•  Corina Bãrbuicã
•  Adina Mocanu


sus

 

Corina Bãrbuicã

 

 

Medalion

 

E frig în Torino. ªi plouã mãrunt. Dârdâi în cele mai groase haine pe care mintea umanã le-a putut inventa, mintea umanã în afara cercurilor polare. La câþiva metri, copii în pantaloni scurþi, la fotbal, sub reflectoare, înjurã-n cuvinte cunoscute.

 

El stã pe banca udã, fumeazã þigara pe care mi-a cerut-o ºi, cu cãºtile pe urechi, pare cã ascultã ºi citeºte concomitent. Poate doar citeºte ºi cãºtile îi þin de cald. Preþ de câteva minute, gândul eliberãrii de dependenþã îºi face mendrele cu mine, mã duc sã-i ofer pachetul aproape gol. "Very thoughtful of you". Thoughtful, zici, mã declar egoistã.

 

Autobuzul de Lyon întârzie, nu sunt singura care cântã sã se-nzdrãveneascã, Summertime e tot ce-mi trece prin capul învelit aparent inutil în cãciulã albã. Vine plin ºi ideea de acoperiº trage la somn. Nãucã: Grenoble. Upgrade în buimãcealã: zori ºi terminus. Cu mult înaintea promisiunii. Vreo orã.

 

Aºteptãm. Doi marocani zâmbitori ne oferã locuri în sala de aºteptare. Or fi algerieni? Nu se vede nicio casã galbenã. Doar ºoferul care verificã toate uºile autobuzului ºi dã sã plece. Se întoarce, o ia de la capãt. Dubiile lui îmi dau o stare de bine.

ªi-n troznet de baton de cereale, apare. Somnoroasã, zîmbitoare, primitoare, ne urcã-n tramvaiul care merge în altã direcþie decât cea plãnuitã. Ne-ntoarcem ºi râdem pe seama ei. Dincolo de luciul ferestrelor bãnuiesc lionezi dormind în lumina albastrã.

 

Mic dejun ºi revederi în surdinã, colega din camera cu vedere la calea feratã doarme, trenuri de mare vitezã zboarã pe sub fereastra ei. Apartamentele nu au numere, doar nume de oameni ºi câteva minute sunt de-ajuns sã strâng grãmezi de informaþii despre vecinii din blocul de vizavi, care-i student, care fumeazã, cine-ºi aduce amanta douã zile pe sãptãmânã la etajul al treilea. Încolo cic-ar fi parcul, parcul cu sere. Iar dacã sunt din Craiova, pot sã patinez gratuit nu ºtiu unde ºi câte altele mai pot face, oraºe înfrãþite, ce vrei? Ce favoruri li s-or face lionezilor în Bãnie? îºi permite sã mârâie mintea mea dereglatã de comparaþii ºi nesomn.

 

E frumos, apuc sã scriu într-un mesaj ºi dupã câteva ore pe canapea iatã-mã mângâind o pisicã neagrã ºi gata de ritualuri locale: croissant, alergat în parc plus sere, expoziþii, elefanþi sleiþi de convalescenþã. ªi campusul Insa: holuri gri ºi-n camerã douã paturi, un birou, un uscãtor de rufe, un dulap care ascunde cornuleþe made in Braºov, în faþa unui calculator un chinez care se joacã ºi-njurã cu pãrul zburlit. Dar spune "hello" ºi pare om bun. Sau poate-mi plac mie chinezii, via tai chi, via tao.

 

În faþa unui cinematograf pe întuneric, cu abonament de 20 de euro x 12 luni intri la câte filme vrei, iar ea povesteºte despre pelicula mutã în nu ºtiu ce salã cu orchestrã live ºi colege de-ale ei franþuzioaice care acum îºi viziteazã pãrinþii, sãptãmânã de vacanþã.

Zãcut pe canapea, bucãtãrie, mãrºaluit pe strãzi. 9-2-13, cam ãsta e scorul în ore de-acum.

 

Oamenii ãºtia au obloane, râuri, concitadini care fac tablouri, ciocolate, bomboane, cercei, vând cãrþi, ºi ce cãrþi, am cumpãrat una, m-am abþinut la vreo mie, adolescenþi care danseazã cu tãvãliri pe ce-o fi aia, marmurã, poate, în faþa operei.

 

Sunt gata sã jur cã luna aratã la fel indiferent de þara care conþine balconul în care pretinzi cã fumezi. ªi cã n-am vãzut în viaþa mea atâþia oameni alergând, cu transmisiuni TV de la concursuri de atletism incluse. Duminicã dimineaþa parcul era plin, parcã mai era un cuplu care mergea.

 

Oraº vechi, catedralã, criptã. ªi funicularul ghici unde-a oprit! La teatrele romane, da. Pe iarbã joacã ei trei rugby, iar pe treptele de piatrã, netocite vizibil de-atâtea sandale, oameni împrãºtiaþi, unul are radio, cântã, comenteazã de unul singur ºi se bucurã de atenþia mea bãtutã de soare.

 

În acest timp, în apartamentul de lângã hotel, în zgomot de TGV, frumoasã ºi nemulþumitã, trânteºte uºi. Tinerii ei colegi se împlãtoºeazã cu fragilitate ºi neînfricare. Râzi, de parcã ai avea încotro. ªi îi laºi pe birou cartea adusã în bagaj, n-o aruncã, trânteºte în continuare ºi fuge de-acasã, cu tot cu pisicã. Baia pare pustie fãrã cuºca animalului negru ºi obiºnuinþa de a lãsa uºa deschisã ca sã poatã intra când are chef e neclintitã ºi de-acum fãrã rost.

 

Pe afiºul de la Auditorium, mare: Fanny Ardant. Flashback-uri cu obiceiuri duminicale din copilãrie: cinema ºi cofetãrie, fãrã excepþie.

Pe-o stradã - un local. ªi-n local - jocuri, zeci de rafturi pline de cutii, sute, mii de cutii, ia de joacã! ªi aflã regula cu înconjurarea la go. ªi strãzi, ºi vin, ºi brânzã, ºi plãcerea afundãrii-n cliºeu.

 

Cum a fost la Paris? mã întreabã trei oameni deodatã când intru online de la calculatorul de-acasã. Lyon egal Franþa egal Paris. Pânã sã rãspund, privesc în camerã ºi revãd: de la 11 kilometri înãlþime, râuri - nu Rhône, nu Saône, fãrã nume, pe fundal glasul lui Brian Eno asigurându-mã cã e firesc sã eºuez în a-mi aminti de ce-am venit.

 

Comentarii cititori
sus

Adina Mocanu


Cãlãtoriile adinei. Marrakech

 

Dragii mei, am ajuns în Marrakech. Sunt pentru prima datã în Orientul exotic pe care îl credeam ca în poveºti. Control în vamã ºi multã aglomeraþie. În timp ce arãt paºaportul românesc, trebuie sã rãspund la tipicele întrebãri pe care deja le completasem în formularele primite în avion ("Cu ce scop ai venit în Maroc?", "Cât timp dureazã sejurul?", "Unde locuieºti pe timpul sejurului?" etc.). În sfârºit, trecem poarta magicã. La ieºire ne aºteaptã puzderia de taximetriºti care mai de care interesaþi de banii occidentalilor. J. negociazã preþul ºi ne urcãm într-un Logan voinic (se pare cã ºi pentru marocani Loganul e sfânt!), care ne lasã în faþa unei pieþe, spunându-ne cã am ajuns la destinaþie. Nimerim într-o aglomeraþie de localnici gata sã ajute strãinii debusolaþi - desigur, în schimbul unor bani.

Mi se pare cã mã întorc în timp sau mai bine zis în þarã. Parcã mai colindasem aceste strãduþe înguste, parcã mai vãzusem acea pisicã moartã de cãldurã lângã un gard pe care erau atârnate niºte covoare (persane).

 

În sfârºit, ajungem la rihad-ul misterios, ce pare fermecat pe mãsurã ce înaintãm prin cãmãruþele exotic decorate. Ne întâmpinã un cuplu. Femeia nu vorbeºte cu noi decât în prezenþa bãrbatului ºi nicio clipã nu ridicã privirea. În Marrakech e o cãldurã infernalã, iar ea trebuie sã-ºi poarte burka. E o femeie superbã, cu ochi mari ºi negri, cu pielea cafenie, iar accentul ei face ca franceza sã fie o altã limbã. Însã nu pot sã-i vãd pãrul. Mi-aº fi dorit sã vãd toate acele femei dezvelindu-ºi pãrul, sã le vãd genunchii ºi umerii, sã le vãd machiate ºi rujate, sã le vãd stând pe terasele barurilor savurând o cafea. Însã toate astea nu sunt posibile pentru femeia marocanã. Totuºi, casa rãmâne senzualitatea lor. Acolo, femeia e unicã, e liberã ºi deschisã, nimeni nu o deranjeazã, iar dacã altcineva încearcã, ea îi va arunca o privire aprigã.

 

Vocile oraºului...

Încercasem sã mã aventurez pe una dintre strãduþe, sã caut ceva bezmetic din frumuseþea Marrakech-ului, acel ceva pe care orice turist curios îl cautã, uºa aceea pe care nu o poþi deschide, însã poþi sã priveºti pe gaura cheii, sã descoperi mai mult decât eºti lãsat, sã vezi mai mult din ce e interzis, sã asculþi vocea care existã dincolo de acea poartã. Sunt opritã într-o secundã de banda de copii care vin în ajutorul meu pentru câþiva dinari. Vor sã mã direcþioneze pe "calea" cea bunã, cea a turistului. Invadarea spaþiului marocanului nu existã - turistul e turist ºi aºa va rãmâne. Nu mã opun, aºa cã mã îndrumã spre piaþa din centrul oraºului.

Repede îl gãsesc pe J. în faþa unui complex de tarabe ambulante cu diverse mâncãruri care mai de care apetisante. Se numeºte piaþa Jamma El Fra ºi e cunoscutã în centrul vechi al oraºului pentru multitudinea comercianþilor ºi bineînþeles a activitãþilor pe care le desfãºoarã. Nu de multe ori am vãzut aici mici spectacole cu ºerpi, cu maimuþe, iar aceastã experienþã devine nefastã dacã nu se oferã în schimb un bãnuþ artistului. Cu cât intrãm mai mult sã cercetãm zona, ne lovim de localnicii care ne împing sã cumpãrãm câte ceva din bazarul lor. Curiozitatea se plãteºte, iar occidentalul, fie el bogat sau sãrac ("dacã ajunge pânã aici înseamnã cã are bani", aºa spune un bãtrânel marocan), trebuie sã se adapteze condiþiilor pe care le impun localnicii ("cumperi ceva, atunci eºti binevenit, dacã mã amãgeºti ºi nu cumperi nimic, atunci pe veci vei fi urmãrit" - tot din proverbele comercianþilor marocani care cunosc diferite limbi strãine).

 

Exotic ºi modern

Viaþa marocanilor e durã. Majoritatea trãiesc din comerþ. Sunt mari artizani ºi pricepuþi vânzãtori. Mã plimb printre standurile pline de babuchas, miros genþile din piele de caprã, ating cutiuþele fermecate în care femeile marocane servesc dulceaþa de dimineaþã, gust din delicatesele fãcute special pentru turistul consumator, privesc îndelung cum cinci-ºase persoane participã la fabricarea unei gentuþe din piele. Marrakech îmbinã consumerismul occidental cu tradiþionalismul oriental, interesul pentru viitor cu conservarea  tradiþiilor.

Cu toate cã centrul vechi respectã obiceiurile marocane, centrul nou al oraºului are un aer occidental influenþat de cultura franþuzeascã. Pe lângã localnicii sãraci, cartierele rezidenþiale sunt ºi ele piese de muzeu. J. îmi aratã stilul marocanilor atraºi de tot ce emanã exotism: de la aventurãrile prin grãdinile de portocali ("þara laptelui", pentru est-europeanul de rând), plantele labirintice, pentru a descoperi intensitatea oraºului, la excursiile cu animalele liniºtite, cãmilele, la mesele bogate pe care marocanii le oferã turiºtilor dornici de amestecul de arome ºi farmecul mâncatului cu mâinile, fãrã ajutorul tacâmurilor (aici, ºtiam cã e ca la mama acasã!). Trec peste aceste senzaþii ºi-mi vine în minte "madlena proustianã", trãiesc acele momente libere când bem sucul de portocalã home made la taraba din mijlocul medinei, mãnânc couscous în oala de lut identicã cu cea a bunicii, merg pe strãduþele încãrcate de maºini ºi cãruþe pânã la refuz.

Zilele zboarã ºi ne vedem obligaþi sã lãsãm de-o parte exotismul marocan ºi sã luãm, de data aceasta, autobuzul pentru cã suntem sãtui de negocieri ºi vrem sã ajungem cât mai repede la aeroport.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey