•  Samuel Beckett
•  Veronica D. Niculescu


sus

 

Samuel Beckett

 

 

Watt

-  fragment -

 

Dintre multele motive excelente, douã i se pãreau lui Watt demne de menþionat: pe de o parte puþinãtatea materialului propus simþurilor lui, iar pe de alta deteriorarea acestora. Puþinul care era de vãzut, de auzit, de mirosit, de gustat, de atins, el l-a vãzut, auzit, mirosit, gustat, atins ca un om amorþit.

 

În liniºtea vidã, în umbra închisã, sãlãºluia domnul Knott, în camera mare amenajatã exclusiv pentru plãcerea lui ºi a servitorilor lui. Iar cînd ieºea de aici, aceastã ambianþã îl urma peste tot, iar cînd el se miºca, prin casã, prin grãdinã, ea se miºca odatã cu el, umbrind totul, estompînd totul, asurzind totul, amorþind totul atunci cînd trecea el.

 

Hainele pe care le purta domnul Knott, în camera lui, prin casã, prin grãdinã, erau foarte diferite, foarte foarte diferite. Ba grele, ba uºoare; ba îngrijite, ba neglijente; ba sobre, ba stridente; ba decente, ba îndrãzneþe (de exemplu costumul de baie fãrã fustã). ªi adesea purta, lîngã ºemineu, sau cînd hoinãrea prin camere, pe scãri, pe coridoarele casei sale, o pãlãrie, o ºapcã, sau, întemniþîndu-ºi pãrul rebel ºi rar, o plasã. ªi la fel de adesea avea capul descoperit.

 

Cît despre picioarele lui, el purta uneori o ºosetã în fiecare, sau în unul o ºosetã ºi în cealãlalt un ciorap, sau o gheatã, sau un pantof, sau un papuc, sau o ºosetã ºi gheatã, sau o ºosetã ºi pantof, sau o ºosetã ºi papuc, sau un ciorap ºi gheatã, sau un ciorap ºi pantof, sau un ciorap ºi papuc, sau absolut nimic. Iar uneori purta în fiecare un ciorap, sau în unul un ciorap ºi în celãlalt o gheatã, sau un pantof, sau un papuc, sau o ºosetã ºi gheatã, sau o ºosetã ºi pantof, sau o ºosetã ºi papuc, sau un ciorap ºi gheatã, sau absolut nimic. Iar uneori purta în fiecare o gheatã, sau în unul o gheatã ºi în celãlalt un pantof, sau un papuc, sau o ºosetã ºi gheatã, sau o ºosetã ºi pantof, sau o ºosetã ºi papuc, sau un ciorap ºi gheatã, sau un ciorap ºi pantof, sau un ciorap ºi papuc, sau absolut nimic. Iar alteori purta în fiecare un pantof, sau în unul un pantof ºi în celãlalt un papuc, sau o ºosetã ºi gheatã, sau o ºosetã ºi pantof, sau o ºosetã ºi papuc, sau un ciorap ºi gheatã, sau un ciorap ºi pantof, sau un ciorap ºi papuc, sau absolut nimic. Iar uneori purta în fiecare un papuc, sau în unul un papuc ºi în celãlalt o ºosetã ºi gheatã, sau o ºosetã ºi pantof, sau o ºosetã ºi papuc, sau un ciorap ºi gheatã, sau un ciorap ºi pantof, sau un ciorap ºi papuc, sau absolut nimic. Iar uneori purta în fiecare o ºosetã ºi gheatã, sau în unul o ºosetã ºi gheatã ºi în celãlalt o ºosetã ºi pantof, sau o ºosetã ºi papuc, sau un ciorap ºi gheatã, sau un ciorap ºi pantof, sau un ciorap ºi papuc, sau absolut nimic. Iar uneori purta în fiecare o ºosetã ºi pantof, sau în unul o ºosetã ºi pantof ºi în celãlalt o ºosetã ºi papuc, sau un ciorap ºi gheatã, sau un ciorap ºi pantof, sau un ciorap ºi papuc, sau absolut nimic. Iar uneori purta în fiecare o ºosetã ºi papuc, sau în unul o ºosetã ºi papuc ºi în celãlalt un ciorap ºi gheatã, sau un ciorap ºi pantof, sau un ciorap ºi papuc, sau absolut nimic. Iar uneori purta în fiecare un ciorap ºi gheatã, sau în unul un ciorap ºi gheatã ºi în celãlalt un ciorap ºi pantof, sau un ciorap ºi papuc, sau absolut nimic. Iar alteori purta în fiecare un ciorap ºi pantof, sau în unul un ciorap ºi pantof ºi în celãlalt un ciorap ºi papuc, sau absolut nimic. Iar uneori purta în fiecare un ciorap ºi papuc, sau în unul un ciorap ºi papuc ºi în celãlalt absolut nimic. Iar uneori umbla desculþ.

 

Sã te gîndeºti, cînd nu mai eºti tînãr, cînd nu eºti încã bãtrîn, cã nu mai eºti tînãr, cã nu eºti încã bãtrîn, asta este, probabil, ceva. Sã te opreºti, spre finalul zilei tale de trei patru ore, ºi sã cugeþi: uºurinþa întunecîndu-se, necazul înseninîndu-se; plãcerea plãcere fiindcã a fost, durerea durere fiindcã va fi; faptele bucuroase devenite mîndrie, faptele mîndre devenind încãpãþînare; zvîcnetul, tremurul faþã de o fiinþã dispãrutã, o fiinþã ce va veni; ºi adevãrul nemaifiind adevãr, ºi falsul nefiind încã adevãr. ªi sã te hotãrãºti sã nu zîmbeºti, pînã la urmã, stînd în umbrã, ascultînd cicadele, dorindu-þi sã fie noapte, dorindu-þi sã fie dimineaþã, spunînd, Nu, nu e inima, nu, nu e ficatul, nu, nu e prostata, nu, nu sînt ovarele, nu, e ceva muscular, e ceva nervos. Apoi scrîºnetul dinþilor se sfîrºeºte, sau continuã, ºi te afli în groapã, în gaurã, tînjetul dupã tînjet a dispãrut, groaza de groazã, ºi te afli în gaurã, în sfîrºit la poalele dealurilor, drumuri urcã, drumuri coboarã, ºi liber, în sfîrºit liber, pentru o clipã în sfîrºit liber, în sfîrºit nimic.

 

Dar indiferent ce ºi-ar fi pus, la început, cãci pînã la miezul nopþii era întotdeauna în cãmaºã de noapte, deci indiferent ce ºi-ar fi pus în cap, pe corp, în picioare, el nu se mai atingea de acestea, ci le pãstra pe el întreaga zi, în camera lui, în casa lui, pe terenurile lui, pînã venea vremea sã-ºi punã cãmaºa de noapte, încã o datã. Da, nu se mai atingea nici mãcar de un nasture, ca sã-l închidã sau ca sã-l deschidã, cu excepþia celor pe care îl obliga natura, ºi pe aceºtia de obicei îi lãsa deschiºi, din momentul în care îºi punea hainele, ºi ºi-i aranja pentru propria-i plãcere, pînã în clipa în care ºi le dãdea jos, încã o datã. Aºa cã nu rareori putea fi vãzut, în camera lui, în casa lui, pe terenurile lui, într-o þinutã bizarã ºi nepotrivitã anotimpului, de parcã ar fi fost inconºtient de vreme, sau de perioada din an. ªi vãzîndu-l uneori astfel, desculþ ºi îmbrãcat pentru plimbat cu barca, în zãpadã, în zloatã, în vîntul tãios de iarnã, sau, cînd venea iarãºi vara, lîngã foc, împovãrat de blãnuri, îþi venea sã te întrebi, Oare încearcã sã înþeleagã din nou ce înseamnã rece, ce înseamnã fierbinte? Dar asta era o impertinenþã antropomorfistã de scurtã duratã.

 

Fiindcã în afarã de: unu, a nu avea nevoie, ºi doi, un martor la absenþa nevoii lui, domnul Knott nu avea nevoie de nimic, din cîte îºi putea da seama Watt.

 

Dacã mînca, ºi mînca bine; dacã bea, ºi bea cu poftã; dacã dormea, ºi dormea buºtean; dacã fãcea alte lucruri, ºi fãcea alte lucruri în mod regulat, nu o fãcea din nevoia lui de mîncare, sau de bãuturã, sau de somn, sau de alte lucruri, nu, ci din nevoia de a nu avea nevoie niciodatã, de a nu avea nevoie niciodatã niciodatã de mîncare, ºi de bãuturã, ºi de somn, ºi de alte lucruri.

 

Aceasta a fost prima supoziþie a lui Watt, de un oarecare interes, pe tema domnului Knott.

 

ªi domnul Knott, neavînd nevoie de nimic în afarã de: unu, absenþa nevoii, ºi, doi, un martor la absenþa nevoii lui, nu ºtia nimic despre el însuºi. ªi astfel avea nevoie de martori. Nu în scopul de a ºti, nu, ci în scopul de a nu înceta.

 

Aceasta a fost, pe tema domnului Knott, a doua supoziþie, ºi cea finalã, a lui Watt, nu întru totul gratuitã.

 

Ezitante, ºubrezite de incertitudini, ieºeau ele dintre buzele lui Watt.

Tonul lui obiºnuit era unul sigur.

Dar ce fel de martor era Watt, ba slab de ochi, ba tare de urechi, ºi chiar ºi cu cele mai intime simþuri lãsînd serios de dorit?

Un martor nevoiaº, un martor imperfect.

Sã poatã fi martor la bine ºi la rãu.

Pentru ca prin nevoia lui sã poatã fi martor la absenþã.

Pentru ca prin imperfecþiunea lui sã poatã fi un martor nepriceput.

Pentru ca domnul Knott sã nu înceteze niciodatã, ci întotdeauna aproape sã înceteze.

Aºa pãrea sã fie aranjamentul.

 

Fragment din romanul Watt de Samuel Beckett, în pregãtire la Editura Polirom (Opere II). Traducere de Veronica D. Niculescu

 

 

Comentarii cititori
sus

Veronica D. Niculescu

 

 

Cureaua domnului Teodorescu

- 1983 -

 

Ce-a scos azi Molly la suprafaþã? O curea. I-a adus-o în pat, i-a pus-o pe piept domnului Teodorescu. Iar el s-a gîndit mult.

 

M-am gîndit mult. La zilele de varã cînd eram toþi trei fericiþi, fãrã sã ºtim deloc cã sîntem fericiþi. Fiind. La serile cu lumina cernutã printre crengile mestecenilor, toamna, cînd li se aureºte plînsul, ºi iarna, cînd li se albeºte, ºi din nou primãvara, cînd le înmugureºte, verde, verde. La zilele de varã din nou. O fetiþã în cãrucior, o mamã împingînd cãruciorul în ªtrand, pe aceleaºi alei, niciodatã aceleaºi, eu cu aparatul de fotografiat atîrnat de gît de cureluºa lui solidã ºi roasã, scoþîndu-l din hamul de piele, rotind butoanele, din ochi cîntãrind lumina, ºi estimînd timpul, ºi ridicîndu-l la ochi, cu lumina, cu timpul reglate, ºi apãsînd pe buton, o datã, ºi imediat încã o datã. Fetiþa ºi soþia mea apropiindu-se, din afarã apropiindu-se, înãuntru rãmînînd locului, la gîtul meu, în hamul de piele. ªi lebedele! ªi podeþele arcuite, ºi bãrcile. ªi zilele cînd singur, pe alei, ocolind pe drumul spre casã, printre copii þipînd de încîntare la aflarea veºtii cã aceste castane, ºi numai acestea, sînt comestibile, ºi atunci strîngîndu-le ageri în buzunarele lor mici, ºi lacomi, fericiþi cei cu hanorace, ºi umplîndu-ºi aºa de repede buzunarele mici, ºi alergînd þinîndu-ºi-le cu palmele mici, ºi micºorîndu-se, tot micºorîndu-se alergînd spre pãrinþi, niºte pãrinþi mici, atît de mici, cocoºaþi, scofîlciþi, doar niºte umbre sprijinite de sãlcii, ºi de stejari, ºi de fagi, unde nici o castanã, dar uneori ghinde, ºi veveriþe, ºi alte mici strîngãtoare, rude cu Molly, mereu înfometate, mereu cãutînd, mereu miºunînd, cu teamã, cu ochii mijiþi, cu blana tremurîndu-le pe spinãrile curbate, cu nãrile fremãtîndu-le, cu lãbuþele din faþã la pîndã, frîngîndu-ºi-le cînd nimic nu e de gãsit, frîngîndu-ºi-le cînd se întorc, niºte umbre ºi ele, în cotloanele lor din copaci, între timp de pãsãri golite, pãsãri mari, niºte umbre ºi ele, niºte umbre de corbi, niºte ciori, niºte coþofene ºi, mai sus, foarte sus, niºte berze, ºi apoi în casele lor, aceiaºi copii, cu buzunarele golite, aºteptînd sã se încingã plitele, aºteptînd sã pocneascã una dupã alta castanele crestate, cu borcanele de zahãr gata deschise pe mese, strecurîndu-ºi mînuþele în aceste borcane, ºi punînd la ferestre, pe pervaz, cîte-o dîrã subþire de zahãr, sã vinã barza, ºi arãtîndu-le mamelor, ridicaþi pe vîrfurile picioarelor, uite, aºa, ca sã vinã barza, ºi mamele zîmbind, ºi oftînd, ºi acel oftat risipind grãunþele dulci, mamele, niºte ceainice amãrui care n-au nevoie de zahãr, ºi care îºi închid cu grijã toþi nasturii de la capot, în zilele de luni, ºi în cele de marþi, ºi în cele de miercuri, ºi în cele de joi, ºi desigur în cele de vineri ºi mai ales în cele de sîmbãtã, ºi þinîndu-i închiºi pînã duminicã dimineaþa, ºi atunci deschizîndu-i doar pe furiº, dincolo de uºa dulapului, din care îºi aleg rochii de mãtase, în duminicile în care maºinile soþilor lor o pornesc la plimbare, pînã aici, dar noi întotdeauna pe jos, pînã aici, ºi aici sunetul castanelor noi care cad pe poteci, au cãzut una cîte una de luni pînã sîmbãtã, neauzite, ºi auzite acum, pentru a fi adunate, cînd soarele strãluceºte, ºi poate cã-i vînt, fiindcã vîntul e bun, deºi uite cã niciodatã nu schimbã nimic, ºi duminicile astea toate la fel, una dupã alta, pînã cînd deodatã apare un trenuleþ, un trenuleþ verde ºi mic, nu chiar mic, cît pentru vreo zece copii, poate cincisprezece, ºi copiii dau buzna, ºi rîd cînd încep sã se îndepãrteze, ºi se depãrteazã un pic, ºi fac cu mînuþele lor subþirele, tai, tai, ºi cînd se depãrteazã un pic mai mult unii dintre ei plîng, ºi tot plîng cu mînuþele întinse înapoi, dar trenuleþul nu se mai întoarce niciodatã pe acelaºi drum înapoi, nu, niciodatã, ci se duce, face o roatã, o roatã mare, nu chiar mare, dar o roatã, ºi cînd trenuleþul e în punctul cel mai îndepãrtat, la marginea roþii, atunci soarele se ascunde pentru o clipã, dupã un trunchi, sau dupã o ramurã groasã, ºi atunci cu ochii mijiþi poþi sã-i vezi pe copii la ferestre, unii rîzînd, ºi alþii plîngînd, ºi apoi, în timp ce trenul va începe sã se apropie, întregind roata, celor care au rîs li se va ºterge uºurel rîsul, iar celor care au plîns li se vor usca uºurel lacrimile, iar atunci cînd trenuleþul va ajunge înapoi pe peronul înverzit, încremenind cu un scrîºnet în locul de unde a plecat, ei vor fi cu toþii la fel, uscaþi, ºi curaþi, ºi la fel de fericiþi, ºi la fel de triºti, lãsîndu-se acum moi în braþele mamelor, sau ale taþilor, care i-au aºteptat, toþi la fel, clipã dupã clipã un pic mai cocoºaþi, un pic mai scofîlciþi, chiar un pic, ºi cu buzunarele goale, cu burþile goale, cu privirile goale, ºi într-o pereche de braþe întinse va poposi unul dintre copii, braþele mele, Lenuþa mea, cu rochie albastrã, cu vapor pe piept, cu sandale albe desigur ºi bineînþeles cu ºosete albe, foarte albe, foarte foarte albe. ªi dintre acestea pe una, o ºosetã, poate o va gãsi Molly într-o zi, nu azi, ºi o va apuca cu botul ei umed, ºi o va trage de sub morman, ºi odatã scoasã de tot o va adulmeca ºi mai bine, ºi apoi va sãri peste toate, peste toate acestea, salt dupã salt, peste toate, ºi cu ea în bot va poposi la mine în pat, de parcã ar fi vînat o vrabie, sau un porumbel, sau un ºobolãnel, ºi mîndrã, ºi tandrã mi-o va depune pe piept, aºa cum astãzi mi-a depus cureaua aparatului de fotografiat, ºi eu îi voi mulþumi, ºi-o voi lãuda, bravo Molly, aºa, bravo, bravo, fetiþã, ºi ea o sã înceapã sã toarcã, ºi eu voi ofta de sub ºosetã, un kilogram de fier peste ºaizeci de kilograme de carne, gîndindu-mã fãrã sã vreau la greutãþile de la aprozar, ruginite ºi pline de pãmînt de la cartofi, sau de la morcovi, sau de la þelinã, dah, voi ofta, cocoºat de apãsarea din piept, adîncit în saltea, ºi scofîlcit, ºi uscat, ºi încã deloc obiºnuit cu pãmîntul, ºi apoi, cînd mã voi scutura un pic, nu chiar un pic, voi mai face o însemnare, voi mai îngroºa un pic pachetul, aºteptînd urmãtoarea scotocealã, ºi apoi pe urmãtoarea ºi pe urmãtoarea.

 

Fiindcã aºa face Molly în fiecare zi. De cîteva ori în fiecare zi. Dar el o singurã datã noteazã. Aºa.

 

 

(din volumul Roºu, roºu, catifea,  în pregãtire la Casa de Pariuri Literare)

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey