã Oglindanet (www.oglindanet.ro). Preºedinte al Asociaþiei Culturale Oglindanet. Coordoneazã colecþia „Pontus Euxinus” la Editura Beauchesne din Paris. Colaborãri, cursuri ºi conferinþe în România, Franþa, Italia.

Cãrþi publicate:

Sacru ºi melancolie (ed. a II-a, Dacia, 2007); Cãlugãrul ºi moartea (Polirom, 1998); Manual de anticristologie (Polirom, 2002); Duminica lui Arcimboldo (Brumar, 2004); Tentaþia mizantropiei. Stromate (ediþia a II-a, Curtea veche, 2006); Platonopolis sau Împãcarea cu filozofia (ed. a II-a, Curtea veche, 2007); Regele cu o harfã în mâini (ed. a II-a, Curtea veche, 2006); Nodul gordian (ed. a III-a, Curtea veche, 2004); Apocalips de buzunar (Curtea veche, 2005); Degetul pe ranã (Curtea veche, 2006); Poeme pentru pãsãri ºi extratereºtri (Curtea veche, 2007); Singurãtatea pãsãrii migratoare (Curtea veche, 2007); ªtiinþã, dragoste, credinþã (Curtea veche, 2008); Glafire. Nouã studii biblice ºi patristice, Polirom, 2008; Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crãpatã pe umãrul meu (Curtea veche, 2008); Orthodoxie versus ortodoxie (Curtea veche, 2009); Godul nordian. Însemnãri din clandestinitate (Galaxia Gutenberg, 2009); Jean Cassien entre l’Orient et l’Occident(avec Attila Jakab, Beauchesne, Paris, 2003; Les Pères de l’Église dans le monde d’aujourd’hui (avec Charles Kannengiesser, Beauchesne, Paris, 2006); Patristique et oecuménisme. Thèmes, contextes, personnages, (Beauchesne, Paris, 2010); Calendar poeticesc  (Grinta, 2011); Fatã frumoasã. Poeme de dragoste ºi amor (Grinta, 2012), Jucaþi-vã mai des cu focul (Ed. Grinta, 2012) º.a.

Traduceri comentate din greacã ºi latinã: Evanghelii apocrife (ed. a IV-a, Polirom, 2007); Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul (ed. a III-a, Curtea veche, 2009); Patericul (ultima ediþie apãrutã la Adevãrul Holding, 2011); Trei romane mistice ale Antichitãþii (Curtea veche, 2008); Evanghelia dupã Matei (Curtea veche, 2009); Evanghelia dupã Ioan (Curtea veche, 2010); Apocalipsa lui Ioan (Adevãrul Holding, 2012).

Despre autor:

”... pianotãrile unui maestru al provocãrii, pentru care linia în care se înscrie (Fundoianu-Dimov-Brumaru-Dinescu etc.) este doar o graniþã finã trasatã de poet între o posibilã istorie a poeziei pe care o iubeºte ºi maniera personalã forjatã. La drept vorbind, linia asta e mai degrabã o scarã cu fuºtei sacri pe care poetul urcã netulburat – ca un tânãr înþelept al veacului sãu. Cristian Bãdiliþã este un franctiror singuratic al acelui amour courtois pe care îl înrãmeazã repetat în majoritatea cãrþilor cuprinse în antologia Jucaþi-vã mai des cu focul (Editura Grinta, 2012, prefaþã de Alex. ªtefãnescu, postfaþã de Emanuela Ilie). Sunt ºase volume incluse aici (din cele nouã apãrute), din care poetul a selectat 153 de poeme vechi ºi noi, cum suntem anunþaþi încã de pe prima copertã a cãrþii ºi edificaþi asupra cifrei din moto-ul cãrþii: „s-a suit în barcã ºi a tras nãvodul la mal,/ plin cu peºti mari, o sutã cincizeci ºi trei” (Ioan, 21, 11). Poetul ca pescar de versuri...”

(Nicolae Coande, Luceafãrul de dimineaþã, nr. 11, 2012)

“Desprins parcã din Pateric, unde bântuie asceþii ºi înþelepþii cu aurã de nisip în jurul frunþii, care încearcã sã-ºi gãseascã în pustiu mântuirea, dar ºi din mai moderna carte a lui Umberto Eco, Numele trandafirului, Cristian Bãdiliþã, prin modul sãu cu totul insolit de a-ºi asuma existenþa, e o pasãre rarã, un fel de creaturã, alcãtuitã depotrivã din sânge, solzi, carne ºi pene, dar ºi din litere de foc, ce se târãºte greoi pe uscat, înoatã prin aer ºi zboarã arzând în adâncuri, cãutându-ºi cu obstinaþie singurãtatea ºi împlinirea.”

(Nichita Danilov, în vol. Portrete fãrã ramã, Ed. Tracus Arte, 2012)

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey