sus

Xenia Karo

 

Iubirea este femeia

 

Mihaela Ursa, Eroticon. Tratat despre ficþiunea amoroasã, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 2012

coperta carte Mihaela UrsaPropunerea de pe raftul din iunie al Prãvãliei culturale, poate, v-a surprins. M-a surprins ºi pe mine cartea Mihaelei Ursa, cu toate cã îi ºtiam forþa ºi curajul inteligenþei din Optzecismul ºi promisiunile posmodernismului (Paralela 45, Piteºti, 1999) ºi, mai ales, din Scriitopia (Dacia, Cluj-Napoca, 2005).
Cred cã vã propun o carte pe care absolut oricine care mai are o bibliotecã sau mai deschide o carte (cu început, intrigã, punct culminant, deznodãmânt) o poate citi liniºtit, dar bucuros. Bucuria e cu atât mai mare cu cât cultura românã nu abundã în lucrãri de sintezã, cum nu abundã nici îi monografii.

Cele 200 de pagini sunt dedicate literaturii sentimentale, erotice, amoroase. Eu una de abia pe la pagina 115 am realizat cã citesc un „tratat despre ficþiunea amoroasã”. Se întâmplase cã sfârºisem prima parte a cãrþii, „Eroticoane” ºi parcursesem câteva pagini bune din secvenþa secundã, „Erotologii” ºi plãcea ºi inimii ºi minþii. Voi rãmâne asupra primei pãrþi, pentru cã ei îi datorez întru totul entuziasmul acestei recenzii, cu atât mai mult cu cât cercetarea porneºte de la aceastã „magnetizare” a raportului bãrbat-femeie ºi ajunge sã vorbeascã doar despre femeie, mai întâi din perspectiva
Eroticonul este o calchiere a categoriei de semne prin care am ajuns cu atâta voioºie sã ne exprimãm astãzi, emoticoanele. Eroticonul defineºte astfel: „o imagine vizualã concentratã, la care avem acces prin intermediul (s.a.) discursului literar aflat la dispoziþie, dar în înþelegerea cãreia discursul verbal dispare (s.a.), se face nevãzut pentru a permite mai degrabã lectura proprie poeticilor vizuale în analiza imaginii, a figurii” (pp. 17-18). Astfel de eroticoane sunt: fereastra, balconul, pragul (vãzut ca limitã hymenalã), diversele teatre de acþiune etc.

Aºa cum mãrturiseºte printre rânduri Mihaela Ursa în „Încheie. Despre felurite chipuri ale iubirii”, a reuºit sã scrie cu voluptate, a reuºit adicã sã intre „în starea de graþie (...) în care þi se dã ºansa de a deveni actor al bibliotecii tale interioare ºi de a scrie în acelaºi timp o carte ºi jurnalul ei” (p. 205). Cred cã am transcris aici unul dintre secretele „vinovate” ale criticii literare, unul dintre secretele care, prin nerostire, alimenteazã nesfârºita interogaþie modialã: „Este sau nu creaþie critica literarã?”. Cãrþi ca aceasta amintesc de ce este îndeletnicirea aceasta nu doar atât de frumoasã, dar ºi atât de necesarã. Criticul nu este agent de vânzãri sau „ofiþer de contrainformaþii”, ci primul care poate „imersa” (un verb drag Mihaelei Ursa) în frumuseþile textuale.

Tratatul acesta este, aºadar, ºi un jurnal, este ºi scenariu, ºi piesã. Avem în faþa ochilor o lecturã personal(izat)ã a „romanelor de dragoste”. Autoarea îºi asumã discursul la persoana I singural, situaþie pronominalã categoric dublatã de condiþia autoarei de „femeie vie” (p.15) concuratã de „demonul teoretico-ºtiinþific” (p.15). Asumarea explicitã a acestor coordonate identitare îi deschide, implicit, drumul cãtre inima ºi mintea celui care deschide cartea. Apoi, reuºeºte (caz rarissim) sã domine capcanele raþionamentelor critic-academice. Ajungem sã citim tratatul ca pe un roman bun de dragoste, cu neliniºtile, suspinele, fericirile care se impun.
Iatã cum, de pildã, „compãtimeºte” cu eroii sãi de prin Evul Mediu: „mângâierile refuzate devin emenaþii ale sufletului prea însetat” (p. 28) sau cum nu se sfieºte (chiar deloc) sã ironizeze calin. Spre exemplu, scrie negru pe alb cum cã Lancelot este „monodeist ca orice nebun de iubire” (p. 22), iar pe Romeo îl descoperã mânat iniþial de „puppy love” (32) pânã sã ajungã sã ne cutremure mintea ºi inima. Sau iat-o ironizându-l tãios pe Valmont: „Cu puþinã bunãvoinþã, putem gãsi procese verbale mai emoþionante decât aceastã consemnare la rece a atacului erotic” (p. 44).
Sintezã (auto)ironicã postmodernã, cartea culmineazã pe la paginile 208 º.urm. cu o listã a felurilor de a iubi (19 a reuºit sã numere Mihaela Ursa).

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey