•  Adrian Cioroianu: Istoria ca teatru
•  Excizii, de Ion Buzera
•  Tâlharul Bujor, boierul Catargiu ºi amanta Parascheva
•  Prozã de Veronica D. Niculescu
•  Ani de socialism la Târgu-Mureº
•  Poeme de Toma Grigorie
•  Potecile destinului - fragment de roman
•  Încã un articol despre România
•  Despre mijloace de comunicare în piaþã
•  Am o lume ºi o libertate


sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Adrian Cioroianu: Istoria ca teatru

 

Adrian CioroianuAm citit abia recent textul lui Adrian Cioroianu, intitulat Ca-n Shakespeare cu Boris ºi Gorby, în programul spectacolului Macbeth al Teatrului Naþional Bucureºti, jucat la Craiova, în cadrul Festivalului Shakespeare. Istoricul reluase câteva dintre ideile notate aici ºi în conferinþa pe care a susþinut-o la sfârºit de ianuarie, în sala "I. D. Sîrbu" a Teatrului Naþional "Marin Sorescu". Redau, cu o remarcabilã întârziere, alte repere ale expunerii sale de atunci, ce a avut tema Istoria ca teatru - de la Iulius Cezar la Nicolae Ceauºescu.

Prezentat de poetul ºi secretarul literar al TNC, Nicolae Coande, care a ºi moderat întâlnirea, Adrian Cioroianu a fãcut permanent o paralelã între teatru ºi istorie, între personajele de pe scenã ºi cele politice. ªi a început comparând povestea lui Macbeth ºi Duncan cu lupta dintre Boris Elþîn ºi Mihail Gorbaciov, din 1990 - 1991. A trecut în revistã istoria aducerii lui Elþîn, fostul prim-secretar al regiunii Sverdlovsk, la Moscova, de cãtre Gorbaciov, în 1985, "umblând vorba despre el în termeni pozitivi". Numit prim-secretar al comitetului moscovit al PCUS, Elþîn a pornit, în 1987, atacul la veteranii de partid, iar Gorbaciov nu l-a susþinut, acesta fiind destituit din fruntea organizaþiei. De atunci, spune Adrian Cioroianu, toate acþiunile lui Elþîn au stat sub semnul rãzbunãrii ºi au condus la deznodãmântul cunoscut: Gorbaciov a pierdut puterea, dupã ce, în august 1991, Boris Elþîn, urcat pe un tanc, a anunþat, în uralele mulþimii cã puciul organizat de comuniºti împotriva lui Gorbaciov (ºi a lui Elþîn) este ilegal ºi cã, în numele Rusiei, el îºi asumã rezistenþa împotriva uzurpatorilor. Elþîn a devenit primul preºedinte ales prin vot din istoria Rusiei, iar Gorbaciov, ca preºedinte al Uniunii Sovietice, n-a mai avut ce conduce, cãci Uniunea s-a destrãmat.

Bãdãranii, piesa lui Goldoni, care a avut premiera la Veneþia, în 1760, ºi în care femeile dãdeau semne de emancipare, pretinzând sã îºi cunoascã soþii înainte de cãsãtorie, i-a prilejuit istoricului nãscut la Craiova comparaþia cu Margaret Thatcher, "Doamna de Fier" care refuza sã treacã într-o altã camerã, dupã cinã, cum era cutuma la englezi, ºi rãmânea sã discute cu bãrbaþii. (Iron Lady candida la Oscar, la vremea conferinþei, Meryl Streep urmând sã câºtige, o lunã mai târziu premiul pentru cea mai bunã actriþã în rol principal).

Cei opt ani de doliu impuºi de mama tiranicã din Casa Bernardei Alba au constituit pentru Adrian Cioroianu punctul de pornire al analizei lustraþiei în þãrile din fostul lagãr socialist ºi a eºecului aplicãrii ei în unele dintre acestea. El a amintit ºi cã Llorca nu a apucat sã-ºi vadã piesa pe scenã, fiind asasinat înainte de premierã.

Un miting ce avusese loc la Bucureºti împotriva exploatãrilor de la Roºia Montana ºi un altul desfãºurat la Roºia Montana în favoarea începerii exploatãrii l-au dus cu gândul la piesa lui Ibsen Un duºman al poporului, avându-l în prim-plan pe medicul care descoperã reziduuri toxice în apele termale. Se dovedeºte cã ele proveneau de la tãbãcãria socrului sãu, dar comunitatea îl acuzã pe medic pentru cã a alungat turiºtii: "Numai tu eºti de vinã! A trebuit sã spui!". Cioroianu a zãbovit asupra temei reformatorului, a reformelor scãpate de sub control care se întorc împotriva celui ce le-a iniþiat, vorbind ºi despre Pygmalion, dar ºi despre Alexandru Ioan Cuza, pãrãsit de armata pe care o crease.

De pe agenda conferinþei nu au lipsit manipularea, "gura târgului" care este astãzi media, lupta împotriva oricãror forme de prostire. Alte referinþe: Vrãjitoarele din Salem, care a avut premiera în 1953, în era McCarthy. Arthur Miller a observat cã este urmãrit de FBI ºi a rãspuns cu aceastã piesã; Antigona lui Sofocle ºi ideea, veche de la anul 420 îH, cã acela care a greºit faþã de cetate sã fie îngropat dincolo de zidurile ei.

Adrian Cioroianu a vorbit ºi despre Livada de viºini, a lui Cehov, despre oligarhii ce ºi-au împãrþit fosta proprietate de stat, despre Putin, care a câºtigat popularitate prin faptul cã a intrat în luptã cu ei. Despre Caligula lui Camus ºi Biografia lui Ceauºescu, de Andrei Ujicã, ºi a concluzionat cã la capãtul unei aventuri de putere, care sparge niºte limite, "sfârºitul e posibil sã fie acesta". Despre istoria Americii ºi Menajeria de sticlã, de Tennessee Williams, a cãrei premierã a avut loc în 1944, la Chicago, ºi despre acel moment de magie în care Jim o învaþã sã danseze pe infirma Laura, despre unicornul de sticlã care se sparge ºi despre iluzia care se risipeºte repede, el trezindu-se la realitatea logodnicei care îl aºtepta. Despre Pearl Harbour ºi uciderea lui JFK, despre prãbuºirea Turnurilor Gemene în 2001 ºi rãzboiul cu Afganistanul, cel mai lung conflict din istoria SUA 2001-2014. Despre uciderea lui Bin Laden ºi aruncarea rãmãºiþelor lui în ocean, cãci un loc de veci îl putea face martir, despre lipsa imaginilor cu el mort: "Nu vrem sã repetãm greºeala pe care am fãcut-o cu Che Guevara".

Despre diplomaþie ºi conflict, în piesa lui Giraudoux, din 1935, "Rãzboiul Troiei nu va mai avea loc", din vremuri în care diplomaþii încercau sã împiedice izbucnirea rãzboiului. Dar sãmânþa rãului era mai puternicã, iar "oamenii, ca ºi zeii, sunt iresponsabili".

Adrian Cioroianu a adus în discuþie criza economicã ºi abandonul idealului Uniunii Europene, conflictul Occidentului cu Iranul, populaþia îmbãtrânitã a Europei, România având o medie de vârstã de 36 de ani, cel mai tânãr stat european fiind Kosovo, cu 24 de ani medie de vârstã. "Franþa de peste 20-30 de ani s-ar putea sã nu mai fie Franþa pe care o ºtiam. ªi în România sporul demografic este în scãdere. Câþi fraþi au avut bunicii voºtri? Dar pãrinþii? Dar voi? Ca sã primim pensie, s-ar putea sã aducem muncitori din Nordul Africii, din India, Pakistan sau Bangladesh", a spus istoricul. Acesta împãrtãºit întâmplãri ºi întâlniri din perioada în care a fost ministru de Externe ºi a rãspuns cu maturitate ºi spontaneitate interpelãrilor din salã. "Nu o funcþie mi-ar trebui pentru a rezolva ce îmi cereþi, mi-ar trebui o baghetã magicã", de exemplu.

 

Comentarii cititori
sus

Ion Buzera

 

Excizii

 

Critica literarã viabilã: o rãcealã foarte comprehensivã. 

Convingerea mea este aceea cã poezia este fãcutã din miliardele de atomi pe care nu le poþi recepþiona.

Literatura începe atunci când nu-þi mai recunoºti stilul.

Livius Ciocârlie are puterea uimitoare de a teoretiza pornind de la ºi aflându-se mereu în neantul cotidian. E foarte formativ, în sensul cã te învaþã sã gândeºti în orice condiþii, e, cumva, foarte noician în aceastã privinþã. Pe de altã parte, e foarte bacovian, cãci nu intenþioneazã decât sã-ºi lucidizeze în scris perdiþia onticã.

Nu caut în textele celorlalþi altceva decât ideile mele.

De multe ori, ai senzaþia strictã cã bâjbâi pe la porþile cetãþii, cã te învîrþi în jurul ei, dar cã ea, cetatea, este inexpugnabilã. Totuºi, nicio cetate nu e definitiv inexpugnabilã.

Rolul definitoriu al acestor însemnãri este acela cã oricând pot fi eliminate, dar nu pot fi uitate.

Literatura poate fi "apucatã" de oriunde, numai cã foarte strâns.

A putea inova în comentariul literaturii: o utopie deloc veselã.

Probabil cã sunt trei feluri de capodopere: relaxate, crispate ºi vinovate. Exemplu pentru prima: Transparent Things de Nabokov: Pentru  a doua: Demonii lui Dostoievski. Iar pentru a treia: Hamlet-ul lui Shakespeare. 

""Pesimismul atroce" nu face parte din fiinþa mea. Dar pot, într-un fel oarecare, sã încerc sã mã introduc în el pentru a vedea posibilitatea de ieºire." (Mihai ªora). Tehnicã de gândire, utilã oricui o poate pricepe.

Capodoperele se pot face ºi din resturi.

Neantul este, în mare, de trei feluri: încãrcat de posibilitãþi, neutru ºi vacuu.

X s-a resemnat: e încarcerat în vastele lui posibilitãþi.

Critica literarã are douã mari înveliºuri, e o ceapã cu douã foi. La suprafaþã este ceea ce criticul crede cã susþine, cã re-prezintã, ca afirmã etc. Dedesubt, se aflã ceea ce poate el realmente. Acest "infra" este, de obicei, foarte ascuns, iar de cele mai multe ori de negãsit.

S-ar putea ca literatura sã vrea sã se strecoare în pagina cuiva mai ales atunci când acesta o abjurã mai mult.

Convingerea interioarã foarte pernicioasã a unora care se îndeletnicesc cu scrisul este aceea cã pot întoarce argumentele, sentimentele, persuasiunile etc. oricând doresc pe albia gândirii lor, care este de cele mai multe ori mãruntã. Dar chiar dacã debitul ar fi de Niagarã, toxicitatea rãmâne.

De asemenea: extazul epistemologic nefericit al celui care crede cã lucrurile despre care se pronunþã, materia pe care o examineazã ºi celelalte sunt un fel de "introversie" a lui.

Aproape cã nu e gând care sã nu poatã fi exprimat ºi mai clar. 

Lucia Terzea-Ofrim: "De la Proust am învãþat mai mult decât din toatã biblioteca mea de antropologie, pentru care mã invidiazã prietenii." (Dilema veche, nr. 227, p.14). O astfel de afirmaþie mi-l face instantaneu simpatic pe emitent, oricine ar fi el. 

"ªi apoi Nabokov oricum nu-i un mare scriitor." (Godard). Ai nevoie de un imens tupeu de cititor (nu mai vorbesc de regizor!), de o îndelungatã "îmbãiere" literarã ºi de o mare siguranþã de sine, ca sã susþii asta.

Cel mai clar elogiu (ironic) al lui Cioran nu-l putea face, totuºi, decât un francez: acesta este Jean-Luc Godard.


Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Tâlharul Bujor, boierul Catargiu ºi amanta Parascheva


Stefan Bujor intre legenda si adevarAm participat, pe 24 martie 2012, la o lansare de carte organizatã de Asociaþia Socio-Culturalã Iancu Jianu, la "Casa Ciunã", din Craiova. Este vorba despre volumul ªtefan Bujor între legendã ºi adevãr: studiu ºi documente, de prof. dr. Paul-Emanoil Barbu, apãrut, anul trecut, la editura Alma, cu finanþare de la Autoritatea Naþionalã pentru Cercetare ªtiinþificã.

Moderatorul întâlnirii, poetul Nicolae Coande, a subliniat "felul documentat, acribios, în care domnul Barbu descrie, într-o biografie deloc romanþatã, figura tâlharului Bujor, acreditat de istoriografie, ºi chiar de literatura cultã, ca fiind un mare haiduc. O lucrare cu interesante decodificãri, în care autorul demonteazã erorile de interpretare ale scriitorului Radu Rosetti, de exemplu, distingând între figura legendarã a lui Bujor ºi aluviunile realitãþii". Coande a mai spus cã tema volumului meritã sã fie supusã unei dezbateri de tip academic ºi cã "profesorul Paul-Emanoil Barbu, are curajul ºi probitatea intelectualã sã polemizeze elegant, pentru cã este un om care "stã pe documente", care face acea muncã benedectinã, grea, de miner, pe care puþini specialiºti o mai fac astãzi, când succesul se culege nu cãutând în mãruntaiele istoriei".

Autorul cãrþii ne-a mãrturisit, în cuvântul sãu, cã studiazã haiducia încã din 1967, când era muzeograf la Muzeul Romanaþiului din Caracal, ºi a oferit câteva argumente în sprijinul ideii cã ªtefan Bujor, al cãrui nume îl poartã ºi astãzi strãzi din Bucureºti, Chiºinãu ºi Orhei, nu a fost deloc haiduc, ci un tâlhar de drumul mare. În acei ani de început ai veacului al XIX-lea, graniþa dintre haiducie ºi tâlhãrie era, de altfel, subþire, haiducii fiind consideraþi de stãpânire tot tâlhari.

Este perioada în care Bujor, nãscut pe la 1770, în zona Sibiului, s-a stabilit la Iaºi, în cartierul Tãtãraºi, unde s-a ºi cãsãtorit. Pe la 1802-1803, va fi prins de poterã, judecat ºi închis în "groapa ocnelor" unde va tãia sare mai mult de un an, dar faptul cã va fi eliberat, demonstreazã, conform autorului, cã acþiunile lui Bujor nu fuseserã de o mare gravitate. Abia mai târziu acesta îºi va alcãtui cea mai renumitã ceatã a vremii, care va face jaf în toate judeþele Moldovei ºi, mai puþin, în Þara Românescã (o ceatã ajungea la 20-30 de oameni ºi acþiona din primãvarã pânã toamna târziu).

Paul-Emanoil Barbu a amintit pãrerea lui Vasile Alecsandri, care îi scria lui Costache Negruzzi cã haiducii "nu erau rãi la suflet, nu erau cruzi în natura lor, ci, din contrã, erau blânzi, generoºi, iubitori de sãraci, dar aveau dreptul la cruzime ºi îl exercitau fãrã a avea conºtiinþã de fapta lor criminalã, fãrã teamã de pedeapsã". "Acesta era timpul, astfel era starea moralã a societãþii. Inimi bune, fapte crude", dupã cum caracteriza situaþia D. C. Sturdza-Scheianu, într-o lucrare apãrutã în 1908.
Profesorul Barbu a mai spus cã ºi-a propus, în urma cercetãrii documentelor gãsite în Biblioteca Academiei Române ºi la Arhivele Naþionale, sã restabileascã adevãrul istoric ºi sã arate cã ªtefan Bujor este doar un tâlhar, idealizat de folclor ºi literatura cultã.

În încheierea întâlnirii, a fost lansatã ºi publicaþia Civica, un supliment de politici publice editat de Asociaþia Iancu Jianu ºi prezentat de scriitorul ºi publicistul Miron Manega, care ne-a recitat ºi o baladã proprie, un "poem subversiv" pe care l-a trimis în 1988 la concursul "Elena Farago" de la Craiova, având surpriza sã fie premiat (deºi, zicea, se aºtepta la o arestare).

Ajuns acasã, am parcurs cartea profesorului Barbu cu interes, atras însã nu doar de evoluþia personalã a lui ªtefan Bujor sau a tovarãºilor sãi, cât de atmosfera acelor ani de rãzboi ruso-turc, cu Moldova ºi Þara Româneascã aflate sub ocupaþie þaristã ºi silite sã plãteascã ruºilor de trei ori ºi, respectiv, de cinci ori mai mult decât achitaserã, pânã nu demult, turcilor, cu mii de salahori care mureau la construirea de fortificaþii (ºi în jurul Craiovei se sãpa un ºanþ de apãrare, iar la Hotin piereau, doar în câteva zile, 400 de oameni), cu negustori obligaþi sã plãteascã un impozit special, cãci întreþinerea armatei þariste costa, cu puþini boieri având privilegii ºi o viaþã îmbelºugatã, dar ºi cu "mafioþi" ai acelor timpuri, printre ei, cãci unii boieri îi gãzduiau pe tâlhari, le asigurau locuinþã, hranã, arme ºi îi trimiteau "dupã câºtig". Este amintit Constantin Canta ºi, prezentat pe larg, Ilie Catargiu, care asigura sprijin ºi protecþie hoþilor. ªi ce bijuterii îi dãruia amantei: þãranca Parascheva, care se despãrþise de soþul ei legitim!

Bujor va fi ºi el printre "tâlharii Catargiului", cele patru campanii de jaf ale bandei sale (desfãºurate în 1809 ºi 1810) sunt descrise cu lux de amãnunte ºi prezentate ºi în documentele de anchetã ale Departamentului Cremenal, veritabil rechizitoriu publicat la finalul cãrþii.

"Cei rãi" plãtesc, în cele din urmã, nota: sunt prinºi ºi cercetaþi, cu bãtaie ºi torturã incluse (unii au murit în aceastã fazã a anchetei), de care scapã, datoritã rangului, doar boierul: Ilie Catargiu (nu ºi Parascheva, amanta lui). Sentinþa iniþialã pentru acesta, "surghiun veºnic" ºi scoaterea la mezat a averii, va fi schimbatã însã de comandantul rus în condamnare la moarte, preþ plãtit ºi de tâlharii care nu participaserã la crime, ci doar la jafuri, pedepsiþi, iniþial, sã taie sare "toatã viaþa lor". Hotãrârea este pusã în aplicare imediat, tâlharii sunt spânzuraþi, iar boierul Ilie Catargiu este decapitat (rangul a fãcut iarãºi diferenþa), "aice, împrejurul Ieºului".

Prinderea ºi sfârºitul lui Bujor nu sunt defel ca-n baladele populare. Acesta bea rachiu în Focºani, cu un cunoscut, pe nume Bobei, care, la un moment dat, i-a cerut calul sã se plimbe prin târg. Cum Bujor nu i l-a dat, acela s-a supãrat ºi l-a dat de gol în gura mare (avea sã fie ºi el cercetat, achitat ºi sã primeascã o recompensã).

În viziunea popularã, culeasã ºi de Alecsandri, Bujor s-a dovedit demn ºi curajos în timpul cercetãrilor ºi la proces. Paul-Emanoil Barbu aratã însã, pe baza documentelor, cã tâlharul a cedat repede la torturã, dând cele mai complete ºi detaliate declaraþii.
Întrebat de judecãtorii din Divan unde-i sunt "averile" strânse de la cei jefuiþi, Bujor le rãspunde, în balada lui Alecsandri: "Le-am ascuns pe la copaci/ De-agiutor la cei sãraci/ Sã-ºi cumpere boi ºi vaci". Profesorul Barbu dã însã credit anchetatorilor: în niciuna dintre declaraþiile hoþilor nu este pomenit vreun ajutor dat sãracilor, iar "rechizitoriul" aratã cã banda lui Bujor jefuia chiar ºi oameni de rând, lucru pe care niºte haiduci nu l-ar fi fãcut. Nu sunt înregistrate nici alte mãrturii care sã susþinã cã vreun sãrman a primit sprijin de la Bujor sau oamenii lui.

Greu de spus dacã adevãrul este cel dedus de profesorul Barbu, pe baza probatoriului stãpânirii ºi în absenþa altor dovezi, sau acela rãmas în istoriografie ºi în folclor. Cert este cã ªtefan Bujor a fost spânzurat în piaþa publicã din Iaºi, la 17 aprilie 1811.

M-am întrebat ºi dacã amanta boierului Catargiu s-o fi întors la soþul legitim, dacã or fi avut copii, pânã la ce vârstã o fi trãit ºi cum, cãci destinul femeii a pãrut a fi mai blând. Ea a scãpat cu viaþã ºi s-a ales ºi cu patru vite: "Departamentul Cremenal a gãsit de cuviinþã ca Parascheva, amanta lui Catargiu, în cazul în care soþul sãu legitim va accepta s-o primeascã acasã, sã fie eliberatã ºi sã i se dea patru vite din ale lui Ilie Catargiu pentru a se putea întreþine, iar în caz contrar sã se trimitã pentru toatã viaþa sa la o mânãstire, care se va stabili ulterior. Având însã în vedere cã ispãºise deja o penitenþã de aproape ºase luni, Divanul a hotãrât cã era totuºi de ajuns pedeapsa executatã, urmând ca, în situaþia în care soþul sãu legitim nu voia sã o primeascã, Parascheva sã fie eliberatã pe chezãºie, dându-i-se ºi numãrul de animale amintit". Probabil cã rãspunsurile doar literatura le poate da.


Comentarii cititori
sus


Veronica D. Niculescu

 

Locul

M-am întors sã mai vãd locul. Uite-l. Lîngã potecã, dincoace de  leagãne, sîngele gros îmbibat în pãmîntul bãtucit, penele negre, doar una pestriþã, perfectã, pasãre de pradã. Cine pe cine? Nu ºtiu. Am stat mai mult de data asta, am cercetat pînã am simþit zvîrcolirea. Nu trebuie sã ºtii a cui, nu trebuie sã ºtii cine a fost victima ºi cine cãlãul, e de ajuns sã cunoºti cînd ºi cînd înfiorarea penelor tale de pe piept, junghiul care cere.

Doi paºi mai departe, ºi uite ºi ciotul. Sus, potrivit de sus, un ciot curbat al copacului, ca braþul amputat chiar de sub cot al unui cerºetor întrebînd: n-ai sã-mi dai? Am sã-þi dau. Am sã-þi dau. Te uiþi aºa de neîncrezãtor. Ai încredere. Toate astea, ale nimãnui, ale tale vor fi. Urneºte-te, orbete. Te împiedici de-un ciot pãmîntean. O rãdãcinã din cele care te trag de picior ºi te aruncã înapoi de unde-ai plecat - ah ce de oameni fericiþi ah ce de oameni fericiþi. Cu piepturile atît de netede, ei, atît de netezi ºi atît de fericiþi, ei.

 

În glezne

Dar pot ºi eu sã te învãþ cîte ceva, a zis viul. Ce-mi spui tu despre dupã eu n-o sã învãþ niciodatã. Dar ºtiu cîte ceva despre dinainte.

Aceia care amînã sînt condamnaþi sã poarte fãrã încetare alegerea.

Aceia care se vor spînzura, bunãoarã, nu se vor mai plimba nici o clipã fãrã sã tîrascã la gîturi invizibilul ºtreang, funie plumbuitã, amînãri rãsucite. Ca pe lanþul rupt zãngãnind pe strãzi cîinele evadat dintr-o curte, amuºinînd libertatea pe care o cunoaºte abia pe la margini, aºa îºi vor purta funia grea - capãtul tîrît zgomotos pe trotuare, nodul din gît, umerii strãduiþi înainte, cleiul paºilor, un fel de fericire ca un capãt franjurat în miresme înaintea nãrilor, lanþul cînd ºi cînd cãlcat de o talpã: "Aveþi un ceas, nu vã supãraþi?", va întreba un om. Iar el va auzi: "...adineauri þi s-a adus aici dumitale un mort. Ai fi atît de amabil sã mi-l arãþi?". Desigur. κi va sufleca mîneca, va descheia cureluºa, îi va dãrui maºinãria. Vor mulþumi, vor pleca. Omul într-o direcþie, cu încheietura însemnatã, el în cealaltã, cu ºarpele la gît, cu apãsarea dureroasã a pãmîntului în glezne, visînd, ºi construind migãlos acest vis, al clipei în care lanþurile vor fi minunat înãlþate ºi gleznele atît de uºoare vor fi.

 

Marea zaharniþã

Facebook ºtie totul despre noi, mai puþin cîþi dintre noi mai trãiesc.
Zi de zi în marea zaharniþã linguriþa nepãsãtoare ne amestecã, morþi ºi cu vii. Ne topim, ne topim unii într-alþii. Tot mai mulþi noi, tot mai mulþi ei, toþi la fel.

În dreapta paginii, în fiecare zi, între "Persoane pe care s-ar putea sã le cunoºti", rumen în obraji, vesel, fericit, mi se tot recomanda mortul. Un bãiat. Am stat la aceeaºi masã cîndva. Pe aceeaºi canapea ne-am înghesuit, printre alþii. N-am vorbit niciodatã prea multe. Da, da, ne cunoaºtem.

Altminteri, aici, în cimitirul vesel, n-ai cum sã recunoºti mortul de viu.
Aici, în cimitirul vesel care va creºte odatã cu þara, morþii vîrstnici nu vor trebui niciodatã sã cedeze locul morþilor tineri. E loc pentru toatã lumea, bucuraþi-vã ºi vã veseliþi laolaltã!


P.S.: Dear Mr. Sugarloaf, oare m-aº putea îmbogãþi dacã v-aº vinde ideea? Your Sugariness, o rubricã nouã: chiar lîngã data naºterii sã fie ºi-a morþii. Cît ziceþi cã-mi puteþi oferi? Aº putea trece iarna?

Ofertã specialã de sãrbãtori: Butonul de stins lumina în zaharniþã. Doar pentru vii! Apasã acum!

 

Cantilena cîinelui

Stîlp-gard, stîlp-gard, stîlp-gard, stîlp-gard.

Doamne, de pe acest coridor îngust - stîlp-gard, stîlp-gard - de pe acest coridor îngheþat - stîlp-gard - te rog sã-l auzi pe cel ce te roagã - stîlp-gard, stîlp-gard - sã îl ajuþi.

Stîlp-gard, stîlp-gard. Te rog, te implor sã m-ajuþi, chiar dacã nu ºtiu nici cum, nici ce sã îþi cer. Stîlp-gard, stîlp-gard, stîlp-gard ºi deodatã o, ce minunatã grãdinã!, ce potecã de piatrã, ce pietre, ce verde acolo-ntr-o parte.

Cezar (de la "Cezar ºi cîinii"; noi îl iubim, fiindcã Cezar despre noi ºtie totul ºi-aºa de rapid ne reparã) ne zice:

Coada purtatã de cîinele prea trist între picioare, aºa, cu mîna noastrã o scoatem afarã, ºi-apoi aºa, nici prea sus, cu mîna noastrã o þinem ridicatã o vreme. ªi iatã-acum cîinele! Ei? Nu-i aºa cã parcã-i alt om?

O, dar ce grãdinã de vis amuºinãm noi pe-aici, printre garduri!

ªi-atunci faci un efort, dangãtul gros al prea lungilor mîini þi-l înalþi din trotuare - stîlp-gard, stîlp-gard - ºi la piept îþi aduci cum-necum palmele astea, obosit te agãþi de bareta genþii poºtaº, ºi respiri oarecum uºurat, ºi de-acum înainte vei merge aºa mai departe, cu pumnii încleºtaþi, strîngînd cureluºa din piept, ºi trãgînd, tot trãgînd, ding-stîlp-dong, ding-stîlp-dong, tu pentru tine, din tine, pe strãzi. Cuþi-cuþi.

 

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Ani de socialism la Târgu-Mureº

ElemerAm gãsit cartea Niciodatã, a domnului Kincses Elemer, rãscolind printre volumele din biroul lui Nicolae Coande, de la Teatrul Naþional "Marin Sorescu" din Craiova, ºi am luat-o acasã pentru cã mi-a plãcut începutul. Mi-a amintit minunatele istorioare cu personaje copii ale lui William Saroyan. Sau, de pe la noi, Cum mi-am petrecut vacanþa de varã, romanul lui T.O. Bobe.

Personajul care deapãnã povestea are, la început, 8 ani, iar sora lui, Memi, 11 ºi e disperatã cã nu îi cresc sânii. Când el se îndrãgostise, la grãdiniþã, de douã fete deodatã, ea spusese: "Fericire dublã", ca un cunoscãtor, fiind la rându-i îndrãgostitã de douã sãptãmâni. Memi va fi, de altfel, mereu în preajmã, fie plângând cã a murit Stalin ºi "am rãmas de capul nostru", fie citind sau îndrumând. "Cine vorbeºte urât, acela tot aºa ºi trãieºte", credea ea, dar asta nu o împiedica sã zgârâie sau sã scuipe atunci când se bãtea.

ElemerSunt pagini pline de jocuri, ºotii, frici sau fericiri de copil. Sã stai la taclale cu alþii, despre problemele lumii, la o þigarã din frunze (chiar dacã ai sã vomiþi mai târziu), sã sari pe geamul ºcolii ºi sã ai ghinionul de a ateriza tocmai în capul inspectorului-ºef, iar pãlãria aceluia sã nu se mai opreascã din rostogolit. "Obiectele sunt viclene", constatã autorul, care ºtie ºi cã exmatricularea este "cel mai mare rãu pe care-l poate atinge un bãiat".

Sã înfrunþi râsetele colegilor ºi sã te fereºti chiar ºi de ºuturile Oxford, mai slabe decât cele obiºnuite. Sã fii bãtut cu lingura de o mãtuºã pentru cã ai luat la þintã cu pietre geamurile unui vecin, sã înghiþi insuportabila unturã de peºte, dar ºi sã primeºti delicatese: glucozã, ciocolatã sau lapte de pasãre, drept recompensã pentru rezultatele ºcolare.

Micile întâmplãri care compun copilãria eroului în Târgu Mureº, urbe asemãnãtoare, în plan literar, "Orãºelului" lui Heinrich Mann, nu cuprind însã doar meciuri de fotbal cu mingi din cârpe, farse cu vreun firicel de balegã strecurat în þigãrile Naþionale, zilele de trecere a cãruþei cu sifon, filme în care ruºii sunt eroi, iar nemþii fasciºti. În fundal, oamenii mari vorbesc despre aurul confiscat, tortura de la interogatorii, Revoluþia, repede înãbuºitã, din Budapesta, oraºul bunicii, unde se ºi duc cu toþii în vizitã, cu excepþia mamei, care nu primeºte paºaport. ªi de unde se întorc cu vitamine B12 ascunse în franzelã, pe care nu le vor putea vinde pentru cã în miezul pâinii, din cauza cãldurii, s-a luat vopseaua de pe capsule. Aºa cã le vor consuma singuri. "Explodam de sãnãtate!", mãrturiseºte autorul, cu sinceritatea cu care aminteºte cã nu a avut patine sau ceas de mânã. "Noi nu bãteam niciodatã covoare. Nu aveam ce". Poate ºi pentru cã tatãl, jurist, ºi luptãtor împotriva ruºilor, pe front, este, dupã mãrturisirea mamei "cel mai cinstit om dintre toþi cei pe care i-am cunoscut. De-aia noi nu avem nimic".

ElemerÎn partea a doua a cãrþii, când eroul are deja 13 ani, impresia de bildungsroman se accentueazã. "Încetul cu încetul þi se va întãri moalele capului, frãþioare", îi spune Bãciuþ, iar Memi se aflã ºi ea în preajmã ºi le ºtie pe toate, chiar ºi cã moartea este parte a vieþii. Are un prieten ea ºi îl sãrutã, uneori. "Nu eram de acord, dar nu aveam ce face", se resemneazã eroul povestitor, observând deodatã fetele, femeia. Fie cã e vorba despre fotografiile Ginei Lolobrigida sau de servitoarea Lili, care se spalã cu uºa deschisã, le priveºte aºadar cu acea curiozitate ce-l face sã deschidã ceasul muzical pentru a vedea ce are înãuntru.

Sunt zile de lecturã (Thomas Mann este unul dintre preferaþi), eroul adolescent descoperã opera, dar ºi propriile aptitudini atletice, participã la glumele de ºtrengari de la antrenamente sau de la ºcoalã, la solidaritatea acoperirii unui coleg care a fãcut o boacãnã. Ia parte la defilãrile de 23 August, la curse de alergãri câºtigate ºi sãrbãtorite apoi cu ecleruri. Uneori, la concursuri în Bucureºti, vreun regãþean are replicã antimaghiarã ºi, desigur, altã perspectivã asupra arbitrajului de la Viena, considerat de autor "cea mai mare fericire".

ElemerTânãrul merge la chefuri unde ascultã You are my destiny, Paul Anka, de 21 de ori, de exemplu. Se bucurã de voluptatea cã nimeni nu poate sã îl certe, când e bolnav, aflã gustul spaimei cã tatãl lui va muri, cândva. Obþine performanþe, medalii, iar Aurica, iubirea de la grãdiniþã, îi împãrtãºeºte sentimentele. Înoatã împreunã în Mureº, are loc ºi reîntâlnirea cu Lili, femeia pasionalã care îl doreºte ºi care se împarte, dupã propria-i voie, între doi fraþi vârstnici, fluierând la uºa celui pe care îl voia într-o noapte sau alta, o piesã de rezistenþã în construcþia literarã, dupã paginile care descriu "amorul" cu Aurica, mai degrabã ratate. Cã Lili îl va denunþa la Securitate pe unul dintre fraþi, iar acesta va fi închis nevinovat, e în spiritul vremurilor ºi al unei lumi în care eroul aleargã tot mai iute printre maºinile Pobeda, întrebându-se: "Ce þarã-i asta?"

 

Comentarii cititori
sus

Toma Grigorie

 

secunda blândã

se bãlãbãne ora între zi ºi noapte pe cer
stelele încã nu sunt coapte mã
furiºez în spatele unei secunde nu ºtiu
cât mã va putea ascunde poate încã
nu mã va cãuta acum scheletica lumii cu
gheare de fum sunt liniºtit ºtiind
cã e acolo strunitã bine sub
talpa lui apollo sângele îmi este încã
plin de soare îi vai fi greu
nopþii astrul sã mi-l doboare secunda
blândã în ea mã ascunde precum
marea ascunsã e în unde


aºteptare vanã

cãþelul orb al pãmântului hãmãie

dupã lumina care bate în poartã la miezul nopþii
stau la pândã cu puºca în umãr
nu mã încumet sã slobod alicele
spre  stolul de licurici
zboarã liberi peste bolta întoarsã
sunt cel mai prost vânãtor
din cartea de iluzii
teama de ridicol
îmi taie respiraþia
nu e uºor sã îmblânzeºti alfabetul luminii
câte oi rãtãcite nu pasc iarba hârtiei
fãrã sã nascã
este luni dupã duminica tomii
blajinii aºteaptã în van cojile de ouã roºii
pe apa sâmbetei
nu ºtiu când sã jertfeascã mielul sfânt
pentru cei adormiþi


foºnetul toamnelor

în memoria oglinzii ºterse

din casa copilãriei
chipurile mele suprapuse
ca într-un palimpsest invizibil
în paginile cãrþilor sub semnate
autoportretele se îngrãmãdesc
desenându-se singure
urmele paºilor întipãrite în lutul vremii
deºi n-am presãrat cenuºã
pe cãrãrile rãtãcirilor mele în viaþã
recunosc umbra rãmasã pe frontonul caselor
pe dalele strãzii
reconstitui crima pe care am fãptuit-o
ucigând zi de zi an de an avatarurile vârstelor în derulare
omul e unul se spune
cioburi de alteritate se desprind din totemul
pe care mi l-a încredinþat dumnezeu
spunându-mi pãstreazã-l ca pe ochii din cap
altul nu-þi mai dau
din sacul de piele în care îmi car oasele pe umãr
se aude foºnetul
toamnelor  


Comentarii cititori
sus

 

Ion Catrina

 

Potecile destinului
(fragment de roman)

 

Ion Robu a murit subit într-o noapte. Casele fiind la o distanþã respectabilã, Costescu n-a auzit nimic. Ana le-a reproºat cã nu i-au sãrit în ajutor. Ion fãcuse probabil un accident vascular. Dispariþia lui, neaºteptatã, a creat o impresie puternicã printre vecini. Ana însã ºi-a continuat modul ei de viaþã anterior. Ajunsã la vârsta când pentru alte femei sexul nu mai conteazã, ea se interesa asiduu despre viaþa sexualã, în special a adolescenþilor. Când îi întâlnea cu vitele peste Deal, unde avea mai mult pãmânt, intra repede în vorbã cu ei.

- Mã, al lu' Andrei, ai, mã, scula mare?
- He, he, da' de ce vrei matale sã ºtii?
- Hai, mã, sã vedem ºi noi, þi-au dat tuleiele?
- Nu se poate!
- De ce nu se poate, mã?
- Mi-e ruºine, d-aia!
- Hai, mã, nu te mai ruºina atâta! Oi fi având-o prea micã!
- Aºa o fi!
- Hai, mã, pe el sã i-o vedem!

Distracþia începea. Ajutatã de ceilalþi, îi dãdeau pantalonii jos, ca sã-i vadã sexul. Toþi bãieþii se împotriveau. Cei mai mici o fãceau mai cu sârg, pentru cã le era ruºine de ce arãtau. Cei mai mari însã, se împotriveau de formã, pentru cã nu se ruºinau cu sculele lor.

- Ptiu, ce mare e a lu' ãsta! Mã, tu te-ai spurcat cumva la muieri? Femeia se prefãcea cã-l atinge în treacãt ºi-l palpa serios. Ca sã nu se bage de seamã, Ana,  urmatã de ajutoarele sale, scuipa acolo sã nu-i fie de deochi la ce vãzuse. Ruºinaþi,  bãieþii îºi potriveau hainele dupã luptã. Cei mai mulþi se supãrau de formã. Cei mai mici, gãsiþi necorespunzãtori, erau mai vehemenþi.

- Lasã cã vã spun eu lu' mama!

Ei ameninþau cu mama sau cu tata, dupã caz, în funcþie de persoana care îi ocrotea mai mult. De spus nu spunea nimeni nimic, de ºtiut, ºtiau toþi bãieþii, pentru cã ºi ei o pãþiserã. Dar nici ei nu se lãsau mai prejos.

Când mergeau la scãldat în Iazul Cãpitanului sau în toiurile de lângã moara lui Sâmu, se întâlneau ºi cu flãcãi de vârsta armatei. Aici nimeni nu purta slip ºi se bronzau pe nisip aºa cum au venit pe lume. Cei mai mari îºi împãrtãºeau din experienþa lor ºi le dãdeau sfaturi. Cei mai mici erau numai ochi ºi urechi.

Aºa aflau ºi ei de femei publice, ce nu refuzau pe nimeni ºi puteau sã-i înveþe pe novici. Întâlnind-o pe una din ele cã-ºi pãºtea capra pe la Sãndeºti, bãieþii se þineau de ea pas cu pas ºi cãutau sã intre în vorbã. Ca sã stea în jurul ei, o lãsau cu capra pe la ei ºi se plasau întotdeauna când stãteau jos, mai în vale, ca sã se poatã uita sub fusta ei. Fie cã femeia era sãracã cu duhul, fie cã-i fãcea plãcere, îi mai fotografia din când în când.

Satisfãcuþi bãieþii îºi dãdeau cu cotul.

- Ai vãzut, mã?
- Nu, mã, ce sã vãd?
- Prost eºti, mã! N-ai vãzut sub fusta lu' Veta?
- Nu, mã, cã avea prea mult pãr!

Cercetãtorii nesãþioºi îºi extindeau cãutãrile ºi la alte femei. Când se prindeau cele mai serioase unde se uitã ei, îi luau la alergãri.

- Te spun eu lui mumã-ta, împeliþatule!

Ba chiar una i-a ºi spus! Noroc cu Ana care s-a întâmplat sã fie de faþã ºi i-a luat pe loc apãrarea.

- Da’ ce, fã, nesimþito, te-a pus el sã te dai cu roatele în sus în faþa lui? De ce nu te simþi când te aºezi?

 

Comentarii cititori
sus


Florentina Decã

Încã un articol despre România

 

Aºa gândesc de fiecare datã când vãd în vreun titlu menþionatã þara noastrã - "încã un articol despre ea". ªi sunt aproape convinsã cã e o apreciere exageratã despre frumuseþea munþilor ºi a câmpiilor, pe care, de altfel, nu o contest, dar o urãsc la nivel teoretic. Sau, din contrã, e o pledoarie pentru alte þãri ºi un dispreþ profund pentru a noastrã, care, odatã pãrãsitã, te face sã îi simþi dorul.

Echilibrul românesc, cãci despre el vreau sã vorbesc, e aproape inexistent în acþiunile ºi gândirea noastrã. "Abuzul de românism ºi detaºarea de România sunt atitudini mentale extreme care se stimuleazã reciproc ºi dovedesc împreunã cât de departe suntem încã de normalitate", scrie Lucian Boia în Istorie ºi mit în conºtiinþa româneascã. Nu am gãsit nicãieri o explicaþie mai bunã ca aceasta.

Am resimþit acest comportament exagerat în 2008, când am fãcut parte dintr-un schimb cultural între liceul meu ºi unul din Franþa. Ai lor au venit în România ºi au stat trei sãptãmâni, fiecare la corespondentul lui, urmând ca apoi sã cucerim ºi noi bulevardele franþuzeºti. În prima zi, pãrinþii au gãtit cât pentru o nuntã, rudele au fost anunþate cã a venit "franþuzoaica", am primit-o, într-un cuvânt preluat tot din extremã, româneºte. La fel ca mine, ºi colegii au procedat astfel, ºtiind din prejudecãþile deja asumate cã o asemenea ocazie de prietenie nu se poate risipi din cauza unor neatenþii prosteºti.

Trezirea la realitate a fost în momentul în care am ajuns în Franþa - nicio masã festivã, niciun vecin curios, niciun profesor exaltat cã veniserã românii în þara lor. Pãrinþii corespondentei mele mi-au urat un modest bun-venit, urmat de o masã obiºnuitã, cu explicaþii aproape ºtiinþifice asupra a ceea ce mâncam. Poate dezamãgitã ºi cu dor de exagerãrile româneºti, am înþeles, în cele trei sãptãmâni, cã normalitatea vine tocmai din aceste simplitãþi.

Episodul "francezii ºi primirea cea de toate zilele" este un exemplu între miile care ne înconjoarã. 1 Decembrie, 1 Mai ºi alte sãrbãtori cinstite prin nemuncã sunt la fel de bine parte a gândirii noastre prea patrioticã, în contrast cu ºtirile despre românii plecaþi pe bani mai mulþi în þãrile calde. România, þara despre care ºtim sã vorbim cel mai bine, cea pe care o iubim sau urâm la maximum, cea în care ai nevoie de garduri înalte ca vecinul sã nu îþi numere roºiile din grãdinã, e purtatã, conºtient, de mine ºi de alþii, prin articole de opinie, reportaje, relatãri care accentueazã, prea mult, abuzul ºi detaºarea de ea. 

Poate ne-am dori o Românie care sã vorbeascã despre noi, nu noi despre ea. Din pãcate, articolele excesive ºi subiectele intens dezbãtute, alãturi de incontestabilele prejudecãþi ºi de comportamente derivate din lipsa de educaþie, fac ca a noastrã sã devinã un cliºeu în plus pe care nimeni nu îl mai suportã, dar toþi îl adoptã. ªi mi-e milã de cei care, vrând sã porneascã acþiuni de ecologizare ºi conºtientizare asupra pericolelor de mediu din þara noastrã, nu fac altceva decât sã devinã subiecte de bancuri sau titluri neatractive în paginile ziarelor fãrã subiecte. Când vom putea vorbi despre România fãrã sã pãrem penibili, abuzivi ºi exageraþi?

 

Comentarii cititori
sus


Carla Berneanu

Despre mijloace de comunicare în piaþã


Mã tem sã vorbesc. Nu deþin arta oratoriei, aºa cã am ales sã scriu. Stau departe de tot ceea ce înseamnã contact cu oamenii din jurul meu. Pentru cã ºi ei se tem la rândul lor sã vorbeascã. Unii aleg sã tacã ºi sã-þi zâmbeascã a spaimã, alþii aleg sã te sperie. Nu am intrat la facultate din întâmplare, ci doar pentru cã asta ºtiu sã fac: sã scriu despre tot ceea ce îmi provoacã plãcere sau mã revoltã. Dar ºi pentru cã voiam sã îmi înving teama de semenii mei ºi de reacþiile lor. ªi cred cã putem schimba ceva, putem da o lecþie de viaþã dacã ºtim sã culegem expresiile potrivite.  Toþi visãm sã avem ocazia sã învãþãm meserie pe lângã unul "tare ºi mare", care e deja cunoscut ºi apreciat. Practica aceasta ori îþi dã aripi mai rãu ca un bax de energizante ºi te aruncã în oceanul numit autosuficienþã, ori te trimite acasã sã stai într-un colþ pe coji de nuci pentru cã nu þi-ai fãcut treaba. Pe mine doar m-a speriat. Poate mai rãu decât atunci când am aflat cã nu am voie sã fiu subiectivã în materialele mele. Cãci subsemnata cum prindea o foaie albã cum o mâzgãlea cu fel ºi fel de critici la adresa unora.

Ne fâþâirãm multe studente pe la un post de televiziune local, prinserãm puþin curaj, astfel încât ne trezirãm în plin centru cu microfonul în mânã ºi camera de filmat în faþã. Emoþii multe, chicote, fâstâceli. Eu, când auzii cã trebuie sã mã apuc sã întreb cetãþenii ce vor face de sãrbãtori, începui sã transpir. Pentru cã ºtiam clar cã o sã fac praf limba românã. Nu pentru cã nu aº ºti gramaticã, ci pentru cã încep sã mã bâlbâi (mai ales cã pânã acum câþiva ani îmi era ruºine sã mã duc sã plãtesc o facturã sau sã întreb ceva pe cineva. Preferam sã mã întorc acasã ºi sã îmi aud familia cum se întreabã cu cine oi fi semãnat eu aºa bleagã. Da, eram atât, dar atât de bleagã încât pânã ºi cu tatãl meu îmi era ruºine sã vorbesc). Aºa cã o rugai ºi eu pe o colegã sã facem schimb de sarcini. Sã îl ia ea pe cetãþean la întrebãri ºi sã fac eu orice altceva. Fata, mai vioaie decât mine ºi mai deschisã, acceptã fãrã sã stea pe gânduri. Atunci mi-am dat seama cã am motive sã îi las pe alþii la microfon, ºi eu sã mã ascund undeva prin spatele peniþei pentru cã unii oameni se feresc. Nu neapãrat de mine, o mânã de om, ci de cei de acasã.

Majoritatea grãbirã pasul, ne ocolirã, se prefãcurã atenþi, începurã sã dea telefoane sau pur ºi amuþirã. Comercianþii îºi acoperirã faþa cu mâinile ºi ne sictirirã. Una dintre vânzãtoare ne rugã insistent sã nu o filmãm pentru cã nu arãta bine în ziua aia. Aºa cã merserãm printre tarabe ºi îi luarãm la rând, doar, doar or spune ceva. Nici mãcar un grup de tineri veniþi din Bulgaria cu mãrþiºoare specifice nu se înduioºarã de feþele noastre abãtute. Colegele mele ºi cameramanul o luarã în faþã. Eu rãmãsei sã mã mai holbez puþin la bucheþelele de flori în speranþa cã o sã-i gãsesc ºi mamei ceva nemaivãzut ºi nemaiîntâlnit.

Momentul magic al tãcerii de aur se întrerupse brusc la un simplu zgomot ºi reacþie. Un bãrbat, mai rubensian aºa, îºi întinse gâtul înspre colega mea ºi îi râgâi fix în microfon ºi în nas. Fata îºi puse mâna la faþã ºi rãmase pe loc. Toþi rãmãserãm muþi. Mã uitai la el sã îi vãd expresia feþei. Ghiolbanul râdea de mama focului ºi se uita de jur împrejur ca sã vadã cine îi aplaudã fapta. Mã aºteptam sã ne tragã ºi o înjurãturã d-aia cu mame, cã tot era 8 martie. Când întrebi un om cum sãrbãtoreºte un eveniment, iar el îþi rãspunde aplecându-se înspre tine ºi râgâindu-þi în microfon, e normal ca dupã aceea sã urãºti libertatea de exprimare? Dacã eu l-aº face acum "porc", s-ar isteriza de la ãl mai mic pânã la ãl mai mare. Aºa cã prefer sã nu o fac ºi sã rãmân aici potolindu-mi pixul. Pentru cã nimeni nu a avut nicio reacþie, toþi trecurã mai departe parcã obiºnuiþi cu aºa ceva. Degeaba începui eu sã îmi fac fel ºi fel de gânduri, sã mã întreb ce aº fi putut sã fac dacã nu eram un copil de un metru ºi un scuipat (ca sã mã pãstrez într-un registru stilistic pe care l-ar înþelege ºi personajul principal al poveºtii mele) ºi vreo 40 de kilograme. O, Doamne! Îmi veniserã în minte toate secvenþele cu Van Damme în care îi muta maxilarul câte unui ºmecher de mahala ca ãsta.

Însã apreciez un singur lucru: cã domnul (evit sã îl fac "meltean", deºi ar trebui sã mã lãfãi în libertatea pe care mi-o conferã ziua de 3 mai) nu s-a ferit de camerã. ªi nici prin gând nu-i trecea cã era opritã. Adicã atunci când s-a aplecat înspre fatã râgâindu-i a ce o fi mâncat în ziua respectivã, s-a uitat ºi la camerã zâmbindu-i a grozãvie. O fi vrut sã aparã ºi el la ºtirile de la ora 20. Nu trebuia ºi nevastã-sa sã vadã ce cadou minunat i-a oferit de 8 martie? Ce demonstraþie de masculinitate ne-a fãcut bãrbatu’sãu în centru? Ca sã nu mai zic ºi de prietenii cu care stã noaptea în faþa blocului bând bere, clefetind seminþe ºi fluierând dupã puºtoaice de 20 de ani. Cã nu ai cum sã îl întrebi pe nenea ãsta care-i semnificaþia zilei de 8 martie sau sã-i pui un ziar în braþe ca sã fie la curent cu ºtirile. Cã þi-l ia ºi îl face sul ca sã-i dea lu’ fiu’sãu una dupã cap când ascultã house ºi nu manele. 

Uite aºa, am rãmas cu un gust amar ºi mi-am dat seama cã nu e uºor sã faci presã, sã mergi pe stradã ºi sã stai de vorbã cu oamenii. Cã nu toþi au cei ºapte ani de acasã. Sau, mai rãu, dacã nu au chef de tine, îþi mai dau ºi una cu ce au la îndemânã. Pentru cã ºi ei ºtiu cã a doua zi se uitã. Aºa suntem noi, oamenii, uitãm repede. Pânã îmi voi învinge teama de ceilalþi, voi scrie. Fãrã sã se simtã niciun dram de bâlbâialã. Îmi permit luxul sã þin un discurs pe foaie, fãrã întreruperi. Bat palma cu imaginaþia ºi merg mai departe. 

 

Comentarii cititori
sus


Tania Gandrabur

 

Am o lume ºi o libertate

Când eram copil îmi imaginam creierul uman ca pe-un spaþiu uriaº ca Universul -  misterios, de necuprins ºi plin de chestii uimitoare. Îmi imaginam o bibliotecã cu rafturi pe care stau aºezate amintiri, cuvinte cândva auzite, experienþe trãite, cãrþi citite, oameni venind ºi trecând. Aºa-mi închipuiam cã arãta ºi mintea mea, dar rafturile mi se pãreau ruºinos de pustiite. Îmi doream sã le umplu cu lucruri valoroase. Îmi doream sã învãþ sã aleg mai bunul din ce-i mai bun, sã-mi cultiv gusturile artistice, sã am propriile direcþii.

Însã la þarã, cu o bibliotecã minusculã a ºcolii, cu trei posturi de televiziune disponibile ºi un radio care difuzeazã doar un post cu muzicã popularã, pentru cã bunicul tãu doar asta ascultã, e mai greu sã-þi gãseºti un Eu al tãu. Aici trebuie sã participi la ciclul vieþii rurale - sã creºti animale, sã mergi cu oile la pãscut, sã mergi cu tata la pãdure dupã lemne, pe mama s-o ajuþi la lucru în grãdinã, sã mai furi cireºe de la vecini ºi sã mergi la scãldat cu copii ca tine.

Deºi nu i se prea atribuie secolului XXI descrierea de mai sus, cu zece ani în urmã trãiam aceastã viaþã. Mi-erau limitate sursele de informare (pe-atunci cuvinte precum "google" sau "windows" nu-mi sugerau absolut nimic), însã aveam ambiþia sã cunosc mai mult, sã depãºesc normele locului, sã-mi formez în minte o bibliotecã, sã ºtiu sã aleg. O fi un simplu vis al copilãriei ori un reflex de respingere a ceea ce eram îndemnatã sã preiau. Nu þineam sã mã diferenþiez de ceilalþi prin ceva special. Þineam sã fiu eu cea care decide ce produse ºi ce valori meritã sã folosesc ºi sã nu mã limitez la ce mi se oferea ºi la ce mi se accepta.

Nu am fost niciodatã un ºoarece de bibliotecã. Deseori întorceam cãrþi la bibliotecã fãrã sã le citesc mai mult de-un sfert, dar mi-au fãcut copilãria mult mai frumoasã romanele lui Mark Twain, Hector Malot, Daniel Defoe ºi Alexandre Dumas, cãrþi pe care le sorbeam cu ochii ºi mintea, istorii în care visam sã mã cunosc. Nu voiam sã ºtiu cine e Harry Potter, sã ascult doar 3rei-Sud-Est ºi Britney Spears, sã mã uit în fiecare sâmbãtã la "Surprize-Surprize" ºi s-o idolarizez pe bruneta din formaþia "Andre". ªtiam cã pot deschide pentru mine alternative mai bune ºi care sã-mi ºi placã nu doar pentru cã se vând ºi sunt la modã. Mã simt liberã sã fiu mai mult decât un cititor de reviste cancanoase.

ªtiu cã putem alege ce sã punem pe rafturile minþii noastre sau putem sã nu punem deloc. Depinde de noi dacã vrem sã fim robotizaþi cu aceleaºi doze de informaþii sau sã ne cãutãm propriul drum. Suntem liberi sã învãþãm ºi sã pãstrãm ce-i important pentru noi.

Pânã la urmã suntem ceea ce ºtim sau ceea ce consumãm.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey