•  Ion Buzera
•  Cornel Mihai Ungureanu


sus


Ion Buzera

   

Excizii

 

Singura posibilitate epistemologicã majorã pe care o are un cercetãtor onest de azi (aproape indiferent de domeniu) este sã practice insistent "metoda" telescopului Hubble, cea a asamblãrii imaginilor în alte imagini, mai complexe, mai profunde ºi mai clare. 

 

Una dintre tehnicile favorite ale lui Borges a fost aceea a dislocãrii (prin hiperpotenþare) a insignifiantului. În acestã privinþã, e foarte... bacovian. 

 

Dacã nu e strãlucitã, repetiþia este obscenã.

 

Totdeauna cel mic îi va gãsi pete nedeclarate celui mare.

 

Insul simpatic fãrã anvergurã nu are niciun farmec.

 

Cea mai dureroasã absenþã din istoria literaturii universale: jurnalul lui Borges.

 

Eminescu a pornit, clar, dintr-un epicentru romantic, dar senzaþia mea e cã l-a hãrþuit, zdrenþuit, demantelat mereu, ca ºi cum ar fi avut o nemulþumire profundã, iar "Eu rãmân ce-am fost: romantic" poate fi interpretat ºi ca o resemnare, nu numai (sau deloc...) ca o confirmare.

 

Cu cât o culturã e mai micã, cu atât bãtãliile pentru putere sunt mai mari: imaginaþi-vã ce mãcel e în rândul criticilor literari boºimani! 

 

Peirce: "producerea convingerii este singura funcþie a gândirii". Iatã ceva care chiar îþi poate da de gândit.

 

Narcisul cultural spune: "Nu mã intereseazã decât acei (mari) autori în care mã pot oglindi pe deplin." Ce omite el sã-ºi dea seama este cã s-ar putea ca, nietzschean, ºi prãpastia sã doreascã sã priveascã în el.

 

Cel mai urât în critica literarã e clonajul ideatic.

 

Critica literarã din secolul 20 (ºi nu mã refer decât foarte puþin la cea scrisã în limba românã) a fost preocupatã excesiv de limbajul pe care îl putea vehicula.

 

Am avut nevoie de aproape douãzeci de ani (pînã când am dat peste un autor realmente fabulos) pentru a mã convinge cã meritã sã scrii pe larg, în ce are ea mai bun, despre literatura românã.

 

Condiþia inteligenþei active: sincronizarea volitivitãþii cu posibilitatea.

 

Iubesc pe marii nonconformiºti literari ai Europei: se ºtiu ei foarte bine.

 

Uneori, într-adevãr, un singur unghi de înþelegere este cel real.

 

Arta aforismului rezidã în a evita orice tip de vulgaritate: ideaticã, moralã, religioasã.

 

Bucuria de a constata cã lui Nichita Stãnescu "îi ieºeau" unele dintre panseuri.

 

Elasticizarea canonicã nu poate însemna ruperea elasticului.

 

Atunci când se referea la "temporatura tropicalã a romantismului" (Histoire..., 284), Thibaudet avea în vedere, mai mult ca sigur, un fel de suprapotenþare (poate artificialã, poate nu) a oricãrui gest, a oricãrei idei implicite în vastul program paneuropean al curentului, cu toate cã, evident, el îl avea în vedere, în primul rând, pe cele francez. Poate cã metoda fundamentalã a romanticilor, "arhimetoda", energeia primã a lor a fost aceastã metafizicã literalã, aceastã grandificare a ceea ce presocraticii numeau physis, prin aceasta din urmã înþelegând ºi omul însuºi, ca parte comprehensivã a ei: prin urmare, rolul umanului (cu accentuare începând, de fapt, din Renaºtere) ar fi, în interirul acestui program literar, strict acela de a se comporta ca o metonimie cognitivã, mobilã, cât de cât lucidã. În schimb, modernii au extras cu penseta minþii din physis fiinþa umanã, dându-i aparenþa (ºi, uneori, chiar consistenþa) individuaþiei, individualului, identitãþii. Nostalgia supremã a romanticilor era regãsirea unei unitãþi oarecare, mitice, metafizice, senzitive etc., cea a modernilor distrugerea ei prin orice mijloace, uneori strict experimental, din purã satisfacþie a imediateþii nihiliste. Postmodernii au sesizat cu acuitate lacerarea ºi au încercat sã o "cârpeascã" cum au putut, cum s-au priceput.

Comentarii cititori
sus

 

Cornel Mihai Ungureanu

 

 

De sufletul lui Gary

 

Îmi amintesc nesaþul cu care am parcurs, acum vreo 15 ani, jurnalul ºi corespondenþa lui I. D. Sîrbu. Mi le împrumutase prietenul meu, Dan, în vremuri în care cochetam cu gândul de a scrie. Simþeam nevoia sã furiºez privirea spre vieþile altora, iar când aceºtia erau ºi scriitori, curiozitatea devenea mai mare. Corespondenþa lui I. D. Sîrbu, ca sã mã refer de data asta numai la ea, mi-a oferit ocazia perfectã. Probabil cã nici Gary nu ºi-a închipuit cã scrisorile sale, un fel de a se odihni între douã griji literare serioase ºi un mijloc de a-i binedispune pe alþii, vindecând propria melancolie, aveau sã alcãtuiascã, în ochii mei cel puþin, un roman cu personaje pitoreºti ºi întâmplãri seducãtoare, unele prin tristeþea lor.

 

Blaga: "Curva, curva!"

 

Numeroase pagini sunt de istorie literarã ºi cititorii corespondenþei sale le ºtiu prea bine, dar trec în revistã câteva, spre amintire. Everac uitându-se zilnic în oglindã ºi zicând: "Sunt mare, sunt tare, sunt fãrã de asemãnare", Beniuc recitând: "Pe unde mã-ntorc, pe unde mã duc/ Lumea vuieºte, ºopteºte/ Acesta-i Mihai Beniuc/ ªtie ºase limbi ºi ruseºte" ºi purtându-i picã lui Blaga, pentru cã îl citase: "ªtie ºase limbi, dar ruseºte". Blaga, semnând o scrisoare de amor "Demiurg cu ceapã-n cur", cântând "La Maria Vãduva fut de-mi iese mãduva" sau pus de colegii de ºcoalã sã strige de pe Tâmpa: "Vreau la curve!" ºi el þipând doar: "Curva, curva!" ºi mãrturisind apoi: "M-am uºurat teribil. Ador cuvântul acesta, îl consider catarctic, de o poezie rezonantistã unicã".

 

Sunt numeroase impresiile de lecturã ºi schiþele de portret! Jurnalul de la Pãltiniº, "o splendidã carte de literaturã, dar teribil de anacronicã, de îngâmfatã"; despre Eugen Barbu: "Cine a pornit-o ca jandarm, jandarm rãmâne ºi în Parnas. Am vãzut mulþi escroci în viaþa mea, dar ca cineva sã se autopãcãleascã de-a lungul unei vieþi ºi a unei opere mi se pare fantastic. Tipul mã umple de scârbã. A avut tot, i-a lipsit un singur lucru: caracterul".

 

Apoi, prietenul Doinaº. "E frumos, îmi place. Faustul lui e lãudat de toatã lumea. Am un imens noroc cu el, nu mã poate suferi, ca sã scape repede-repede de mine, mã serveºte cu orice îi cer". ªi, desigur, ceilalþi colegi din Cercul de la Sibiu, dezertaþi, cei mai mulþi, cãtre traduceri ºi comentariu. "Etei îi scriu, o aud cum râde, dar nu-mi rãspunde; amorul a fost întotdeauna aºa: unul iubeºte ºi celãlalt se lasã iubit. Ea se lasã iubitã..."; "Regmanii sunt placizi, blânzi, dar vor sã-ºi cumpere un câine rãu"; editorii fug speriaþi din calea Soranei Coroamã, vãduva lui Dominic Stanca, gata sã le dea foc dacã nu îl publicau integral. Versul lui Dominic: "...Sã-mpletiþi rogojini, sã le duceþi la târg/ Auzit-aþi putori?". O replicã a celuilalt Stanca, Radu, mai puþin romanticã decât poezia sa: "Gary, nu ridica femeia în ceruri cã se fute cu îngerii". Tot Stanca povestind prima sa vizitã "la curve", în Sibiu: "O camerã verde, o femeie verde, un divan verde. Un act verde. Apoi eu, gol, stãteam verde în mijlocul camerei. 'Ce stai ca un dobitoc?', strigã femeia. 'Ce sã fac?', întreb. 'Spalã-te! Nu vezi ligheanul?'. ªi atunci m-am dus spre ligheanul (verde) ºi m-am spãlat. Pe faþã".

 

Craiova, oraºul plin de cozi ºi turnãtori

 

E multã prietenie, împãrtãºitã ºi de cei care îi scriu lui Gary: Nemoianu ºi Negoiþescu, pe axa epistolarã Washington-Koln-Craiova. Nego, folosind perfectul simplu la tot pasul, Nemo privind filme de groazã la cinema, Gary publicând o carte pe care nu o poate suferi pentru cã se naºte nu dupã 9 luni, ci dupã 19 ani. E comunism crâncen, anii '82-'84, dar Nego predã la universitate în Germania, Nicolae Balotã are succes în Franþa (ºi n-am sã deschid paranteza colaborãrii cu Securitatea, dar e vizibil cã scriitorii nu pãreau chiar oropsiþii zilei, chiar ºi cei care înfundaserã puºcãria. Gary îl desconspirã, ca ºi în Jurnal, pe Doinaº: "Boeingul lui extraordinar are un cauciuc mai vechiu, numai eu ºtiu cu ce a fost umflat, aº putea, prost ºi invidios cum mã ºtii, sã i-l dezumflu cu sula unei singure vorbe. Doinaº a fost ºi este cel mai talentat dintre noi toþi. Nici mãcar beþiv sau muieratic nu a fost, dar n-a avut norocul de a suferi. Toate i-au ieºit bine, pânã ºi anul acela de stagiu în Iad l-a fãcut la clasa întâia").

 

Regman era în Austria, fusese în Elveþia, urma sã plece pe Adriatica. Gary avusese ºi el o bursã de trei luni în Germania, vizitase Danemarca, Elveþia, Franþa, Belgia, Olanda. Acum aºtepta, în Craiova, oraºul plin de cozi ºi turnãtori, sã-i aducã poºtaºul pensia, în 1983 i se mãrise la 4.000 de lei. Se împrumuta, de la Fond, Doinaº îi aproba. Stãtea în apartamentul lui Amza Pellea ("Mi-a fost director, s-a purtat cu mine ca un prinþ"), pe Tudor Gheorghe, când îl prindea, îl punea sã-i cânte cântece de ocnã þigãneºti, iar pe Carandino, ajuns la 78 de ani, îl întrebase: "Te vãd mereu cu femei din ce în ce mai tinere ºi mai frumoase. Spune-mi, domnule, ce le faci?" "Le compromit!", rãspunsese acela.

 

Tudor Vornicu, "cel mai cult ºi cel mai priceput anchetator"

 

Le punea la poºtã prietenilor nu doar rânduri pline de umor, ci ºi cãrþi, iar ei îi trimiteau cafea, pixuri, medicamente, prafuri pentru proteza dentarã. Dar mai ales cafea ºi pixuri. Scrisorile fãceau sãptãmâni pe drum ºi cu siguranþã între expeditor ºi destinatar erau citite de alþi ochi. Miliþianul apare ºi el periodic sã îi cearã amprentele de la maºina de scris. Pe micul ecran îl vedea, altfel decât noi, pe Tudor Vornicu, "cel mai cult ºi cel mai priceput anchetator din Ministerul de Interne, în 57-58", când îl interogase.

 

Concedii scurte la mare, Gary recitând pe plajã din Euripide, cu braþele ridicate: "Doamne, cât albastru ai cheltuit ca sã nu te putem vedea!". Durerea de a nu avea un copil. ªi iar Craiova, "oraºul în care sunt citit, dar nimeni nu mã gustã. Scrisul meu le e strãin, îi lasã rece, îi plictiseºte chiar". Poate era doar o nepotrivire de receptare între regãþeni ºi ardeleni, nici  Blaga nu putuse termina Moromeþii, primul volum, din cauza limbii ºi spunea despre Caragiale cã a bãgat umorul românesc într-un ºanþ din care nimeni nu a reuºit sã îl scoatã.

 

ªi iar Blaga, servindu-i de ziua lui cu un lichior din Portugalia (el nu bea, iar ei au constatat cã e apã, dar nu au spus nimic). Peste câteva zile, profesorul i-a invitat din nou, s-a scuzat, un nepot îi golise sticla. "Ce generaþie aþi fi voi, sã beþi apã, în loc de lichior ºi sã nu spuneþi nimic?", s-a mirat, iar unul i-a rãspuns: "Dar ce generaþie sunteþi dumneavoastrã sã ne daþi apã în loc de lichior?"

 

Proba infinutului ºi banul coclit din ciorbã

 

ªi iar Gary, povestindu-i lui Blaga cum era dascãl la un liceu de fete unde se aflau ºi vreo 30 de profesoare între 40 ºi 50 de ani. El avea 30 ºi le spunea cã, în Japonia, iniþierea eroticã a gheiºelor se face, între altele, prin proba infinitului: se vârã un creion în sfincterul candidatei ºi aceasta trebuie, doar miºcându-ºi bazinul, sã deseneze pe o foaie întinsã sub fundul ei, semnul infinitului. Îi zic lui Blaga: dupã ce le-am povestit porcãria asta, deodatã am simþit cum se introvertesc, cum încep, în scaunele lor sã mimeze, sã-ºi imagineze acel parºiv infinit. 

 

Zile de scris, harnic, încercând sã recupereze anii mulþi din închisoare ºi pe cei în care nu a avut drept sã publice. Lizzi: "Ce te-a apucat? Ce muscã te-a piºcat?" sau "Ce mai taci, Gary?" sau celebra: "Încã o carte ca asta ºi vindem ºi televizorul!". Ori povestea despre femeile ai cãror bãrbaþi le înºelau, erau beþivi ori le bãteau, cum le puneau ele un ban de aramã coclit în ciorbã ºi în câteva luni, respectivul se stingea. "Niciodatã nu poþi ºti ce se ascunde în sufletul unei femei, cel mai puþin ne cunoaºtem soþiile, tocmai fiindcã stau prea mult, prea aproape de noi", zicea Gary. Tot el: "ªi ea ºi eu avem sentimentul stupid cã ne deranjãm".

 

ªi profesorul vecin care, ieºind la pensie, ºi-a înregistrat pe bandã zgomotul pauzei mari, al pauzei mici, al clopoþelului. ªi prietenii care plecau din þarã. "Trecutul nostru fuge prin Otopeni", remarca Lizzy. Gary scria. Se mai ducea la filme, la cinema. "Vãd tot ce e color", cã tot povestea Viorel Pârligras, recent, la o cinematecã improvizatã, în Duþuleºti, cum a vãzut într-o zi de 31 decembrie, la Modern, filmul sovietic Urã, doar el ºi încã un spectator aflat undeva în spatele sãlii. Când s-a terminat ºi s-au aprins luminile, Viorel a privit curios spre celãlalt. Era I. D. Sârbu.

 

ªocat, când Lizzi cumpãrã un loc de veci

 

Dupã '85, vin ani întunecaþi, chiar dacã îi apar cãrþi, piesele i se joacã în þarã, la radio, la televiziune, este premiat de Academie, de Uniunea Scriitorilor, este tradus. La Craiova, biletele la Iarna lupului cenuºiu sunt vândute pe 10 spectacole înainte, dar paºaportul îi este refuzat ºi în '85 ºi în '86, când, ca o ironie, l-au aprobat pe cel pentru Lizzy.

Cu gândul la Regman, care scria despre ultima carte a lui Gary: "Mi-e ruºine, ºtiindu-l aplecat peste umãrul meu, analizând, cu lupa lui disecantã, scrisul".

Le mai trimite prietenilor, "gânduri din imediata singurãtate", dar corespondenþa cu Nego ºi Nemo se stinge treptat, iar unii scriitori, artiºti sau soþiile lor trec prin operaþii grele sau mor. Se duc Nichita, Horia Lovinescu, Amza Pellea, Fory Eterle, Ion Finteºteanu. Dupã un concediu la mare, în septembrie, cu Lizzi, cu Eta Boeriu ºi soþul acesteia, în noiembrie Eta moare, iar Gary simte ameninþarea.

 

Sunt zile de trudã, cu simþul datoriei, pentru a lãsa în urmã o operã, pentru cã, dupã cum îi spunea lui Nego: "În jur se moare, stimate domn!". Scrie mai greu, are ceea ce alergãtorii numesc "tracul de finish", încep ºi insomniile, plimbãrile lungi în Parcul Romanescu, sã vadã caii de la hipodrom. "Numai în puºcãrie mai trecea aºa ziua, ca un sac cu bolovani; dar anul trecea ca un fulg". Simte cã nu mai are puterea de a lupta "fiindcã nici untdelemn în candelã nu mai am deloc. Ard pe feºtilã".  Îi e urât sã stea singur acasã, devine mai atent la spectacolul înmormântãrilor. "Om muri ºi om vedea!", repetã un citat. Când spune: "Bãtrâneþea, asta e, m-a atins ca o boalã ruºinoasã. Anul trecut am simþit deodatã cã mi s-au terminat zilele. Aºteptam moartea sã sune la uºã", nu mai are încãrcãtura de alint de altãdatã.

Pare ºocat când Lizzi cumpãrã un loc de veci. Deºi glumeºte: "Presimt cã din toamnã vom face economii pentru ciment ºi marmorã; locul de veci obligã", îºi pregãteºte epitaful: "Nu mã judecaþi dupã cele ce le-am fãcut, ci dupã cele ce am refuzat a le face".

 

Începe sã surzeascã soldatul literar Gary, încearcã sã îºi þinã în frâu diabetul, are, de 12 ani, o eczemã ºi îºi aminteºte de un deþinut de la Jilava care avea ºi el una ºi ce fericire ºi extaz fizic trãia acela seara, în celulã, când se putea scãrpina în voie dupã o zi de muncã. "Tot ce nu doare, ca boalã, e mortal", îi spune un doctor, referindu-se la cancer ºi diabet, iar în 1988, toamna, I. D. Sârbu aflã cã are cancer. "Nu am apucat sã-mi vãd þara aºa cum aº fi meritat s-o vãd", îi scrie Marianei ªora. Operaþie, radiaþii cu cobalt, morfinã ºi, în sfârºit, se simte eliberat de literaturã. "Acum ºtiu cã talentul meu major a fost bunãtatea", noteazã în una din ultimele scrisori ºi se stinge ca Ghepardul lui Lampedusa printre oltenii pe care îi întruchipase în acela supãrat pe cioara care îi furase o prunã din grãdinã ºi care o urmãrise cu furie ºi ciudã. Cu greu, cioara reuºise sã scape de pietrele ºi beþele zvârlite spre ea ºi trecuse dincolo de Olt. Þãranul, vãzând cã nu mai poate recupera pruna pierdutã, ºi-a fãcut cruce, milostiv: "Sã fie de sufletul tatii!"

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey