•  Toma Grigorie


sus

Toma Grigorie

 

Poeme în graþiile anluminurei

 

Imaginea superbelor picturi de pe manuscrisele medievale având denominaþia anluminurã reverbereazã sensuri lirice inimitabile în versurile unuia dintre cei mai interesanþi poeþi religioºi actuali, Paul Aretzu.

Sub titlul Psalmi cu anluminurã (Ed. Dacia XXI, 2011) sunt antologate cele douã cãrþi de poezie religioasã ale poetului: Cartea psalmilor (semne de iubire) (Ed. Cartea Româneascã, 2003) ºi Cartea cu anluminurã (Ed. Pãmântul, Piteºti, 2010). Paul Psalmistul, cum însuºi se autodefineºte într-un poem, realizeazã pe teme mistice o operã poeticã de înalt nivel axiologic, de o expresivitate autenticã, uzitând un limbaj modern cu irizãri arhaice ºi biblice. Psalmii - semnele de iubire -închinaþi divinitãþii constituie un real modus vivendi sacru al poetului credincios mulþumindu-i astfel Domnului prin veritabile encomioane evlavioase. Termenul anluminurã, cu încãrcãturã poeticã ºi misticã, readuce în memorie Culegerea de 151 de imnuri din Vechiul Testament alcãtuitoare a Psaltirei.

Expresia heraclitianã Panta Rei este încorporatã în poeme înãlþãtoare ºi înþeleasã ca ºi la Ovidiu în ideea cã totul se schimbã, nimic nu se pierde, sufletul se preschimbã în alt trup neirosindu-se nimic din viaþa plãsmuitã de Dumnezeu pe pãmânt.

Paul Aretzu se înscrie cu strãlucire în seria poeþilor români religioºi, de la Dosoftei pânã la Daniel Turcea, dar se desprinde singular prin suflul sãu de cãrturar modern, aureolat de lecturi multiple ºi profunde a nenumãrate cãrþi importante printre care lângã sufletul lui fiind cele sfinte, dar ºi printr-o expresivitate poeticã indenegabilã. Se confeseazã sincer: „Eu sunt credinciosul Tãu, îndrãgostitul semanticii Tale, cel ce þine pe limbã, cu evlavie, consoanele sacre, uimit de harul de a izvodi numele, sfiosul prezenþei Tale, cititorul cãrþii.” ªi se roagã cu pioºenie: „Domnul meu, aprinde smirnã în cãþuia înfioratã a inimii mele ºi împrãºtie icoane neadormite, ia-mã de mânã ca pe nevârstnic. Ziua ºi noaptea pe Domnul îl visez aievea, eu care am fost bolnav de realitate.”(Psalmul 1).

Weltanschaungul lui Paul Aretzu, de homo religiosus, nu încape o concepþie despre lume restrictivã la habotnicie, închistatã în dogme. Omul psalmilor lui este unul real, obiºnuit, înzestrat cu toate însuºirile ºi pãcatele omeneºti (dupã dictonul latin: homo sum humani nihil a me alienum puto), dar pe care spiritul dãruit Domnului le poate canaliza pe calea redempþiunii. Nu se teme de mãrturiile neortodoxe, pe care le ia alegoric în seama sa: „ Am furat pãsãri. Am vorbit urât. Am preacurvit în puºcãrie, într-o electricitate sordidã, locuind într-un aºternut cu o fatã nebunã. Am umblat prin locurile unde varsã beþivanii. Am batjocorit sufletul, Doamne...” Apoi rugãciunea vine din nou, fierbinte: „Ajutã-mã, Doamne, sã mã gândesc la numele Tãu ascuns. Dã-mi, Doamne, cuvântul spornic, duhovniceasca vorbire, cã Tu eºti Pãrinte al Cuvântului chemat sã devinã împãrãþie.” (Psalmul 4).

Dominantã perpetuã este muzicalitatea versului ritmat. O pletorã de metafore inedite, izvorâte din dragoste nemistificatã, sunt atribuite lui Dumnezeu: „Doamne, eºti muzicã în vâlvãtãi”, „eºti luminã neînseratã, chivot de idei”, „cloºcã înveºmântatã cu aripile dragostei”, „cloºcã de oameni care piuie care încotro”.„Nu ºtiu cum sã te chem mai dulce: Trandafirul Rãstignirii, Limbã Desãvârºitã, Strãluminã Treflatã, Manã a Sufletelor De Care Mereu Flãmânzim, Tainã Din Care Ne Împãrtãºim ªi Care În Noi Lucreazã Miraculos, Pasãre Cu o Mie De Aripi Bãtând Continuu.” Asemenea metafore vii sunt dedicate ºi Maicii Domnului, ºi lui Iisus Hristos.

Psalmul - cuvânt întrupat - este identificat cu toate întâmplãrile omului: naºterea ºi liturghia, postul ºi intrarea în bisericã, vii ºi morþii, dumnezeiasca euharistie, acoperirea cu epitrahilul, plânsul, rugãciunea ºi cântarea. Toþi suntem „ psalmi de la Dumnezeu, seminþe ale învierii prefãcute în drum.” (Psalmul 56), spune poetul creºtin descriind ºi cântând practicile religioase în numele tuturor credincioºilor din sfera mânãstirilor, bisericilor sau spaþiilor ascetice. Psalmii lui Paul Aretzu, aceste imnuri religioase, au caracter apotropaic, înglobând superstiþia alungãrii duhurilor rele cu sprijin duhovnicesc.

Dupã ce ataºeazã virtual psalmilor anluminura,aceastã grafie medievalã a manuscriselor, o reînvesteºte cu noi înþelesuri mistice ºi lirice ºi în Cartea cu anluminurã. În poeme fãrã titlu, se atenueazã oarecum directeþea adresãrii cãtre divinitate a rugãciunilor din psalmi, fiind integrate acum mai profund în laicitate, persistã totuºi atmosfera specificã poeziei religioase. Fecioara bibliotecilor este chematã cu acelaºi elan evlavios, înveºmântatã în haine poetice de purpur: „vino, sã ne scufundãm în / þãrâna regeascã. Între ulcioarele pustiului, cãtre tine / de la fereastrã sfinþi privesc / steaua pe cer merge ca o sobã dogorind. / la liturghie în sfântã carte deschisã, îngropând.” (p.67). ªi aici, epitetele, comparaþiile, metaforele, insolite ºi expresive, nefolosite în exces, oferã cititorului momente de profundã exuberanþã esteticã: timpul dictator tânãr; bãtrânii ca niºte lemne de vie pe rod; coºciugul dulce al anilor; hârtii spãlate de scris; dragostea disperatã a mamei, când trãgea peste mine timpul nou-nouþ; sânul dulce al timpului; respiraþie zero; cârcelul inimii; secunda pãtrunde în trãitor ca o firavã fereastrã; pieliþa tãcerii; pâinea blândã; scrisul ca o patã de sânge cãzutã pe zãpadã; clopotele inimii; boleaznã a iubirii; timpul aleargã în cerc precum un animal priponit. º.a. Troneazã ºi aici figura aceluiaºi Mare Anonim blagian, fiind invocat acum cu apelativul grecesc Avva (Tatã, Pãrinte) cu care se adresase pentru prima datã Mântuitorul Iisus Hristos în rugãciunea din Grãdina Ghetsimani: „ Avva Pãrinte, toate sunt Þie cu putinþã. (Marcu 14, 36).

În modernitatea sa stilisticã, Paul Aretzu cocheteazã, într-o anumitã mãsurã, ºi cu suprarealismul: „cu un pai turcoaz cocktailul aproape sângeros / al suprarealismului. murind gratuit. sãtul de timp. / pierdut între semeni, mã trezesc vorbind / printre ursitori. În plinã boleaznã a iubirii.” (p.93). În tuºã surrealistã îºi contureazã autoportretul, considerându-se miner al cuvintelor coborând în adâncimile cititului ºi scrisului: „sã aprind lumânãri sau sã mã scald în / lumina spicelor apei celei luminate. ca un miner solitar / îmi ascut pana / ºi mã afund în grafitul cuvântului. sãrind ºi jucând. / sãpând înainte, grãmãdind în urmã”. (p.108).

Cãrþile religioase, ºi nu numai acestea, ale lui Paul Aretzu au fost primite cu entuziasm apreciativ de critici literari de primã mânã. Eugen Negrici reveleazã sensul urcãtor al creaþiei lui ajungând pânã la „centrul de foc ºi de credinþã al psalmilor”; Gheorghe Grigurcu conchide cã Paul Aretzu „ e fãrã îndoialã cel mai expresiv poet religios pe care-l avem azi”; Adrian Popescu gãseºte la Paul Aretzu „un surprinzãtor elan religios, mai mult o asumare de imnograf creºtin.”; Mircea A. Diaconu observã cã „scrie de parcã pe lume n-ar fi decât el, un anonim, ºi Dumnezeu, iar vocea sa intrã în categoria fenomenelor naturale.”; Florin Caragiu descoperã „o rugãciune textualizatã, un text irigat de apa Cuvântului”; Ion Zubaºcu constatã cã psalmii lui sunt „o altfel de poezie decât se scrie acum, în þarã ºi în lume, unul din numeroasele semne din ultima vreme, care indicã mutarea artei actuale într-o paradigmã postmodernã a întoarcerii sale la om ºi la Dumnezeu.” Sunt acestea doar câteva aprecieri critice excerptate din numeroasele cronici dedicate cãrþilor excepþionale ale lui Paul Aretzu, pe care le poþi aºeza cu încredere cãrþi de cãpãtâi.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey