•  Salonul cu emigranþi (teatru)
•  TIFF Sibiu a zburat din cuibul clujean (film)
•  Arborele vieþii (film)
•  Hoþul de luminã (film)
•  Spectacol de absolvire la Craiova (teatru)


sus

Mircea Gheorghe

 

Salonul cu emigranþi

 

 

Personaje:

Gazdele:

André Vincent - preºedinte-director-general (PDG) al unei mari companii din Montreal, 45-50 de ani

Violeta - soþia lui, 40-45 de ani

Servitorii:

Isabela - mexicancã 30-35 de ani

Relu - român, 30-35 de ani

Tribul (rubedeniile ºi prietenii români ai Violetei):

Bãtrînul Caraman, tatãl Violetei, Steluþei ºi al lui Barbu, 80-85 de ani

Barbu, 35-40 de ani, ºi Steluþa, 40-45 de ani, fraþii Violetei

Elena, soþia lui Barbu,30-35 de ani

Anton, soþul Steluþei, 45-50 de ani

Mia ºi Alexandru - prieteni cu Steluþa ºi Anton, 40-50 de ani

Cecilia ºi Grigoraº, prieteni cu Steluþa ºi Anton, 40-50 de ani

Gelu, bãieþelul lui Barbu, 9 ani

Ina, fetiþa Steluþei, 8 ani

 

Scena 1
(Un salon mare  într-o vilã de oameni bogaþi, la Montreal, în Canada prin anii 2000. Uºa de la salon, în stînga, e deschisã spre hol. În dreapta, douã geamuri mari dau spre curte unde se ghiceºte silueta unui brad. O masã lungã, scaune etc. Se însereazã. Relu face ordine ºi pregãteºte masa festivã pentru masa de Crãciun cu opt invitaþi adulþi ºi doi copii, plus gazdele. Aºazã farfurii, tacîmuri, pahare, ºerveþele etc. Aproape cã a terminat, mutã de colo-colo diferite obiecte de pe masã. Mai sînt de adus în jurul mesei  douã, trei scaune de lîngã perete. Dinspre bucãtãria de vizavi se aude Isabela care cîntã Ay, ay, ay, ay, ay, / canta y no llores. Cîntecul se opreºte ºi Isabela apare în prag cu o farfurioarã în mînã ºi o furculiþã)

Isabela: Nu mã pricep prea bine, e prima datã cind fac sarmale. Nu-mi dau seama dacã-s bune, cã nu-s pe gustul meu. Þi-am adus una sã-mi spui dacã le-am reuºit...

Relu (se opreºte, þinîndu-se cu o mînã de ºale, uºor îndoit): Ia sã vãd! (Mãnîncã, apoi nehotãrît): Nu-mi dau seama, mai adu-mi una...

Isabela: Pãi sã-þi aduc! (se întoarce ºi dispare în bucãtãrie)

Relu (strigã): Adu-mi douã...nu, trei. ªi-o bucatã de pîine...

Isabela (din bucãtãrie): Doamna mi-a spus sã fac polenta, adicã asta... cum îi zice mamalega...

Relu (concesiv): Bine cum vrei, adu-mi mãmãliga.

Isabela (apare cu farfuria acum aproape plinã): Mãnînci aºa în picioare? Nu vii mai bine la bucãtãrie? (priveºte masa) Sã nu faci dezordine aici, ai aranjat frumos...

Relu: Nu, dacã vine domnul André ºi ne vede, face scandal... E jos, în birou, poate sã urce oricînd... Uite, o sã stau aici, la colþul ãsta de masã. (κi trage un scaun de lîngã perete. Începe sã mãnînce).

Isabela (cu înþelegere): Þi-era foame...

Relu: Da, aveam aºa un gol... picã bine... Fã ºi tu socoteala: De azi dimineaþã de la opt, tot numai într-o treabã o þin. Am curãþat garajul cã era ca un grajd, am trecut cu aspiratorul în toatã casa, am spãlat maºina, pe urmã la prînz doamna Violeta m-a trimis la spital la taicã-sãu sã-l bãrbieresc pentru disearã...

Isabela: Vine ºi el?

Relu: Îl aduce Anton... Am ieºit cu cîinele la plimbare, cu Saddam... Nu-i uºor. Ce-am pãþit cu el! Am trecut pe lîngã o babã care avea o pîine în mînã, o franzelã ºi Saddam i-a înhãþat-o! Baba s-a speriat și pe urmã s-a supãrat pe mine cã i-am dat una la fund....

Isabela: Sãraca! Cum sã nu se supere? ªi eu m-aº fi supãrat. Ce-ai avut cu ea?

Relu: Nu ei, lui Saddam. Ca sã-l mustru... ªi ºtii ce mi-a zis baba? Cã sînt un imigrant stupid. Aºa mi-a zis: „Imigrant stupid ce eºti, am sã chem poliþia cã baþi animalele...” Aºa mi-a zis... auzi, „Imigrant stupid...”

Isabela: Era nebunã. Milionãresele astea din Westmount sînt nebune de legat...

Relu: Îþi dai seama! Sã vinã poliþia aici ºi sã facã anchetã! Doamna Violeta mã dãdea afarã pe brînci cã l-am bãtut pe Saddam. Asta-i... Am avut o zi grea. ªi încã nu s-a terminat... (Se aude o pendulã marcînd jumãtatea de orã).

Relu(tresare): 6 ºi jumãtate. Mai e o orã ºi jumãtate ºi trebuie sã fac nu ºtiu ce pentru domnul André dupã ce termin aici, pe urmã doamna Violeta are ea niºte treburi cu mine ºi sã pun ordine în cadouri... Cã ne face cadouri la toþi, (Isabela dã semne vii de interes) niºte cutii mari, trebuie sã le împachetez în hîrtie aurie, sã le leg cu ºnur roºu ºi albastru ºi sã scriu pe fiecare numele ãluia care o s-o primeascã. E un munte de cutii, îþi dai seama, douãsprezece cadouri. Și pentru noi...

Isabela (miratã toatã, emoþionatã, duce mîna la gurã): Nu mã-nebuni! Cutii mari? ªi ce minunãþii a pus înãuntru ?

Relu: Minunãþii pe dracu’! ªi asta a fost tot treaba mea. Sã le cumpãr de la SEARS, aveau un stoc de cutii în lichidare... trei dolari bucata...Frumoase, satinate pe dinãuntru Asta-i tot.

Isabela (derutatã): Cum adicã tot?

Relu: Ãsta e cadoul, cutiile. Fiecare primeºte o cutie. Aºa a zis doamna, (rãspicat și rar, ironic) “Nu pun nimic în ea, sã nu supãr pe nimeni. κi pune fiecare ce vrea, cutia e frumoasã. De unde ºtiu eu ce vã place? Cã noi românii hã, hã! sîntem cusurgii și invidioși”.

Isabela (decepþionatã): Goale? Chiar goale de tot?! ªi eu nu sînt nici cusurgioaicã, nici invidioasã...

Relu (didactic): Nu-s cutii ca toate cutiile. Sînt cutii de pãlãrii fãrã pãlãrii. Pãlãriile ni le cumpãrãm fieºtecare dupã gustul nostru...

Isabela (supãratã): Eu nu port pãlãrie. N-am purtat niciodatã, n-o fac pe doamna acum la bãtrîneþe.

Relu: Pui ºi tu altceva. În orice casã se gãseºte ceva de pus într-o cutie. ªi pe urmã e cu tîlc. Sînt tricolore. Asta, aºa ca sã ne aducem aminte cu drag de þarã!

Isabela (ameþitã): Cum... cum adicã tricolore? Ce þarã?

Relu (puþin iritat, dar totuºi rãbdãtor ºi narativ): Þara noastrã, România. Cã de-acolo venim ºi la momente de-astea de Crãciun, de Paºte, de Anul Nou, de Sf. Ion, de Sf. Vasile ne vine nostalgia. Aºa se face. Aºa-i frumos. Ascultãm romanþe cu Ioana Radu, Parcã ieri te-am vãzut, ºi cîntece de pahar cu Gicã Petrescu ºi ne uitãm cu drag la cutie cã are roºu, galben ºi albastru, steagul nostru naþional...

Isabela (înþepatã) Nu ºtiu cine-s ãºtia de care-mi zici, d-apãi dacã-i aºa, eu vin din Mexic ºi tricolorul nostru-i roºu alb ºi verde.

Relu (împãciuitor): O sã înfãºor cutia ta în hîrtie albã, dar ºnur verde n-am! Poate are doamna, dac-o vrea sã caute...

Isabela: ªi-un vultur! Cã pe alb e un vultur care þine în gheare un ºarpe.

Relu (categoric): N-am! Vultur cu ºarpele-n gheare, n-am! Mulþumeºte-te cu tricolorul românesc, mã rog, o sã schimb galbenul cu alb. Asta-i tot ce pot face. Nu fi ºi tu aºa de, cum sã zic? Naþionalistã... Fii ºi tu multiculturalã...

Isabela (resemnatã): Nu sînt naþionalistã, Relule, sînt aºa cum zici, multiculturalã, cã bãrbatu-meu dintîi era din Burkina Faso...

Relu: D-apãi eu! Mama era grecoaicã ºi taicã-meu, Dumnezeu sã-l ierte, oltean...  (Ofteazã melancolic ºi zgomotos. Reîncepe întremat bine): Asta e, cum þi-am zis mai am o grãmadã de lucruri de fãcut... Trebuie sã termin p-aici ºi sa vãd ce mai vine...

Isabela: Da... Nici pentru mine n-a fost uºor! Nu-i puþin lucru sã gãteºti pentru douã serii de musafiri...

Relu: De ce þi-a fost aºa greu? Azi da, cã vine tribul, cum zice domnul André, neamurile ºi prietenii doamnei. Românii. Noi sintem mulþi. Da’ mîine, Donovanii sînt doar doi...

Isabela: Or fi doar doi, dar sînt miliardari! Cu Donovanii ãºtia am avut cel mai mult de furcã. Doamna e înebunitã de fricã sã nu se facã de rîs. Toatã dimineaþa s-a þinut ca o muscã dupã mine cu o carte de bucate în mînã. Citea din carte ºi mã controla. ªi iar citea ºi iar mã controla... M-a pus sã gãtesc tot felul de trãznãi. Bune pentru sãnãtate, zice, numai legume fierte cu tot felul de sosuri ºi uleiuri cã aºa mãnîncã miliardarii... ªi peºte! Anul trecut, prima datã cînd au venit în vizitã n-am ºtiut ce le place ºi ce nu, ºi n-au mîncat aproape nimic. Au zis cã le face rãu sã mãnînce carne... Doamna era moartã de ruºine. ªi cînd au plecat Donovanii, domnul a certat-o....

Relu: Sarmalele sînt pentru trib?

Isabela: Da, aºa zice domnul, cã dumneavoastrã nu vã pasã ce mîncaþi... I-a zis doamnei, ai tãi românii, mãnîncã orice, poþi sã le dai ºi-un cãcat. Numai împachetat sã fie...

Relu (indignat): Ie-te al dracu’! Ca sã-mi taie mie pofta de mîncare. (bãnuitor): Ce-ai pus în varza asta, cã parcã are-un gust...

Isabela (indignatã): Doamne fereºte domnu' Relu! N-oi crede cumva... Doamne iartã-mã! (Se închinã)

Relu (îi dã farfuria goalã): Acum ce-o fi, o fi. Au fost bune...

Isabela : N-aveau cum sã nu fie bune, cã doar le-am fãcut aºa cum mi-a zis doamna. Da’ mie mi se par fãrã gust, eu le-aº fi pus ºi niºte ardei din ãia otrãviþi, noi mexicanii aºa mîncãm. Otrãvit...

Relu: Sãraca!

Isabela (miratã): Sãraca?! Cine, eu? Cã n-am pus ardei?

Relu: Sãraca Doamna! Cum te-a învãþat ea sã faci mîncare de-a noastrã de-acasã... Vezi bine, cã tot pentru nostalgie...

Isabela (rîde): Aºa, acum o compãtimeºti? De-am fi ºi noi mãcar pe sfert sãraci ca ea ºi ca domnul... (îºi dã seama poate cã a vorbit prea mult) Sigur cã au ºi ei necazurile lor....

Violeta (se aude strigînd de pe scara în timp ce coboarã): Isabela! Isabela!

 

 

Scena a 2-a

 

Isabela (dispare din pragul uºii, ieºind în întîmpinarea doamnei. Se întorc amîndouã în salon, dar primele cuvinte ale replicii le va spune pe hol): Aici doamnã, eram cu Relu, i-am cerut un sfat...

Violeta (intrînd, se încruntã, uºor agresivã): Ce sfat? Ce sfat îþi poate da þie Relu?

Isabela: Eu nu ºtiu cum sînt sarmalele bune. (Îi aratã farfuria goalã). L-am rugat sã guste una sã-mi spunã...

Violeta: Trebuia sã mã întrebi pe mine! Cã eu hrãnesc musafirii, nu el...

Isabela: Dar dumneavoastrã... (accentuat foarte tare) lucraþi... N-am vrut sã vã deranjez

Violeta (acceptã vag): Da, lucram. (curioasã): ªi-s bune?

Isabela: Sã vã dau una sã gustaþi?

Violeta: Nu, nici vorbã (ofteazã) N-am voie, sînt pline de colesterol.

Isabela: Pãi, eu mã duc. Mai am vase de spãlat la bucãtãrie...

 

 

Scena a 3-a

 

Violeta (face semn cã da, e de acord, ºi Isabela iese. Doamna se uitã la Relu): Tu ce faci? Cum merge treaba? (se uitã în jur) Aproape ai terminat... Mai ai de fãcut la baie ºi sã-mi pregãteºti pe urmã cada cã vreau, înainte sã vinã lumea, sã stau o jumãtate de orã în apã cu sãruri. Sînt epuizatã...

Relu: Da, dar mai întîi trebuie sã mã duc jos. Domnul André mi-a zis cã are nevoie de mine cînd termin.

Violeta: Poate la bibliotecã... Sau la calculator. Vrea sã-l mute sus, ºi sã te ocupi tu de asta...

Relu (nedumerit): De ce mutã calculatorul sus?

Violeta: Fiindcã frate-meu ºi sorã-mea vin cu copiii. André zice cã sînt vandali, stricã tot...

Relu: Domnu’ nu iubeºte copiii, exagereazã...

Violeta: Aiurea! Puºtiul lui Barbu e o puºlama ºi nici fetiþa Steluþei nu-i mai bunã. Se unesc la rele... (Bãnuieºte cã Relu o þine de vorbã ºi nu-ºi face treaba): Bine, dacã zici cã ai terminat, du-te jos, cã André te aºteaptã.

Relu: Mã duc, doamna Violeta, mã duc.

Violeta: ªi roagã-l sã urce pînã aici... Vreau sã-i vorbesc...

Relu: Da, doamnã...

 

 

Scena a 4-a

 

André (intrînd): Da dragã, spune-mi. Te-am auzit cã vrei sã-mi vorbeºti! (Cãtre Relu, autoritar) Aºteaptã-mã jos. Pînã vin eu, poate-mi aranjezi uºa de la bibliotecã. Vreau sã-mi schimbi broasca, þi-am pus una nouã pe birou. Dar nu te-ntinde prea mult, cã mai avem ºi altele de fãcut...

Relu: Da, domnule. (iese)

 

 

Scena a 5-a

 

André (aferat): Vin de la bucãtãrie. ªtiai cã Isabela e bolnavã?

Violeta (miratã): Bolnavã?! Adineauri am vorbit cu ea ºi n-avea nimic...

André: Am prins-o strãnutînd! S-a scuzat ea, da’ ce mai! A strãnutat! O fi rãcitã ºi ne umple casa cu viruºi, ne omoarã...

Violeta (alarmatã): A strãnutat peste mîncare?!

André: Era cu o cratiþã în mînã, cu varzã...

Violeta (uºuratã, a scãpat de-o grijã): Slavã Domnului, noi nu mîncãm aºa ceva, cã e nesãnãtos... Bine cã nu era salata Donovanilor de mîine.

André: Pãi, da! Îi invitãm la masã ºi le dãm salatã cu viruºi...

Violeta (oftînd): Imigranþii din ziua de astãzi nu mai sînt ca ãia de pe timpul meu. Noi aveam parcã mai mult bun simþ, nu strãnutam...

André (cu picã): Vin din toatã lumea cu bolile pe noi. Plini de microbi. (cu emfazã) Ori, e dovedit ºtiinþific, microbii lor sînt mai ai dracului decît microbii noºtri. Se înmulþesc mai repede, sînt mai puioºi. Nu m-aș mira sã fie și mai mari. Mai ales ãia din Africa...

Violeta (cu multã demnitate): Noi, românii, nu sîntem aºa. Noi avem tradiþie, culturã... Noi am dat lumii pe Enescu, pe Ionescu, pe Titulescu, pe Uscãtescu...

André: Pe Ceauºescu... Dragã, las-o baltã, cã nu sînteþi mai breji. O sã-þi vinã tribul disearã sã mãnînce mãmãligã ºi brînzã de-aia oribilã, grasã ºi sãratã, cum îi ziceþi voi...

Violeta: Telemea. Aia de oaie e cea mai bunã...

André: Da, ºi foile alea de varzã umplute cu carne. ªi cîrnaþii ãia plini de usturoi, (se strîmbã ºi aratã cu degetele, cu arãtãtorul si degetul mare) mititeii... ªi alea, iar nu ºtiu cum le ziceþi voi, din picioare de porc, alea care tremurã aºa... tot cu usturoi...

Violeta (pofticioasã): Rãcituri! Foarte bune...

André (cu silã): Grãsime, colesterol, bacterii îngheþate (se strîmbã): Numai cînd mã uit în farfuriile voastre simt cã fac un acev...

Violeta (derutatã): Acev...?!

André (agasat) Accident cerebro-vascular. Termen medical, ce ºtii tu! Parcã mã prostesc aºa... Parcã nu mai pot sã judec...

Violeta: Ei n-o fi chiar din cauza asta! (maliþioasã)... n-or fi mititeii ºi rãciturile de vinã... cã n-ai mîncat niciodatã, nu știi ce-i viața...

André (suspicios): Ce vrei sã spui?! Sper cã nu mã ironizezi...

Violeta (grijulie): Aaa, nu. Iartã-mã, cum mi-aº permite...

André (liniºtit) Aºa da! ªi o sã vinã ºi comunistu’ ãla de taicã-tãu...

Violeta (iritatã): Ce-ai acum ºi cu tata? E om bãtrîn, peste optzeci de ani, s-a terminat cu comunismul lui de ani de zile... (Merge la geam ºi priveºte îmbufnatã bradul din curte): Ce-ai cu el? Acum e canadian...

André: Zeci de ani a înjurat capitalismul ºi acum are pensie de la capitaliºti fãrã sã fi muncit o zi pentru ei! Þi se pare normal? Tot afurisit a rãmas. L-ai chemat ºi la Paºti. Þi-aduci aminte cã n-a vrut sã mãnînce ouã? Zicea cã ouãle vopsite sînt superstiþii. Cã el nu mãnîncã superstiþii...

Violeta: Se menaja. Dar a mîncat omletã...din ouã albe...

André: ªi cînd ai chemat preotul de la biserica voastrã, de la Sf. Spiridon, sã binecuvînteze casa cînd ne-am mutat... cã ziceai cã aºa se face la voi..., ºi i-a dat icoana s-o sãrute... þi-aduci aminte ce-a zis taicã-tãu?

Violeta (amuzatã): Ce poþi sã-i faci? Ateu a fost o viaþã. I-a zis sã se ducã-n mã-sa cã religia e opiumul poporului...

André: Da. (necruþãtor) Eu nu uit. ªi tot tu mi-ai spus cã-n tinereþea lui, cînd statul comunist a desfiinþat întreprinderile private, el era mare ºtab ºi a lucrat pe ascuns la planurile astea de desfiinþare, fãrã sã spunã nimic nici mãcar nevesti-si, adicã maicã-ti. Pe chestia asta, ea a pierdut o grãmadã de bani, cã avea un atelier de pãlãrii cu ºapte lucrãtori ºi i l-au luat comuniºtii.... V-a sãrãcit.

Violeta: Era conºtiincios... Cînd fãcea o treabã, o fãcea bine...

André: Lucra în camera lui, închis cu cheia, ºi la prînz maicã-ta îi punea mîncarea în faþa uºii. N-avea voie sã intre ca sã nu vadã ce lucreazã... Era vigilent, aºa îl învãþase Stalin...

Violeta (nostalgicã): Da, Stalin... Murise de mult, de vreo cîþiva ani... da’ noi încã mai aveam o vitrinã cu pahare de cristal, ºi printre ele portretul lui în culori. Cînd trebuia sã iau un pahar din vitrinã, tata îmi striga „Du-te ºi ia de la Stalin...” Avea mustaþa aia de om cumsecade... Cînd eram micã, tata  mã þinea pe genunchi ºi-mi citea o poveste despre o fetiþã, Marusia din Aºhabad care i-a scris lui Stalin...

André: Sã n-aud de amintiri de felul ãsta în casa mea!

Violeta (se scuturã): Iartã-mã, nu ºtiu ce m-a apucat! Ai dreptate cu tata, era un comunist înrãit! Toatã copilãria mi-a fost ruºine cu el. ªi povestea aia cu Marusia mã enerva, era ca o spãlare de creier! Cînd am aflat dupã aia ce crime a fãcut Stalin, am devenit dizidentã... ºi-am emigrat la prima ocazie... ªi te-am iubit... ªi pe urmã l-am sponsorizat ºi pe el sã vinã, sã vadã cum este... sã vadã cît a greºit în tinereþe...

André (luminat la faþã): Aºa, vezi? Ce nu-mi place la taicã-tãu este cã uitã. Tot timpul cînd mã vede mã întreabã cine sînt, dacã sînt francez sau dacã sînt bãrbatul tãu. Îi spun cã sînt ºi una ºi alta ºi dupã douã minute mã întreabã iar (se strîmbã, îl imitã) „Dumneata eºti francez sau eºti bãrbatul fiicã-mi?” Data trecutã, m-a chinuit toata seara cu întrebarea asta stupidã. Sã nu-l mai pui sã stea pe lîngã mine în seara asta.

Violeta: O sã-l pun lîngã Mia. Mia e simpaticã, e veselã, o sã-i facã plãcere lui tata, o sã-ºi aducã aminte de vremea cînd o angajasem sã îi mãture prin casã ºi sã-i facã mîncare. Dupã ce termina treaba, tata o obliga sã joace cãrþi.

André: Iar pe tîlharii ãia mici, pe Gelu ºi Ina, sã-i þinã frati-tu ºi sorã-ta din scurt sã nu-i vãd cã-mi aleargã prin casã...

Violeta (resemnatã): Le-am spus... O sã le mai spun o datã...

André (o ia de umeri cu tandreþe în timp ce ea priveºte, pe fereastrã): Sîntem fericiþi noi doi, nu-i aºa?

Violeta: Mie mi-e puþin fricã...

André (tandru ºi protector): Fricã!? De ce?

Violeta: Azi o sã treacã... Sînt cu ai mei, nu-mi pasã...Dar mîine... Dacã n-o sã fim la înãlþime? Phil Donovan ãsta mã sperie, mã intimideazã. Îþi dai seama? Sã cîºtige un milion pe sãptãmînã... Cît ar fi pe orã, dacã ar munci opt ore pe zi, ca preºedinte de companie cum eºti tu?

André: Vreo 25 de mii...

Violeta: Vai de mine! De 50 de ori mai mult ca tine. Ãsta, da bãrbat! Ce noroc pe nevastã-sa! Nu e dreptate în lume!

André (jignit ºi gelos): Lasã, dragã, cã nu sîntem nici noi niºte prãpãdiþi. Nu poþi spune cã-þi lipseºte ceva... Cîte dintre româncele de-aici au situaþia ta? Cîte au ca tine o casã în Westmount, cîte conduc ca tine, la alegere, un Mercedes sau un BMW ultimul tip, ºi cîte au case de vacanþã în Florida cum ai tu ºi cu mine, ca sã nu fim obligaþi sã ne petrecem iarna la Montreal, pe gerurile alea de minus 30 de grade? Nu-þi lipseºte nimic...

Violeta: Da... dar Donovanii... (se întrerupe, vãzînd expresia de ostilitate de pe faþa lui André): Mã duc la bucãtãrie sã vãd ce-i cu Isabela... Vreau sã-mi dau seama dacã e cu adevãrat bolnavã... (Iese)

 

 

Scena a 6-a

 

Relu (venind de jos): Am terminat, am reparat broasca de la uºã.

André: A, da? ªi merge, e bine?

Relu: Nici o problemã! Am închis deja biblioteca.

André: Mulþumesc.Acum te rog sã-mi duci calculatorul sus, în dormitorul mare. Cred cã þi-a spus Violeta de ce.

Relu: Din cauza vandalilor...

André (încuviinþeazã): Exact. Nu vreau sã am probleme. Ultima datã, puºtiul ãla obraznic, Gelu, mi-a deschis calculatorul ºi nu ºtiu ce-a fãcut, cã dupã ce-a plecat l-am gãsit plin de viruºi. Nimic nu urãsc mai mult pe lume decît viruºii... Apropos: tu strãnuþi?

Relu (cu un fel de mîndrie): În fiecare dimineaþã... Dupã ce ies de sub duº, strãnut de ºapte ori la rînd... Totdeauna, același numãr! Nevastã-mea rîde de mine, numãrã cu glas tare ca la lansarea rachetelor de la Cap Canaveral: ºapte, ºase, cinci... Pe urmã zice stop!

André (speriat): În fiecare zi?! Cu fiecare strãnut omul împrãºtie în aer un miliard de viruºi. Îþi începi ziua poluînd atmosfera cu miliarde de viruºi?! Îþi dai seama? ªi fiecare virus de-ãsta poate îmbolnãvi un canadian... (cu  gîndul la Isabela) ªi nu eºti singurul...

Relu: Cum sã fiu singurul? Multã lume strãnutã! E bine cînd strãnuþi... e ca o descãrcare, aºa... e o plãcere...

André (indignat): Sã fie la tine acolo, plãcerea asta. ªtii ce eºti? Un pervers. Asta eºti! O bombã biologicã... Canada primeºte peste douã sute de mii de imigranþi pe an. Dacã un sfert din ei strãnutã ca tine... atunci...Ne mai întrebãm de unde vin schimbãrile astea climatice! Teroriºti!

Relu (umilit): Nu m-am gîndit la asta.

André: Sigur cã nu te-ai gîndit. Lipsã de responsabilitate...

 

 

Scena a 7-a

 

Violeta (intrînd): Isabela nu are nimic. M-a asigurat c-a fost vorba de un accident. I-a intrat piper pe nas...

André: Slavã Domnului! Numai cã uite omul tãu, aici de faþã! Ziceai de voi, românii, cã sînteþi grozavi! Uite, omul tãu e bolnav și nu se îngrijește! Strãnutã în fiecare zi de șapte ori... ªi se mai ºi laudã cu asta.

Violeta (agasatã): André, nu-þi face o problemã din nimic. Relu e un om simplu. Atît îl taie capul. Nu-i aºa, Relule?

Relu (respectuos): Bineînþeles, doamnã. Atît mã taie.

Violeta: Vezi?! Haideþi sã terminãm treaba cã mai este puþin ºi începe sã vinã lumea... Relu, cutiile...avem de împachetat cutiile... ªi pe urmã baia... Trebuie neapãrat sã stau mãcar o jumãtate de orã în baie...

 

 

Scena a 8-a

 

(Ies toþi trei ºi, în timp ce ies, lumina se micºoreazã ºi apoi se stinge încet, încet, pînã cînd scena e complet întunecatã. Pendula bate rar de opt ori, ora la care vin musafirii, ºi dintr-un megafon se aud cuvinte rãzleþe, voci, rîsete, scaune miºcate din loc, pahare care se ciocnesc, zgomote de tacîmuri etc, dar totul lent - toatã gama de zgomote ce poate rezuma o masã animatã. Apoi pendula sunã iar, rar, ora, de nouã ori,   rumoarea înceteazã treptat în ritmul în care se lumineazã ºi scena. Masa e ocupatã de musafiri mai curînd plictisiþi. Violeta ºi André stau la o masã micã aºezatã transversal în capul celei mari. Ceilalþi musafiri sînt aºezaþ  faþã în faþã, de-alungul mesei lungi: Mia, bãtrînul Caraman, Cecilia, Barbu, Alexandru, Anton, Steluþa, Grigoraº, Elena. Mesele sint pline cu farfurii, tacîmuri, pahare pline sau aproape pline cu vin - toatã lumea a mîncat deja ºi acum se destinde. Se aude o muzicã, un disc cu un vals de Strauss).

 

 

Scena a 9-a

 

Violeta (agresivã): Vãd cã nu vreþi sã faceþi puþinã miºcare... sã dansãm... sã ne distrãm puþin.

Grigoraº (vorbeºte moldoveneºte): Da di ci sî ni miºcãm? Acu, dacî burta îi plinî sî mai miºcî dracu’!

Cecilia (tot moldoveneºte): Da’ nu vorbi tu pintrî tãtã lumea. C-avem fiecare gurî ºi nu sîntem copchii...Violeta vré sî fim oleacî mai ghiduºi. Sî ni bucurãm, cî d-aia ne-o chemat... Sã pitreºem ...

Violeta:(întãreºte) Da, Cecilia, cã e Crãciun, nu parastas! Parc-am fi morþi, zãu aºa!

Steluþa: Doamne fereºte, Violeto, cum vorbeºti? Tragi a rãu...

Barbu: Nu þi-aduci aminte Steluþo cã Violeta ne punea sã cîntãm cînd eram mici? ªi ne dirija...

Steluþa: Da, cîntece patriotice, de la ºcoalã...

Alexandru (respectuos): Avea personalitate... avea stofã de lider...

Violeta (mulþumitã de vorba lui Alexandru): Pãi atunci hai sã ne miºcãm, sã facem ceva...

Steluþa: Ce sã facem?

Violeta (se gîndeºte o clipã): Orice. Fiecare, ce ºtie mai bine, sã ne amuzãm. Uite, cum zicea Barbu. Sã ne aducem aminte de copilãrie... Sã cîntãm. Fiecare sã cînte ceva. O sã fie distractiv...

Cecilia (cu mîna la gurã se vaitã, veselã): Da di undi! Cî ºi sîntem buni sî cîntãm! Grigoraº cîntî ca mãgarul di la mitropolie. N-ari voși diloc.

Grigoraº (revoltat): Da cîntî tu dacã ieºti mai breazî. Di și mî fași tu pi mini mãgar di faþî cu tãtã lumea?

Alexandru (patern fiind cel mai în vîrstã): Nu te-a fãcut mãgar, aºa vine vorba noastrã româneascã...

Mia (veselã): Uite cînt eu, nu vã mai certaþi!

André: Ce cînþi?

Mia: Un cîntec rusesc... din copilãrie... Îl ascultam la radio.

Toþi (cu reproº) Aaa!

Violeta (nedumeritã ºi nesigurã): Cum adicã un cîntec rusesc? De ce rusesc? Ruºii care ne-au fãcut bolºevici...

Anton: Care erau atei...

Grigoraº: ªî ne-or ocupat Basarabia...

Barbu: Care ne-au jefuit bogãþiile þãrii...

André (vesel): Lasã, sã fie rusesc. Dã-i drumul, Mia. Vino în faþã.

Anton (se reculege): Muzica ruseascã e frumoasã. Tata, Dumnezeu sã-l ierte, cînd se îmbãta, cînta Suliko. Îl ºtiþi?

Barbu: Cîntã-l tu!

Anton: Acum cîntã Mia, nu mã bag...

Mia (în faþã. Face o reverenþã. Cîntã fals, de fapt, pe jumãtate recitã): Bãrbatul meu nu e bogat / Bãrbatul meu nu e frumos / Dar cînd dansez cu el / ªi-l aud spunînd tare drãgãstos / Dragã puiºor/ De mult te iubesc / Simt cã mã topesc... (Se înclinã)

André: Bravo, frumos! (aplaudã urmat ºi de ceilalþi care dau semne vii de apreciere: "Ai vãzut?", "Are voce", "Uitasem cîntecul ãsta", "Îl cînta o rusoaicã într-un film", " Mia e simpaticã", "Ea sparge todeauna gheaþa" etc. Numai Alexandru care vine s-o conducã din mijlocul camerei spre scaun ca pe o vedetã e nemulþumit)

Mia: Am fost bine?

Alexandru: Ai fost bine pe dracu! Ne facem de rîs...

Mia (rãstitã, dar numai Alexandru o aude): Cu ce ne facem de rîs? C-am zis cã mã iubeºti? Þi-e ruºine cu asta? Sau cã suntem sãraci? Lasã-i, sã ºtie, poate-þi dã o slujbã... La banii lor...

Alexandru: Vorbim acasã. Acum haide sã ne uitãm la ãºtia...

(Mia se aºazã lîngã bãtrînul Caraman ºi Alexandru se îndreaptã spre scaunul lui de vizavi, ocolind masa).

Grigoraº (care a auzit o parte din discuþie, cãtre Alexandru): Doar nu ti superi acuma. Nu vorbeºti di tini...

Alexandru: O fi, da’ sunt ºi alte cîntece, de ce sã-l cînte pe ãsta?

Grigoraº (ironic): Dacã p-ãsta îl ºtie... Nu-i bini sî ti superi. Nu te-a fãcut de rîs. Așa vini vorba cînticului rusesc.

(În faþa lor, de partea cealaltã a mesei, bãtrînul Caraman o priveºte drãgãstos pe Mia, o mîngîe pe obraz ºi pe urmã, mîna îi coboarã spre gît. Mia se scoalã repede de pe scaun indignatã)

Mia (trecînd spre geam, pe lîngã Violeta. ªuierã): M-a ciupit!

Violeta (împãciuitoare): Am vãzut, de obraz...

Mia: M-a ciupit de douã ori! Cu o mînã de obraz ºi cu alta de fund!

Violeta (fals dojenitoare): Vai, tatã, ce-ai fãcut! Mai mare ruºinea. (Admirativã, cãtre Mia) Iartã-l ºi tu, toatã viaþa a fost curvar...

Bãtrînul Caraman (libidinos, spre ceilalþi): Hã, hã, hã! Are niºte buci ! Are niºte buci fetica asta!

Barbu (vesel): Aºa, bunicule, aºa...Cum erau fetele pe timpul matale?

Bãtrînul Caraman: Eee, cum erau... Erau... (Începe sã mãnînce. Uitã sã rãspundã).

André (triumfãtor, cãtre Violeta): Vezi? D-aia nu voiam sã stea lîngã mine. Face tot felul de prostii. E nebun...

Mia (l-a auzit): Nu vã ciupea el pe dumneavoastrã... Nu-i plac milionarii, el a fost comunist...

Steluþa (cu tact, ca sã depãºeascã momentul dificil): Vreau sã vã arãt ºi eu ceva. Am s-o dansez pe Carmen. Dar nu dupã muzica de pe disc, cã aia e prea repede. Cînt eu.

(Iese în faþã, în mijlocul camerei, se uitã cercetãtoare în jur, cautã ceva, a gãsit. Un ghiveci micuþ cu flori de lîngã scara care urcã spre bucãtãrie. Îl ia în braþe ºi anunþã solemnã):Habanera din opera Carmen de Bizet. (danseazã) Pam-pam-pam pam-pam pam-pam-pam etc. (Anton o priveºte cu admiraþie, în timp ce Violeta îºi sprijinã capul de umãrul lui André. Bãtrînul Caraman, lîngã care stã acum Cecilia, doarme sforãind. Cecilia ºi Grigoraº vorbesc cu însufleþire cu voce scãzutã. Ceilalþi se uitã la Steluþa ºi încearcã sã þinã ritmul bãtînd din palme. Steluþa, micã ºi îndesatã, face piruete cu ghiveciul în braþe ºi apropiindu-se de un perete se sprijinã c-o mînã de el, sufocatã ºi ameþitã. Pune ghiveciul jos): Gata, nu mai pot.Uh! Dacã-s grasã... (Se îndreaptã radioasã spre masã. Modestã). E greu la vîrsta mea sã mai fii dansatoare. (Aplauze, comentarii elogioase)

Cecilia: Vai Steluþa ci sprintenî eºti!

Grigoraº: ªi-aºe, sîltãreaþã. Mi-o plãcut.

Elena (invidioasã): La circul din Montreal se angajeazã balerine... mai corpolente. Am citit în ziar.

Steluþa (mereu modestã): E, totuºi, sînt prea grasã...

Barbu: Prea slabã... eºti o firfiricã... Se cautã balerine de o sutã douãzeci de kilograme...

Steluþa (mereu modestã): Eee, totuºi. Eu sînt o amatoare, n-am talentul lor...

Anton: Da’ de unde! Ai fost grozavã! O sã te pun sã dansezi ºi-acasã... Nu mi-ai arãtat niciodatã pîn-acum ce ºtii sã faci...

André (retoric): România nu duce lipsã de talente! Mi-a spus Violeta, da’ n-am crezut...

Violeta: Cum, dragã?! Dar noi am dat lumii pe Enescu, pe Ionescu, pe Titulescu, pe Uscãtescu, pe...

Alexandru (doct): România are cele mai multe genii pe cap de locuitor, s-a publicat în New York Times și în Scânteia, pe vremuri...

Mia (care se întoarce de la geam): Cine urmeazã? (suavã) Alexandre, cîntã-ne ºansoneta aia a ta!

Violeta: Ce ºansonetã?

Steluþa: Alexandru a compus o ºansonetã. Ne-o cîntã mereu cînd ne întînim noi între noi...

Violeta (derutatã): Cînd vã întîlniþi voi între voi...

Steluþa (agasatã): La o bere! Nu v-am chemat niciodatã pe tine ºi pe André  fiindcã ce sã vorbiþi voi cu noi? Nu v-ar amuza inepþiile noastre. Ne distrãm ºi noi cum putem. La sfîrºitul serii, de multe ori Alexandru ne cîntã ºansoneta lui...

Alexandru (se codeºte. I-a  trecut supãrarea acum dupã ce-a vãzut-o  dansînd pe Steluþa ºi i-ar  place sã cînte. Dar se lasã greu, are trac. Cu ochii þintã la Violeta ºi la André): Nu ºtiu ce sã fac... Da’ dacã toatã lumea vrea...

André: Da, domnule, cîntã-ne ºansoneta aia a dumitale...

Alexandru (avanseazã cîþiva paºi, în mijlocul camerei. Cu aplomb, ca un animator): Dar vreau sa cîntaþi refrenul cu mine. În ºansoneta mea este vorba despre ciobãnelul Pierre care o iubeºte pe ciobãniþa Madelon, dar ciobãniþa Madelon nu-l iubeºte pe ciobãnelul Pierre fiindcã este logoditã cu ciobãnelul Florind care însã n-o iubeºte pe ciobãniþa Madelon, ci pe ciobaniþa Clothilde. Ori Clothilde, ºi aici e clenciul ºansonetei mele, nu-l iubeºte pe Florind ci îl iubeºte pe Pierre, adicã pe ciobãnelul de la început care o iubește pe Madelon. ªi ºansoneta mea se terminã aºa: Florind, Clothilde ºi Pierre, Madelon / Ciobãnei ºi ciobãniþe zurlii / Cîntați iubirea într-un ton / Ca niºte blînde ciocîrlii...

André (derutat): Blînde ciocîrlii...

Alexandru (didactic): ªansoneta mea imitã o pastoralã din secolul al XVIII-lea.

André (se lumineazã la faþã, dumirit) : Aaa, grozav! Secolul al XVIII-lea, grozav! (se ridicã în picioare, întinzîndu-i un pahar cu vin): Voltaire, Rousseau, Revoluþia francezã.... Cunosc! Toatã stima! Dumneata eºti poet ca ºi mine! (cãtre toþi): Vreau sã vã citesc ºi eu un poem scris pentru femeia iubitã cu ocazia zilei ei de naºtere, acum patru luni (o ia pe Viorica de umeri ºi o sãrutã zgomotos pe obraz. Se scotoceºte prin buzunar ºi scoate o foaie de hîrtie mototolitã. Explicã) Am creat-o la o ºedinþã cu bandiþii ãia de la sindicat (Ridicã o mînã, cerînd sã se facã liniºte. κi dã sema cã Alexandru a rãmas în mijlocul salonului, pregãtindu-se sã cînte ºi-i face semn cã nu mai e nevoie, sã se aºeze. Apoi cu voce tare): Iubirea mea e-o floare ce înfloreºte-n noapte / Ce zi face din ea cu amoroase fapte.(Cu voce tunãtoare) Iubirea mea e-o floare distinsã ºi cochetã / Iubirea mea e-o floare voioasã Violetã (se apleacã din nou ºi o sãrutã pe Violeta, de data asta pe gurã).

Violeta (impresionatã, îºi ºterge o lacrimã): Aºa e André, romantic. Ãia de la sindicat pretind cã-i cãpos, da’ el are un suflet de aur.

Alexandru (condescendent, cu invidie): E foarte frumos, deºi viziunea liricã e simplã. Poate chiar prea simplã. Eu de exemplu în ºansoneta meu abordam aspectul acesta al relaþiilor interpersonale în dragoste, dar sugerînd cît de complexe sînt ºi totodatã de inedite. Fiindcã de exemplu ciobãniþa Clothilde...

Grigoraº: Lasî ºiobanii cî-s sãtul di ei, cînd eram copchil la ºcoalî, doar di asta învãþam, di ºiobanul ºela cu oaia vorghitoari cari-l cautî mãsa cã o fugit d-acasî... Da poezia lu domnu André îi bunî rãu, îi filozoficî....

Barbu: ªi are ºi rimã...

André (nemulþumit din cauza remarcii lui Alexandru, observã deodatã absenþa copiilor): Unde sînt vandalii?

Steluþa (maternã): Stai cuminte, cumnate! Se joacã în bucãtãrie! Sau la subsol, sau la etaj, nu ºtiu!

André (sare de pe scaun, aproape furios. Strigã roºu la faþã): Se joacã?! Cine le-a dat voie sã se joace? N-am chef sã-mi alerge prin casã de colo-colo ca niºte vîrcolaci! Sã stea aici cu noi, dacã i-aþi adus în vizitã! Aici! (aratã cu degetul spre parchet) Aduceþi-i aici! Imediat! Isabela, Relu, imediat, am zis! Imediat!

 

 

Scena a 10-a

 

(Relu ºi Isabela vin din bucãtãrie zãpãciþi. Relu se calmeazã repede)

Relu (grav ºi autoritar, ca un comandant de oºti): Isabela, tu te duci în bucãtãrie ºi la subsol, cauþi peste tot ºi eu urc la etaj. Ne întîlnim în hol peste cinci minute, e clar?

Isabela: Cu vandalii, ºi-i depunem aici.

Relu: Exact!

(Ies foarte aferaþi)

 

 

Scena a 11-a

 

André: Toatã seara mi-a fost fricã de asta! Ne-am distrat, am spus poezii, dar aveam o grijã în subconºtient. Casa mea nu e teren de joacã. Am dat douã milioane pe ea, acum face ºase!

Steluþa: Nu se întîmplã nimic, cumnate.

Barbu (ca ºi cum ar fi interesat): O vinzi?

André (se uitã la el fãrã  sã priceapã, apoi hotãrît): N-o vînd! (iese nervos  din salon)

 

 

Scena a 12-a

 

Grigoraº (melancolic): Da ºine ari aºa bani mulþi sã cumpire cãsoaia asta?

Mia (cu ironie ascuþitã ºi rea): Milionarii, Grigoraº! Ãia care au avut noroc...

Alexandru (mereu doct): Proprietatea este furt, a zis Proudhon. Aºa se fac milioanele....

Cecilia (rîzînd): Mie-mi plaºi filmili alea cu spãrgãtorii di bãnºi. Eu nu þîn niºiodatî cu poliþia...

Grigoraº: Asta era bini pi timpul lu Iliescu cînd mai eram în þarã: cî ni dãdea voii la toþi sî furãm...

Violeta (pune lucrurile la punct): André cîºtigã cinci sute de dolari pe orã. Nu se poate compara niciunul din voi cu el...

 

 

Scena a 13-a

 

André (apare cu Ina, fetiþa de ºapte ani a Steluþei, de mînã) Pe fetiþã am gãsit-o, dar bãiatul nu e nicãieri. S-a ascuns!

Steluþa (o ia în braþe drãgãstoasã. Încet): Draga mamei! Stai aici cu mine cã André ãsta e cãpcãun.

Relu: L-am strigat, am fãcut tãrãboi, degeaba. Am zis cã-l chemaþi dumneavoastrã, nimic.

Isabela: S-a ascuns bine.

André: N-are pic de respect...

Barbu (ruºinat cã fiu-sãu îl face de rîs) : Lasã, cã-l aduc eu!

Elena: Vezi cum vorbeºti cu copilu’. Sã nu-l sperii.

Barbu: Cum sã-i vorbesc?! Ca un tatã... cu dragoste de tatã, cum?

 

 

Scena a 14-a

 

(Barbu iese din salon ºi se aude strigînd în timp ce urcã pe scãri) Unde te-ai ascuns mã, tîlharule? Ieºi afarã cã te belesc...

André (satisfãcut cãtre toatã lumea) Foarte bine! Eu nu mã bag în treburile voastre de familie, dar îmi place cã pune problema cum trebuie...

Violeta (mîndrã de Barbu): E fratele meu! Totdeauna știe cum sã punã problema!

 

 

Scena a 15-a

 

Barbu (apare cu Gelu, smiorcãind): Era la closet, nu strica nimic.

André: Bravo, mã bucur cã l-a recuperat. Bravo! Foarte bine, mã întorc imediat. (iese)

Violeta: Isabela, ia tu copiii ºi duceþi-vã la bucãtãrie. Ai grijã de ei, sã nu mai facã vreo trãznaie!

Isabela: Da,doamnã. (îi ia pe copii de mînã ºi dispare în bucãtãrie)

 

 

Scena a 16-a

 

Violeta: Sã continuãm! Cine e la rînd? Cecilia, ne cînþi ceva?

Cecilia: D-apãi pot? Ia uitî-ti la mini!

(Bãtrînul Caraman doarme adînc cu capul sprijinit de umãrul ei. Dacã s-ar miºca sã se scoale de pe scaun, bãtrînul ar cãdea)

Steluþa: Hei tatã, trezeºte-te! Barbule, du-te si zgîlþîie-l puþin pe tata, a cocoºat-o pe Cecilia, tu nu vezi?

Barbu (bucuros) ªi-l punem sã ne cînte! Hai sã vedem dacã mai ºtie sã cînte! (Se apropie de bãtrînul Caraman, îi dã un ghion în coaste ºi bãtrînul deschide ochii zãpãcit)

Bãtrînul Caraman: Ce e? Ce e?
Barbu (îi þipã în ureche): Hai sã ne cînþi!
Batrînul Caraman: Ce sã fac?!

Barbu: Sã ne cînþi ceva...

Bãtrînul Caraman: Sã cînt?!

Barbu: Toata lumea a cîntat. Zi-ne un cîntec cu curve cum ºtiai mata în tinereþe!

Bãtrînul Caraman (reflecteazã cîteva momente, molfãie din buze, apoi fãrã sã se scoale de pe scaun începe rãguºit): Ecaterino, / Vedea-te-aº vie / În colivie / Cã-mi ciripeºti / Iubire mare / ªi arzãtoare / Cã-mi dãruiesti.

 

 

Scena a 17-a

 

(În timp ce bãtrînul cîntã sau recitã, André se întoarce. Îi face semn Violetei cã totul e în ordine ºi se aºazã. Bãtrînul a terminat)

Toþi (pe rînd, admirativi, rumoare):Bravo!”, „Eºti bun!”, „Sã trãieºti” etc. Violeta e cea mai entuziastã, aplaudã cu vioiciune în picioare)

Bãtrînul Caraman (mãgulit de succes, ridicã o mînã în sus cã vrea sã continue. Se face liniºte ºi se ridicã greu în picioare) Bandiera rosa / Tra la la la / Bandiera rosa / Tra la la la / Bandiera rosa / Tra la la la la la / Trãiascã comunismul ºi la libertà.

Barbu (decepþionat): Hopa! A dat-o-n barã! ªi-a adus aminte din tinereþe, dar ce nu trebuie!

Violeta (autoritarã) Stai jos tatã, ajunge.

Grigoraº: Omu’ ari voii sî cînti șe vrea. Trãim într-o þarî liberî. Dac aiasta îl distreazî pi el, lasî-l sî zicî!

André (sever): Nu v-am invitat de Crãciun ca sã aud lozinci comuniste la masã.

Bãtrînul Caraman (intrigat de lipsa de entuziasm a celorlalþi, îºi ridicã pumnul în aer ºi continuã tare ºi cu forþã): Stalin ºi poporul rus / Libertate ne-au adus / Noi vrem pace în Balcani / Fãrã anglo-americani, URESESE / Bastionul pãcii e / Trãiasca prietenia indestructibilã dintre...

Violeta (disperatã) Opriþi-l pe tata! A înnebunit tata! Opriþi-l!

Bãtrînul Caraman (retoric, hohotitor, cu pãrul vîlvoi, cu pumnul azvîrlit în aer): Lumina vine de la Rãsãrit ºi întunericul de la Apus!

(Barbu ºi Steluþa trag de el sã-l îndepãrteze de la masã)

Barbu (îl împinge de spate spre ieºire, cu agilitate de infirmier) Hai, tatã, sus în dormitor sã-þi dau medicamentele. E timpul sã dormi! Hai!

Bãtrînul Caraman (ºi-a adus aminte o altã lozincã): Ana, Luca ºi cu Dej / Au bãgat spaima-n burgheji / Ana, Luca ºi cu Dej au bãgat spaima-n burgheji...(dispare strigînd mereu lozinca asta, dar se aude din ce în mai slab, urcînd scara împins de Barbu)

 

 

Scena a 18-a

 

(În urma bãtrînului s-a aºternut liniºtea. Toþi sînt stînjeniþi, nu ºtiu ce sã spunã)

André (amar): M-am dus prin casã sã vãd ce-au fãcut vandalii. Nici o pagubã materialã. Eram mulþumit. ªi cînd mã întorc în salon ce vãd? Un comunist bãtrîn care i-a stricat copilãria femeii iubite ºi care strigã lozinci comuniste. ªi voi toþi îl aprobaþi, îl aplaudaþi, îl încurajaþi... E un adevãrat complot. Sînteþi toþi niºte comuniºti mizerabili! Toþi românii sînt comuniºti! (Cîteva clipe de tãcere grea)

Alexandru (moale): Ba nu domnule André, nu sîntem comuniºti.

Anton: Eu dupã tatã sînt legionar! ªi dupã bunicul, liberal...

Elena: Pe mine profesorii comuniºti m-au persecutat încã din copilãrie ºi în clasa a unsprezecea, m-au lãsat repetentã! Așa m-a gãsit revoluția, repetentã.

Steluþa: Nu sîntem comuniºti, cumnate, ba din contra sîntem anticomuniºti. Eu chiuleam ºi de la învãþãmînt politic...

Mia: Eu n-am fost nici membrã de partid!

Cecilia: Niºi eu (îl zgîlþîie pe Grigoraº care tace tot timpul): Zi bãi ºi tu cã nu eºti comunist, zi bãi cã n-ai intrat în partid. Aiºtia cum zic?

Grigoraº: Ba di ºi sã zîc cî n-am fost dac’am fost! Am fost în partid, domnu’ André, da’ puteai sã nu fii?

Cecilia (disperatã): L-o sîlit, dragã, i-o zîs cî-l dã afarî din serviºiu dacî nu sî faºi membru... Aºa i-o zîs, cî trebui sî se dezvolte...

Grigoraº: Da, aºa mi-o zîs.

André (sever): Da’ cu Ceauºescu cum a fost? Cã de aplaudat l-aþi aplaudat toþi. Vã toceaþi palmele aplaudîndu-l...

Alexandru (dupã o clipa de ezitare generalã, fiindcã toþi sînt intimidaþi): ªi regina Angliei nu l-a plimbat cu caleaºca? Regina Angliei era ºi regina dumneavoastrã...

André: Las-o pe reginã, cã doar nu era sã-l lase sã meargã pe jos. (inchizitorial cãtre Elena) ªi dumneata care ai fost repetentã...

Elena (mãgulitã cã i se adreseazã direct ei): Da, fiindcã m-au persecutat... Spuneþi vã rog...

André: Nu erai ºi pionierã?

Elena (mîndrã): În clasa a 6-a am fost comandantã de grupã. Dupã aia au început sã mî persecut...

André (sarcastic): De mici eraþi comuniºti...

Alexandru (obosit): Toate astea au fost demult, domnule André. Atît de demult cã parcã a trecut o sutã de ani de atunci. Cînd a fugit Ceauºescu cu helicopterul, lumea se îmbrãþiºa pe strãzi ºi-ºi fãceau toþi semnul victoriei. În zilele alea, douã sau trei, eram mîndri de noi domnule André, nu ne gîndeam atunci cã o sã emigrãm vreodatã. Pe urmã cineva a spus cã sîntem cu toþii stupizi ºi cã aºa o sã fim douãzeci de ani. Ne-am revoltat la început, dar dupã aia ni s-a pãrut cã aºa este, cã sîntem stupizi ºi cã aºa o sã fim toatã viaþa. Unii dintre noi, poate cã din cauza asta am ºi emigrat, domnule André. Ca sã ne gãsim un loc unde sã nu ne mai simþim aºa... Nu eram comuniºti, nu eram nicicum, domnule André, eram doar niºte bieþi oameni care aveau nevoie de o viaþã liniºtitã. Cum sînt atîția ca noi și-n țara asta.. N-a fost sã fie, ãsta a fost norocul nostru! Nici acolo, nici aici. Dar nu eram comuniºti... Aºa sã ºtiþi...

Mia: S-a fãcut tîrziu... Trebuie sã plecãm.

Violeta: E încã devreme, mai staþi. Trebuie sã vã împãrþim ºi cadourile de la moº Crãciun...

Mia: Altãdatã. E foarte tîrziu. Trebuia sã fi plecat de mult.

André (ironic): La revedere (se ridicã). Din punctul meu de vedere, petrecerea s-a terminat de mult. Bunã seara! (Iese)

 

 

Scena a 19-a

 

Violeta: Chiar plecaþi cu toþii?

Steluþa: Vã odihniþi ºi voi, mîine aveþi alþi musafiri...

Violeta (ridicã ochii spre tavan exasperatã): O, da, Phil Donovan cu nevastã-sa. Sînt putrezi de bani, ºi au nasul pe sus.... Li se pare cã dacã-s miliardari sînt supraoameni...

Anton (consolator): Nu vã faceþi probleme. Mãnîncã ºi ei ce mîncaþi voi. Dacã nu le place sã nu mai vinã altãdatã.

Violeta: Dinspre partea mea... André i-a chemat... Are el o problemã... Sã nu uitaþi copiii. (Strigã): Isabela! Isabela! Adu copiii, lumea pleacã.

Grigoraº: O fost tari bini ºi poezia lu’ André mi-o plãcut. Era adîncî. El îi cam ciufut, o feºtelit-o acu la sfîrºit...

Cecilia: S-o supãrat pi moºneagul nostru, da’ ºi sã-i faºi ? Îi ramolit saracu!

Barbu: Dacã ºtiam ce are în cap, îl lãsam sã doarmã mai departe...

(Apare Isabela cu copiii ºi fiecare ºi-l ia în primire pe-al lui)

Violeta: Mulþumesc, sînteþi drãguþi. Vã conduc. (Ies toþi, în hol de unde se vor despãrþi). Violeta nu mai apare, va merge probabil sã vorbeascã cu André)

 

 

Scena a 20-a

 

(Isabela ºi Relu intrã în salon ºi încep sã facã ordine. Strîng tacîmurile, farfuriile ºi paharele murdare pe care Isabela le pune într-un coº mare ca sã le ducã la bucãtãrie)
Isabela: S-a sfîrºit mai repede decît mã aºteptam...

Relu: Fiindcã au fãcut politicã. S-au certat! Stai sã vezi ce-o sã fie mîine. Or sã vorbeascã despre americani, musulmani ºi teroriºti.

Isabela: A, nu! N-or sã se certe!

Relu: Crezi tu asta?

Isabela: Donovanii ãºtia au venit ºi anul trecut. Nici domnul André, nici doamna Violeta nu le zic nimic, nu-i contrazic, nu vorbesc neîntrebaþi, sînt cuminþi ca niºte ºcolari. Nici nu mã lasã sã-i servesc eu, zice cã n-am clasã. Îi serveºte doamna. (Se uitã temãtoare în spate, spre uºã) Sã-þi spun un secret... I-am auzit sãptãmîna trecutã pe domnul ºi pe doamna, vorbeau în tainã, erau aici în salon ºi ei credeau cã sînt jos la subsol, da eu eram pe hol. Sã nu mã spui!

Relu: Nu te spun. Despre ce vorbeau?

Isabela: Domnul André îºi pierde jobul. Aºa zicea cã din ianuarie, gata, Consiliul de administraþie are de gînd sã-l înlocuiascã ºi el vrea sã demisioneze... E aranjat aºa ca sã nu-i strice firma... Îi dau ºi o scrisoare de recunoºtinþã ºi o indemnizaþie de plecare, da’ el e supãrat foc. Zicea cã sînt mãgari...

Relu: Ce vorbeºti? Sãracu’ domnu André! Milionar ºi ºomer, dracu’ a mai auzit?!

Isabela: Aaa, nu, nu-i vorba cã o sã fie ºomer... Nici n-are dreptu’! Vrea sã vorbeascã cu americanu’. Sã-l ia consilier. Cicã Donovan are hoteluri ºi cazinouri în toatã lumea. ªi ziare ºi posturi de televiziune... Iar nevastã-sa are un lanþ de case de modã la Paris, la Londra, la Roma... Îl bagã acolo, undeva, director la vreun post de televiziune sau la hoteluri. El vrea sã fie mai mare peste Cazinouri, da’ doamna nu-l lasã, zice cã e periculos. Cã poate sã dea în damblaua ruletei ºi ajunge ca René...

Relu (derutat): Ca René...

Isabela: Bãrbatul cîntãreþei ãleia, cum o cheamã? Caline Daion. A scris în ziare cã pierde la Cazinou cîte un milion de dolari pe lunã. Doamna zice cã decît sã se bage la Cazinou, mai bine stau fãrã slujbã. Cã mai bine joacã petanque sau ºah în parc cu babalîcii din cartier... I-e fricã, zicea, “nu vreau s-ajungem la sapã de lemn, acu’, la bãtrîneþe, sã rîdã Steluþa de mine” (pune ultimele farfurii sau pahare în coº): Aºa cã mîine e o zi foarte importantã pentru domnu’ ºi pentru doamna!

Relu (interesat): N-am grijã, se aranjeazã. Pentru Donovani e un fleac... La banii lor, trei sute de mii de dolari pe an, cît ar fi un salariu, nu înseamnã nimic. Un mezelic...

Isabela (se opreºte din treabã ºi cu mîna în ºold, cu aplomb): Aºa zic ºi eu. Da’ aºa o fi? Doamna zice cã-s calici ºi ai dracu’! Cã sînt fuduli! Cã li s-a urcat bogãþia la cap! Eu, Relule, sã ºtii cã le þin pumnii! (confidenþial) Numai cã dacã Donovan îl ia consilier, domnu’ André pleacã din Montreal. O ia pe doamna Violeta ºi se stabilesc în State sau în Europa, depinde de post. Emigreazã... Aºa zicea doamna, cã se fac emigranți, se duc la mai bine...

Relu: Da, la mai bine... Ca noi...

Isabela: Ca noi, da. Ajutã-mã sã duc coºul ãsta la bucãtãrie. (Iau coºul fiecare de o parte ºi pornesc spre bucãtãrie în timp ce cortina coboarã încet, încet)

 

Comentarii cititori
sus

Veronica D. Niculescu

 
TIFF Sibiu a zburat din cuibul clujean


La a ºasea ediþie, TIFF Sibiu (13-17 iunie) a reuºit sã devinã un festival complet diferit de cel de la Cluj, sub a cãrui aripã se lansase în 2007, avînd de-acum o identitate aparte ºi, în sfîrºit, funcþionînd cu un public local interesat de noile direcþii, foarte precis conturate. Filme proiectate în premierã naþionalã, filme venite de la Cannes, filme româneºti ºi filme legate de alte arte - muzicã, dans, literaturã, arte vizuale - aranjate într-un program inteligent conceput pentru oraºul fãrã cinematograf în centru fac din TIFF Sibiu un festival individualizat, aºezat în contururi clare ºi care, în sfîrºit, are un public pe mãsurã.

O identitate nouã

La Sibiu, Festivalul Internaþional de Film Transilvania a avut o primã ediþie în 2007, din dorinþa organizatorilor de a prelungi spiritul TIFF în Transilvania. Era anul în care Sibiul era Capitalã Culturalã Europeanã. Iniþial parþial suprapus peste festivalul de la Cluj - ca perioadã de desfãºurare, dar ºi ca selecþie a filmelor - TIFF sibian a glisat spre un festival care reia doar unele filme de la Cluj, dar aduce multe filme diferite, în premierã.

Anul trecut, Tudor Giurgiu, directorul festivalului, anunþa încercarea conturãrii noii identitãþi pentru Sibiu, a unui festival de filme despre arte, legate de celelalte arte. Acum, în al doilea an, aceastã direcþie s-a dovedit extrem de atractivã pentru publicul local, la succes contribuind ºi programul adaptat obiceiurilor locului, ºi faptul cã suprapunerea cu Cluj este minimalã, iar publicul sibian se bucurã de premiere fãrã senzaþia cã i se serveºte ceva la second hand.

Arte în arte, premiere

Selecþia a inclus cincizeci de filme, printre care ºi cele mai noi producþii româneºti, aceasta fiind una dintre direcþiile adoptate de festivalul care cautã, ºi se pare cã a reuºit, sã devinã unul de sine stãtãtor. Dar principala direcþie a festivalului sibian este legatã de relaþia filmului cu celelalte arte. „Aceasta este identitatea pe care, de fapt, vrem sã o dãm viitorului festival la Sibiu. Sînt filme despre muzicieni, despre regizori sau artiºti vizuali. Cele douã documentare despre Woody Allen ºi Roman Polanski, alãturi de documentarul lui Martin Scorsese despre George Harrison sînt elocvente pentru aceastã nouã direcþie a festivalului de film de la Sibiu”, a precizat directorul TIFF, Tudor Giurgiu.

Woody Allen: Un documentar, film în regia lui Robert Weide, care îl urmãreºte timp de un an pe discretul cineast care a permis pentru prima oarã camerelor de luat vederi sã îi documenteze viaþa, Roman Polanski: Memorii cinematografice, în regia lui Laurent Bouzereau, film ce a avut o proiecþie specialã la Cannes ºi care prezintã montarea conversaþiei purtate în perioada cînd Polanski se afla în arest la domiciliu, ºi Marina Abramovic: Artistul e prezent, în regia lui Matthew Akers, au fost prezentate la Sibiu în premierã în România. Cele trei filme au rulat atît în sala de la Teatrul Gong, transformatã fericit în cinema pentru cinci zile, cu cîte douã proiecþii în fiecare searã, dar ºi în reluare, înlãnþuite în ultima zi a festivalului, la Centrul Cultural Habitus, loc în care publicul sibian a putut viziona cîte ºase filme pe zi.

george harrison„Cinema” Gong a fost plin la toate filmele ºi poate cã a vibrat cel mai puternic la proiecþia eveniment a rockumentarului George Harrison: Living in the Material World (foto). Filmul, de Martin Scorsese, realizat în douã pãrþi, cu o duratã de aproape trei ore ºi jumãtate, este portretul complex al celui mai misterios dintre Beatleºi, de la naºtere la moarte, cu imagini rare sau necunoscute pînã acum, filmul fermecãtor al unei legende despre o altã legendã. Imagini din arhiva familiei, din copilãrie, scene din concerte ºi interviuri cu Paul McCartney ºi Ringo Starr, Eric Clapton, Yoko Ono, Phil Spector, alcãtuiesc portretul prezentat în premierã în România.

Made in Romania

Ca întotdeauna, filmele româneºti se consumã ca pâinea caldã. Proaspete ºi apetisante au rulat la Sibiu filmele Made in Romania, fie la Teatrul Gong, fie în Piaþa Mare.

Visul lui Adalbert, în regia lui Gabriel Achim, cu Gabriel Spahiu ºi Doru Ana în rolurile principale, film ce a avut premiera cu o lunã în urmã, a deschis seria filmelor româneºti de la TIFF. Startul festivalului a fost excelent: publicul numeros s-a putut întîlni cu artiºtii implicaþi în realizarea filmului. Regizorul Gabriel Achim ºi scriitorul Cosmin Manolache, co-scenarist, au povestit cum au lucrat la aceastã comedie neagrã. Filmul, cu replici excelente ºi un aer de epocã de aur uitat, o joacã de-a rîsu’-plînsu’ care nu seamãnã deloc cu alte filme despre perioada respectivã, îi este dedicat scriitorului Sorin Stoica. Povestea se petrece în 1986, dupã explozia de la Cernobîl ºi meciul de glorie al lui Duckadam. Într-o uzinã, de ziua PCR, un subinginer responsabil cu protecþia muncii pregãteºte un film pentru marea serbare

toata lumea din familia noastraMîna bunã a scenaristului scriitor, de aceastã datã fiind vorba despre Corina Sabãu, se simte ºi în Toatã lumea din familia noastrã (foto), în regia lui Radu Jude. Filmul este povestea unui tatã divorþat (ªerban Pavlu) care vrea sã plece într-o scurtã vacanþã cu fetiþa (Sofia Nicolaescu), o poveste între rai ºi iad excepþional gradatã, bine jucatã, cu actori folosiþi surprinzãtor (Stela Popescu ºi Alexandru Arºinel aºa cum nu i-am mai vãzut niciodatã) ºi, în sfîrºit, un copil care joacã excepþional într-un film românesc.

Din dragoste, cu cele mai bune intenþii, de Adrian Sitaru, contureazã un alt personaj nevrotic, Alex (Bogdan Dumitrache), de astã datã un fiu care, din dragoste ºi, bineînþeles, cu cele mai bune intenþii, se pomeneºte într-un cerc strîmt ºi chinuitor, el fiind o verigã importantã din acest cerc, la spitalul unde mama lui (Nataºa Raab) este internatã în urma unui atac cerebral.

Despre entuziasmul uitat

Despre oameni ºi melci, filmul lui Tudor Giurgiu, a fost prezentat în avanpremierã la Sibiu, în Piaþa Mare, cu un public de peste douã mii de persoane. Povestea se petrece în 1992, la Cîmpulung Muscel, unde muncitorii de la ARO vor sã salveze uzina de la faliment ºi din ghearele unui investitor francez, strîngînd bani prin donarea de spermã. Proiecþia în aer liber s-a dovedit o opþiune foarte bunã, fiindcã publicul - plãtitor de bilet simbolic, 1 leu - a rîs ºi a aplaudat, cu un entuziasm la scarã largã amintind de atmosfera de mult uitatã din cinematografe, iar la finalul proiecþiei spectatorii s-au bucurat de întîlnirea cu regizorul. Din pãcate, prinºi în alte proiecte, actorii din rolurile principale, Andi Vasluianu, Dorel Viºan ºi Monica Bîrlãdeanu, nu au putut fi prezenþi.

Au fost seri minunate pentru publicul larg în Piaþa Mare, unde TIFF a fãcut un serviciu mult mai mare decît sã proiecteze un film în fiecare searã. Ajutaþi ºi de vremea bunã, cei de la TIFF le-au reamintit sibienilor un lucru simplu ºi din pãcate uitat: sã meargã la cinema. Sã se bucure mergînd sã vadã un film, dincolo de zidurile apartamentului, pe un ecran mare, împreunã.

Au mai rulat în TIFF Sibiu Undeva la Palilula al lui Silviu Purcãrete, în muzeul din Dumbravã, ºi Tatãl Fantomã, în regia lui Lucian Georgescu, cu Marcel Iureº în rol principal. De asemenea, filmul Fraþi de cruce, în regia lui Wolfram Paulus, a avut premiera mondialã la Sibiu, în Piaþa Mare, în deschiderea festivalului. Povestea unei prietenii din Al Doilea Rãzboi Mondial, coproducþie Austria-România, a fost filmatã la Sibiu.

La a ºasea sa ediþie, se poate spune despre TIFF de Sibiu cã a zburat din cuibul clujean ºi cã ºtie perfect încotro se îndreaptã.

Mutãri isteþe

Festivalul s-a extins, cu proiecþii în ºase locuri: Piaþa Mare, Centrul Cultural Habitus, Teatrul Gong, Music Pub, Muzeul în aer liber Astra din Dumbrava Sibiului ºi Cetatea Cisnãdioara.

Pentru prima oarã, la filmele proiectate în Piaþa Mare, pentru publicul larg, s-a intrat cu bilet: 1 leu. Punctarea unei opþiuni: vreau sã vãd film, deci cumpãr bilet. La filmele din sãli, biletul a costat 7 lei.

Filmele de la Teatrul Gong au rulat de la orele 18 ºi 20. Au fost eliminate proiecþiile de dimineaþa, care în alþi ani aveau puþini spectatori.

La filmele din a doua zi de festival, la Teatrul Gong, intrarea a fost liberã. Pielea în care trãiesc, noul film al lui Pedro Almodovar, vãzut fãrã bilet, a fost un cîrlig excelent pentru spectatorii TIFF.

 

Comentarii cititori
sus

Florentina Armãºelu

Arborele vieþii

Arta de a formula întrebãri

 

Probabil unul din elementele cãruia filmul regizorului american Terrence Malick îi datoreazã notorietatea – meritatã dupã unii, discutabilã dupã alþii -, este modul inedit în care acesta reuºeºte sã punã sub semnul întrebãrii nu numai conþinutul propus, dar ºi formele narative proprii mediului cinematografic. Spectatorul încearcã o oarecare dezorientare dupã vizionarea Arborelui vieþii (Palme d’or la festivalul de la Cannes, 2011). Sursa acestei dezorientãri pare sã provinã nu atât din tematica abordatã, cât dintr-o serie de întrebãri pe care ecranizarea le lanseazã fãrã a oferi un rãspuns definit, ci doar alternative posibile.

arborele vietiiFilmul începe cu un citat din Cartea lui Iov, personaj din Vechiul Testament proverbial pentru credinþa ºi rãbdarea cu care acceptã loviturile sorþii fãrã a-l învinui pe Dumnezeu, dar cãruia îi cere, în final, explicaþii privind cauza suferinþelor sale. Fragmentul citat face parte din rãspunsul divinitãþii care, fãrã sã ofere explicaþii, reafirmã misterul actului creaþiei ºi al intenþiei Creatorului, mister pe care omul, ca produs al acestui act, nu este în mãsurã sã îl pãtrundã. „Unde erai tu, când am întemeiat pãmântul? [...] Atunci cand stelele dimineþii cântau laolaltã ºi toþi îngerii lui Dumnezeu Mã sãrbãtoreau?” (Iov, 38:4,7) Motivul lui Iov este reluat într-o secvenþã ulterioarã a filmului, în sprijinul ideii, explicit exprimate, cã nimic nu-i garanteazã omului cã va fi scutit de suferinþã de-a lungul existenþei sale.

Tema biblicã se suprapune peste istoria familiei O’Brien, în America anilor '50-'60, aºa cum reiese din amintirile fragmentate ale fiului cel mare, Jack (Sean Penn), ajuns la vârsta maturitãþii. Jack copil, apoi adolescent (Hunter McCracken), este martorul unor evenimente fericite (cum ar fi, venirea pe lume a celor doi fraþi ai sãi sau plantarea unui arbore în grãdina casei), dar ºi al opoziþiei crescânde între cele douã concepþii asupra cãii de urmat în viaþã, simbolizate de tatãl (Brad Pitt) ºi mama sa (Jessica Chastain), calea naturii ºi cea a graþiei divine. Jack, în pragul trecerii de la vârsta inocenþei la cea adultã, începe sã punã sub semnul întrebãrii autoritatea pãrinteascã ºi implicit concepþiile întruchipate de aceasta, ºi, ca urmare a unor evenimente tragice care îi afecteazã întâi prietenii apoi familia, chiar ºi autoritatea divinã.

Malick transpune aceastã complexitate tematicã în planul structurii ºi al stilului. Naraþiunea în Arborele vieþii este lentã, neliniarã, întreruptã de secvenþe simbolizând apariþia vieþii pe Pamânt, acompaniatã de pasaje de muzicã simfonicã sau de voci, uneori ºoapte, rostind întrebãri ce par ecoul textului biblic citat mai devreme. „De ce? Unde ai fost? ªtiai? Cine suntem noi pentru tine? Rãspunde-mi.” Personajele sunt doar schiþate, funcþionând mai mult în planul simbolic, al ideilor, decât în cel psihologic. Semnificaþia unor scene, ca de exemplu cea a unui dinozaur cruþând viaþa altuia sau a d-nei O’Brien plutind în aer ca o entitate supranaturalã, este mai puþin clarã. Datã fiind replica finalã, „Þi-l dau þie. Þi-l dau pe fiul meu.”, sunt acestea aluzii la pildele compasiunii ºi sacrificiului din Noul Testament? Reprezintã astfel finalul o reconciliere a protagonistului cu trecutul precum ºi armonizarea celor douã cãi antagoniste care i-au marcat copilãria, cea a naturii ºi cea a graþiei divine, într-o viziune unificatoare?

Arborele vieþii îl plaseazã pe spectator într-un univers al întrebãrilor în care rãspunsurile nu sunt întotdeauna la îndemânã sau, cel puþin, par sã necesite o opþiune ce nu poate fi decât individualã. Modul neconvenþional în care filmul formuleazã aceste întrebãri conþine de asemenea o întrebare în sine, ºi anume, în ce mãsurã imaginea filmatã reuºeºte sã exprime ceea ce þine, de regulã, de cuvântul scris, aºa cum apare el în limbajului poetic, filozofic sau de inspiraþie religioasã. Ecranizarea lui Malick nu este probabil perfectã, dar maniera în care aceasta formuleazã întrebãri, lãsându-i spectatorului libertatea alegerii unui rãspuns, aparþine, dupã toate aparenþele, limbajului artei.

Scenariul ºi regia: Terrence Malick

Distribuþia: Brad Pitt, Jessica Chastain, Hunter McCracken, Sean Penn

Producþie: SUA

Credit foto: http://www.mposter.com/the-tree-of-life-movie-poster.html

 

Comentarii cititori
sus

Cornel Mihai Ungureanu

 
Hoþul de luminã


„The Light Thief”, filmul lui Aktan Arym Kubat, spune povestea lui Svet-Ake (Mr. Light), un electrician ce furã „luminã” pentru consãtenii sãi care nu o pot plãti. „E o crimã sã ajuþi oamenii?”, le reproºeazã o vecinã poliþiºtilor veniþi sã îl aresteze, unul dintre personajele cu apariþie meteoricã, dar care contribuie la conturarea unei fresce a lumii rurale din Kîrghistanul post-sovietic de astãzi. Deºi aflat la 5.000 de kilometri distanþã de România, satul Kok-Moinok este, de altfel, mult mai asemãnãtor unuia de la noi decât o aºezare din mai apropiata Europã occidentalã. Curþi identice, cocoºi ºi mãgari - exageratã, totuºi, ponderea scenelor în care sunt prezenþi pe uliþe, în perioada rutului - , copii care joacã ºotron, biciclete, antene vechi, oameni pe cai, mese de biliard în foste case de culturã.

Filmul are ºi aer documentar, uneori firul poveºtii pare cã se rupe în scene casnice ºi alte mici întâmplãri cotidiene: reparaþii pe stâlpi, un bãiat care îi aruncã un chibrit punând o piatrã înãuntru, sã nu-l mai ia vântul (mai târziu, Svet-Ake urcã în vârful unui copac înalt pentru a-l salva pe bãiatul care nu mai putea sã coboare. „De ce te-ai suit aici?”, îl întreabã. „Am vrut sã vãd ce e dincolo de munþi”), un concurs tradiþional câºtigat de Mansur, rudã de departe cu Bekzat, îmbogãþitul cu jeep ºi bodyguarzi interpretat de Askat Sulaimanov, o beþie de searã, tot cu Mansur, ºi, deodatã, lacrimile lui Svet-Ake pentru cã nu are un fiu, doar patru fetiþe, ºi rugãmintea neobiºnuitã cãtre acela: sã-i facã un bãieþel nevestei lui, chiar atunci. „Lasã-mã sã mã trezesc din beþie”, rãspunde Mansur, dezmeticit pe jumãtate, iar electricianul are o tentativã de sinucidere nu tocmai verosimilã, urcând pe un stâlp ºi curentându-se eroic. Sãtenii însã îl scapã de la moarte, îngropându-l pânã la gât în pãmânt, îºi face apariþia ºi o femeie frumoasã, care, avea sã afle el mai târziu, ar fi mers ºi la facultate, dacã ar fi avut bani pentru studii.

Mult mai plauzibilã este furia lui Mansur, când soþia, plecatã în Italia, îi cere, într-o scrisoare actele de divorþ. „Ce curvã!”, zice, supãrat. „Cine?”, întreabã Mr. Light. „Kalida”. „E un om bun”.

Ceea ce îi iese bine ºi natural lui Aktan Arym Kubat, care ºi interpreteazã rolul principal, este portretul de visãtor, dar ºi de om simplu, de bunã-credinþã, al lui Svet-Ake. Bãrbatul crede cã într-o zi turbina eoliana pe care a încropit-o în curte îi va acoperi necesarul de energie electricã pentru gospodãrie. ªtie, de asemenea, cã toatã localitatea ar avea curent electric, dacã astfel de turbine ar fi amplasate pe deal, unde vânturile bat mereu. Are planuri. „Le-a mai vãzut cineva?”, îl întreabã Bekzat, omul de afaceri care vrea sã ajungã deputat. „Ai încredere în mine?”. Are. Spre deosebire de soþia sa, care, atunci când bãrbatul aduce acasã câþiva dolari primiþi de la afacerist, îi tempereazã entuziasmul: „Crezi tot ce þi se spune” (un schimb clasic de replici a fost ºi „Vei fi mândrã de mine într-o zi”; „Continuã sã visezi”). Spre deosebire ºi de bãtrânul primar. „Aþi jefuit þara ca ºacalii ºi acum pozezi în binefãcãtor!”, îi strigã acesta din urmã lui Bekzat, iar retorica edilului e ºi ea lucidã: „Dacã plecãm toþi, ce se alege de satul nostru?”

Elocvent este ºi momentul în care, invitat de unul din oamenii bogãtaºului, Svet-Ake ia, pe rând, câteva bomboane de pe un platou ºi le pune în buzunar pentru fetiþele lui de acasã. Cei doi privesc la televizor demonstraþiile deloc paºnice din capitalã, iar Bekzat, abia sosit, îºi ceartã subordonaþii cã s-au conectat ilegal la reþeua electricã. „De-asta ne-am revoltat? Sã fim hoþi?”, strigã el, într-unul din momentele de alb, cãci personajul nu e prezentat doar în negru. Svet-Ake se simte vinovat, auzind aceste cuvinte ºi, ruºinat, pune pe furiº la loc cele patru bomboane. ªi în alte scene dovedeºte delicateþe, dar invidia îi dã ºi ea târcoale, atunci când, dupã moartea primarului, la masa de pomenire, Bekzat, care primeºte în semn de respect capul caprei pe care o serveau, îl propune primar pe nepotul lui, Mansur, iar oamenii sunt de acord. Va fi un edil obedient, la un semn al lui Bekzat va turna în pahare investitorilor chinezi veniþi sã vadã proiectul turbinelor eoliene. Petrecerea, cu o cadânã dansând „oriental”, va fi stricatã de Svet-Ake, care nu e de acord cu propunerea pe care Bekzat o face oaspeþilor, conform unei aºa-zise tradiþii: acela care poate sã i-o tragã cadânei, fãrã sã-ºi foloseascã mâinile, primeºte în dar o cãmilã. Când femeia este dezbrãcatã, cu voia sa, ºi unul dintre chinezi încearcã sã-ºi dovedeascã aptitudinile, electricianul se revoltã ºi este aruncat afarã din cort. Bunul-simþ nu se va putea poate opune însã unui capitalist lacom ºi atotputernic, din specia rãsãritã în fostul bloc comunist. Svet-Ake va plãti curând cu viaþa împotrivirea.

(Filmul a fost difuzat pe 15 iunie, la Craiova, de cãtre Club Electro Putere, prin amabilitatea Asociaþiei Culturale Macondo).

 

Comentarii cititori
sus

 Marius Dobrin

 

Serbare ºcolarã cu coroniþe ºi bunici

 

actori absolventiPriviri de dupã cortinã, foºnete în culise, evantaie în sala umbroasã, dar mirosind discret a becuri încinse. Litere mari, decupate în carton, înºirate pe o aþã, deasupra scenei. De-alungul spectacolelor ce vor urma apar ºi alte amprente ale regizoarei Alina Rece. Acum, dupã cuvântul blând al lui Alexandru Boureanu, directorul Departamentului de Arte al Universitãþii din Craiova, irump copiii. Cã sunt, încã, aproape copii. Mai ieri au terminat liceul ºi, iatã, deja actori. Serbarea lor, serbarea unor personaje conduse de Alina Rece ºi Edith Noferi. O încercare pentru absolvenþi. Abia pãºesc în lumea profesionalismului ºi trebuie sã interpreteze roluri de amatori care se joacã de-a teatrul. Ei sunt încã stângaci ºi trebuie sã joace stângãcia. Se vede pe ei cã le place. κi aruncã priviri, deseneazã, parcã, trasee pentru miºcãrile lor prin scenã, cu un ochi la bunul mers al spectacolului, cu un altul se lasã în rol. ªi, când dintr-unul, când dintr-altul, aruncã ºi câte-o ocheadã spre public. Firav cum este el, dar dintre cei mai apropiaþi.

actori absolventiÎn ce mã priveºte, pe de-o parte am sentimentul cã încã nu-i pot vedea actori. Apoi mã trezesc râzând din toatã inima la câte o scenã. Mã furã derularea ºi, de câteva ori, continui sã-mi imaginez încã un gag ce ar mai fi încãput acolo. Descopãr uimit cã pot sã râd la Caragiale. Un râs ingenuu, ca ºi cum n-aº fi ºtiut textul. Copiii aceºtia intrã cu dezinvolturã în pielea personajelor ºi le fac contemporane nouã. Trec minute pânã sã realizez cã o ascult pe Ziþa. Jocul de salon le iese de minune. Cu firescul din faþa blocului. Interludiile muzicale au farmec. Privirile tinerei actriþe, pentru cã da, ea este actriþã, au acea luminã care e premisa creaþiei. Remarcabilã propunerea regizoralã de a oferi lui Vlad Popescu posibilitatea de a juca un rol de câine. Bubico este memorabil.

Mihaela Nicolae are foarte mult umor ºi capacitate de a construi personaje diferite pastrându-ºi amprenta. Avem apoi o tipologie mai mult sau mai puþin meºteºugitã. Este timidul care din voce ºi din priviri e un contrapunct delicat la sarabanda caraghioslîcurilor. Este aproape bãrbatul care face un Chiriac capabil sã fie la înãlþimea Vetei.

actori absolventiEducaþiunea sentimentalã la vite. O serbare ºcolarã este un spectacol fãcut cu fantezie ºi cu un rost. Le vine ca o mãnuºã tinerilor actori ºi încearcã sã obþinã un Caragiale nici statuie, nici de bâlci, nicicum ºablon. Încearcã ºi reuºeºte în mare mãsurã. Dezvoltând încã puþin o serie de gaguri, poate fi un spectacol de jucat în fiecare an, prin care sã treacã fiecare promoþie.

Cum am zis promoþie, cum n-am mai putut stãpâni gândul spre anii trecuþi! L-am revãzut într-o clipitã pe Alex Calangiu, impresionant în Þara lui Gufi, pe Laurenþiu Nicu despre care scria Corina Bãrbuicã, pe Laurenþiu Tudor, emoþionant în Moromeþii.

Alina Rece aratã simplu spre lumea actoriceascã din Craiova. Despre Cãtãlin Bãicuº ori Marian Politic aproape cã nici nu-þi vine sã crezi cã au fost ºi ei studenþi aici. Raluca Pãun sau Gina Cãlinoiu sunt deja “nume”. Adela Minae ºi Vlad Drãgulescu au oferit roluri dar, mai ales, au fundamentat o scenã alternativã de teatru. Peste mãri ºi þãri, Mihai Arsene ºi Ramona Drãgulescu. Apoi e frumoasã ºtafeta profesoralã. De la Remus Mãrgineanu, care a vut o idee ºi care a crezut în ea, ºtafeta a ajuns la ucenicii de ieri, Alexandru Boureanu, Haricleea Nicolau, Gabriel Marciu. ªi apoi cãtre toþi cei pe care în egalã mãsurã îi putem aminti aici.

studenti actori la absolvireÎncepe un drum lung. Spectacolul Istoria comunismului povestitã pentru bolnavii mintal, de Matei Viºniec, în regia Alinei Rece, o dovedeºte. Aici vocile au sunat mai puþin firesc. Dramatismul a fost mai puþin asumat. Vlad Popescu mi s-a pãrut molipsit de un anume “teatralism”. Ei toþi n-au mai fost aceiaºi. Decât când se antrenau sã parieze pe ceea ce vor vedea într-un ochi de fereastrã. ªi parcã se ghicea în expresia Ruxandrei Radu dorinþa de a veni în matca joacãi. ªcoala continuã. Iar ei pot învãþa o datã în plus chiar din spectacol. Fiind atenþi la jocul Mirelei Cioabã. La vocea ei. Aºa cum zilele absolvirii au mai adus la rampã un “bunic”: Nelu Serghei

nelu sergheiªi de la el au a deprinde cum sã fie vocea, cum sã fie gesturile, cum sã pluteascã privirea. Invitat de la Tulcea, veteranul Nelu Serghei, un fel de Gheorghe Visu discret, a fost subiectul unui spectacol creat de Bogdan Cristian Drãgan. Caragiale XXI - 22 , privire cu poezie, cu tristeþe, cu patos, cu neliniºte spre decembrie 1989. ªi el cadru didactic al ºcolii craiovene, regizorul a continuat seria sa de mixturã între arte. Pe ecranul alb din spatele micii scene din subsolul Agronomiei, curge interviul luat de Anca Dinu, apoi secvenþe din pelicule mai vechi, inclusiv din Cortul. Actorul, pe scaun, la un pas de pânzã, în faþa imaginii partenerei sale, rostind la rãstimpuri aceleaºi cuvinte din film ori completându-le. Apoi ridicându-se ºi jucând, momente în care Anca Dinu se ridica tãcutã dintre spectatori spre a ocupa acelaºi scaun, urmãrind evoluþia invitatului. Lumina proiectorului pe chipul ridat al actorului. Tricoul sãu alb. Întins pe patul mobil, alãturi de un manechin croit a fi o Efimiþã, trece printre cuvinte ºi imagini.

A fost o înþeleaptã încheiere a acestor zile de la Departamentul de Teatru.

Absolvirea e un început.

La drum!

Cu coroniþe sau fãrã, la drum!

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey