•  Corina Bãrbuicã
•  Eowyn Ivey


sus


Corina Bãrbuicã

Scena

Privirea i se izbi de masã, un dulap maroniu ºi toate câte încãpeau în spaþiul tãlmãcit de ochiul care nu se lãsase înfundat în pernã. Încercã sã se prindã de ceva familiar, dar trecu un timp inconfortabil de lung pânã când atinse ultima panã din dreamcatcher-ul atârnat la fereastrã. Se întoarse cu faþa în sus, eliberatã din strânsoarea cearºafului. Sunt la Toni, îºi spuse uºuratã. Shiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit!, sãri imediat în picioare. Scormoni în geanta de pânzã pânã dibui silueta dreptunghiularã a telefonului mobil: 8.23. Imaginea represaliilor urmã reproºurilor cã adormise ascultându-l. Monica o sã aibã ce sã dezbatã un timp. Puse stavilã gândurilor: Mai bine o sun acum, sã-ºi mai verse puþin furia în telefon. Deschise fereastra, zgomotul dreamcatcher-ului cãzut ºi aerul rece izbirã acalmia cu miros de busuioc. Prin uºa întredeschisã a sufrageriei se vedea un picior al pianului. Luã un hanorac de pe scaun, a cãrui glugã, rãmasã în interior, îi deformã spatele ºi umbra mai solidã decât ea, ºi deschise uºa de alãturi. Toni dormea, icoana zãcea ºi ea între pat ºi o lumânare aprinsã. O stinse, îi puse alãturi o portocalã gãsitã în geantã ºi plecã.



Venise de la ºcoalã fãrã nici un chef. Sã ai 16 ani ºi sã nu ai chef de nimic vineri dupã-amiazã e cam enervant. Chiar dacã vinerea asta e prima zi de ºcoalã. Poate mai încolo, când o fi bãtrânã, la 24 ani, va fi normal sã nu-i mai ardã de nimic. Deºi ar putea sã se mobilizeze pânã pe la vreo 30 ani sã facã tot ce vrea ºi dupã aia sã nu-i mai pese, sã se pensioneze. Se gândi la vecinul de alãturi, ale cãrui gemete le auzea noaptea prin perete, ºi îºi imaginã cum o sã zacã ea înconjuratã de creme antirid, nu, de fapt zisese cã nu o sã-i mai pese, la 30 ani nu mai ai nici o nãdejde. Dar mai e pânã atunci, îºi spuse ºi deschise agenda telefonului, se uitã în sus ºi-n jos peste numere, dar când nu merge, n-ai nici o tragere de inimã. Când se gândea sã îi vadã iar cu feþele alea fandosite, vorbesc ce vorbesc normal ºi pe urmã îþi trântesc câte una de te întrebi ce cauþi acolo. Singurul fãrã fiþe e Toni, dar el e tot timpul anesteziat ºi binedispus de votcile lui simple sau aromate. Ce-o mai fi fãcând? Numai în comã sã nu fie. Îi scrise un mesaj: Cum îndrãzneºti sã mã deranjezi la ora asta? Drept cine mã iei? Lãsã telefonul pe pat ºi se uitã în oglindã. Rochia asta e chiar cea mai frumoasã rochie din univers, se ridicã pe vârfuri, îºi dãdu capul pe spate, luã o figurã de divã, zâmbi de sub greutatea genelor. Mulþumitã de rãspuns, se lãsã la loc, îºi îndoi puþin un genunchi. Da, asta e partea bunã, dacã o iei cu tocuri, eºti de galã, fãrã tocuri, eºti casual, chiar chic casual. Se uitã la telefon: în neclintire. Mai scrise unul: Dã-mi un beep când termini misiunile tale importante ºi poþi sã vorbeºti. Se întinse în pat ºi-ºi puse cãºtile de la i-pod-ul Mirelei în urechi. Foarte bine cã n-a primit de la ea vreun semn de viaþã, mãcar are ce sã asculte. Adormi când ajunse la folderul Goa trance.

La mare, dincolo de ºosea, descoperiserã americanii un lac cu apã acrã, cu vitamine ºi toatã lumea se adunase, nu putea sã ajungã la el, era aglomerat, aºa cã se duse pe plajã, nu era nimeni, mai încolo înspre nord se vedeau niºte copii veniþi din 2 Mai, din tabãrã, pentru cã acolo nu mai era plajã, o înghiþise golful. Tot din cauza asta apãruse ºi lacul gãsit de soldaþi. Mai veniserã unii care ziceau cã seara o sã se joace o operã, pe nisip, unde ridicã ãia scena. Se vedea un om cu niºte lemne, se duse sã îl întrebe cine o sã cânte, dar era pescar ºi lucra la o barcã, aºa cã nu-l mai întrebã. Acum trebuia sã se întoarcã, era într-un fel de parc cu copaci crescuþi în nisip. O luã pe unde venise, mergea pe un dig îngust peste apa care se întinsese între locul în care era ºi cel din care plecase, îi putea vedea pe cei care îi spuseserã de operã, niºte bucureºteni. Mergând vãzu cã în faþã apa acoperise nisipul ºi digul, privi înapoi, o despãrþea apã ºi de pescar acum. Era liniºte ºi apã de jur împrejur ºi ºtia cã nu are încotro s-o mai ia.

Visul ãsta din nou. Nu se mai temea de el de când îi spusese George cã a citit el în Freud cã apã înseamnã dor de mamã. Telefonul nu înregistrase niciun apel nepreluat. Sunã tocmai când se ridicase în fund ºi inspecta înciudatã cât de rãu îºi ºifonase rochia. Monica sigur o sã comenteze din nou cã nu are grijã de nimic. Se înseninã: Toni, scria mare pe ecran.
- Salutare! îi auzi glasul.
- Ce faci, mãi? Hai cã mi se fãcu dor. Eºti acasã?
- Da.
- Atunci trec pe la tine.
- Pãi...
- Vorbim acolo, vin acum, în 5 minute ajung, cã o tai prin parc. Paa, am plecat!
Închise fãrã sã mai aºtepte rãspunsul.

Se opri doar la Luminiº sã-ºi ia gumã. Toni o aºtepta în faþa blocului. Avea ceva trist în felul în care aºtepta. Perfect, tocmai îºi luase alocaþia, dacã nu are de bãut, o sã îi facã cinste, sã vezi ce-o sã se mai gudure. Zâmbi la gândul ãsta, aºa cã nu luã în seamã vorbele lui:
- Nu ºtiu dacã se cuvine sã vii înãuntru.
- Se cuvine, se cuvine, râse ea.
- Trebuie sã-þi spun niºte chestii, îi rãspunse serios.
- Ok!
- Bãi, în primul rând nu ºtiu dacã ºtii cã eu nu mai beau!
Cãscã ochii cu un zâmbet uriaº, în loc de rãspuns.
- Nu, pe bune, nu mai beau de cinci luni, dinainte de vacanþã.
Se aºezã lângã el pe trepte.
- ªtii când m-ai sunat tu de ziua mea ºi mã duceam la ªcolaru sã descãrcãm niºte muzicã?
- Da, ºtiu cã te duceai sã descarci ambientalã, dar nu ºtiam cã de la ªcolaru. Ce mai face? A plecat?
- Da, a plecat, dar o sã se întoarcã. În fine... Era acolo, în faþã la complex, o femeie bãtrânã, sãraca, gârbovitã rãu.
- Eu-l ºtiu pe nenea cu barbã, ãla beat, care miroase urât.
- Da, era chiar în locul unde stã omu’ ãla de obicei, în faþã la casete, lângã îngheþatã. Cã sã-i dau niºte bani. I-am zis „Mamaie, dacã vrei niºte votcã”. ªi ea de colo: „Maicã, stai aºa, sã-þi spun ceva”, s-a ridicat de unde stãtea ºi cicã „Sã te duci la bisericã!”, eu cã mã duc, mã duc de Paºti sã iau luminã. Baba cã nu, cã sã mã duc atunci pe loc, cã dacã nu vreau, mã duce ea cu forþa, cã nu poate sã lase dracii sã-ºi facã mendrele cu un bãiat ca mine. Am crezut cã e dusã, prea era hotãrâtã. I-am zis cã nu tre’ sã meargã cu mine, poate sã se uite, sã vadã cum intru în bisericã, dacã nu mã crede. Dupã ce i-am zis aºa, s-a liniºtit ºi þin minte exact cuvintele ei:  „Aºa, mamã, cã Izvorul tãmãduirii e pentru toatã lumea. Or sã fugã de la tine, o sã vezi!”.
Îl privi cum îºi lãsã faþa în palme ºi trase aer în piept.

- ªi m-am dus de vorba babii. Am intrat înãuntru ºi am cumpãrat o lumânare, vorbea popa, nu ºtiam eu cã era predica, auzeam cã vorbeºte, dar mã gândeam cã ar trebui sã-l sun pe ªcolaru, cã se enerveazã. Când sã ies, popa zice: „Vrãjmaºii vã vor pune la încercare, vã vor chema departe”. De trei ori am vrut sã plec, de trei ori m-am întors, nu ºtiam eu ce se întâmplã atunci, acum ºtiu cã îºi bãteau joc de mine. Dar când ajungeam la poartã o vedeam pe mamaie la colþ ºi mi se fãcea ruºine ºi mã întorceam. De ce mi-era ruºine - nu ºtiu. Pânã la urmã am stat pânã la sfârºit, era coadã, lua lumea apã, ºi niºte femei mã tot împingeau înainte, habar n-aveam cã la bisericã bãrbaþii sunt primii, eu aveam sticla de votcã în buzunar, toþi aveau sticle goale, aºa cã mã gândeam cã stau degeaba, dar când am ajuns acolo, tanti care turna apa a vãzut cã sunt cu mâinile goale ºi a zis tare: „S-o gãsi ºi pentru creºtinul ãsta o sticlã” ºi a venit imediat o femeie cu un bidon mare. De când am ieºit din cãldura ºi înghesuiala din bisericã, în aerul de-afarã, cu bidonul ãla în mânã... ºtiu cã o sã râzi, toatã lumea face miºto, dar n-am mai fost acelaºi om. Am întrebat-o ºi eu pe femeia de la lumânãri ce sã fac cu apa ºi am plecat acasã. ªi am stat singur toatã ziua - de ziua mea, cum ar veni -, nu mai primisem niciun cadou, doar tu mã sunasei dimineaþa, pe urmã am închis telefonul ºi am bãut apã din aia, ce-a mai rãmas am pus-o în douã sticle mai mici ºi le-am dus una lu’ mama ºi una lu’ tata.

Vorbea fixând un fir de iarbã crescut din asfaltul trotuarului.
- Tu acum sã nu te superi, dar eu nu ºtiu dacã se cuvine sã vii pe la mine. Eu ºtiu cã tu înþelegi ºi nu vrei sã-mi faci rãu, dar câteodatã faci rãu fãrã sã vrei.
- Pãi cum vrei tu. Putem sã mergem ºi dacã vezi cã nu te simþi bine, îmi spui ºi plec... Ce zici? Mai stãm ºi noi de vorbã.



Umezeala ceþii fãcea din telefonul mobil aproape un prieten. κi trase gluga pe cap ºi cãutã în agendã litera M. Ocupat. Numai sã nu-l chinuie pe tata cu teoriile ei despre disciplinã.

În timp ce traversa cartierul cu privirea în pãmânt, îºi aminti de tãmãduiala lui Toni. Stãtuserã în bucãtãrie, unde ºi adormise. Probabil cã el o acoperise ºi îi pusese perna sub cap, când descoperise cã nu-l mai asculta. Îi povestise despre cum nu i-a mai vãzut pe cei din gaºcã, cã s-a mai dus de câteva ori pe la ei, cum fãceau poante pe seama lui cã la 9 trebuie sã fie mereu acasã, sã citeascã din cartea pe care i-a dat-o duhovnicul. Despre mama lui care s-a speriat când el a zis cã vrea sã împartã averile lumeºti. Ea în loc sã se bucure cã el nu mai bea, dupã cât l-a certat sã se lase... Cum îi spunea mereu cã seamãnã cu tata, cã nu-ºi asumã responsabilitãþi. Acum, de când nu mai bea, îi zice cã tot cu el seamãnã, cã face numai ce vrea el, tot fugã de realitate este. Ea nu înþelege. Acum a început ºi tatãl lui sã îi spunã cã parcã-i maicã-sa, cã îl bate la cap sã se lase de fumat, dar el nu îl bate la cap, el doar l-a rugat sã nu mai fumeze când e el acolo. Sau poate cã de fapt îl bate la cap, nu se cade sã spunã nimãnui ce sã facã. Tocmai el, ultimul om de pe pãmânt, n-ar trebui sã ridice privirea ºi el se trufeºte ºi îi rãneºte pe ceilalþi, chiar ºi pe ea a rãnit-o din pricina slãbiciunilor lui.

Atunci a sunat Monica sã o întrebe dacã mai ajunge la cinã, i-a spus cã stã de vorbã cu Toni ºi cã o sã vinã pânã la 10. Când a închis, Toni a plecat în ultima camerã -  unde se retrãgea ea mereu la chefurile din primãvarã - sã citeascã din cãrþile lui, a închis uºa. La întoarcere era mai liniºtit, iar ei i se fãcuse somn, a vrut sã îi spunã cã o sã plece în curând, dar el începuse sã povesteascã despre un pãrinte de la o mânãstire ºi cum a mers el cinci ore prin zãpadã ca sã ajungã la chilia aceluia, i se închideau ochii ascultându-l cum vorbea despre cãrarea prin pãdure ºi cum se cãia apoi cã se laudã cu eforturile lui, cã e mândru, când ar trebui sã aibã capul plecat. Cam atunci a adormit. Dar cum sã-i explici asta Monicãi?

Trase aer în piept ºi ridicã privirea: maºina era în parcare. Doamna în verde cu cei doi câini mergea încet printre copacii de sub fereastra ei, ºtia cã atunci când se va apropia va auzi cuvintele care o trezeau în fiecare dimineaþã: Hai, Bobi! Hai la mama! Bobi, n-auzi? Pãpuºa, hai sã mergem. Hai. Hai, copiii lu’ mama!

κi cãutã cheia ºi îºi spuse cã oricât de mult ar dura, tot o sã se termine. Cât va putea sã þipe? Va încerca sã o liniºteascã, sã o facã sã înþeleagã. Dacã va avea ocazia, dacã Monica va conteni din fericirea de a fi avut dreptate din nou, cãci da, în atotputernicia ei, a ºtiut de la început cã nu e bunã de nimic. Vru sã numere pânã la 10, dar nu mai avu rãbdare, bãgã cheia în uºã când ajunse la 8.
- Pe unde umbli? îi auzi glasul rãstit din bucãtãrie.
Pânã sã rãspundã, continuarea o nedumeri:
- Bãi, Gigi, eu îmi pun obrazul pentru tine ºi tu ce faci? Te trezesc eu cu telefonul! Spune-mi imediat ce cauþi acasã?
Slavã Domnului, îºi zise ºi bãgã capul în bucãtãrie. Era în picioare ºi umplea încãperea cu gesturile ºi zgomotul de tocuri mãrºãluind între fereastrã ºi masã. Încercã un zâmbet de salut ºi primi unul formal înapoi. Perfect, se gândi, scãpase de nãduf.
- Tu ºtii ce înseamnã aceastã întâlnire pentru mine? ªtii ce relaþii îmi stric eu din cauza ta?
Se duse în camerã ºi se întinse pe pat. Pe spãtarul scaunului rochia cea nouã trona fãrã nicio cutã. Îi auzea glasul ºi de-aici.
- Nu pe tine te sunã omul ãla! Pe mine mã sunã! Eu pierd toate contractele, nu tu. ªi asta. aºa, cã ai tu chef sã stai acasã sâmbãtã dimineaþa, tu eºti în weekend, eºti boier!
Ce noroc pe ea! Pe ramura cea mai înaltã a salciei, Zgribulitu îºi curãþa penele. Umezeala ceþii se aºezase pe geam în picãturi mici. Se scurgeau încet fãcând ca vântul sã parã ºi mai rece.
- Nici o Monica! Nici o Monica! Monica întotdeauna tre' sã spele scutecele unora care nu vor sã facã nimic!
κi trase pãtura pe ea.
- Gigi, pe mine sã nu te mai bazezi, eu nu-mi mai pun obrazul pentru tine! Acum explicã-mi ºi mie cum te-ai gândit tu sã nu te duci!
Frigul rãmãsese în corpul ei mic. Cearºaful rece o fãcu sã tremure. Ar putea sã se prefacã adormitã, dar nu, n-ar face decât sã amâne înfruntarea. Mai bine mai stã puþin aºa, în pãturã, pânã când o sã termine de vorbit ºi o s-o strige.
- Vai de capu’ meu! George, te rog sã mã ierþi! Am încurcat numerele. Am vrut sã îl sun pe Gigi, de la birou. Scuze cã te-am trezit! Îmi pare rãu, haide cã ne întâlnim ºi-þi explic. Pa, pa! Scuze, din nou! Pa!

Zâmbetul i se retrase de pe chip când auzi uºa de la bucãtãrie. Sobrã ºi rãvãºitã, cu fire de pãr ieºindu-i din cocul prins cu clama argintie, Monica intrã în camerã. Aruncã o privire spre pat, cu gândul în altã parte. Se aºezã lângã ea, o mai privi o datã ºi izbucnirã amândouã în râs.
- Sãracul George! Sã te trezeascã o nebunã din somn! Acum nu mai pot sã-l sun nici pe Gigi, dã-l încolo de client cu fiþele lui, cine fixeazã întâlniri sâmbãtã dimineaþã? Numai balaurii ãºtia de la internaþionale, ei n-au auzit de weekend.
Se lungi pe pat la picioarele ei, cu tocurile înfipte în mochetã. Prin deschizãtura dintre nasturi, îi vedea eticheta sutienului verde.
- Ce mai face Toni?
- E creºtin ortodox.
- Ca noi toþi!
- Nu ca noi toþi. El chiar se pune.
O privi lung
- Vrei sã spui cã acum bea doar vin? Hai, nu te supãra, glumesc ºi eu. ªi marele actor ce pãrere are?
- Habar n-am ce pãrere are, îºi vede de trabucurile lui. Sunt ºocaþi toþi, cred.
- O sã-i treacã, doar îl ºtii.
Rãmaserã o perioadã în tãcere. Zgribulitu zburase din salcie. Dincolo de ea, în blocul vecin, un bãrbat ieºise pe balcon în maieu. I se fãcu ºi mai frig când îl vãzu, vru sã tragã pãtura mai bine, dar Monica stãtea peste ea. Privirea îi cãdea pe scaun, dar pãrea absorbitã de alte gânduri.
- George acum citeºte ºtirile, spuse agale zâmbind. ªi Gigi doarme... ªi Rotaru raporteazã neseriozitatea partenerilor, râse continuând sã priveascã þintã scaunul. Unde ziceai cã e magazinul ãsta nou?
- În centru, lângã monument.
- Pe ce parte?
- Pe partea cu banca. Cum vii dinspre gang, e imediat dupã bancã.
- Mã duc disearã. Mergi? Dar fãrã cheltuieli.
- Nu merg, tre' sã trec sã-i las hanoracul lui Toni.



κi luase bluza neagrã, hanoracul îl îndesase în rucsac. Îl pusese în spate, îi þinea de cald, dar urechile îi îngheþaserã. Îi auzi glasul tocmai când se gândea ce brusc venise toamna, ieri purtase rochia la ºcoalã ºi azi nu mai contenea din tremurat. Se întoarse ºi o vãzu aplecatã peste plasa de plastic micã ºi murdarã.
- Stai sã þi le arãt! Sã vezi ce dulci sunt! Þin pe drum ºi de foame, ºi de sete.
Scoase un mãr mic, pe jumãtate stricat.
- ªi cu cât sunt?
- Zece mii toatã plasa, spuse triumfãtoare.
Erau vreo patru-cinci mere. O privi amuzatã, scoase o bancnotã ºi i-o întinse. Bãtrâna îi înmânã legãtura.
- Uitã-te la mine! Eºti de-aici sau în vizitã?
- De aici.
- E, atunci când te întorci sã îmi spui dacã n-a fost aºa.
- Ce sã fie? o întrebã zâmbind.
- Þin ºi de foame, ºi de sete. La drum lung sã ai mereu mãru' cu tine. Ia aminte!
- Da, da, o sã þin minte! Sãru' mâna.

Fãcu un ocol pânã la izvorul din marginea parcului, sã spele merele. Apa curse peste marginile plasei ºi îi udã bascheþii ºi pantalonii, mâinile îi îngheþaserã ºi ele ºi când muºcã din mãrul rece începu sã tremure ºi mai tare. Porni repede înspre ºosea. În scara blocului era mai bine, apãsã soneria lãsându-se de pe un picior pe altul. Vin sã îi aduc hanoracul ºi îi cer ºosete, se gândi. I se pãru cã aude ceva ºi aºteptã sã se deschidã uºa, dar când sunetul se repetã îºi dãdu seama cã venea din apartamentul vecin.
- Unde mi-ai pus cheia?, se auzi un glas de bãiat. Replica nu mai ajunse, doar clipocitul unui robinet rãmas deschis.

Sunã din nou, fãrã rãspuns. Ieºi în înserarea nefireascã în care norii transformaserã amiaza. Trecu peste gardul scund de fier ºi bãtu pe rând în geamul de la bucãtãrie, apoi în cel de la camera de pe colþ. Încercã sã vadã ce se întâmplã dincolo de ele, dar nu prinse decât o canã ºi o linguriþã rãmase pe colþul mesei. Începu sã plouã chiar când dãdea colþul înspre spatele blocului. Se adãposti sub balconul de la primul etaj.

Sunetele firave se desprinserã din rãpãiala ploii. Se întoarse ºi vãzu fereastra sufrageriei deschisã. Se ridicã pe vârfuri ºi privi înãuntru. Toni era aplecat peste pian. Vru sã ciocãne, dar rãmase cu degetele prinse de marginea pervazului. κi þinu rãsuflarea, glasul lui se ridica din când în când fãrã cuvinte, accese acute de jale peste durerea molcomã a sunetelor pianului. O palã de vânt izbi ploaia de fereastrã ºi o deschise mai larg. Se lãsã în jos, speriatã, de teama de a nu fi descoperitã, dar cântecul continuã. Se aºezã pe rucsacul ud. Dincolo de poteca îngustã de ciment de lângã peretele blocului, picãturile de ploaie þopãiau pe pelicula argintie a bãlþii care înconjurase tulpinile celor doi copaci. Când glasul lui porni din nou, cuvintele izbucnirã cu caznã: Sfinte Dumnezeule! Se odihni, parcã, puþin, înainte de a încerca din nou: Sfinte tare! Parcã îl vedea expirând aplecat peste clape, ca sã împingã apoi din nou istovit cuvintele afarã: Sfinte fãr' de moarte, miluieºte-ne pe noi!

În liniºtea care urmã, se ridicã. Scoase hanoracul din rucsac, îl puse peste hainele ude ºi se lipi de perete. Cãldura lui acoperea firav umezeala care pusese stãpânire.

Comentarii cititori
sus


Eowyn Ivey


Copila de zãpadã
(fragment)



Unde-ai fost, copilã?
Acum? Am fost la râu. Acolo am gãsit asta.
Faina þinea în mânã un craniu de somon uscat de vânt. Mabel încerca sã îl deseneze, dintr-o parte ºi din cealaltã.
Nu. Nu doar acum. Mereu. Vara trecutã. Atunci unde te-ai dus?
În munþi.
De ce? Ce ai tu acolo?
Totul. Zãpada ºi vântul. Caribuul. ªi floricelele ºi fructele de pãdure. Cresc chiar ºi pe stânci, lângã zãpadã, pânã sus, la cer.
O sã ne pãrãseºti din nou, nu-i aºa? La primãvarã o sã te întorci în munþi.
Fata a încuviinþat.
Iar disearã, când pleci, unde te duci?
Acasã.
Ce fel de casã poþi sã ai tu acolo, afarã?
O sã îþi arãt.


Aºa cã în ziua urmãtoare, copila a venit sã o ia pe Mabel ºi sã o ducã departe, prin pãdure. Jack le-a dat sã ia cu ele un rucsac de mâncare, dar i-a ºi zis lui Mabel sã nu-ºi facã griji. Faina ºtie bine ce face. O sã te aducã înapoi în siguranþã.
A urmat fetiþa, departe de gospodãrie, de-a lungul unor urme pe care Mabel de una singurã nu le-ar fi vãzut sau desluºit niciodatã – urme de iepure de zãpadã pe sub ramuri de salcie, urme de lup pe nãmeþi bãtãtoriþi. Ziua era rece ºi liniºtitã. Rãsuflarea lui Mabel se înãlþa în jurul feþei ºi se transforma în chiciurã pe gene ºi de jur împrejurul cãciulii de vulpe. Se împotmolea în pantalonii de lânã ai lui Jack ºi în rachetele de zãpadã pe care el i le ataºase la picioare; în faþa ei, Faina mergea cu uºurinþã ºi graþie, pãºind pe nea ca un fulg.
Au urcat, ieºind din valea râului, ºi au continuat, mai sus, spre cerul albastru, tot mai sus, pânã când au ajuns pe versantul muntelui.
Uite, a zis fata.
A arãtat cãtre urma în evantai lãsatã de aripile unei pãsãrele pe suprafaþa zãpezii, amprenta fiecãrei pene fiind de o simetrie perfectã, excepþionalã.
Ce este?
A zburat un cocoº polar.
ªi acolo?
Mabel a arãtat înspre o serie de puncte mãrunte pe zãpadã.
A fugit o herminã.

Totul era sclipitor ºi clar, de parcã lumea era nouã, abia ieºitã în acea dimineaþã dintr-un ou de gheaþã. Ramurile de salcie erau învãluite în straturi de chiciurã, cascadele încastrate în gheaþã, iar pãmântul acoperit cu nea era împestriþat de urmele a sute de animale sãlbatice: ºoareci de câmp cu spinarea roºcatã, coioþi ºi vulpi, lincºi cu labe puternice, elani ºi coþofane sãltãreþe.
Apoi au ajuns într-un loc înfricoºãtor, un pâlc de molizi înalþi unde aerul era neclintit, iar umbrele reci. O aripã de pasãre era prinsã pe trunchiul unui copac gros, un petec de blanã de iepure alb pe un altul, erau precum totemurile unei vrãjitoare, unde animalele moarte prind în mreje spiritele cãlãtoare.
Fata s-a apropiat de un al treilea copac, iar o fâºie de blanã maro s-a rãsucit. Era ceva viu.
Mabel a tras aer.
Jder, a zis fata.
Animalul se rotea de una din labele din faþã, suspendat într-o cursã de oþel, în vârful unui þãruº. Ochii sãi mici ºi negri erau umezi ºi strãlucitori ca onixul. Nu clipeau. Priveau.
Ce-ai de gând sã faci cu el?
Nedumeritã sau nesatisfãcutã – Mabel nu putea interpreta expresia Fainei.
Sã-l omor, a zis copila.
A apucat corpul ce se zvârcolea direct cu mâinile ºi i-a apãsat pieptul îngust de trunchiul copacului pânã când animalul a rãmas moale.
Cum faci?
Îi presez inima pânã nu mai poate sã batã.
Nu era rãspunsul cãutat de Mabel, dar nu ºtia cum altfel sã formuleze întrebarea. Faina a desprins lãbuþa din capcanã.
Îmi dai voie?

Mabel ºi-a dat jos mãnuºile ºi a luat jderul mort. Era cald ºi uºor, avea blana mai finã decât pãrul unei femei. ªi-a apropiat nasul de creºtetul capului, acesta mirosea ca un pisoi într-un hambar. I-a cercetat pleoapele înguste ºi dinþiºorii feroce.
Faina a pregãtit din nou capcana ºi a vârât jderul în sac.
Mai târziu au gãsit un iepure mort într-un laþ, iar ºi mai târziu o herminã albã, încremenitã cu ochii deschiºi ºi þeapãnã într-o capcanã, ca vrãjitã. Toate au intrat în sacul Fainei.
Poteca traversa o mlaºtinã îngheþatã, unde molizii negrii erau aproape uscaþi ºi golaºi, iar apoi în susul unui mal abrupt ºi iarãºi într-o pãdure de molizi albi mari ºi mesteceni noduroºi, încîlciþi. Au ajuns la un alt þãruº cu capcanã. Dar în aceasta se afla numai laba unui animal, capãtul zdrenþuit al osului cu tendoanele rupte, blanã maro îngheþatã bocnã. Faina ºi-a proptit capcana de genunchi, a deschis-o ºi a aruncat laba în pãdure.
Ce era?
Piciorul unui jder.
ªi restul unde e?
L-a furat un gluton, a zis copila.
Nu înþeleg.
Faina a arãtat spre urmele din zãpadã. Mabel se întreba cum de ea nu le vãzuse înainte, fiindcã amprenta fiecãrei gheare era cât palma ei de mare. Urmele de gluton înconjurau copacul în paºi tot mai mari, pânã ce dispãreau în pãdure.
A mâncat jderul din capcanã, a zis fata.

Faina nu pãrea tulburatã de aceastã constatare. A continuat sã meargã, cu paºii la fel de ageri ºi agili ca întotdeauna. Mabel a urmat-o fãrã sã vorbeascã, cu ochii mai atenþi dupã urme ºi pieptul plin de ritmul propriei inimi ºi-al propriilor plãmâni. ªi atunci ºi-a dat seama cã se întorseserã la râu ºi acum mergeau cãtre gospodãria lor.
Dar stai. Nu putem sã ne ºi întoarcem deja. Nu mi-ai arãtat casa ta.
Asta este. Þi-am arãtat-o.
Aici?
Mabel n-avea de gând sã o contrazicã. Poate cã fetei îi era ruºine cu locuinþa ei. Poate cã locul unde dormea ºi mânca nu era demn de-a fi vizitat.
Însã ºtia ºi ea adevãrul. Pantele înzãpezite, cerul liber, locurile întunecate dintre copaci, unde un gluton a ros laba unui animãluþ mort – acestea erau casa copilei.
Putem sã ne oprim aici, doar o clipã? a întrebat Mabel.

De mult nu mai simþise o nevoie atât de puternicã sã deseneze. S-au aºezat pe un dâmb, privind înspre vale. ªi-a scos blocul de desen ºi creionul din sac ºi, ignorându-ºi degetele amorþite ºi reci, a început sã deseneze. Faina þinea jderul în faþa ei, aºa încât sã îi poatã cerceta din nou botul mustãcios ºi ochii înguºti. Apoi a desenat iute blana ºi ghearele lãbuþelor maro, cu pernuþe. A dat pagina ºi a fãcut o schiþã brutã a ramurilor de molid încãrcate de nea de deasupra lor, iar apoi munþii iþindu-se din râu. În timp ce lumina scãdea, a încercat sã-ºi aminteascã aripa de pasãre prinsã pe copac ºi urmele de herminã din zãpadã. A încercat sã îºi aminteascã totul ºi sã îºi imagineze cã aceasta este o casã. Poate cã aici, în paginã, o putea reduce la linii ºi curbe ºi putea, în sfârºit, sã înþeleagã.


Fragment din romanul Copila de zãpadã, în curs de apariþie la Editura Polirom.
Traducere din limba englezã de Veronica D. Niculescu.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey