•  Florentina Decã
•  Carla Berneanu


sus

Florentina Decã

Prejudecãþile care m-au crescut

Aº vrea sã vã povestesc despre primii fluturaºi în stomac, cei de pe la 16 ani, dar am sã vã dezamãgesc. Povestea mea începe ºi se încheie cu sperietura pãrinþilor de a nu fi prea micã pentru întâlniri, ºi mai ales, prea micã în ochii vecinilor ºi cunoscuþilor. Astfel, în prima searã în care primisem acordul ca el, aranjat ºi tremurând, sã mã scoatã în oraº, am auzit, la diferenþã de câteva ore de la accept, un refuz: „Mai bine stai acasã decât sã te vadã vecinii ieºind la întâlnire.” Astfel, cu regrete pentru parfumul deja furat din sertarul mamei, îi dau vestea cã ieºim altãdatã. Orgoliul de adolescentã nu m-ar fi lãsat sã spun drept cã de vinã sunt prejudecãþile pãrinþilor, nicidecum proasta mea dispoziþie de a ieºi.

O altã amintire îl are, de data aceasta, în prim plan pe fratele meu. Era în ºcoala generalã când moda tunsorilor neconvenþionale, inventatã de fotbaliºti de ale cãror freze ne amintim (de performanþe ba), îl acaparase ºi pe el. Cu chetã din alocaþia subsemnatei, a mers la frizeria de pe colþ, cerând sã fie tuns zero, dar cu breton pânã aproape de ochi. Tot la fel se întâmplã ºi astãzi cu moda, dar parcã gusturile s-au mai rafinat. Revenind la tunsoarea lui, îmi amintesc cã nici eu, proaspãt colecþionarã de prejudecãþi, nu am fost de acord nici cu chelia, nici cu smocul de fire numit breton bãrbãtesc. Odatã ajuns de la serviciu, tatãl, uimit de alegerea fratelui, se hotãrãºte sã îl ajute în gãsirea propriei identitãþi. Adica aceea de copil serios, care nu se lasã influenþat de orice figurã publicã. Aºa cã îi tunde bretonul ºi îl sfãtuieºte, pentru a scãpa de întrebãrile colegilor de clasã, purtãtori tot de freze neconvenþionale, sã poarte ºapcã. 

Amintirile generate de prejudecãþi sunt multe, dar înaintarea în vârstã (18, 19 ani) ne-a dat curaj sã ne revendicãm drepturile. Astfel poziþiile ierarhice s-au pãstrat pânã când, sub aspectul dreptãþii absolute, am stabilit cã acela cu argumente mai bune sã fie dat crezãrii.

Aº mai putea sã adaug, de data aceasta nu amintiri, ci întâmplãri ivite din, cum s-ar spune, sânul societãþii. Poate prejudecãþi, poate cliºee, poate realitãþi: „Fii mulþumit cu ce ai, alþii nu au ce mânca” – e încã o frazã care mã bântuie ºi astãzi ºi care, din (ne)fericire, îi bântuie ºi pe alþii. Comparaþiile cu neajunsurile celorlalþi alimenteazã autosuficienþa noastrã. De ce sã fiu jurnalistã, când pot sã rãmân bloggeriþã? Alþii nici atât nu reuºesc. Alteori, procesul motivaþional începe fix cu fraza asta: „Am toate condiþiile de reuºitã, aºa cã nemulþumirile nu îºi au locul.”

Basmele, poveºtile ºi chiar parte din literatura româneascã mizeazã pe aceste prejudecãþi: mezinul se dovedeºte erou, averea e criteriu de diferenþiere socialã, femeile au drepturi atât cât le sunt permise de cãtre bãrbat, comunicarea se face mereu pe verticalã, snobismul e caracteristic doamnelor franþuzite, iar binele, normal, învinge rãul. Chiar ºi în formarea instituþionalã ne lovim, tot ca moºtenire, de prejudecãþi: cadourile sunt semn de recunoºtinþã pentru profesori, chiar dacã sunt oferite cu scopuri precise ºi în zile bine stabilite, „meseria pãrinþilor” e rubricã obligatorie la sfârºitul catalogului ºi parte a notãrii elevului, iar drepturile sunt adjudecate în funcþie de puterea de convingere, care, de multe ori, se manifestã fizic.
Prejudecãþile ne cresc, iar noi, la rândul nostru, pe ele. Sã le tratãm sau doar sã le acceptãm?       

Comentarii cititori
sus

 Carla Berneanu

 Da, suntzgârcitãpebaniimei!


De curând m-am mutat. Nu mai stau în buricul Craiovei, deci nu le mai ofer picioarelor mele ºansa de a se face mai frumoase prin miºcarea zilnicã de acasã pânã la Universitate.  Tot ,,fatã de oraº’’ sunt, numai cã pe aici, oamenii bãtrâni mai cresc ba o gãinã, ba o vacã. Cam cu asta se ocupã în timpul în care nu îºi udã rãsadurile de roºii ºi ceapã. La început când am auzit, am fost chiar încântatã de idee. Am trãit o viaþã la bloc, nu am dat muzica niciodatã tare pentru cã se supãrau vecinii, nu am putut sta cu uºa deschisã la intrare vara când erau 40 de grade ca sã se mai facã puþin curent, am suportat ºi cã nu am avut tot timpul apã caldã, chestii globale ale oamenirii. Aºa cã m-am dus ºi eu cu ai mei sã vãd casa, zona ºi m-am speriat. Zic ,,frate, ãºtia stau în oraº ºi ei ies cu vacile pe stradã?’’ Atunci am avut un moment de panicã, motiv pentru care mi-am fãcut fel ºi fel de gânduri. Cum supravieþuiesc eu printre mirosul de bãlegar îmbinat cu adierea celui de gãinaþ? M-am calmat rapid când m-am uitat la feþele bunicilor mei pentru cã ºtiam cã asta îºi doresc. Sã stea la aer curat (cât o fi el de curat p’aici) ºi sã aibã curtea lor. Aºa cã am trecut la împachetat. Mi-a aranjat taicã’meu cu internetul, astfel încât atunci când m-am mutat, am sãrit imediat pe Facebook.

Înainte de toate astea, mã simþeam în largul meu. Toþi vecinii mã cunoºteau, de la cei mai tineri pânã la cei bãtrâni, toate vânzãtoarele de la magazin îmi erau prietene, îmi ºtiau gusturile, îmi puteam trimite orice prieten sã îmi cumpere ceva cã ele ºtiau cã nu îmi place ciocolata, cã nu beau decât sucuri cu acid ºi cel mai important: CE ÞIGÃRI FUMEZ. Odatã ajunsã aici, am sunat un prieten care doar ce se mutase din noul meu cartier pentru cã cineva trebuia sã mã orienteze: unde sã mã duc, ce preþuri, ce magazine sunt ºi ce pot gãsi în ele. Ãsta mi-a explicat aºa în mare care-i treaba, m-a liniºtit spunându-mi cã sunt ºi mulþi tineri pe aici, cã am cu cine sã ies afarã sã fumez o þigarã. Am vãzut magazinele, unele vis-a-vis de o staþie de autobuz, altul puþin mai aproape de mine. În primele zile, m-am dus în ,,staþie” sã îmi iau þigãri. Pentru cã nu fumez nici orice fel de þigãri, ci niºte fasonate d’ãstea cu bilã ºi cu gust mentolat. Toate bune ºi frumoase. Am fãcut tranzacþia cu duduia, eu i-am dat banii, ea mi-a dat restul, eu am luat þigãrile. I-am zâmbit  frumos înainte de a pleca pentru a fi sigurã cã mã þine minte ºi data viitoare ºi mã opreºte când doresc sã cumpãr ceva deja expirat. Am ieºit din magazin, m-am uitat stânga-dreapta sã nu cumva sã fie vreun bãiat puþin ameþit (cã în staþie, doar unde altundeva, e ºi o biciuºcãrie de doi lei), nimeni nu era, am ajuns acasã teafãrã.

Bineînþeles cã dacã sunt o fumãtoare înrãitã, mereu rãmân în panã de þigãri. ªi cumva trebuie sã îmi alimentez viciul, aºa cã am fost nevoitã sã ajung iar la acelaºi magazin. De data asta, mi-am luat dulãul dupã mine (un bischon de vreo 8 luni). Am intrat în magazin, iar: pac-pac, am fãcut  schimbul cu doamna vânzãtoare. La ieºirea din magazin stãtea o gaºcã de bãieþi cu berea în nas. Ziua la 12. Nici nu am ieºit bine ºi aud: ,,Cuþu, cuþu!’’  Am simþit cum începe inima sã îmi trepideze ºi nu ºtiu ce miracol, ce sfânt, ce rugãciune m-a oprit sã nu îi arãt eu lui ce vorbe de copil rãsfaþat pot scoate uneori. Dar mi-am amintit cã aici nu e ,,cartierul meu” unde îi sictiream eu pe toþi, aici sunt în cartierul lor, unde ei muncesc cu ziua ºi în pauza de masã toarnã pe gât o bere. Aºa cã mi-am vãzut de drum. ªi nici nu m-am mai dus pe acolo. Când mi-au rãmas plãmânii fãrã propriul lor ,,oxigen”, m-am dus la magazinul de peste drum.

La tejghea era un domn. Dolofãnel aºa, vorbãreþ. Exact ce nu suport eu. De ce trebuie sã purtãm o conversaþie când pe noi nu ne leagã nimic decât un pachet de þigãri ºi câþiva lei pe care eu þi-i voi da de îndatã ce tu îmi vei da ceea ce îþi cer? Nu ar dura decât câteva secunde.  ªi îi zic domnului: Bunã-ziua, þigãri cu bilã aveþi? El se uitã aºa la mine ºi zice: DA. De care? Aratã-mi tu care e pachetul. (De ce îmi spui cã ai dacã nu ºtii cã ai? De ce trebuie sã îþi arãt eu pachetul când asta e datoria ºi meseria ta?) În fine, îi arãt omului pachetul. Îl întreb cât costã pentru cã nu dadusem niciodatã banii exacþi ºi nu ºtiam cât costã fix. El zice: 12 de lei ºi 70 de bani. Bun. Îi dau 13 lei. Îmi dã pachetul ºi o gumã. Mã uit la el urât ºi zice: E bine? Ca ºi când dacã îi ziceam cã nu era bine îmi dãdea un ºpiþ în fund. ªi ies din magazin fãrã sã mai zic nimic. M-am gândit  cã nu o fi avut atunci sã îmi dea rest.  Zilele trecute am nimerit iar la el. Aceeaºi poveste, dar de data aceasta scot pe rând: o hârtie de 10 lei, una de 1 leu, alta de 1 leu ºi mã opresc pentru cã þineam minte cã aveam niºte mãrunt. Se uitã el repede la bani ºi zice: 12 lei ºi 70 de bani. Mã uit la el ºi zic: Aºteptaþi puþin cã nu fug din magazin fãrã sã vã dau cei 70 de bani. ªi cotrobãiam dupã mãrunt. Când mã uit pe tejghea,  peste pachet era aºezatã o gumã. Zic: ,,Nu, nu mi se poate întâmpla mie aºa ceva. Adicã: bã, nu eºti întreg la minte? Dacã eu nu mãnânc gumã de mestecat, tu mi-o bagi pe gât doar ca sã îþi faci vânzare? De unde ºtiuºi cã îþi dau o hârtie de 1 leu ºi nu mãruntul fix?” ªi foºneam aºa hârtia de 1 leu în faþa lui. El se uitã încã o datã la mine ºi zice: E bine?

ªi atunci m-a izbit brusc iluminarea Zen. Am scos hârtia de 1 leu ºi i-am aruncat-o pe tejghea. Pãi de ce sã mã cert eu cu tine când o poate face altul? Unul capabil sã îþi lipeascã guma în frunte sau ºi mai bine, când nu vei mai avea clienþi pentru cã la un moment dat o sã se sature toþi de gumiþele tale, de pliculeþele tale de 3 în 1 sau de pãlãvrãgeala ta. ªi atunci vei sta acasã, în curtea ta, numãrând gumele de i le-ai dat lu’nepoatã-ta ºi îþi vei da seama cã nu îþi vei putea plãti lumina cu ele. Dar eu, dacã economisesc tot mãruntul ceva vreme, îmi pot cumpãra un pachet de þigãri!

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey