•  Florentina Decã
•  Oana Dumitrescu
•  Carla Berneanu


sus

Florentina Decã

 

Cãrþile din liceu, cãrþi de comentarii

 

Aud, la tot pasul, cã suntem o generaþie de neperformanþi. Noi, cei pe la 20 ºi ceva de ani. Prima reacþie este sã mã enervez, cã doar n-o sã las pe oricine sã ne jigneascã, când atâþia ºi atâþia colegi au mers la olimpiade ºi au venit cu premii. Chiar ºi subsemnata, ºi asta o pot demonstra cu diplomele conservate în mobila din sufragerie.

Am spus totuºi prima reacþie A doua, la rece, este sã le dau dreptate celor care ne numesc aºa. Asta pentru cã, în standardele mele de etichetare a deºteptãciunii unei persoane, nu stã nimic altceva decât limba românã. Cât de corect scriu/vorbesc cei pe care îi cunosc. Poate nu mã credeþi, dar mã bucur sincer când primesc un sms scris corect de la o persoanã nou întâlnitã. Da, îmi zic, l-a nimerit ºi pe „vii” în loc de „vi” ºi pe „sã fii”, în loc de „sã fi”. ªtiu, e simplistã metoda mea de selecþie, dar uneori e eficientã.

Sã revenim la performanþe, cã scrisul corect nu intrã (încã) în categoria asta. Îmi fãceam ordine printre cãrþile de liceu, ca sã le fac loc celor din facultate. Am golit sertarele ºi am început sã selectez: o carte de comentarii la românã, ºi încã una, la doi metri o alta, un teanc de cãrãmizi din litere. În total vreo cinci cãrþi, de autori diferiþi, culori anoste, un gri ºters, bej, un albãstrui ºi un galben pal. Mã gândesc de ce oare, ca generaþie performantã ce suntem, avem nevoie de cinci cãrþi de comentarii, plus net, plus meditaþii ºi profesor la clasã, ca sã înþelegem o operã. Una (ne)cititã. ªi ce înseamnã acel 10 tânjit de toþi? Un comentariu identic la sute de mii de elevi? În mare, da. Situaþia a fost identicã ºi la istorie. Am gãsit nu mai puþin de ºapte (7) cãrþi. Nici nu ºtiu sã fi dechis mai mult de douã, ºtiu doar cã ni se serveau comentarii fãcute din toate ºapte. Dar dacã programa aºa cere, aºa facem. Din nou, revin la sortat. Nici nu ºtiam ce sã arunc când mã gândeam cã alocaþii întregi au fost risipite astfel. Nu pe cãrþi reale, ci pe cãrþi care vorbesc de alte cãrþi. Mi-am luat inima în dinþi ºi am hotãrât: le pun la vânzare pe forum, cã doar bacul ãsta sau urmãtorul, alte ºi alte generaþii vor alerga dupã ele.

Aºa cum noi am alergat ºi alergãm dupã diplome. Sã ne ateste performanþa, desigur. Vã spuneam cã am ºi eu un dosar cu astfel de „certitudini”. Cât de relevante sunt, vã exemplific imediat: în ºcoala generalã am participat la un concurs de creaþie Marin Sorescu. C-r-e-a-þ-i-e. ªi, cã tot necesita multã imaginaþie, ni s-a dat dinainte poezia pe care trebuia sã o analizãm. Aºa cã, am mers, la concursul de creaþie, cu comentariu gata învãþat. Aºa am venit acasã cu o diplomã care sã îmi ateste creativitatea (mai era la partea a II-a ºi un textiºor cu o temã datã, compunere sau cum era numitã, dar ºi aceea o mai scrisesem de nºpe mii de ori la ora de românã). În liceu nu s-au schimbat prea multe. Ba, mai rãu, puteai sã ai 10, sã nu ai manual, sã nu fi citit opera, dar sã ºtii comentariu.

Sunt multe de scris. Poate romane întregi despre învãþãmântul neperformant care naºte neperformanþi. ªi desigur, aceste romane comentate apoi în cãrþi de comentarii. Un în care totul este la foc rapid: materii, concursuri, olimpiade etc. Întrebarea eternã rãmâne: e vina noastrã sau a altora?

 

Comentarii cititori
sus

Oana Dumitrescu

 

Suntem tineri ºi dubioºi

 

Era o zi frumooooasã de varã. Cam aºa începe poveste mea, o tânãrã de douãzeci de ani, cu preocupãri legate de grãmada de feluri în care aº putea sã mã distrez. Dar nu. Zic stop ºi derulez banda. Nu era o zi frumoasã pentru cã era cald. Încep din nou povestea. O zi canicularã de varã. Dupã o tonã de draci pe care mi-i fac singurã în timp ce îmi schimb, pe rând, zece posibile þinute care nu mã mulþumesc, plec de acasã. Mã îndrept cãtre staþie ºi îmi aºtept tortura sau dupã celãlalt nume, autobuzul.

Cam în cinsprezece minute vine ºi el, emanând cãldurã din toþi porii. Urc, îmi gãsesc cu greu un locºor, mai la umbrã, ºi îmi pun muzica sã îmi bubuie în cãºti, în speranþa cã voi reuºi sã îmi potolesc nervii.

Mai am vreo douã staþii ºi ajung. Parcã încep sã îmi revin ºi sã prevãd un shopping sãnãtos. Oprim brusc, înainte de staþie, dar nu dau prea mare importanþã, cã aºa suntem noi tinerii. Gãlãgia, însã, mã trezeºte din starea de melancolie ºi arunc o privire la ce se întâmplã în jur. Se face un control la legitimaþiile de cãlãtorie. Domnii responsabili, serioºi ca niºte oamenii mari ce sunt, urcã în autobuz ºi încearcã sã tune ºi sã fulgere, în stânga ºi în dreapta. Încearcã, dar nu le reuºeºte. Rãpuºi de cãldurã, adulþii din mijlocul de transport urlã ºi refuzã sã le prezinte biletele cã vezi tu domne „cãldurã mare monºer”.

Astea fiind zise, ce sã facã ºi ei sãracii, se iau de tineri, cã doar de ãia pot. Controlorul ajunge în dreptul meu: „Don’ºoarã sã îmi prezentaþi biletul, vã rog! Ce? Nu aveþi?”. Vãzând cã de cele trei femei pe la vreo patruzeci-cinzeci de ani de pe lângã mine nu se ia, mi se încing creieraºii. Pesemne cã sunt o posibilã infractoare. Nu încep sã urlu cã nu e cazul. Scot frumuºel abonamentul ºi i-l prezint domnului, care îl verificã cu atenþie sã nu cumva sã fie expirat.

Se pare cã am minþit. Singura mea preocupare nu e distracþia, pentru cã altfel aº fi uitat sã îmi iau abonament. ªi nici nu aº fi tãcut. M-aº fi mahalagit un pic cu el, cã aºa fac tinereii aºtia. Nimeni nu se gândeºte, însã cã tinereilor pãrinþii nu le spun problemele ºi nu le cer pãrerea pentru cã sunt prea necopþi. Tot lor li se întâmplã adesea sã fie urmãriþi de paznicii din magazine sã nu cumva sã bage ceva în gentoaiele alea mai mari ca ei pe care le târãsc. Suntem dubioºi.

Se presupune cã suntem generaþia care va revoluþiona lumea ºi care va împlini fapte mãreþe. Dar fapta, cu adevãrat mãreaþã, pentru noi, ar fi sã ni se acorde un gram de încredere.

 

Comentarii cititori
sus

Carla Berneanu

Boxul, sport de stradã

 

Câþi dintre noi nu am fãcut un sport atunci când eram mici? Fetele la înot ºi la aerobic, iar bãieþii la fotbal. Când ne-am mai mãrit puþin ºi am început sã adunãm câteva kilograme în plus (din cauza pungilor de chipsuri savurate în timpul navigãrii pe internet) am furat un alt cliºeu de la vedetele de pe sticlã: sala de gimnasticã unde facem câteva abdomene, lucrãm la aparate, facem piciorul frumos. Reprezentanþii sexului masculin fie au rãmas la fotbal, fie s-au dus la box. Lor li se cam potriveºte orice fel de sport.

Eu sunt un mare fan al filmelor de smardoialã. Unde e Vin Diesel, Van Damme, sunt ºi eu. În acelaºi timp, apreciez sportul curat, profesionist. Urmãresc orice meci de box al lui Lucian Bute. Pentru o femeie, cred cã am suficiente cunoºtinþe încât sã comentez strategiile greºite ºi apãrarea proastã. ªtiu, ºtiu, acum o sã se revolte toþi ºmecheraºii de cartier care au dat doi pumni în sala de box ºi o sã îmi spunã: ,,Da’de unde ºtii tu, mã? De ce nu ai tupeu sã TE BAGI la box?’’. Pentru cã nu vreau. Nu vreau sã îmi facã o bãtãuºã d-aia de ,,club’’ ochii cât gura borcanului. Nu vreau sã stau printre miros de transpiraþie ºi nici sã am de-a face cu ,,pãruiala în stil bãrbãtesc’’.

Motivul pentru care scriu despre box nu este unul la întâmplare. Acum vreo câteva sãptãmâni mi-a sunat telefonul ºi cineva m-a anunþat cã o jurnalistã de la 3TV a fost bãtutã de o PUGILISTÃ în mijlocul strãzii. Am fost sunatã ºi eu pentru cã îi ºtiu pe cei de acolo, am fãcut practicã ceva timp la 3TV. Evident am întrebat despre cine e vorba ºi mi s-a spus cã Ana Maria Gîlcã, prezentatoarea ºtirilor, a încasat-o de la o mucioasã de cartier. Prima variantã pe care am auzit-o a fost cea a unui prieten de-al Dorei Mustaþã (pugilista lu’peºte prãjit). Apoi m-am documentat ceva mai bine ºi am aflat urmãtoarele: Anei Maria Gîlcã, jurnalistã la 3TV, i s-a oprit maºina exact într-o intersecþie. Mã gândesc acum cã trebuie sã fii tâmpit de la atâþia pumni încasaþi când erai mai mic încât sã crezi cã o femeie întreagã la cãpuþ ºi-ar PARCA maºina în intersecþie. Nu, nu trebuie sã fii Einstein, nu trebuie sã fii un geniu ca sã îþi dai seama când un ºofer are o problemã la motor, zic eu. În timp ce Ana Maria dãdea niºte telefoane ca sã vinã totuºi cineva sã o scoatã din impas, trece pugilista, asta de împarte ea nuieluºe copiilor care nu sunt cuminþi. De fapt, nu’s chiar nuieluºe, ci pumni. ªi cum trecea ea aºa, ca o campioanã naþionalã la box însoþitã de un fan de’al ei de o ajutã sã decojeascã sãmânþa în faþa blocului, o vede pe Ana. ªi normal cã trebuia sã îi atragã atenþia, doar era agent rutierist. ªi eu, ºi oricine cu o astfel de problemã, ar da o replicã. Am înþeles cã Ana i-a zis: ,,Miºcã-te cã nu-i treaba ta’’. Eee, pãi bine mã, Ana! Sã îi spui tu campioanei cã nu e treaba ei? Nu ºtiai cã în timpul liber pugilistele dirijeazã circulaþia? ªi sã vezi cã se supãrã ºmechera: ,,Fãã, tu eºti tare în gurã? Stai cã îþi arãt eu tupeu!’’

Dupã pumni, dureri ºi sânge, a venit ºi poliþia. Ana Maria a ajuns pe la spital ºi campioana s-a culcat flãmândã în patul ei dupã ce i-a mai dat sacului câþiva pumni. O fac flãmândã pentru cã acum ceva timp se plângea prin emisiunea Anei Maria cã nu are ce mânca în casã ºi sã o ajute ºi pe ea sã se facã poliþistã.

Am vãzut fel ºi fel de cazuri, bagã la rãcoare oameni care nu ies pe stradã ºi împart pumni. Dora Mustaþã nu reprezintã un pericol social? Nu ar merita sã vadã ce nu a vãzut la ea acasã? Adicã trei feluri de mâncare ºi cãldurã în timpul iernii? Dar pe Vasile Alecsandri, cã e de maximã securitate ºi nu riscãm sã îi ia la pumni pe paznici.

Ne mândrim cu sportivii noºtri. Ne pare rãu de ei cã nu sunt apreciaþi de stat aºa cum ar trebui ºi nu primesc niºte sume de bani decente, de bun simþ (eu vorbesc de personaje precum pugilista din oraºul nostru, nu de sportivi PROFESIONIªTI) ºi încercãm sã îi ajutãm cum putem. Ana Maria Gîlcã a ajutat-o pe Dora Mustaþã sã îºi facã o imagine. O imagine pe care a avut grijã sã ºi-o strice cu pumnii ei. Jurnaliºtii îi promoveazã, iar rãsplata lor este o mamã de bãtaie. Antrenorul care a învãþat-o pe ,,campioanã’’ sã îºi ia certificat medico-legal pentru niºte zgârieturi fãcute în legitimã apãrare, ar fi trebuit sã o înveþe cã strada craiovenilor nu este ringul ei de box. Pentru cã ea are un mare avantaj. ªtie sã se batã. Ana Maria Gâlcã ºtie sã vorbeascã, sã scrie. Îmi pare rãu de cei care merg pe stradã. ªi aici mã includ ºi pe mine. Pentru cã pãrinþii mei nu m-au trimis la box.

P.S.: Mã aºtept sã vinã sã îmi fixeze aparatul dentar când va afla ,,cã m-am luat de ea”.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey