•  Xenia Karo
•  Mihai Ghiþulescu


sus


Xenia Karo

 

Chiºinãu
(2. Acolo)

 

Aproape cã alerg de la o tarabã la alta sã admir pãpuºile. Fac un tur numai pentru ele. Plutesc! Durdulii, rozalii, gãlbioare, îmbrobodite ºi îmbujorate, drãgãlaºe ºi senine.

Celelalte suveniruri îmi iau bruma de minte care-mi mai rãmãsese. Lucruºoare delicate, care parcã se topesc sub priviri, obiecte vechi, dintre care ºi recunosc câteva ºi le pot întrezãri drama, gamele, caschete, insigne. Resturile unei violenþe cumva de neînchipuit de o parte ºi frumuseþi casnice, care-mi amintesc de bunica, de cealaltã parte. Ne smulgem cu greu, nu de alta, dar urmãtorul obiectiv sunt bomboanele Bucuria.
Coborâm cu paºi repejori pe bulevard ºi iatã-ne în magazin.

Arome catifelate de vanilie, de rom, de alune coapte, de ciocolatã, toate acoperite de foicele care mai de care mai colorate. Grãmãjoare de bomboane nãucitor de frumos colorate parcã alunecã spre noi din toate pãrþile. Vãzusem valuri de ciocolatã, castele de ciocolatã, de turtã dulce, de marþipan ºi credeam cã le vãzusem pe toate. Nþ! Trec de la un ghiºeu la altul preþ de vreo 20 de minute. Îmi spun cã aºa trebuie sã fie într-un borcan cu bomboane. În cele din urmã, îmi gãsesc locul acolo unde mi s-a pãrut cã vãd mai bine (miopia, deh!). Locul ca locul, dar acum trebuie sã mã mai ºi hotãrãsc. Nu m-am mai hotãrât. Am ales cam din fiecare. Ies victorioasã cu punga cu bomboane. O colegã se înfruptã deja din Chiºinãul de searã. Ne-am mai plimbat, dar eu una n-aº putea sã spun ce ºi cum. Eram definitiv sedusã ºi pãtrunsã de promisiunea fermã cã mã voi întoarce ºi le voi lua acasã. Am mai ajuns într-o piaþã, cred cã frumoasã, aglomeratã, cu ceaiuri peste ceaiuri, flori, fel de fel de peºti, fel de fel de obiecte de-a valma ruseºti, româneºti ºi alte -eºti. Suntem leºinaþi de obosealã ºi de foame.

Vin, da! Apã, nu!

Ne aºezãm la prima terasã care ne iese în cale. Greºealã! Suntem vreo nouã, cred, dar deja chelnerii se uitã ciudat la noi. Nouã nu ne pasã. Citim meniul, râdem, comandãm care ce-i trãzneºte prin cap. Când îmi vine rândul se alege praful de aºa-zisa mea eficienþã. Spun mult, mult, mult prea repede ºi omul nu-ºi poate nota. La viteza mea olteneascã de pronunþare se adunã ºi glumele colegilor, dat fiind blasfemia de care sunt în stare - mã aflu la Chiºinãu ºi beau suc, eu nesimþind nimic, dar absolut nimic când vine vorba de plãcerea de a degusta vreun vin sau orice altceva ce are mai mult de 0% alcool. Elanul (ce mai rãmãsese din el) ne este tãiat de rugãmintea chelnerului de a cere pizza, pentru cã se poate pregãti mai iute. Ce sã vã spun? Am primit ceea ce am cerut dupã vreo douã ore ºi ceva, dar cu foarte multã amabilitate. 

Chisinau - Xenia KaroPlecãm agale spre hotel. Clãdirile grele ºi frumoase ca niºte femei trecute de a treia tinereþe ni se aratã jupuite de dogoarea timpului, orice va fi însemnând asta. Din loc în loc, clãdirile ruseºti orgolioase întunecã mintea ºi cerul. Trecem pe lângã Lupa capitolinã. Un coleg ºopteºte: Uite-o! Când e, când nu e! Depinde cine e la putere. Vrem sã vedem tot! Mintea îmi vâjâie de poveºtile bunicului ºi ale altora. În ceea ce mã priveºte, nu am adunat prea multe despre Chiºinãu ºi despre Basarabia.

Intrãm în sfârºit în atmosfera de conferinþã. Gazde extrem de primitoare, studenþi extrem de amabili ºi de bine pregãtiþi (am vãzut materiale fãcute de ei) zumzãie printre noi. Se pare cã participãm la un eveniment extrem de important. Se adunã multe oficialitãþi, dar nu pentru mult timp. E Ziua Drapelului la Chiºinãu ºi la orizont se adunã presimþiri de bumbãceli. La pauzã, mulþi pleacã „sã apere drapelul”, dupã cum ni se explicã. Îi admir în gând ºi, iatã, în scris. Noi fotografiem ca apucaþii expoziþia de ziare ante-, inter-, post- belice aduse în Universitate de la Muzeul de Istorie. Dau ºi peste un articol al lui N. Davidescu.

Chisinau - Xenia KaroÎn urmãtoarele 24 de ore, pe lângã cele pentru care mã dusesem acolo, caut cu disperare cafea normalã, din boabe zdrobite, nu cafea solubilã. Nimic! Îmi fac provizii de apã, pe care, însã, le uit pe unde apuc. Oamenii mai degrabã mi-ar da vin, nu apã. Eu nu ºi nu! Într-o crizã de sete, mi se oferã un pahar cu suc de... exact... struguri. Nu râdeþi! E chiar suc!

Ultima zi la Chiºinãu! Ne aºteaptã o ºedinþã ºi în sfârºit îmi pot þine promisiunea! ªi ºedinþa - unul dintre motivele pentru care ne ºi dusesem acolo - mai cã-mi stricã planurile. Se dezbate mult prea intens! Se terminã! Þâºnim pe uºi, pe scãri, spre ele! Mã opresc direct la Simionova! De bucurie, mai iau câteva pentru acasã, pentru prietenele mele. Mã duc ca o cunoscãtoare ce sunt ºi la bomboane. Acum ºtiu!
ªi iatã-ne gata sã facem cale întoarsã spre casã!

Comentarii cititori
sus

 

Mihai Ghiþulescu

 

Hop ºi eu spre Chiºinãu!

 

Nu ºtiu care din cei doi cu D fãcu sã-mi gãsesc ºi eu de lucru peste Prut, la scurtã vreme dupã dupã XK. De lucru, vorba vine! Sã tot fie vreo 200 de ani de când Istanbulul a cedat Petersburgului Chiºinãul, prin Pacea de la Bucureºti. Aºa cã statul nostru românesc gãsi de cuviinþã sã marcheze momentul printr-o ditamai conferinþã organizatã de al sãu institut cultural din Republica Moldova. ªi cum din Craiova fu invitat un om, ºi cum el nu putu sã plece singur, uite cum pornii eu spre est, într-o duminicã 13. Nu cu trinul, ca alþii, ci zmucind-o pe Arabela, o skodiþã bãtrâioarã, rulatã din greu pe autobahn-uri, dar încã înfiptã. Sã nu-i fie cu deochi!

Nici eu, nici copilotul – care de fapt e eroul principal al aventurii – nu prea ne-am încãrcat cu bagaje. Câteva alea pe-acolo! Avem, în schimb, un portbagaj de cãrþi olteneºti de istorie ºi pentru sufletul neamurilor de dincolo, dar ºi pentru cã niscaiva reclamã nu stricã niciodatã. Aleg traseul sfidând toate indicaþiile. Logica e simplã: sã merg cât mai puþin prin România ºi cât mai mult prin Basarabia. Plus cã îmi sunã bine numele unui anumit punct de frontierã, la câteva litere distanþã de douã plãceri omeneºti: Giurgiuleºti. Sã trãieºti!

Ajungem în vamã dupã cinci ore! Puþin importã distanþa! Dãm paºapoartele la purecat unei dudui masive, cu miºcãri lente, aºezate parcã la umbra unei caschete maaari, cât sufletul rus. Cãci aºa s-ar zice dupã grai. Se uitã la noi, se uitã la poze ºi iar la noi! Îmi vine sã-mi cer scuze cã intru la ea în þarã! „Diºchidiþi pãrbagajul!”. Diºchid. O previn sã nu se sperie, dar tot nu-ºi poate reprima un frison. Mã iau dupã alþi ºoferi care plãtesc ceva la un ghiºeu. Întind ºi eu 50 RON cu ochii în pãmânt. „ªe vreþi rest?”. „Moldoveneºti”, zic ºi o mânã groasã îmi împinge cam la vreo 150 de lei de-ai lor, în hârtii mici, ferfeniþã, ºi o þidulã din care pricep cã am plãtit un fel taxã de poluare. Mã uit pe bancnote: ªtefan e pe toate, trãiascã Mãria lui! Ies din vamã ºi trag pe un tãpºan. Intrãm într-un magazinaº de þarã. Facem socoteala la þigãri ºi iese bine. Mai luãm una-alta. Cola lor e parcã mai dulce, cafeaua – care de fapt e ness, dar asta ºtiam de la XK – e cam zeamã. Întreb doct de un – pardon, scuzaþi! – tualet, cãci ºtiu cuvântul de la Ernu. Un grai unduit ºi poticnit îmi explicã cinci minute, ajutându-se de ambele braþe. Mulþumesc ºi sar în maºinã cu privirea fixatã la o benzinãrie multinaþionalã care se vede în zare. Aici, mai sã uit de ce-am oprit, când vãd ce scrie pe pompã. Pãi 17 meledei de-ai lor fac cam cinci roni de-ai noºtri. Scump, doamnã, scump, nu cã dincolo ar fi fost mai ieftin! Hai s-o luãm din loc, cã mai avem 200 ºi ceva de kilometri. Trei ore, zic!

Chisinau - Mihai GhitulescuTrei ore pe naiba, cã încep promiþãtor: mã abat un kilometru. Am ochit indicatorul, dar n-am identificat intersecþia. Mã întorc ºi o iau pe un drumeag. Mai greºesc o datã, cãci mã uit la un indicator din vârful dealului; din vale se vede altfel, dar eu nu bag de seamã. Înjur ºi mai întorc o datã. Trec prin câteva sate care par nelocuite. Maºina troncãne continuu ºi, din când în când, dãm cu capetele de tavan. Copilotul are vorbe de duh cu mult p. Eu þin dinþii strânºi. Cam o datã la un sfert de orã întâlnim din sens opus câte o maºinã maºinã, adicã vreun Jiguli sau vreo Tatra. Istorii pe roþi.

Intrãm într-un sat ºi nu ne oprim pânã nu se terminã. Drumul se înfundã într-un câmp. ªi acum ce ne facem, cã Arabela nu e tractor? Întorc ºi întreb o tanti. Acelaºi amestec de limbaje non ºi paraverbale. „Sunteþi români nu? V-am recunoscut dupã accent!”. Ne roagã sã o ducem pânã la magazin. O facem ºi pe asta. Când ajungem la drumul cel bun, mã prind: de data asta vãzusem intersecþia, dar nu-mi imaginasem indicatorul.

În fine, sã mergem! Sufãr când o sãgeatã mã deviazã de pe drumul spre Cahul. Îmi suna familiar. Unde mã duc eu acum? Comrat! Pãi asta-i capitala Gãgãuziei. Mergem ºi acolo, parcã mai avem de ales? Aoleu, unde dracu’ ajunsei eu? Tot ce-mi mai doresc e sã nu nimeresc în frontiera transnistreanã. Cred cã grãnicerilor le-ar lua mult sã facã diferenþa dintre un oltean prost ºi un spion american.

Merg din deal în vale! E clar: Bacius Mioriticus pe-aici trebuie sã zacã. Încerc sã las maºina pe liber, dar nu pot, cã sare de mi-e cã se dezmembreazã. În sfârºit, drum bun! Doamne-ajutã! Aaa! Au  fost numai 100 de metri!

Chisinau - Mihai GhitulescuAº minþi sã spun cã nu m-a impresionat peisajul: întinderi uriaºe, în bunã parte pustii, presãrate cu ruine colhoznice. Totul are un aer de fotografie arsã; dar arsã rãu. Pe-alocuri, „ºoseaua” e pãzitã de soldãþoi sovietici, suiþi pe socluri înalte. Îmi trec prin minte vorbele lui Pãstorel: „Soldate rus, ce sus te-au pus...”. Mai sunt ºi monumente gigantice, pãtrãþoase ºi înzorzonate cu seceri, ciocane, stele, mustãþi ºi þãcãlii. Oprim sã ne tragem în pozã cu un Lenin.

Al dracu’ Pãstorel, cum mã bântuie! ªi-a dat proba genialitãþii când a zis „cei vii, cu viile”. Cãci singurul lucru pe care par sã-l facã bine basarabenii e îngrijitul podgoriilor. Din când în când, în pustietate apar parcele cu rânduri lungi ºi drepte, cu buturugi dese ºi tinere, impecabil tãiate, legate, prãºite. ªpalierii, în formaþie completã, stau þepeni câte doi, unul vertical ºi unul aplecat, de susþinere.

Ne apropiem de Chiºinãu. Drumul e în lucru. Se aglomereazã ºi printre Jiguli apar limuzine ºi jeep-uri. Ne plângem noi de discrepanþe, dar sã vedeþi aici! Clasa medie se reduce la Arabela mea!

Chiºinãu, Chiºinãu! Maºina troncãne în continuare. Copilotul încearcã serviciile unui GPS, dar ãsta pare mai debusolat ca noi. Întreb un taximetrist pe care limba românã pare sã-l loveascã în moalele capului! Mã uit la ceas: cele trei ore s-au fãcut cinci. Hai cã nimerim noi: Hotel Vila Verde, strada Grenoble, 110.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey